![]() |
![]() |
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|
![]() |
În Zilele Noastre
Şapte ani de la începerea lucrărilor misiuni Vox Dei de Caius ben Obeada
În vara anului 2002 eram în toiul unor alegeri pastorale ale unei biserici baptiste americane de peste 100 de membri. Un grup de diaconi susţineau alegerea mea ca pastor al acestei biserici. Totuşi, fără să fi ştiut de planurile Domnului, sau să fi avut vre-o înclinaţie spre misiunea cu România, ajung să experimentez un eşec personal, în care o minoritate din biserică ajunge să se opună idei ca un emigrant român să slujească ca pastor, toţi ştiind că voi face această jertfă fără plată, un lucru ne-întâlnit la americani.
În această perioadă internetul începuse să fie o sursă şi un mod de comunicare internaţională frecventă, în care frăţietatea română ajunse-se să fie în legături mult mai strânse şi mai apropiate. Datorită mamei, ajunsesem implicat în nişte dialoguri interconfesionale susţinând şi apărând doctrinele şi practicile baptiste. În aceste timpuri mi-am dat seama de lipsa de cunoştinţă a istoriei creştine, a creştinilor primelor secole, a identităţii baptiste şi a necesităţii de apărare a cea ce baptişti sunt, cred, şi practică.
După mai multe discuţii cu familia şi prieteni dragi din America şi Romania, am ajuns la concluzia că ar fi necesar un site care să dea un ajutor tuturor românilor în a cunoaşte cine sunt baptişti. Astfel că ideea iniţierii unui astfel de site a început prin vara anului 2002. După luni de zile de pregătire şi preparare a materialelor necesare unui astfel de site, am ajuns să primesc aprobarea mai multor autori şi situri. În toamna anului 2002 un tânăr „baptist” îmi oferă un preţ special pentru realizarea sitului misiunii, cerându-mi 1,500 USD, un preţ mic în acele timpuri pentru realizarea unui site aşa de complex.
Fratele nostru dispare cu banii şi cu lucrările ne-terminate, aş putea spune chiar ne-începute. Un alt tânăr se angajează la începerile acestui proiect, ca până la urmă şi el să se dea bătut. De data asta nu am mai pierdut bani ci numai timp. Văzând piedicile şi problemele care se ridicau, m-am rugat Domnului să-mi dea înţelepciune să fac eu situl. Nu am ştiut de unde să încep şi ce trebuie să fac, aşa că m-am dus la o librărie şi am cumpărat o carte de cel puţin două ori grosimea Bibliei şi am început să mă educ singur cum se poate face un site.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, în luna Decembrie 2002 apare pe
internet prima pagină a sitului Vox Dei, un început firav, însă născut din
experienţe tulburătoare datorită unei chemări, necesităţi, şi prin sudoarea
unuia care nu ştia complexitatea realizării unui site. Domnul a dat
înţelepciune, El a dat viziunea şi toate lucrurile necesare iniţierii unei
astfel de lucrări. 2002 a marcat anul lansării primelor pagini a misiunii
Vox Dei. Daca in 2002 la adresa
www.voxdeibaptist.org
În acest context Misiunea Vox Dei celebrează 7 ani de la începuturile ei, ani care au trecut ca vântul, în care mulţi au ajuns să se asocieze, să lucreze, să se identifice, să se poată bucura de realizările Domnului.
Această publicaţie a apărut mai târziu, la aproximativ un an după lansarea sitului Vox Dei. În luna August a acestui an ajungând să sărbătorim 6 ani de la apariţia acestei publicaţii pe internet. Nu ne-a fost uşor, însă ca o linie istorică a acestei publicaţii se pot aminti următoarele:
2003 – în luna august Publicaţia de Apologetică creştină îşi face apariţia la căsuțele email la 1000 de români din America şi România. Dr. Benjamin Cocar, Nelu Ciobota, Gabi Olaru, Laurenţiu Nica şi o serie de alţi fraţi şi surori se ataşează lucrărilor în mod văzut. Dr. Caius Streian, Dr. Pavel Niculescu, Dr. Antonio Ramirez, Simion Obeada sunt persoane care m-au ajutat în mod nevăzut sau cunoscut, prin sfaturile şi încurajările lor pentru lucrarea Domnului.
