Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Când zidurile bisericilor ne-au îndepărtat de doctrinele Baptiste

 de Caius ben Obeada

Ca un apologet Baptist nu pot trece cu vederea direcţia doctrinară baptistă română la care unii din liderii noştri au decis să adere. În istoria Bisericii Creştine, Dumnezeu în bunăvoinţa Sa a chemat nişte robi să-i facă voia mai târziu ajungând să fie porecliţi Baptişti. Nu ne-am ales numele ci ne-a fost dat spre bucuria altora de a batjocorii pe robi lui Cristos. De peste 400 de ani, baptişti şi-au păstrat doctrinele în ciuda abaterilor şi erorilor pe care unii au încercat şi au reuşit să le introducă bisericii. Baptişti fundamentali au rămas şi continuă să lucreze pe scena mondială, în ciuda ridiculizării care le este adusă.

Nu de mult scriam despre „viitorul baptist” şi despre „problemele baptiste” care nerezolvate vor duce la ruperea Cultului Baptist din România. Ştirile deciziei majoritare de la Comăneşti ajungând să creeze discordie, şi înstrăinare a baptiştilor, vocilor unor baptişti proeminenţi români încercând să facă cunoscut direcţia greşită pe care au ajuns să o îmbrăţişeze unii din păstorii noştri.

Este greu dacă nu imposibil să ceri unui cerşetor de stradă să nu mai ceară, spunându-i să-şi pună încrederea în Cristos. Celui care în fiecare zi nu a lucrat altceva decât să ceară la colţ de stradă să-i spui că Dumnezeu poate să facă minuni, poate să fie interpretat ca o blasfemie. Dacă cerşetorul nostru nu ajunge să fie născut din nou, să primească pe Cristos ca Domn şi Mântuitor, indiferent cât am insista din punct de vedere ideologic, teologic sau social, cerşetorul nostru îşi va continua întinsul mâini pentru că altceva nu a cunoscut. Cerşitul muncii altuia, a pretinde că este normal să ceri şi să aştepţi ca venitul altora să fie împărţit şi cu tine, a corupt inima multora, devenind o profesie pentru mulţi, din păcate chiar şi din rândul păstorilor noştri baptişti.

Problema naturii umane

Un fenomen interesant al studiului sociologic este dorinţa şi înclinaţia omului spre realizări arhitecturale, sau de înfrumuseţare a locului unde trăieşte. Indiferent dacă o persoană sa găsit într-o celulă a puşcăriei, pe stradă într-o cutie de carton, casă mai mică sau mai mare, fiecare şi-a ornamentat locul în baza capacităţilor pe care le-a avut la dispoziţie. Omul din totdeauna şi-a construit un acoperiş, ceva care să-l reprezinte. Turnul Babel devenind un exemplu clasic umanităţii:

„Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului." Geneza 11:4

Omul şi-a construit case, cetăţi, turnuri, oraşe chiar şi ţări într-o dorinţă de afirmare. Egipteni şi-au adus contribuţia arhitecturală zidind piramide. Italieni au construit drumuri, poduri, catedrale şi o sumedenia de construcţii care au acaparat ochiul uman. Evrei au construit templu din dorinţa împăratului David.

„Pe când locuia David în casa lui, a zis prorocului Natan: "Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul legământului Domnului este într-un cort."

Natan a răspuns lui David: "Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine."

1 Cronici 17;1-2

Fără să fi avut o chemare specială din partea Domnului, David hotărăşte în inima lui că Dumnezeu merită mai mult decât un cort: un Templu. Un cuvânt şi limbaj străin poporului evreu care erau la cunoştinţa templelor lui Baal şi a altor dumnezei străini, dar nu în contextul Dumnezeului poporului evreu. David nu este lăsat să înceapă acest proiect, Solomon fiind acela care ajunge să pună o mare greutate poporului, 30,000 de evrei devin robi, ca să se poată construi Templul (1 Împăraţi 5:13).

Evrei şi-au construit Templul, alţi l-au dărâmat, l-au reconstruit şi alţii l-au dărâmat din nou, ca în zilele noastre evrei pregătindu-se să-l construiască din nou. Cristos a venit în mijlocul poporului evreu. Scripturile menţionează vizitele la Templu. Îl găsim fugărind pe afacerişti, împlineşte proorociile referitor la Mesia. Cu toate aceasta, Cristos ajunge să înveţe pe ucenici despre o unitate străină conceptului iudaic, a unei adunări spirituale cunoscută a fi adunarea sfinţilor lui Cristos, o adunare care nu este limitată şi nu îşi poartă numele datorită unor ziduri. Isus învaţă pe ucenici despre concepţia Adunării (EKKLESIA) care în zilele noastre în unele cercuri devine o definiţie teoretica a conceptului de Biserică (KYRIAKON).

