Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Pregătindu-ne pentru sfârşit

 de Caius ben Obeada

Nu îmi place să fie dramatic și nici să bată clopotele prin sat cu vești dramatice, a venirii Domnului nostru. Nu sunt un specialist în escatologie ca vărul meu Daniel, însă mă preocupă atmosfera politică care a ajuns să sufoce știrile media, să aducă la viață o realitate pe care am vrea să o ignorăm. Internetul a ajuns să ne țină la zi cu toate veștile bune și rele, aducând o neliniște lăuntrică în fața disperată a fraților noștri confruntați cu prigoana, cu o execuție sumară, pregătiți sau nu, trimiși spre veșnicii.

Amvoanele bisericilor noastre trâmbițează de ani de zile, din generație în generație, să fim pregătiți pentru veșnicii, când pe alte meleaguri, născut sau nu din nou, doar din cauză că ești identificat a fi Creștin ești trimis spre veșnicii. Unii dezbat Crislamul, ca o forma teoretică de părtășie, a unei unități în care YHWH şi ALAH ar fi una și aceași persoană. Unii din Evanghelicii noștri au sărit în barca unității, dezbătând noua orientare și religie care ia amploare sub ochii noștri.

Mulți români nu știu și nici nu au auzit de aceasta nouă religie, nu știu doctrina și ce vrea să spună ceea ce s-a autonumit Crislam. Ignoranța este mare, însă fiecare mișcare cu pași micuți a ajuns să înăbușe securitatea doctrinelor pe care nu ne-am străduit să le învățăm, crezând că predicile săptămânale ar ajunge să ne țină tare pe cale. Mai mult de atât, cei care au fost investiți să păstreze și să apere credința, ei însuși au căzut pradă acestui val de falsă unitate sub steagul Ecunemic al religiilor lumii.

Vaticanul a lucrat din greu să momească mișcarea Penticostală, papa de la Roma făcând prima vizită oficială la o biserică Penticostală din Italia. Mai mult de atât, papa și-a cerut și iertare creând o stare amicală de o posibilă unitate de credință, punând deoparte toate doctrinele care au separat Catolicismul de Evanghelici.

Din spatele birourilor, sau din liniștea caselor noastre, urmărim platonic deșfășurarea evenimentelor mondiale, cu certitudinea falsă că nimic nu va ieși din această cooperare. Ar fi bine dacă am fi putut spune același lucru și de frații noștri din lumea musulmană, care sunt confruntați nu cu probleme platonice, ci cu moartea. Islamul s-a ridicat împotriva Creștinismului în multe țări, bine finanțați, și totuși ochii ne fug de la imagini dure, a realității zilnice în care acești credincioși trăiesc.

În Siria,  musulmanii după ce au dat ultimatul Credincioșilor să se convertească la Islam, i-au crucificat, au expediat plecarea spre veșnicii cu un glonte în cap, sau o bataie până la sânge, firul vieții părăsind pe mulți din frații noștrii. În Iraq, sălbăticia islamică merge mai departe executând nu numai pe Creștini, dar și pe Islamicii lor care nu au susținut valul persecuției începută de această mișcare sălbatică numită ISIS. Africa nu este nici ea mai departe, Islamul omorând și răpind fetele Creștinilor, să le folosească ca obiect sexual, să asigure sex soldaților islamici. Lista masacrului este mare și totuși, în liniștea caselor nostre, ne complacem în plăcerile noastre zilnice, cerând altora să nu fim deranjați cu imagini dure care nu le pot vedea.

Ne-am părăsit frații de credință, dar ne-am debarasat și de aleșii Domnului.

Când Hamas a început ploaia rachetelor peste poporul Israel, nimeni nu a sărit, nimeni nu a demonstrat împotriva teroriștilor Palestinei. Copiii si populația din Gaza se rugau la Alah ca rachetele lor să distrugă cât mai mulți evrei. În ciuda acestui atac crâncen, Dumnezeu protejează poporul Său. Când poaia rachetelor a început să se mărească, poporul Domnului au început ofensiva, un act care a deranjat pe mulți, chiar și din Evanghelicii noștri care sunt cunoscuți ca anti-semiști.

Israelul a fost judecat că a fost prea aspru, că au omorat prea mulți, ”copiii si mamele palestine nu sunt vinovate”, și totusi, de ce se investește atâta ură în copiii Palestinieni? De ce copii Palestinei sunt indoctrinați de mici să ajungă teroriștii zilelor de mâine? Când se va gasi o voce sau două care să se ridice împotriva acestor practici de spălare a creierilor, în fabricarea teroriștilor?

Nu de mult o femeie Palestineană a fost tratată la un spital evreiesc pentru arsuri grave pe care le-a suferit încercând să se sinucidă cu o vestă-bombă în mijlocul populației evreiești, încercând să omoare cât mai mulți evrei. Doctorii au tratat-o cu dragoste, au trimis-o acasă vindecată. Nu după mult timp această femeie își ia din nou vesta cu bombe să mearga inapoi la spitalul unde a fost tratată să omoare pe doctori şi pe toți care au ajutat-o. Ce religie a morți am ajuns să tolerăm? Cum putem să judecăm poporul Domnului care este măcelărit de mii de ani?

Ne uităm cu indiferență la evenimentele zilei, fugim de realitatea groazei prin care trec frații noștri, preferând să ne pierdem timpul pe tot felul de convorbiri irelevante, uitându-ne la videouri și programe care să nu ne pună în fața realității.

În timpul comunismului mulți au fugit și s-au ascuns, preferând să colaboreze cu securitatea. Păstorii și membrii bisericilor noastre cântau ”Ciocârlia” în fiecare luni dimineața la securitate. Continuăm și astazi aceleași practici ale indiferenței, uitând învățăturile Domnului nostru, de a ne susține în rugăciune zilnică, să dăm o mână de ajutor frațietății, unindu-ne într-o singură voce spunând „AJUNGE TIMPUL RĂUTĂȚII”

Suntem gata să ne unim în corul martirilor cerând Domnului alinare și o venire mai repede?

Suntem gata să suferim și să plângem cu frații noștri?

Ajunge vremea necazului, haideţi să ne ridicăm în unison, să sărim în ajutorul fraților noștri, să susținem pe brațe de rugăciune poporul Domnului. Vitejii Domnului o vor face, dar tu care citești aceste rânduri nepăsător, care va fi acțiunea ta?

Domnul să dea trezire, pregătindu-ne pentru venirea Sa, indiferent dacă va fi printr-o moarte pașnică la miezul nopții sau în fața unui martiraj care ne va trimite spre veșnicii ca robi vrednici ai Domnului nostru. Susțineți în rugăciune pe frații noștri, faceţi cunoscut tirania vrășmașului nostru fără frică. Nu lăsați ca slăbiciunea voastră de a vedea cruzimea dușmanului să vă îndrume la o indiferență a realității în care frații noștri trăiesc. Susțineți misionarii noștri pe brațe de rugăciune, slăbiciunea voastră să dispară în crucea Domnului nostru.

În luna aceasta Publicația de Apologetică împlinește 11 de ani, datorită strădaniei unui grup devotat chemării primite. Nu vom înceta să apărăm credința primită de la înaintașii noștri și nici nu vom fi intimidați de vorbele goale a unora din Evanghelicii bisericilor noastre care și-au părăsit credința în numele unui ecumenism al falsității. Cu Dumnezue vom merge înainte unde ne va duce El!

Coram Deo! Shalom!

sus