Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Cinci ani de la apariţia Publicaţiei de Apologetică

de Caius Obeada

Anii trec repede, tehnologia avansează, iar noi ne trezim să fi îmbătrânit. În fiecare an în luna iulie sunt forţat să-mi aduc aminte de începuturile publicaţiei de Apologetică. Citesc şi recitesc mesajele scrise care, în realitate, nu sunt multe şi nu sunt lungi, totuşi, îmi aduc aminte de lucruri pe care nu le-am scris, experienţe pe care le trăieşti nu de bună voie ci forţat de împrejurări. Cu această ocazie doresc să redau câteva detalii şi experienţe care nu au fost scrise până acum, mulţumind Domnului chemării pe care am primit-o din partea Lui.

În anul 2002 internetul nu era ceva nou, totuşi încă nu era accesibil de mulţi fraţi şi surori din România. „Calculatoarele” erau scumpe, acces la internet era limitat, în mare parte era numai la oraşele mai mari ale României. În acel an eram membru al Bisericii Baptiste din localitatea Sidney, o bisericuţă de peste 100 de membri. Membru în comitetul bisericii ca „vice-chairman of the board”, directorul muzical al bisericii, Commander of Awana, învăţător de şcoală duminicală, viaţa era plină de activităţi, totul legat de biserica la care Domnul m-a chemat să lucrez.

Fără să ştiu şi fără să fi fost consultat, Domnul deja avea alte planuri pentru mine. În una din zilele acelui an am fost întrebat de mama (Viorica Obeada) să intervin la o discuţie interconfesională în care un ortodox acuza şi ataca baptismul a fi eretic, pe când un adventist ataca baptismul a fi pierduţi pentru că nu ţinem Sabatul aşa cum şi Domnul Isus l-a ţinut. Nu am vrut să intervin, la care mama mi-a spus: „Chiar nu vrei să faci nimic pentru neamul tău?” La aceste cuvinte pătrunzătoare am ajuns să fiu implicat în discuţii şi comentarii care m-au adus la concluzia că frăţietatea română nu are cu ce se lupta, nu au destule materiale şi cunoştinţe în apărarea credinţei pe care au primit-o.

În acel an am pierdut candidatura pentru pastoratul biserici din care făceam parte, a trebuit să mă retrag pentru o perioadă de timp, lăsând ca noul pastor să poată funcţiona şi crea noi legături. Eu am fost direcţionat de Domnul în direcţia învăţături, în a face ceva pentru fraţii mei, în ciuda faptului că nu ştiam să scriu gramatical (ceea ce nici acum nu ştiu), la nivelele pe care unii le-ar fi aşteptat de la o publicaţie baptistă. De fapt în anul 2003 un pastor baptist din România îmi face observaţia că dacă nu ştiu să scriu gramatical mai bine aş opri lansarea Publicaţiei de Apologetică pentru că fac de râs pe baptişti a fi analfabeţi.

Înţelegând şi acceptând forţat chemarea Domnului, am luat legătură cu un tânăr, fiul unui pastor din America, care să mă ajute la construirea unui site. Explicând în detalii cea ce aveam să fac şi ce aveam nevoie, acest tânăr îşi ia angajarea de a construi site-ul la un cost de 1.700 de dolari, un preţ minuscul comparat cu o companie la care ar fi trebuit să plătesc între 3.000-5.000 de dolari. După ore de studiu şi contemplare, acest tânăr primeşte un avans de 1.000 USD după care „dispare”, rămânând în pagubă înainte de a începe lucrarea.

Dezamăgit de situaţie, rămas doar cu planurile, fără site şi fără ajutor, un alt tânăr se oferă să mă ajute. Site-ul ia fiinţă, însă problema principală nu era rezolvată. Cine şi cum ar fi trebuit să actualizeze site-ul, era întrebarea mea. Acest tânăr îmi spune că o va face el având în vedere că el a construit site-ul şi ştie ce să facă şi cum. Bombardat cu materiale de pus în site în primele săptămâni, acest tânăr realizează că este un efort enorm, la care şi el abandonează lucrarea şi site-ul. În aceste circumstanţe sunt forţat să mă educ singur, cumpărând cărţi şi programe care să mă ajute să construiesc site-ul şi să-l menţin de unul singur.