2004 – apare situl permanent
al Publicaţiei de Apologetică la adresa:
www.voxdeibaptist.com
2005 – aveam un număr de aproximativ 67.000 accesări pe lună.
2006 – Daniel Branzai şi Marian Ghiţă se alătură lucrării, publicaţia ajungând la peste 200,000 accesări lunare.
2007 – Fratele Ţon ne dă aprobarea de a lansa scrierile dânsului. Aurel Mateescu, Adrian Emanuel Sârbu, Doru Pop, Cosmin Pascu, Marius Cruceru li s-a cerut să ajute publicaţia. În acest an publicaţia bate recordul de peste jumate de milion accesări pe lună. În luna septembrie a acestui an, publicaţia de ştiri Vox Vocis apare ca o extensie a publicaţiei de Apologetică, datorită mulţimilor de ştiri din lumea creştină. Această publicaţie ajunge să genereze peste 300,000 de accesări lunare.
2008 – Ioan Pribag se atașează lucrări, lucrările continuând la acelaşi pas statornic cu care am început. Tot în acest an s-a început lansarea de scurte înregistrări video a unor învăţături expuse în 7-10 minute sub titlul: „Şapte minute în şapte zile”. Prin aceste scurte înregistrări s-a ajuns la o deschidere mai mare nu numai în rândul evanghelicilor, dar chiar şi în rândul evreilor români din Israel şi America.
2009 – a fost remarcat prin călătoria misionară apologetică făcută în mai multe adunări ale sfinților din România. Acest an a fost remarcat prin cea ce a ajuns să fie cunoscut a fi „Turneul Vox Dei”, un titlul pe care nu l-am apreciat sunând mai mult lumesc decât duhovnicesc, totuşi prin ajutorul şi învrednicirea lui Dumnezeu, am ajuns să petrec 23 de zile cu frăţietatea robilor lui Cristos din diferite localităţi a României.
Odată lansată ştirea venirii în ţară, o serie de schimbări ajung să ia loc, astfel că de la o vizită de familie, totul este schimbat într-o activitate misionară apologetică, un plan pe care nu l-am preconizat şi nici aşteptat. Astfel am ajuns să fiu implicat într-o serie de vizite şi invitaţii la mai multe adunări din România, celebrând în acest context şi şapte ani de la începuturile misiunii Vox Dei. Pe scurt am să scriu un raport a vizetelor şi binecuvântărilor primite din partea Domnului în această perioadă:
23 iunie - Constanţa
Plecam cu un minivan spre Constanţa unde întreaga familie din Constanţa ne aştepta. Acasă la clanul Băcioiu suntem primiţi cu mare cinste, familia Dumitrăşcuţă fiind şi ea prezentă prin mătuşa mea Vali (sora mamei mele) şi a soţului Mihai. După o masă bogată, ajung să mă bucur cu familia şi cu verii amintindu-ne de multe lucruri din copilărie şi de cea ce Domnul face astăzi în vieţile noastre. În jurul orei 19,00 verii îmi prezintă maşina pe care aveam să o folosesc în ţară, GPS-ul şi telefonul. Verii Băcioiu: Marius, Gabi şi Cristi au avut pe inimă să mă ajute în această călătorie apologetică, punându-mi la dispoziție toate lucrurile necesare. La ora 1:30 dimineaţa încă mai vorbeam cu Marius despre lucrarea Domnului şi lucrările în care ajunsesem să fim implicați prin învrednicirea Domnului.
