Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Când dacă și cu parcă se plimbau într-o barcă

 

 de Caius ben Obeada

 

 

”Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”

(1 Corinteni 13:11)

 

Cu câteva zile în urmă am auzit plângerea unui pocăit de-al nostru care se văita că și-a pierdut afacerea din cauza pocăiților de la biserică. A dat faliment pentru că ”frații” nu l-au susținut, nu s-au folosit de serviciile auto pe care le-a oferit, astfel a dat faliment. A ajuns să nu poată să vândă nici clădirea pe care o cumpărase pentru bussines, plin de datori pentru ca ”frații nu l-au ajutat.”

 

De câte ori am auzit astfel de învinovățiri?

 

Mai dureros este când lucrări misionare ajung să învinovățească frățietatea pentru lipsă de susținere financiara. Într-un mesaj de acum câțiva ani, un ”credincios” mi-a scris că Domnul i-a pus pe inimă se meargă în Turcia să vestească Evanghelia la musulmani. Avea nevoie de 5,000 USD pentru mutat și 500 USD pe luna pentru trăit. După mai puțin de doi ani în Turcia, ”fratele” nostru a trecut la musulmani, uitând chemarea pe care o trâmbițase ca venită din partea Domnului.

 

Ce facem cu astfel de cerințe?

 

Ce ne facem cu cei care trimet mesaje că Domnul le-a spus să facă apel la tine să-i ajuți? Care este reacția noastră la mesaje de timpul:

”...am nevoie de ajutorul Domnului prin d-voastra , daca se mai poate, vreţi, nu va suparati, va pune Domnul Isus pe inima si va pregăteşte mijloacele necesare sa iesiti in întâmpinarea acestor nevoi (bani pentru aprovizionarea de toamna, bani pentru noul an scolar deoarece incep copii scoala in curand si le trebuiesc rechizite, bani de facultate la fete si baiat...etc) sunt fratele ing ......... din ...... cu 9 copii

Ma iertaţi ca îndrăznesc sa va scriu si sa va rog : s-ar putea sa ma ajutaţi sau s-ar putea rezolva cu ajutorul Domnului Isus prin d-voastra intr-un mod favorabil cu ce va rog ?

Bineinteles ,daca va pregăteşte Domnul Isus mijloacele necesare,datorita rugăciunilor mele stăruitoare , daca vreţi, binevoiţi, nu va suparăţi, va pune Domnul lsus pe iuima, va face bucurie (Prov. 21:15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine. dar pentru ceice fac răul este o groază Gal 6:10 Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă..)”

 

Într-un alt mesaj de ajutorare un român de-al nostru face referință la afacerea pe care a pierdut-o scriind următoarele:

 

”CU BANI STRANSI AM FACUT O AFACERE DE IMPORTURI DIN TURCIA IN ROMANIA DAR ASCIATUL MEU M-A INSELAT SI FIRMA A TREBUIT INCHISA . TOT CU CE M-AM ALES AU FOST 847 DOLARI AM PLECAT IN TURCIA DIN NOU DAR ACOLO AM INTALNIT FIRMELE DE LA CARE LOASE PRODUSE PE DATORIE DATORA AJNSESE APROAPE 1900 DOLARI .”

 

Noua viață electronică și accesul global prin intermediul internetului ne-a apropriat pe toți mult mai mult decat mesajele scrisorilor din ani de corespondență a părinților noștrii. Cu ușurință același mesaj poate fi trimis la sute de emailuri instantaneu, sperând ca cineva să răspundă favorabil cerinței.

 

Care este reacția noastră la mesajele primite prin care ni se cere ajutor?

 

Citești mesajul, sau îl ștergi automat fară să bagi în seamă cine a scris și de ce?

 

Viața în Cristos este o umblare ciudată uneori, în care un om care nu este încredințat în mâna Domnului în toate lucrurile pe care le face ajunge să fie insenzitiv nu numai la vocea Domnului, însă și la necesitățile celor din jurul lui. Ne este ușor să dăm vina pe alții pentru eșecurile proprii, să ne scutim de eșecurile vieții datorită inzensibilității celor din jurul nostru. Misiunii au fost închise nu din cauza insensitivității fraților, ci datorită unor inițiative proprii prin care am crezut că facem voia Domnului și la care copii Domnului ar fi răspuns prin sponsorozări financiare.