„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor."

Matei 18:20

Uitându-ne la creştinii secolului unu, se pare că biserica acestora era o biserică a caselor, robi a lui Cristos adunaţi în case folosind principii simple, aşa cum ni le face cunoscut doctorul Luca:

„Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.

Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”

Fapte 2:44-47

Într-o viaţă a simplicităţii, primi creştini erau preocupaţi de vestirea evangheliei fără a fi implicaţi în programe de construcţii, preocupaţi de fondurile necesare construiri, menţineri şi continuităţii unei clădiri numită biserică. Păstorii nu existau încă, aşa că nu exista nici greutatea susţinerii financiare a unei familii pastorale. În această simplicitate, Cristos şi-a mărit biserica în tot imperiul roman, mii de evrei şi chiar şi din rândurile neamurilor ajungând să cunoască Evanghelia Cristosului.

Ca un exemplu al spiritului uman al zilelor noastre, păstorul baptist Stephen ne spune experienţa sa cu misiunea Coffee House (din America), o misiunea din ani 70’ implicată în lucrarea tineretului. Într-un loc închiriat în centrul oraşului, în fiecare sâmbătă seară aveau loc programe speciale de tineret, aducând diferite formaţii muzicale şi vestind Evanghelia. Într-o zi au ajuns să aibă oportunitatea de a închiria clădirea clubului YMCA pentru un dolar pe an din partea primăriei oraşului. Bucuroşi de această ofertă, venită ca din partea Domnului, această misiune se grăbeşte să semneze contractele şi să se mute în imensa clădire.

Această clădire ajunge să transforme orientarea misiunii, din facerea de ucenici să se concentreze pe necesităţile economice şi materiale ale clădiri, ajungând repede la concluzia că este o imposibilitate fizică de a susţine şi menţine o astfel de clădire. Încălzirea, menţinerea, reparaţiile devenind centrul discuţiilor şi preocupărilor zilnice.(1) Au închiriat o parte din clădire în speranţa de a ajuta financiar misiunea, fără să ajungă să acopere necesităţile menţinerii acestei clădiri. De la o binecuvântare la o tragedie şi sufocare a unei misiuni care la început fusese concentrată pe câştigarea sufletelor ci nu menţinerea unor ziduri. O experienţă tragică care de cel puţin 1700 de ani fură timpul şi energiile copiilor lui Dumnezeu.

Câte din bisericile noastre nu au ajuns să experimenteze aceiaşi tragedia ca şi cea a misiuni Coffee House? Câte biserici nu se pot menţine, astfel că decizia de la Comăneşti ajunge să fie singura şansă de scăpare pentru salvarea unor ziduri? Am auzit de biserici noi cu găleţi de apă prin băncile adunării pentru că nu reuşesc să strângă bani necesari reparări. Câte biserici nu visează noi locaşuri de rugăciune, crezând că vor fi în stare să susţină şi să menţină astfel de clădiri „prin credinţă”?

Cristos ne-a chemat să fim pescari de oameni ci nu tâmplari, zidari sau vopsitori. Care dar ţi-a fost dat spre edificare robilor lui Cristos?

Problema istorică baptistă

Istoria baptiştilor a scos în evidenţă un adevăr unic păstrat cu credincioşie de înaintaşii noştri. Bisericile baptiste de limbă engleză ajungând să întipărească conceptele baptiste chiar şi în literele acronimului BAPTIST din engleză:

B – „Biblical autority” – autoritatea Biblică. Tot ce avem şi cunoaştem este în baza autorităţi Scripturilor. Doctrinele care ne unesc sunt în baza autorităţii Biblice. Tradiţia, Biserica, autoritatea Eclesiastică nu poate interfera sau precede autoritatea Biblică, aşa cum se întâmplă în Biserica Catolica, Ortodoxă şi în alte denominaţii Creştine.

A – „Authonomy” – Autonomia bisericii locale. Fiecare adunare are o autonomie locală, ea nu depinde de deciziile Asociaţiei, Cultului sau a altor agenţii care ar părea că au influenţa eclesiastică. Fiecare Biserică este o entitate autonomă, condusă prin Duhul Sfânt la nivel local.

P – „Priesthood” – Preoţia fiecărui credincios. Biserica lui Dumnezeu este teocratică, în care Dumnezeu este Tatăl tuturor, Cristos este Capul şi Marele Preot, iar noi suntem preoţii aleşi a Domnului, într-o egalitate unică în faţa prezenţei Sale.

T – „Two ordinance” – doua ordonanţe: Botezul şi Cina Domnului. Dacă Ortodoxismul recunoaşte 7 ordinanţe, Baptismul recunoaşte două, aşa cum le vedem pe paginile Bibliei, iniţiate de însuşi Domnul Isus.