24 iunie - Zolt
În jurul orei de prânz mă aflam în Sibiu când Nelu Ciobota m-a rugat să-mi facă un interviu pentru RVE-Timişoara. Am încercat să-l conving că Laurenţiu ar putea să o facă mai bine, însă Nelu nu s-a lăsat, astfel că în parcarea lui McDonald din Sibiu am ajuns să fac un scurt interviu. Cu această ocazie am întrebat dacă mai este necesar să fiu la Timişoara în acea după-amiază sau ziua următoare, la care mi-a spus ca pot să fiu şi în ziua următoare.
25 iunie – Timişoara
Totuşi, bucuria slujiri în Timişoara a fost mult mai mare în contextul întâlniri cu robii Domnului din acest oraş şi din această adunare. Aici am ajuns să cunosc şi faptul că sunt neam prin asociaţie cu fratele păstor Samuel Tuţac şi cu prietenul meu Ioan Ciobota de la Radio Vocea Evangheliei din Timişoara. După terminarea programului şi a părtăşiei cu o serie de fraţi şi surori a trebuit să merg la studiourile RVE-Timişoara împreună cu Ioan Ciobota.
La RVE-Timişoara după mai multe clipe de părtăşie mi s-a luat un interviu pentru emisiunea „Vieţi Transformate”. Timpul petrecut cu Ioan a fost scurt în durată, cu toate ca ajunsesem la miezul nopţii. A trebuit să ne îmbrăţişăm, să ne rugăm împreună şi să cerem călăuzirea Domnului în lucrările la care am fost chemaţi. Astfel a trebuit să ne despărţim, sperând să ne putem vedea la faţă din nou prin ajutorul bunului Dumnezeu. După o noapte scurtă de odihnă a doua zi a trebuit să plecăm la Arad.
26 iunie - Arad (Radna)
După adunare, un scurt popas la familia Damian, o rugăciune împreună după care a trebuit să plec spre Timişoara să mai iau pe verişoara mea împreună cu viitorul ei soţ spre direcţia satului Zolt.
27 iunie – 1 iulie Zolt
La semnalul binecuvântat al cocoşului, familia Obeada din Zolt era în picioare continuând pregătirile de rugă a satului Zolt. Ca o paranteză trebuie explicat că cuvântul „rugă” este prescurtarea cuvântului rugăciune, un termen folosit în contextul rugăciuni de binecuvântare a bisericii ortodoxe. În fiecare an în satele bănăţene, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte ziua binecuvântări bisericii la care sunt invitaţi toate bisericile satelor vecine, fiecare familie a satului invitându-şi familia la această sărbătoare sătească.
În timp ce femeile familiei făceau pregătirile de masă, bărbaţii au trebuit să preia pregătirile estetice, mese, scaune, ultimele cumpărături, etc. Înainte de apunerea soarelui am avut ocazia să invit pe câțiva bătrâni a satului, din care doresc să amintesc pe doi. Am avut ocazia să revăd pe unul din bătrânii satului pe numele Ioniţă Cucu, un bătrând de 84 de ani, un neam de-al meu din vechime, neamurile noastre fiind legate de cel puţin de la ani 1800. L-am invitat să vină la biserică nu la baptişti ci la o sărbătoare la care să mă pot bucura împreună ca neam. O invitaţie pe care a acceptat-o.
Duminică dimineaţa, sculaţi la semnalul cocoşului, cuptoarele sunt aprinse, activităţile bucătăriei încep, biserica este deschisă, ultimele aranjări sunt făcute, fiecare îşi începe pregătirile personale pentru a merge nu mai departe de câțiva paşi la clădirea vecină casei bunicilor mei. Toate invitaţiile au fost făcute, ajungând timpul aşteptării. Astfel că unul după altul membrii familiei Obeada ajung să vină de departe, la ore de mers cu maşina, alţii mai aproape, fiecare purtând bucuria revederii.