 

Falimente în viața de familie au ajuns să fie raționalizate ca ratări și eșecuri datorită soției sau soțului, a copiilor sau ne-înțelegerea socriilor de a ajuta sau susține. Vinovatul este totdeauna altcineva, decât tu însuți.

 

Câți nu trăiesc pe idea lui ”dacă” și cu ”parcă” care se plimbau într-o barcă?

 

”Dacă” frații ne-ar fi ajutat nu am fi suferit foamea, este idea generală pe care mulți ajung să o susțină, uitând sau ignorând complet implicația divinității în afacerile de zi ci zi a fiecărui credincios. Ca o notă personală pot spune că eu și familia mea când eram copii în România am suferit foamea, însă nu ne-am așteptat ca frățietatea să ne pună mâncare pe masă. Niciodată nu am auzit părinții mei să dea vina pe frățietate că nu ajută. Din potrivă, am mâncat pâine veche cu zahăr, înmuiată cu apă, mulțumind Domnului pentru că am avut pâinea cea de toate zilele. Când am terminat pâinea, Domnul ne-a trimis altă pâine, însă nu ne-am așteptat la sarmale și cârnați.

 

Genunchi părinților erau obișnuiți cu rugăciunea, încredințați în mâna Domnului. Am ajuns să auzim soneria apartamentului la primele ore din duminică, deschizând ușa la îngerii Domnului care aduceau mâncare la gurile a patru copii înfometați, fără să fi cerut ajutor frățietății, ci numai Domnului.

 

Oare mai credem că Domnul este același și ieri, și astăzi și pe vecie?

 

Unii cred că mersul la biserică îi califică în lista bisericii de ajutorare a familiilor sărace. Alții fac cunoscut bisericii necesitățile familiei, înainte de a face cunoscut Domnului. Greșeala cea mai mare este atunci când ajungem să ignorăm voia Domnului, încredințați că frățietatea are obligația de ajutorare. Adevărul este că nu mersul la biserică ne ajută sau califică în primirea ajutoarelor din partea frățietății și nici câte persoane ajung să știe de necesitățile familiei. Dacă Domnul nu te cunoaște pe tine și familia ta, totul este în zadar, pentru că în adunarea credincioșilor Duhul Domnului este acela care stârnește inimile robilor Săi să ajute pe cei în nevoie. Dacă Domnul nu te cunoaște și nu îți știe nevoile, niciodată nu te vei bucura de asistența divină a bunătății Sale.

 

Ești un copil al Domnului sau un prefăcut care încearcă șă se folosească de bunătatea pocăiților?

 

Trăim prin ”dacă” sau prin puterea divină a Domnului?

 

Un alt aspect care aduce multe probleme frățietății este problema opiniilor indiscutabile, unde nu este loc de înțelegere. Într-o biserică, frățietatea sa decis să facă o renovare generală. Uși noi au fost comandate, geamuri noi au fost cumpărate, băncile reparate, covor nou a fost pus în biserică, însă nu sau putut decide asupra unei orgi cu fluiere. Biserica avea o orgă veche cu burduf de aer și tuburi în bună condiție, însă avea nevoie de mici reparări și un bun acordaj. Orga valora mii de dolari, insă ne fiind folosită nu avea nici o valoare în ochii celor care nu știau să aprecieze ce aveau în biserică. Într-o dimineață, un bun voitor, gata să ajute biserica la renovare, se decide să înceapă curățenia de la etaj, spărgând cu ciocanul toate tuburile orgii, curațând sala orgii complet. Din mii de dolari valoare, frate ajunge să se mulțumească cu o cameră curată, deasupra baptisterului. Acestui frate i s-a părut că ”parcă” mai bine este să fie o cameră curată decât plină de tuburi prăfuite.

Câte prostii ajungem să facem datorită unei percepții greșite unde ”parcă” ajunge și el să se plimbe într-o barcă a instabilității?