I – „Individual soul liberty” – Libertate individuală a credincioşilor. Baptismul nu este o ataşare şi acceptare completă a tuturor lucrurilor, nu are o linie autoritară care dă pe unii afara şi acceptă pe alţii. Conceptul doctrinelor Baptiste este bazat pe libertatea fiecărui credincios în expresie religioasă, nivelul spiritual şi înţelegerea punând pe fiecare la un nivel diferit, sperând ca Duhul Sfânt să ne unească.

S – „Separation of the Church and State” – Separarea Bisericii de Stat este conceptul Baptist, în care autorităţile statale nu intervin în problemele şi nevoile bisericii locale. Baptişti nu se supun în probleme de doctrine şi învăţătură Biblică la influenţa şi legea statală care interferează cu învăţătura doctrinară Cristică.

T – Two offices of the church. Baptişti recunosc două oficii a bisericii: presbiteri şi diaconi. Unii presbiteri având chemarea de păstorire, astfel fiind chemaţi şi numiţi păstori. (2)

Separarea Bisericii de Stat a fost şi este esenţa doctrinei Baptiste lăsate de înaintaşii noştri în ciuda tuturor atacurilor şi influenţelor pe care unii au încercat să le aibă în bisericile noastre. Fiecare Mărturisire de Credinţă a subliniat într-un paragraf sau două această separare, scoţând în evidenţă responsabilitatea Magistratului şi a bisericii faţă de stat. În 1596 şapte Biserici Baptiste Particulare din Londra învăţau prin articolul 39 a Mărturisiri de Credinţă slujba Magistratului de a apăra biserica şi clericii si despre puterea pe care o au de a lua taxe, şi posesiuni asupra acestor clădiri pentru beneficiul civil (3).

Mărturisirea de Credinţă din 1610 prin articolul 35 învăţa frăţietatea baptistă sa fie ascultători faţă de Magistraţi, fără murmur, plătind tributul, vama şi taxele. (4) În 1611 englezii rămaşi la Amsterdam prin articolul 84 învăţa frăţietatea ca Magistratul prin virtutea slujbei sale nu trebuie să se amestece în religie. (5) Astfel înaintaşii baptişti au învăţat pe robi lui Cristos responsabilitatea bisericii şi autoritatea Magistratului. Am fost învăţaţi să ne supunem autorităţilor şi să fim conştienţi de autoritatea lor, de separarea care există între biserică şi Magistrat.

Am fost învăţaţi să ne plătim taxele fără murmur, să fim conştienţi că ei au putere să ia posesie asupra clădirilor, să fim buni cetăţeni însă precauţi. Învăţăturile baptiste au ajuns şi pe pământul românesc, astfel că şi noi români am ajuns să înţelegem învăţăturile înaintaşilor noştri. Prin articolul 5 paragraful 3 a Statutului de organizare şi funcţionare al Cultului Creştin Baptist din România găsim scris:

(3) Autonomia Cultului Creştin Baptist, în sensul Constituţiei României, se manifestă şi prin faptul că acesta, din motive doctrinare, nu acceptă subvenţii financiare din partea statului pentru activitatea cultică şi pentru funcţionarea sa. (6)

Comăneşti a scos în evidenţă două lucruri în ce priveşte liderii bisericilor baptiste:
 

1. ignoranţa istorică a practicilor şi doctrinelor baptiste

2. dezinteresul păstrării practicilor şi doctrinelor baptiste

Baptişti romani au rupt lanţul istoric care ne-a caracterizat universal cu înaintaşi noştri, considerând că de data asta democraţia României va apăra interesele baptiste. Istoria se va repeta aşa cum totdeauna se repetă pentru cei care o ignoră sau refuză să o înveţe. Şi vorbind despre istorie am sa dau un exemplu din trecutul baptist Românesc.

La ani 1920 în satul Gladna Română, un sat de aproximativ 150 de case din zona Făgetului (în Banat), era o biserică vie cu un cor de peste 70 de membri lucrând cu sârguinţă în câmpul Evanghelic din împrejurimile satelor Bănăţene. (7) Această biserică a fost construită cu sudoarea frunţii fraţilor din sat, fiind nu numai un locaş de închinăciune, însă şi sediul societăţii Tabita, o organizaţie filantropică. La venirea comunismului biserica a fost luată de guvern ca până în zilele noastre aceasta biserică să rămână în posesia guvernului.

