Nostra Aetate

În Zilele Noastre

PREOTUL, AVOCATUL ŞI BĂRBIERUL

de Caius Obeada

În ani 1983 eram un tinerel de abia venit în America, nou căsătorit, cu o mulţime de nevoi şi lămuriri. America era noua destinaţie, o nouă viaţă conjugală, totul era nou pentru acest tânăr emigrant din România, plin de speranţe şi vise a unui viitor cu Dumnezeu pe un pământ străin. Într-o zi un coleg de muncă italian de origine (născut în America) mi-a dat un sfat;

„În America o să ai nevoie de trei lucruri ca să ai succes în viaţă: un preot, un avocat şi un bărbier.”

Am fost amuzat de sfatul prietenului, recunoscând conceptul culturi italiene, însă după ani de zile am ajuns să înţeleg realitatea culturi în care am ajuns să-mi trăiesc viaţa, împreună cu familia mea.

În 1 Corinteni 6:1-8 apostolul Pavel scrie bisericii din Corint despre judecăţile între fraţi:

1. Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

2. Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?

3. Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

4. Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?

5. Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?

6. Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!

7. Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?

8. Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!

Apostolul Pavel după ce clarifică conceptul disciplinei în Biserică, găsit în capitolul precedent, scrie frăţietăţii despre un principiu al înţelegerii că problemele creştine trebuie să fie rezolvate în contextul bisericii, a fraţietăţii, iar ideea implicării necredincioşilor în problemele frăţietăţii este un principiu total greşit.

Pavel pune întrebarea: Cum putem noi să ne înjosim la o autoritate care este inferioară, şi care nu are nici o responsabilitate faţă de Dumnezeu? Cum am ajuns noi la înţelegerea că curţile judecătoreşti ne-ar putea îndreptăţi mai bine decât adunarea sfinţilor?

La o primă privire putem nota două lucruri care ar diferenţia adunarea sfinţilor de o curte judecătorească civilă:

1. Principiul Biblic caută pacea fraţească, o menţinere a unitaţii în Cristos.

2. Scopul disciplinei sau rezultatul negocierii unei soluţionări a unor probleme între fraţi, caută ajutorarea şi a infractorului şi a celui care a suferit paguba. Printr-o intervenţie divină amândoi ajung să beneficieze de intervenţia lui Dumnezeu prin adunarea sfinţilor (Biserica).

Aflânudu-mă la şcoala duminicală, am avut ocazia să pun întrebarea: „De ce credincioşii se folosesc de curţile judecătoreşti şi nu de adunarea sfinţilor când ajung să aibe probleme cu un alt frate de credinţă? Din răspunsurile primite am să enumăr pe cele mai importante, care reflectă modul de gândire şi înţelegere general:

1. MÂNDRIA – credincioşii sunt aşa de mândri că nu se pot înjosi în faţa unor fraţi care ar părea să facă parte dintr-o clasă socială mai joasă decât ei. Unii doresc să menţină un nivel social mai înalt, căutând asocieri care ar dori să-i reprezinte.

2. IGNORANŢA – mulţi nu înţeleg importanţa principiilor biblice, a beneficiilor spirituale, care pot fi rezolvate în contextul adunării sfinţilor.

3. REBELIUNEA – unii credincioşi sunt rebeli, neascultători, care nu vor să se supună autorităţii sfinţilor. Mai degrabă ar merge în faţa tribunalelor civile decât să se supună autorităţii adunării sfinţilor.

4. ÎNCĂPĂŢÂNAREA – ajunşi aşa de încăpăţânaţi că nu pot primi sau da, persoana lor este mai importantă decât orice altă persoană, chiar fratele sau sora lui.

5. IMAGINEA BISERICII ESTE DENIGRATĂ – biserica lui Dumnezeu este totalitatea sfinţilor Săi, dintr-un motiv sau altul imaginea acestor sfinţi a fost compromisă. Biserica şi-a pierdut integritatea pe care o avea in primele secole, sau chiar şi din secolul trecut. Biserica şi-a pierdut autoritatea pe care o avea peste adunarea sfinţilor, astfel că ideea de a rezolva o problemă în contextul adunării sfinţilor devine o banalitate, o glumă proastă.

6. IMAGINEA CORUPTĂ A MEGA-BISERICILOR – a bisericilor ajunse aşa de mari ca au ajuns să denigreze şi imaginile bisericilor mai mici. S-a ajuns ca sfinţii să nu aiba încredere într-o soluţionare a problemelor în adunarea sfinţilor. Corupţia păstorilor şi a conducerilor la mega-biserici a făcut ca încrederea frăţietăţii în dreptate şi dragoste să dispară

7. NOI NU MAI CREDEM ÎN CEA CE BISERICA REPREZINTĂ. Dintr-un motiv sau altul am pierdut conceptul bisericii a rolului care biserica îl joacă în vieţile noastre. Am ajuns să ne bucurăm a fi membri la un club social, să ne bucure un concert sau două, să ascultăm mari oratori, şi să ne continuăm viaţa monotonă fără Dumnezeu.

8. AM AJUNS SĂ GĂSIM PLĂCERE ÎN RĂZBUNARE.  Nu ne place modul în care adunarea sfinţilor îşi rezolvă problemele, în tăcere, cu mare atenţie şi dragoste. Noi vrem ca ziarele şi întreaga lume să ştie ce injustiţie ni s-a făcut. Noi vrem să fim despăgubiţi de zeci de ori mai mult decât a fost paguba făcută. Vorba românească: „răzbunarea arma prostului”, pentrucă în realitate Scritura ne spune că răzbunarea este a Domnului ci nu a noastră.

Astfel că cultura Americii m-a introdus la conceptul că pe parcursul vieţii o să am nevoie de 3 lucruri:

·         PREOT – a trebuit să mă ataşez unei biserici, care să satisfacă nevoile spirituale, sociale şi culturale. Legătura mea cu fraţietatea m-a ajutat să-mi găsesc fraţii, prietenii, viitori gineri şi noră. Asocierea mea cu adunarea sfinţilor, supuneri faţă de autoritatea bisericii, ma ajutat în viaţa mea şi a familiei mele.

·         AVOCATUL – trăim într-o societate unde problemele sunt rezolvate în curţile judecătoreşti. Dacă o cafea este prea fierbinte, am invăţat să dăm în judecată pe cel care ne-a vândut cafeaua. Astfel că o femeie a câştigat 8 milioane de la compania McDonald, pentrucă s-a ars cu o cafea. Nevasta mea, într-o parcare de la un magazin, a atins din greşeală cu maşina căruţul unei femei. Imediat întrebată dacă a suferit ceva, dacă a atins-o, femeia a spus că nu este nimic grav, doar a atins puţin căruţul. UN an jumate mai târziu ne trezim cu un act penal în care nevasta era dată în judecată pentru 3 milioane de dolari, iar soţul femeii care era în maşina nu a fost atins, a dat în judecată pentru suma de 300,000 USD pentru că el nu a mai putut beneficia de serviciile nevestei lui care a fost în durere. În America ai nevoie de un avocat care să te ajute în faţa sumedeniilor de probleme prin care poţi trece chiar fiind inocent.

·         BĂRBIERUL – fiecare dintre noi ajungem să ne sfârşim viaţa într-un fel sau altul. Singurul care o să ştie cum să-ţi facă părul şi barba este bărbierul, care a ajuns să te cunoască nu numai ca persoană dar şi familia şi viaţa ta. Bărbierul devine acel prieten care te va cunoaşte îndeajuns să-ţi împlinească ultimele dorinţe a înfăţişării pe acest pământ.

Preotul, Avocatul şi Bărbierul devin necesitatea fiecăruia, nu numai în relaţiile pe care le avem faţă de societate şi lumea în care trăim, însă şi în faţa lui Dumnezeu. Pavel le spunea Corintenilor că Biserica are puterea de soluţionare a multor probleme, avocatul nostru fiind chiar fratele nostru. Problemele care se ridică între fraţi trebuie să fie soluţionate în contextul adunării sfinţilor, în prezenţa Dumnezeului care ştie toate lucrurile.

Astfel că Isus Cristos este Preotul, Avocatul şi Bărbierul personal, a fiecărui copil al Său. El este acela care ne reprezintă în faţa lui Dumnezeu ca Marele Preot, care ne-a justificat în faţa judecăţii lui Dumnezeu, şi care ne-a pregătit şi ne pregăteşte să fim asemănători imaginii Sale. O lecţie învăţată pe parcursul a 24 de ani de America.

Coram Deo!

sus