Corul bărbătesc de la Lugoj a dat cinste Domnului prin cantare, Sorin Streianu din Timişoara, Emanuel Streianu din Făget, Nelu Crăciun din Lugoj au adus saluturi şi mărturie Mântuitorului nostru. Bătrânul Ioniţă Cucu ne-a făcut bucuria prezenţei la adunare. Niţă Gaiţă care nimeni nu şi-a mai adus aminte să-l fi văzut vreodată în biserică a venit şi el. Aceasta duminică devine o binecuvântare înainte de a începe slava Celui care a dat şi dă viaţă tuturor. La începutul predicării cuvântului lui Dumnezeu, o ploaie binecuvântată bagă în biserică pe cei care aveau obiceiul să stea mai departe de părtăşia sfinţilor.
Masa de dragoste care a urmat după serviciu divin şi o ploaie torenţială binecuvântată, a forţat din nou pe toţi cei care participase la adunare, să participe şi la masă, astfel ca se ajunge la peste 100 de invitaţi, ca până la sfârşitul mesei soarele binecuvântării să apară şi să fie o duminică după-amiază extraordinar de frumoasă. Familia Obeada şi invitaţii ei au ajuns să se bucure nu numai de prezenţa Domnului ei dar şi de roadele prezenţei Celui care dă binecuvântarea. Despărţirea a fost mai grea, însă unul câte unul au trebuit să plece la casele lor, urându-ne binecuvântarea Domnului la umblarea la care am fost învredniciţi să o facem.
Restul zilelor petrecute în Zolt au fost binecuvântate, reuşind să-mi re-vad o parte din familie după 19 ani de despărţire. Joi dimineaţa după ultimele pregătiri a trebuit să-mi iau rămas bun şi să plec mai departe în călătoria misionară la care am fost învrednicit.
2 iulie – Timişoara
Spre surprinderea mea şi a păstorului Marius Birgean, care îmi făcuse invitaţia la Emanuel, ajungem să aflăm că suntem neamuri prin asociere, fratele lui fiind soţul verişoarei mele Corina. Cu o descoperire de ultimă ora, atmosfera întâlniri ajunge să ia o viaţă deosebită rămânând uimiţi de căile Domnului de asocierea pe care o avem nu numai ca fraţi în Cristos dar şi ca neamuri pământeşti.
Sculaţi de dimineaţă, mergem să vizităm Timişoara, parcând maşina chiar în faţa sinagogii Timişorene. Am vizitat parcul Timişoarei, Catedrala, după care a trebuie să mergem mai departe spre Oradea, nu înainte de o oprire specială la Arad la familia prezbiterului Oprea Bujorel. La această familie ne-am bucurat de aproximativ 2 ore de părtăşie în care am putut să ne întărim unul pe altul şi să ne rugăm împreună.
3-5 iulie Oradea
Duminică dimineaţa am fost la adunarea Emanuel din Oradea, unde am fost şi eu părtaş împreună cu tovarăşii mei de călătorie la masa Domnului. Fiind pentru prima dată în Oradea, am ajuns să fiu impresionat de lucrarea Domnului de aici şi de bucuria părtăşiei cu copii Domnului de la Emanuel.
După serviciul de seară am fost invitaţi la familia Achim, unde 7 surioare ne-au servit masa. Şi aici am rămas copleşit de servitudinea şi primirea unor străini în casa lor, ajungând să împărtăşim amintiri, despre cunoştinţele comunie şi în mod special despre lucrarea Domnului. La o oră de noapte am ajuns înapoi la Oradea pentru ultima seară de odihnă cu familia fratelui meu.
6-7 iulie Brașov
Seara de apologetică din Braşov ajunge să fie o seară deosebită, Duhul Domnului punându-mi pe inimă să fac o invitaţie la care un tânăr de 14 ani primeşte pe Cristos ca Domn şi Mântuitor. Am spus fraţilor că nu sunt nici evanghelist şi nici un predicator, totuşi am avut îndemnul de a face această invitaţie, fără să fi ştiut planul Dumnezeiri. Un tânăr pe numele Sorin face pasul credinţei, trezind adunarea Domnului din loc la o râvnă a predicării şi a unei celebrări a câştigării unui suflet la Cristos.
A doua zi am fost invitatul staţie RVE-Brasov unde mi-a fost luat un interviu pe tema „Dece apologetică?”. După amiază am plecat să vizităm castelul Bran, dorinţa fiului meu de vedea castelele României. Seara plecând spre Ploieşti cu oprire la Sinaia.
8 iulie Sinaia
După un drum de câteva ore de condus şi o privelişte monumentală a creaţiei lui Dumnezeu, ajungem la Sinaia. Aici nu durează mult să ne găsim cazare la motelul Eden, numărul camerei mele fiind 7. O coincidenţă de neuitat a călătoriei. După o noapte de repaus binevenită, mergem să vizităm palatul Peleş. Re-întâlniţi cu istoria României, ajungem să ne bucurăm de priveliştea şi cea ce acest castel oferă vizitatorului. După această vizită plecăm spre Ploieşti.
9 iulie Ploieşti
Am ajuns în jurul orei 2 la Ploieşti, mai bine zis undeva în afara Ploieștiului unde am fost aşteptaţi de către fratele Marian Miron. După scurte introduceri am fost invitat la un interviu la staţia de radio creştin din Ploieşti SOS. Aici mi s-a luat un interviu după care am fost direcţionaţi la casa unui frate din biserica din Ploiești pe nume Cristian. După o mică gustare, ne-am pregăti să mergem la adunare.
Biserica era în renovare, aşa că ne-am întâlnit la subsolul bisericii unde sala a fost plină. Cu ajutorul Domnului am prezentat tema „Cunoscându-l pe Mesia”, devenind o seara specială, mai ales pentru faptul că nu mai fusesem niciodată în adunarea fraţilor creştini după Evanghelie. După serviciu de seară şi părtăşia avută cu fraţii mei din Ploieşti, ne-am retras la casa fratelui Cristian unde am continuat părtăşia împreună cu familia dânsului şi a familiei prezbiterului Marian. După o altă scurtă noapte ne-am luat rămas bun şi am plecat spre Constanţa.
10 iulie Constanţa
La sfârșitul serii am avut ocazia să salut personal întreaga biserică, retrăgându-mă spre casă.
11 iulie Constanţa
Nu am cuvinte de a descrie această dimineaţă, având parte de o înviorare şi plăcere de a fi cu copii Domnului. La prânz am fost invitat la o părtăşie specială cu membri voluntari a misiunii Betania, având oportunitatea de ai cunoaşte şi a împărtăşi cu ei experienţele călătoriei şi a chemării pe care am primit-o din partea Domnului.
După-amiază la orele 16,00 am ajuns la întrunirea tinerilor de la Biserica Baptistă nr. 2, unde vărul meu Marius Băcioiu este implicat. Aici am avut oportunitatea de a fi cu tineretul bisericii şi invitaţii adunării, lăudând şi împărtăşind din cuvântul Domnului. În jurul orei 17,20 a trebuit să mă grăbesc spre Biserica Baptistă nr. 1 la a doua seară apologetică.
A doua seară a fost mai caldă, având posibilitatea de a spune fraţilor de lucrările misiunii Vox Dei, de cea ce se face şi prin cine. Această seară se termină printr-o încurajare la o trăire sfântă ca copii a lui Dumnezeu.
12 iulie Constanţa
După amiază la orele 15,00 eram la Biserica Baptistă din Basarabi, o adunare mică cu o clădire excepţională, o adunare cu o istorie bogată printre care şi istoria slujirii bunicului meu. De fapt aici bunicul meu Stefan Dumitru m-a pus pentru prima dată să iau cuvântul la şcoala duminicală. M-am bucurat cu fraţii vorbind pe tema „Necesitatea păstrării identităţii creştine”. Despărţirea a fost emoţională, cerând frățietății să rămână în învăţătura înaintaşilor lor.
Seara am fost la Biserica Baptistă nr. 2 unde fratele Daniel Fodorean slujeşte. Aici am avut ocazia să împărtăşesc din cuvântul Domnului aducând aminte frățietății de necesitatea trăirii în unitate, o temă destul de clară a acestei călătorii misionare. După terminarea serviciului am ajuns să cunosc mai bine pe fratele Daniel, să ne bucurăm de slujirea şi învrednicirea pe care am primit-o din partea Domnului.
13-14 iulie Constanţa
Aceste două zile au fost dedicate familiei mele din Constanţa. Au fost doua zile scurte de vizite şi o introducere a băiatului meu la zilele copilăriei mele, a oraşului şi locurile unde am crescut.
15 iulie Bucureşti
După o dimineaţă în familie, după-amiază am plecat spre Bucureşti. Vărul meu Gabi Băcioiu făcându-mi plăcerea de a mă conduce pe ultima sută de metri spre ultima seară apologetică care avea să fie susţinută la Biserica Harul – București, unde Ioan Ceuta păstorește. După o întârziere neprevăzută datorită străzilor în construcţie şi a traficului aglomerat, ajung la adunare cu un minut înainte de a se începe seara.
Cu ajutorul Domnului am ţinut ultima seară pe tema „Cunoscându-l pe Mesia”, o seară binecuvântată care ajunge să se încheie cu punerea mâinilor peste cei care au ajuns să fie implicaţi în lucrările misiunii incluzând Caius şi Marcus Obeada, Laurenţiu şi Luminiţa Nica, Gabi Băcioiu. Turneul se încheie cu o invitaţie specială de a reveni la Bucureşti nu pentru o zi ci pentru o săptămână.
Anul 2009 nu s-a terminat, totuşi ajunge să fie un an special nu numai datorită celebrărilor anilor de slujire, ci şi datorită posibilităţii de a cunoaşte şi asculta mărturiile celor care citesc şi se folosesc de paginile publicaţiilor. Prin călătoria făcută în România am ajuns să întâlnesc fraţi şi surori care citesc fervent articolele şi publicaţiile lansate săptămânal şi lunar. Am ajuns să fiu invitat de fraţi care nu m-au cunoscut personal dar au cunoscut scrierile şi mărturiile personale. Am întâlnit mai mulţi presbiteri care lunar fac copii la articolele publicaţiilor pentru o distribuire la adunările unde slujesc sau în cursul vizetelor pe care le fac celor nevoiaşi.
Turneul apologetic mi-a dat posibilitatea de a vedea şi auzi mărturia celor care au ajuns să fie întăriţi, a celor care au ajuns în contact cu lucrările misiunii Vox Dei, fără să fi ştiut de existenţa sau de lucrarea acestor robi a lui Cristos care în tăcere ajung să folosească această unealtă. Vox Dei nu a apărut datorită unei dorinţe, ci datorită unei necesităţi pe care Dumnezeu a găsit cu cale să o satisfacă adunării sfinţilor. Vox Dei este o unealtă de care Domnul se foloseşte şi se va folosi atâta timp cât El va găsi cu cale să o folosească.
Şapte ani de la învrednicirea începeri unei astfel de lucrări în ciuda respingeri de a mă implica în orice lucrare care avea să fie cu frăţietatea română. Ca un Iona, am fugit de orice legătura sau lucrare în mijlocul poporului în care m-am născut. Totuşi, Domnul în îndurarea Sa a avut milă de mine să mă învrednicească la o lucrare începută pe zeciuiala copiilor mei, continuând şi în zilele acestea fără sponsorizări bisericeşti, fără ajutorul financiar din partea altora, ci numai din îndurarea Domnului şi zeciuiala şi jertfa unei familii sărace pe nume Obeada.
Domnul din totdeauna a reuşit să facă minuni şi să-şi facă planurile din sărăcia altora şi binecuvântarea Sa. Paşii mici a credinţei au ajuns în timp să fie acei mari paşi pe care am ajuns să-i citim cu plăcere în istoria mărturiei copiilor lui Dumnezeu. Domnul a dat şi va continua să dea binecuvântare lucrărilor Sale!
Coram Deo! |
![]() |
![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
![]() |