Poate că vă întrebaţi de ce fraţii nu au cerut restituirea bisericii? Din cel puţin două motive această bisericuţă rămâne în patrimoniu statului:

1. actele bisericii au fost pierdute

2. semnatarii originali au plecat la Domnul

Cele câteva familii care au rămas, nu au putut să producă actele necesare pentru stabilirea proprietarilor originali, astfel că în aceste zile tratativele care se poartă cu un primar „pocăit” este ca aceste familii rămase să cumpere proprietatea înapoi şi să reconstruiască biserica. Cea ce înaintaşii baptişti au construit în acest sat Bănăţean pierdut în analele statului. Oare de câte ori vom lăsa ca istoria să se repete? Oare vom crede că suntem mai înţelepţi decât înaintaşi noştri pentru că istoria nu se va repeta în timpurile noastre?

Problema economică

Biserica Domnului a experimentat probleme economice din toate timpurile. De fapt se pare că fiecare generaţie a ajuns să experimenteze probleme economice, lecţia ne fiind învăţată niciodată. Fiecare secol a demonstrat să ne dea lecţii economice în cea ce Biserica nu ar trebui să facă. Atât Catolici cât şi Ortodocşi ne-au dat lecţii economice, fără să mai intrăm în ecuaţia dizidenţilor sau ereticilor bisericilor Creştine. Doctrine şi practici au invadat Biserica în dorinţa satisfaceri unei necesităţi economice de menţinere a cea ce se construise prin mâinile meşterilor şi arhitecţilor secolelor.

Biserica Catolică şi-a construit catedralele din taxele şi banii nu numai a enoriaşilor dar şi a celor făcuţi cu forţa. Ortodocşi sau alineat cu puterile statele care au ajutat patriarhi să construiască biserici în numele Domnului. Citind istoria Creştinismul devine imposibil să nu citeşti despre construcţiile grandioase ridicate prin sudoarea frunţilor unor oameni săraci, iubitori de Dumnezeu.

La Templu Cristos a trebuit să izgonească pe vânzători pentru că transformase Templul într-o „casă de negustorie” (Ioan 2:16). Nici evrei nu sau lipsit de metode de strângere de fonduri pentru menţinerea Templului, unii chiar profitând mai mult decât alţii. Câteva exemple ar trebui să fie scoase în evidenţă având în vedere că istoria se repetă chiar şi în zilele noastre.

Un exemplu simplu de găsit este în perioada Reformei, când Luter dezgustat de practicile Vaticanului şi în mod deosebit a preotului Dominican Johann Tetzel (8) ajunge să scrie cele 95 de teze în anul 1517. În această perioadă basilica Sfântul Pentru era în reconstrucţie şi papa de la Roma cerea ajutoare financiare tuturor bisericilor Catolice din Imperiu. Preotul Johann vine cu o inovaţie de strângere de bani prin vinderea de indulgenţe din partea biserici, prin care se vindea o iertare parţială sau totală a pedepsei păcatelor (9). În ultimă analiză, din punct de vedere istoric Reforma este iniţiată datorită acestei practici de vânzare a indulgenţelor.

Cu mult înainte ca Luter să fi început Reforma, apostolul Pavel făcea avertismentul solemn:

„Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”

1 Tim. 6:10

Preotul Johann Tetzel ajunge mai târziu să fie condamnat de biserica Catolică pentru imoralitate, pe când Luter dă naştere la o biserică, ajunsă şi ea pe calea doctrinelor false ale Creştinismului istoric. Necesitatea fondurilor necesare menţineri zidurilor Vaticanului a ajuns să rupă biserica Catolică pentru totdeauna, sau cel puţin până la venirea Anti-Cristului când îi va reuni din nou.

Uitându-ne la biserica Ortodoxă şi aici găsim o biserică în nevoie de fondurile necesare menţineri unor ziduri. Din cel puţin secolul 4 ortodocşi au practicat rugăciunea pentru morţi cunoscută a fi Sarindarele sau SĂRIND'AR.(10) Încercând să înţeleg această practică a trebuit să citesc explicarea unui dicţionar care face următoarea clarificare:

SĂRIND'AR, sărindare, s.n. (În religia creştină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în sir pentru morţi, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. - Din ngr. sarand'ari.

Sursă : DEX'98 (25910) - RACAI(11)

Această practică mai târziu ajunge să fie exploatată în favoarea necesităţilor economice a bisericii ajungând ca credinciosul să dea bani pentru rugăciunile făcute în numele celor dragi care deja trecuseră la Domnul. De-a lungul secolelor preoţii ortodocşi au fost harnici să strângă bani prin rugăciunile făcute pentru morţi. Această practică rămânând valabilă şi continuată şi în zilele noastre, astfel că în ziarul Adevărul din anul trecut ni se relata listă de preţuri la zi pentru pomelnici şi acatisme:

„Miile de credincioşi care s-au adunat ieri la moaştele Sfintei Parascheva au umplut vistieria Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În speranţa că se vor însănătoşi sau doar că le va merge mai bine, pelerinii au pus pe lângă acatiste bancnote muncite din greu.

1 leu – să-ţi citească o dată preotul în biserică ruga de pe bilet, în timpul slujbei;

10 lei – să fii binevăzut de lume;

20 de lei – pentru norocul şi sănătatea copiilor;

30 de lei – pentru a scăpa de farmece;

50 de lei – să ai noroc la bani;

100 de lei – să te vindeci de cancer sau de o boală gravă.” (12)

Astfel că şi prieteni Ortodocşi au ştiut să strângă fondurile necesare păstrării zidurilor bisericilor lor. Baptişti şi-au pus doctrinele în faţa şi cu un glas au spus că ei vor da ce este a Cesarului – Cesarului, şi ce este a Domnului - Domnului. Zeciuielile şi ofertele de dragoste au păstrat zidurile pe care le avem până în zilele noastre ca totul să dispară în faţa ochilor noştri prin decizia unor lideri majoritari la Comăneşti. Probleme economice au existat şi vor continua să existe, mâna statului părând puternică pentru unii, uitând cum arată mâinile Domnului nostru Isus Cristos care ne-a apărat şi susţinut până în zilele noastre.

Problema Europeană

Exemplul European contemporan ne pune pe gânduri în privinţa viitorului zidurilor pe care le-am construit. În Europa se găsesc 3 feluri de relaţii între Biserică şi Stat:

1. Relaţii „concordatariane” pe care le găsim în Italia Germania şi Spania unde relaţia între grupările religioase este bazată pe înţelegeri şi agremente cu restul denominaţiilor.

2. Sistemul „Biserici de Stat”, un sistem găsit în nordul Europei cum ar fi în Danemarca, Anglia, Iceland, Finlanda. În aceste ţări Biserica se bucură de un ajutor şi o intervenţie economică de care denominaţiile minoritare nu o au.

3. Sistemul „laic” aşa cum este găsit în Franţa, Irlanda, Belgia şi Olanda, este un sistem în care Constituţia acestor ţări recunoaşte separarea între Biserică şi Stat.(13)

Bine-nţeles că nu am putut să includ toate ţările Europene, însă am inclus câteva care ar trebui să ne pună pe gânduri în ce priveşte istoria cooperării dintre Biserică şi Stat. Sunt cel puţin 3 motive esenţiale care încurajează separarea între Biserică şi Stat:

Baptişti au înţeles pericolul unei relaţii apropiate cu Statul astfel că prin primele Mărturisiri de Credinţă sau declarat a fi de opinia unei Separări totale de Stat în baza învăţături Domnului Isus Cristos. Este interesant de observat istoria bisericii în unele din ţările Europene şi până unde sa ajuns.

Finlanda – o ţară în care Biserica Luterană este recunoscută a fi biserica de Stat. În Finlanda interesele biserici sunt păstrate de stat, regulile şi deciziile biserici trebuind să fie aprobate în ultimă instanţa de un vot de DA sau NU de către parlamentul Finlandez. Clasa eclesiastică este plătită de guvern, iar biserica are drepturi de taxare asupra membrilor bisericilor, astfel ca membri biserici sunt taxaţi de două ori, de biserică şi de stat. Un fenomen interesant al ultimilor ani este plecare membrilor din bisericile Luterane pentru a scăpa cel puţin de taxele bisericii. Locuri vacante pentru păstorire sunt puţine datorită bugetului anual pe care guvernul îl acordă bisericii. Până nu de mult capul Biserici Luterane în Finlanda era ales de preşedintele ţări.(15)

Danemarca – la fel ca şi Finlanda intra în aceiaşi categorie în care Biserica Danemarcei este o biserică de stat cunoscută sub numele „Folkekirke” sau Biserica Poporului. Biserica nu este autonomă, deciziile biserici trebuind să fie ratificate de către parlament.(16) În 4 septembrie 2009 episcopul danez Norman Svendsen declara într-un interviu că a venit timpul ca Biserica şi Statul să se separe. Episcopul danez spunea referitor la constituţia Danemarcei:

„....paragraful care scoate în evidenţă conecţia între Biserică şi Stat în suportul financiar ar trebui eliminat.”(17)

Toate proprietăţile bisericilor în Danemarca la fel ca şi în Finlanda aparţinând statului în virtutea finanţărilor existente de sute de ani.

Anglia – unde Biserica Anglicană este Biserica de Stat a ajuns să experimenteze şi ea limitările financiare din partea guvernului. Într-un articol scris în urmă cu doi ani in publicaţia engleză The Times, liderii bisericii Anglicane exprimau nemulţumirea faţă de guvern datorită neglijării financiare, în care religiile minore, şi în mod deosebit musulmani ajunseseră să primească ajutoare substanţiale din partea parlamentului.(18) În Anglia regele sau regina promit să susţină biserica, dar Biserica Anglicană nu primeşte fonduri directe din taxele guvernamentale. (19)

Franţa – din 1905 are o lege prin care există separarea Bisericii de Stat, prin care este prohibit orice finanţare a bisericii de către Stat. Bisericile, sinagogile, templele şi catedrale construite înainte de 1905 prin taxele poporului, în zilele noastre toate sunt proprietatea statului.(20)

Europa are o istorie bogată, şi relaţia între Biserică şi Stat a depins mult de orientările religioase a liderilor ei. Baptişti nu şi-au legat istoria de nişte ziduri, astfel că nu au fost restrânşi în posibilităţile pe care le-au avut. Mutaţi dintr-un loc în altul, folosind case sau grajduri pentru orele de închinare, biserica Baptistă a rămas prosperă, continuând doctrinele ei până în zilele noastre. Guvernele şi-au acumulat ce nu a fost al lor, totuşi baptişti şi-au continuat credinţa conştienţi de promisiunile Domnului Isus la prigoană, fiind puşi de multe ori de aşi găsi refugiu în alte oraşe sau ţări.

Istoria bisericii Creştine Europene ar trebui să fie o lecţie vie baptiştilor, învăţătura separări Biserici de Stat fiind o învăţătură lăsată de însuşi Capul Biserici Sale – Isus Cristos.

Problema Ecumenică

Schimbările politico-economice au schimbat subiectele de interes din ultimi ani, însă cooperarea ecumenică continuă la un ritm mult mai accelerat decât am crede. Anglicani sunt la un pas de reuniune definitivă cu biserica mama; Biserica Catolică. În 1986 începuseră să apară semnale de reunificare a biserici Anglicane cu Vaticanul (21), ca în 2009 să apară deja noua structură în care Anglicani puteau să se unească cu Vaticanul şi în acelaşi timp să păstreze tradiţia bisericii Anglicane. (22) O biserică ruptă cu sute de ani în urmă ajunge să se reunească sub egida unei singuri puteri eclesiastice.

Biserica Ortodoxă a fost şi este împotriva unificării, detestând ideea unui papă la conducerea bisericii. Totuşi cooperarea dintre cele două biserici este mult mai puternică decât am crede sau citi în unele bloguri sau situri ortodoxe. Anul trecut Rusia şi Vaticanul au stabilit relaţii diplomatice permanente cu ambasade la Moscova şi la Vatican, cu aprobarea bisericii Ortodoxe Ruse. (23) Biserica ortodoxă din Rusia ajunge să aleagă un patriarh moderat (Alexy ii. Kirill) care avea să aleagă o cale a împăcării cu Vaticanul. (24)

În 29 martie 1994 un grup de evanghelici şi catolici au semnat o declaraţie comună intitulată: “Evangheliştii şi Catolicii împreună: O Misiune Creştină în al treilea Mileniu.” Acest document care face o încercare la o unitate ecumenică, a făcut nişte compromisuri semnificative în ce priveşte prozelitismul şi distincţia doctrinară care îi separă. Chuck Colson de la Evanghelici şi Richard John Neuhaus de la Catolici, au pregătit un document de 25 de pagini semnat de 40 de persoane bine cunoscute Evanghelice şi Catolice. Printre semnatarii evanghelici au fost: Pat Robertson, Bill Bright, Mark Noll, Os Guinness, Richard Mauw, J.I. Packer and Herbert Schlossberg. Cea ce nu era de conceput în secolul trecut sau în ultimele secole, ca un grup de Evanghelici să se compromită cu Biserica Catolică, în numele unei cooperări Ecumenice, a luat loc. (25)

Care au fost baptişti care au semnat acest document?

Dr. Richard Land Christian Life Commission of the Southern Baptist Convention

Dr. Larry Lewis Home Mission Board of the Southern Baptist Convention

Colaborări ecumenice baptiste sunt cunoscute la nivel internaţional. Pericolul colaborării nu este numai la un nivel doctrinar dar si economic. Am ajuns să acceptăm compromisuri doctrinare prin afilierile pe care le-am făcut. În noiembrie 2008 la Seoul, Korea, organizaţia WCC din care şi o parte din baptişti fac parte, face următoarea declaraţie:

„Noi declarăm misiunea profetică a organizaţiei WCC (Word Council of Churches). WCC este cunoscută ca o părtăşie a bisericilor şi o mişcare de frontieră. Având în vedere acest lucru, în timpuri critice, am fost chemaţi să facem declaraţii necesare şi să luăm acţiuni care să ajute bisericile. În exercitarea profetică a misiunii, noi ne întrebăm dacă metodele consensuale pentru luarea de decizii, aşa cum sunt exercitate actualmente sunt cele mai apropriate. Nu este aceasta misiunea profetică a organizaţiei WCC?” (26)

WCC se declară o misiunea profetică încercând să stabilească o autoritate „profetică”. Unii dintre lideri baptişti au ajuns să adere la această idee, făcându-se părtaşi şi împlinitori a lucrărilor acestei organizaţii. Doctrinar au acceptat să pună deoparte învăţăturile înaintaşilor noştri pentru un câştig economic. Misiunile baptiste ajung să profite economic din această cooperare. Bani au trădat doctrinele, considerând că este un mai mare avantaj să poţi ajuta pe cineva material decât să-i predici Evanghelia aşa cum ne-a fost lăsată de înaintaşii noştri.

Asocierea bisericilor Baptiste în mişcările ecumenice ne-a îndepărtat de doctrinele noastre. Bisericile pe care le-am construit ne-au creat o putere socială şi politică care au ajuns să ne îndepărteze de învăţăturile înaintaşilor noştri. Este un lanţ vicios şi o putere pe care am ajuns să o deţinem, care a ajuns să corupă spiritualitatea bisericilor noastre. Zidurile noastre ne-au asociat şi au ajuns să ne distrugă doctrinele. Cât de profetic este Cuvântul Domnului când ne-a avertizat să păstram Cuvântul Adevărului nu în instituţiile noastre ci în inimile noastre.

Problema Misionarică

Porunca Domnului Isus din Matei a fost şi este:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

(Matei 28:19-20)

Bunicii noştri au suferit pentru Cristos purtând mesajul Evangheliei din sat în sat. Străbunicul Haralambie, bătut la tălpi din cauza Evangheliei, ajunsese să meargă în genunchi între satele Dobrogei. Banatul, Moldova, Ardealul au avut pionerii ei, baptişti care au preferat să fie bătuţi decât să tacă. Nu sau compromis şi nu au cerut să fie finanţa-ţi de nimeni ca să ducă Evanghelie Cristosului care a murit pentru ei.

Nu am cunoscut de probleme financiare până când nu am ieşit din comunism. Finanţările începuseră să curgă, bani trimişi pentru misiune fiind redirecţionaţi spre cimentarea cărămizilor pe care le aveam. Clădiri mai mari, scaune pluşate şi ecrane au invadat bisericile. Misiunea devine limitată nu datorită bunăvoinţei fraţilor ci a suportului financiar. În urmă cu câţiva ani un prieten din România îmi spunea că tineretul nu mai merge în misiune dacă nu sunt plătiţi. Bine-nţeles că nu se referea la o plată pentru timpul misionar ci pentru plăţile de transport (benzină, bilete autobuz, etc. ..)

Mi s-a părut curios acest comentariu, însă era adevărat. Bisericile sau modernizat, o mulţime de misiuni au apărut, activitatea misionară a scăzut, limitaţi de posibilităţile financiare. Bisericile au ajuns să se concentreze pe păstrarea cărămizilor decât pe ţinerea poruncii Domnului. Totuşi, în ciuda tuturor lucrurilor, vizitând bisericile României în vara anului trecut, cu bucurie am putut să întâlnesc fraţi care au continuat lucrarea misionară în ciuda lipsei sponsorizărilor, lucrând ca înaintaşii noştri pe bani lor şi încredinţarea în mâna Cristosului Atotputernic.

Misiunile au suferit din cauza zidurilor pe care le-am construit, şi vor suferi atâta timp cât nu ne vom întoarce la doctrinele înaintaşilor noştri. Nu banii ne-au adus credinţa. Nu bani au păstrat credinţa, şi nu bani o să menţină ce ne-a fost dat. Promisiunile lui Cristos sunt un avertisment pe care unii dintre noi l-au uitat:

„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.”

Matei 5:10-12

Dacă prigoana ne-a fost promisă, ce ne-a făcut să credem că investiţiile noastre vor rămâne în posesia noastră? Continuitatea misiuni a fost învestită în fiecare dintre noi, fără să fi avut promisiunea unei subvenţii financiare. Cu bani sau fără bani Evanghelia şi-a găsit canalele transmiteri perpetue datorită Cristosului ci nu a banilor sau a zidurilor pe care l-am ridicat.

Concluzie

Ochelarii fiecăruia aduce o interpretare personală la orice subiect. Zidurile ne-au fost necesare, si vor rămâne necesare atâta timp cât ne va fi dat să le păstrăm. Problema zidurilor a ajuns să ne îndepărteze de doctrinele baptiste când menţinerea lor a fost mai costisitoare decât susţinerea lucrărilor la care am fost chemaţi. Ţinta înaintaşilor noştri a fost propovăduirea şi tot ce au construit au fost în limita putinţelor fizice şi economice pe care le-au avut. Fără obligaţii financiare sau împrumuturi au construit locaşuri pe care au putut să le menţină.

Libertatea ne-a făcut zgârciţi, părtinitori, aşteptând ajutorul altora decât ajutorul nostru, uitându-ne istoria şi sacrificiile înaintaşilor noştri. În ciuda tuturor lucrurilor, doctrinele baptiste aşa cum ne-au fost lăsate continuă să fie învăţate şi studiate în adunările sfinţilor care şi-au înţeles chemarea. Biserici mai mici şi mai mari încă continuă în minoritate să păstreze ştafeta înaintaşilor noştri. În ciuda majorităţii de a accepta un compromis şi a întinde mâna la bunăvoinţa statului, minoritatea continuă să-şi pună încrederea în Cel care este Capul bisericii Sale.

Comăneşti nu face altceva decât să ne semnalizeze timpurile profetice în care trăim când credinţa se va răci, timpurile sfârşitului fiind mai evidente. Liderii bisericilor care au acceptat ajutorul statului au afirmat linia bisericilor pe care le reprezintă, a spiritului bisericilor, a credinţei şi liniei doctrinare pe care au acceptat-o. Indiferent de poziţia la care am aderat, întrebarea rămâne: Ce ar fi făcut Cristos?

Coram Deo! Shalom!

Note de subsol:

1. Temples or Tombs? - http://www.disciples-of-jesus.net/buildings.htm

2. Intelegerea Baptismului - http://www.voxdeibaptist.com/discutii_forum_apr07.htm

3. A True Confession, 1596 - http://www.voxdeibaptist.org/1596_true_confession.htm

4. A Short Confession of Faith, 1610 - http://www.voxdeibaptist.org/1610_short_confession.htm

5. A Declaration of Faith of English People Remaining at Amsterdam, 1611 - http://www.voxdeibaptist.org/1611_declaration.htm

6. Statut din 16/01/2008 de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România http://ambasadorul.wordpress.com/noul-statul-de-organizare-si-functionare-a-cultului-crestin-baptist/

7. Istoria Baptiştilor din România Volumul II 1919-1944 pg 239

8. Johann Tetzel - http://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Tetzel

9. Indulgence - http://en.wikipedia.org/wiki/Indulgence

10. Sarindarele - http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/96771-sarindarele

11. Vocabular - http://sarindar.vocabular.ro/wordSearch.php?view=views/wordSearch.xsl&

12. Mercurialul pomelnicelor de Sfânta Parascheva - http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Mercurialul-Parascheva-Sfanta-pomelnicelor_0_134986565.html

13. Cburch and State in Europe: a comparativa outlook - http://www.gobernacion.gob.mx/archnov/ponencia7.pdf

14. Separation of church and state - http://www.fact-index.com/s/se/separation_of_church_and_state.html

15. The Evangelical Lutheran Church of Finland - http://evl.fi/EVLen.nsf/Documents/A47B48B9B3B2188AC22572B400213CE6?OpenDocument&lang=EN

16. State and Church in DENMARK - http://www.euresisnet.eu/Pages/ReligionAndState/DENMARK.aspx

17. Outgoing Danish bishop says church and state should be separate - http://www.secularism.org.uk/outgoing-danish-bishop-says-chur.html

18. Ignored and spurned, the Church has lost its faith - in government - http://www.timesonline.co.uk/tol/comment/faith/article4083506.ece

19. United Kingdom - http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2002/13989.htm

20. Separation of church and state - http://www.fact-index.com/s/se/separation_of_church_and_state.html

21. Religion: New Signals About Reunification http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,960924,00.html

22. Vatican announces new structure for Anglicans joining Catholic Church

23. http://cnsblog.wordpress.com/2009/10/20/vatican-announces-new-structure-for-anglicans-joining-catholic-church/

24. Russia and the Vatican establish full diplomatic ties http://news.bbc.co.uk/2/hi/8394079.stm

25. Russian Orthodox Church Elects Leader Who Seeks Strategic Alliance With Catholics http://www.thetrumpet.com/index.php?q=5914.4277.0.0

26. Evangelicals & Catholics Together: The Christian Mission in the Third Millennium http://www.leaderu.com/ftissues/ft9405/articles/mission.html

27. Seoul Statement on future of Ecumenical Movement - http://www.churcheswa.com.au/2008/12/seoul-statement-on-future-of-ecumenical-movement/

sus