 

O poveste clasică este cea a pădurarului caruia îi moare soția. După câțiva ani de singurătate ascultă de sfatul prietenilor și se recăsătorește. Omul pleacă la pădure și după o zi grea de muncă vine acasă unde noua nevastă îl aștepta cu mâncarea caldă. După ce mănâncă nevasta îl întreabă cum a fost mâncare, la care pădurarul spune: ”parcă nu așa de bună ca și cum făcea fosta nevastă.”  Nevasta în fiecare zi s-a străduit să facă ceva mai bun și mai gustos, tutuși în fiecare zi primind același răspuns: ”parcă nu așa de bun ca și cum făcea fosta nevastă.” Într-o zi soția pădurarului ocupată cu spălatul hainelor, uită de cratița depe foc afumegând mâncarea. Supărată foc nu a știut ce să mai facă, nu mai avea timp să facă altceva. Fără să spună nimic soțului, alege din cratiță ce nu era ars și pune pe masă. Soția nu a mai avut curajul să întrebe cum a fost mâncarea că soțul plin de bucurie spune soției: ”în sfârșit ai nimerit-o, așa mâncare nu am mâncat de când mi-a plecat la Domnul fosta soție.”

 

Unii dintre noi am ajuns să fim mulțumiți cu afumături, încât nu mai știm să apreciem altceva decât ce ni se pare nouă că este cel mai bine și cel mai bun. O distanțare de Cuvântul Domnului ajunge să ne schimbe inimile la o insensibilitate păcătoasă, unde ajungem să dăm cu ciocanul în valori pe care ajungem să nu le cunoaște sau aprecia. Acești oameni ajung să fie plini de ei însuși, care nu acceptă nimic dela alții, unii chiar purtători de inițiale înainte numelor care le-au fost date de părinții lor.

 

Câți nu cer să li se adreseze cu domnul inginer, sau doamna doctoră? Ce ne facem când în biserică unii vor să fie introduși ca fratele păstor Doctor Vasile Pleoșca, sau doctorant Pilă Vasile?  ”Parcă” inițialele în fața numelui iar face mai înțelepți sau mai iscusiți. Nu ar fi mai frumos daca viața ar fi mai simplă unde o ne-înțelegere ar fi rezolvată nu prin cine se crede mai deștep sau iscusit, ci prin simpla ascultare a vocii Domnului? Când vocea Domnului este pierdută de unii și de alții ”parcă” se ajunge la o voce dictatorială a unei rațiuni corupte, unde numai părarea lor este cea mai bună.

 

Viața de credință nu este practica lui ”dacă și cu parcă”. Viața de credință este o viață în Cristos, care prin bunătatea Sa ajunge să decidă necesitățile fiecăruia și ce resurse dorește să folosească. Cristos este perfecțiune, unde ”dacă și cu parcă” nu poate să-și găsească locul. ”Parcă” am fi mai deștepți dacă am avea un doctorat sau doua și ”dacă” am avera susținearea frațietății am putea face și mai multe. Viața de credință baptistă nu este o umblare a unui ”dacă și parcă”, ci o trăire a unei realități în prezența Cristosului care dă viață. ”Dacă și cu parcă” ne arată direcția trăirii în păcat unde prezența Duhului este ignorată, și vocea Stăpânului necunoscută.

 

Nu degeaba apostolul Pavel spune Corintenilor:

 

”Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”

(1 Corinteni 13:11)

 

Fiecare credincios are responsabilitatea apologetică de apărare a credinței primite. Unii au primit darul vorbirii, buni oratori care cu dibăcie apără practicile și doctrinele care ne-au fost încredințate, însă mulți au primit daruri pe care nu le vedem și unii nu le pricep. Totuși toți am fost chemați la trăire exemplară în Cristos, care fără cuvinte dau o mărturie a credinței și practicei credinței baptiste. Nu trebuie să ai inițiale înaintea numelui să trăiești în Cristos, ci doar chemarea divină de a te numii copil al Domnului, rob a lui Cristos. Robii Domnului nu au nevoie de un ”dacă și cu parcă” sa traiască și să fie mărturii a unui Cristos viu, ci numai prezența Sa în toate lucrurile pe care le facem în trăirea de zi cu zi.

 

Coram Deo! Shalom!

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate