Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Dezideriul Servitudinii

8 ani de misiune / 7 ani de publicare

 de Caius ben Obeada

„Octavian (al optulea) în luna a opta sărbătoreşte 8 ani de lucrare cu misiunea Vox Dei.”

Conduceam maşina spre servici când am descoperit acest gând de „coincidenţă” şi potrivire între numele Octavian (primul nume dat de părinţi) care tradus din latină înseamnă al optulea şi datelor de sărbătoare din acest an in contextul misiunii Vox Dei. Nu mă pot lăuda cu această coincidenţă având în vedere că în urmă cu opt ani nu aveam nici o înclinaţie de a face vre-o lucrare spre frăţietatea română. Experiențele amare avute în adunarea română americană m-au îndepărtat de dezideriul servitudini în bisericile romane. După 20 de ani de îndepărtare din orice activitate sau lucrare spre frăţietatea română, am ajuns să fiu forţat să încep această lucrare care astăzi este cunoscută prin activităţile misiunii Vox Dei.

Nu vreau să repet istoria începuturilor acestei lucrări, având în vedere că am repetat-o în fiecare an, ci în primul rând doresc să aduc laudă Celui care a făcut chemarea la o lucrare necesară adunării sfinţilor. Împreună cu mine, zeci de fraţi de-a lungul anilor au ajutat lucrarea în funcţie de chemarea pe care au primit-o din partea Domnului. Unele nume sunt mai cunoscute pe când altele mai puţin sau deloc, lucrând şi ajutând lucrarea pe genunchi ca viteji ai Domnului. Tuturor, începând de la cel mai mic ajungând până la cel mai mare, doresc să le mulţumesc şi să le aduc aminte că tot ce s-a făcut şi se face a fost şi este spre slava Sa.

Este în natura umană dezideriul servitudini. Unii se folosesc de acest dezideriul pentru interese proprii pe când alţii ajungând să realizeze că sunt robi a lui Cristos, într-o slujbă a exclusivităţii spre slava Sa. Bisericile noastre sunt pline de oameni dezideroşi, care par a fi slujitori a Cuvântului, mai târziu ajungând să fie descoperiţi ca nişte falsităţi străini de adevărul Evangheliei. Poate că orientarea Calvinistă pe care o am mă face să fiu mai conservativ în ce priveşte lucrările sfinţilor, ajungând să cred că orice lucrare şi misiune are o dimensiune divină predestinată din veşnicii aşa cum şi Pavel aminteşte Efesenilor.

Din primele secole până în zilele noastre au existat dezideranţi, care fără chemare şi o predestinaţie au ajuns să dezidere chemarea altora, astfel că în fiecare generaţie au existat duplicări de misiune, pierdere de timp şi investiţie crezând într-un dezideriul interpretat ca chemare. Abnormalitatea copierii unei misiuni sau alta a ajuns să deformeze identitatea bisericii, unele locaşuri ajungând să fie identificate ca monstruozități creştine.

Dacă inima ar avea dezideriul de a imita ficatul, şi degetul să imite ochiul, ce fel de trupuri am ajunge să avem? Cum se face că în adunarea lui Cristos tot mai mulţi ajung să aibe dezideriul capului, sau a unor organe mai principale a trupului si tot mai puţini doresc să rămână în anonimatul trupului, împlinind chemarea şi sarcina primită din partea Domnului? Mă uit la lucrarea misiunii Vox Dei şi m-am întrebat tot timpul de validitatea chemării şi continuităţii, când sunt conştient că totul vine din mâna Domnului.

„Ce mă califică să pot fi chemat la o lucrare” - a fost şi este gândul care mă macină de ani de zile.

Ca un calvinist am ajuns să accept idea că Dumnezeu în Suveranitatea Sa a ajuns să predestineze pe unii spre veşnicie, oferind şansa părtăşiei cu Dumnezeu în Cristos. Tot în Suveranitatea Sa a ales (predestinat) pe fiecare să facă voia Sa în diferite capacităţi. Dezideriul slujiri vine în urma chemării pe care fiecare o are, astfel că în trupul lui Cristos unii sunt ochi, alţii sunt urechi, alţii picioare, etc. ... Astfel un cioban ajunge împărat, fără nici o calificare anterioară, iar un pescar ajunge un teolog. Această parodie a diversităţii şi a unei chemării care pare să fie în afara logicii umane a păstrat existenţa bisericii lui Cristos în ultimi 2000 de ani.

După 36 de ani de când am acceptat mărturia apei botezului, îmi vine greu dacă nu imposibil să înţeleg logica Dumnezeirii. Un teolog ajunge să fie un păstor ne-înţeles, iar un inginer să fie iubit şi înzestrat de biserică la păstorie. Unul are dezideriul predicării Cuvântului, pe când altul cu dezideriul inovaţiei, a produce şi face lucruri. Două deziderii opuse, şi totuşi Dumnezeu alege pe cel care-i lipseşte dezideriul servitudini altora.

În acest contest, misiunea Vox Dei de opt ani de zile ajunge să lucreze la paşi mărunţi, pe o platformă internaţională pentru frăţietatea romană. Nu am prozelit pe nimeni, nu am încercat să convingem pe nimeni că Baptismul este adevărata religie, şi nu am fost chemaţi să evanghelizăm sau să convingem pe alţi de eroarea credinţei lor. Ci în termeni clari, am încercat să spunem tuturor: „cine sunt, ce fac şi ce cred baptiştii”. Un task greu, cu o responsabilitate mai mare, pusă pe umerii unor credincioşi chemaţi specific la această lucrare.

Cu această ocazie doresc să aduc aminte frăţietăţii de resursele puse la dispoziţia tuturor de misiunea Vox Dei prin Biblioteca şi Publicaţia de Apologetică Baptistă în ultimi ani:

Biblioteca Vox Dei (www.voxdeibaptist.org )

Istoria Baptiştilor (http://www.voxdeibaptist.org/inceputurile_baptiste.htm)  - este o pagină care redă istoria baptistă ajungând să traducem o serie de cărţi importante cum ar fi:

Credinţa Baptistă (http://www.voxdeibaptist.org/marturisiri_de_credinta.htm) - această pagină explorează Confesiunile de Credinţă Baptiste, credinţa şi înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu. În jur de 30 de Mărturisiri de credinţă Baptiste traduse ca un testament a înţelegerii teologice Baptiste.

Resurse baptiste (http://www.voxdeibaptist.org/resurse_baptiste.htm - este o pagină care a ajuns să poarte bogăţii unice frăţietăţii, aducând aminte de materiale de studiu exclusive cum ar fi:

În afară de materialele menţionate mai sunt si alte materiale utile celor interesaţi în studiul teologic. În prezent se lucrează la 2 manuale de Teologie, unul scris de teologul Dagg iar al doilea scris de teologul Boyce. Tot în curs de lucru sunt traduceri care tratează materiale apologetice descriind Martorii lui Iehova, Mormonismul şi alte secte contemporane.

Este mult de lucru şi nu pot trece cu vederea ajutorul traducătorilor de-a lungul anilor. As dori să mulţumesc în mod special 4 traducători care au lucrat din greu la traducerea multor materiale care au ajuns să fie arhivate în Biblioteca Vox Dei în ultimul an. Cu o deosebită mulţumire vreau să amintesc numele a 4 traducători: Roxana Tudose, Lucian Nica, Cristian Butnaru, Laurenţiu Nica.  

Publicaţia de Apologetică Baptistă Vox Dei (www.voxdeibaptist.com)

De şapte ani această publicaţie lunară a ajuns să lanseze o serie de materiale pe teme specifice necesare frățietății. O publicaţie apologetică care ajunge să fie citită şi folosită nu numai în cercurile baptiste dar interconfesionale. În turneul misiuni făcut anul trecut am ajuns să fiu impresionat de uzanţa acestei publicaţii în bisericile României. Nu am ştiut de uzanţa acestei publicaţii până nu am ajuns să văd şi să aud mărturia mai multor pastori şi fraţi din diferite părţi ale ţării.

Co o deosebita plăcere vreau să menţionez aportul pe care păstorii Ion Damian şi Daniel Fodorean au ajuns să-l aducă publicaţiei. Alături de restul teologilor care de-a lungul anilor au colaborat şi colaborează, publicaţie de apologetică rămâne un instrument necesar înţelegerii baptiste. Prin împuternicirea lui Dumnezeu şi îndeletnicirea care vine din partea Duhului Sfânt, această publicaţie va continua să apară atâta timp cât Dumnezeu va găsi necesară continuitatea acestei lucrări.

Nu ne putem lauda cu nimic, având în vedere că tot ce sa făcut se datorează prezenţei şi învrednicirii Sale. Nimic nu continuă la infinit, în afară de prezenţa Sa. Cu câteva luni în urmă publicaţia de ştiri creştine Vox Vocis – Mapamond creştin Baptist şi-a terminat lucrarea. După 3 ani de lucru săptămânal, această lucrare şi-a atins scopul, Dumnezeu punând un stop continuării acestei lucrării. Tot aşa nu vom ştii nici Publicaţia de Apologetică cât va continua lucrările, însă nădăjduim ca bunăvoința Domnului să continue susţinerea lucrărilor.

Dumnezeu îşi are planurile Sale, si sunt timpuri când credem că am putea sugera Domnului idei mai bune de lucrare. În momentul în care cineva ar ajunge să creadă că ar avea idei mai bune ca Dumnezeu, depărtarea de prezenţa Sa este eminentă. La urma urmei nu ideile noastre de lucrare contează, ci prezenţa şi planul divin care a pregătit terenul în scopul lucrării. Domnul să dea binecuvântare tuturor colaboratorilor misiuni. Avem nevoie de ajutor, şi cerem tuturor celor care cred că ar putea să ne ajute să facă un apel. Mulţumim sprijinul acordat de-a lungul anilor şi în mod deosebit bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi!

Coram Deo! Shalom!

sus