În primăvara anului 2003 apare site-ul oficial, cu toate că domeniul şi apariţia site-ului în construcţie erau deja active din ianuarie a anului 2003. Fiind conştient că o astfel de lucrare nu poate să fie susţinută de unul singur, am apelat la ajutorul la o serie de fraţi şi surori. Site-ul Biblioteci Vox Dei apare în mod oficial în primăvara anului 2003, pe când Publicaţia apare în luna August.

Publicaţia apare la cerinţa unor prieteni, care cereau să fac cunoscut ce este nou în site-ul Bibliotecii, ce materiale noi ar fi fost traduse. La această insistenţă, având în jur de 1.000 de adrese email, în primele zile ale lunii august am lansat Publicaţia de Apologetică în format electronic. Odată lansată această publicaţie, atacurile celui rău sau intensificat. Până la sfârşitul anului am primit o serie de critici din partea multora, însă cele mai grele au fost din partea fraţilor mei. În funcţie de posibilităţile financiare pe care le-am avut din partea Domnului, în consultaţie cu fraţi iubiţi din România şi America, stabilisem o ofertă de plată pentru traducerea la o serie de documente importante frăţietăţii.

În acest context am lansat oferta de plată la care am primit răspuns, însă şi bătăii de cap. În anul 2004 o soră din România, soţia unui păstor, îmi face cunoscut că ea ştie cum sunt preţurile de traducător profesionişti şi îmi cere să o plătesc 8 dolari pe oră plus maculatura, pe care ar fi trebuit să o folosească în traducere. Explicând sorei că noi nu suntem editură care să facă bani pe traduceri, sora îmi spune că nu este frăţesc să mă folosesc de fraţi să-mi fac lucrările, dacă nu am bani mai bine să nu fac nimic. Între timp o tânără ortodoxă traducea ca voluntară, impresionată de planurile şi materialele pe care le puneam în mod gratis la dispoziţia tuturor românilor, indiferent de credinţa şi înţelegerea pe care o aveau.

O altă traducătoare de orientare penticostală refuză să mai lucreze cu noi după câteva săptămâni pentru că articolul pe care trebuia să-l traducă nu favorizează credinţa şi înţelegerea penticostală pe care o avea. Cu toate că misiunea avea implicaţi fraţi şi surori din mai multe confesiuni, chiar directorul misiuni Laurenţiu Nica fiind de orientare doctrinară penticostală, nu am putut convinge pe această soră de importanţa de a cunoaşte ce zic alţii despre ceea ce credem noi.

În afara problemelor cu unii dintre traducători, şi aşteptările înalte a unora din bisericile baptiste, o altă experienţă care a denotat împlinirea chemării Sale a fost atacul pirateric a computerelor noastre. Până în ziua de astăzi nu cunosc un colaborator care să nu fi fost virusat, să nu fi pierdut computerul şi investiţiile făcute. Nu numai că am fost virusaţi la nivel personal, însă am ajuns ca şi site-ul să fie virusat, piraţi al internetului reuşind să schimbe formatul şi programul site-ului.

Experienţe de neuitat pe o perioadă aşa de scurtă de cinci ani. Totuşi binecuvântările au fost şi sunt mult mai importante, ştiind că atacurile celui rău sunt concentrate spre cei care sunt ai Domnului şi care împlinesc voia Sa. De exemplu, de la 1.000 de adrese email la care primul număr al Publicaţiei a fost lansat, în aceste zile ne bucurăm de peste jumate de milion de accesări lunare. Numărul celor care s-au ataşat misiuni a fost şi rămâne la un număr record pentru o misiune care ceea ce face este în mod voluntar, în afara traducătorilor, nimeni neavând vreun câştig financiar.

Un frate din România mă întreba: „Cum îţi stă la birou stând pe plata fraţilor tăi?” Surprins de remarcă i-am răspuns: „Nu prea bine!”, având în vedere că nu sunt plătit, că de fapt eu şi familia mea susţinem această lucrare din punct de vedere financiar. În realitate, lista celor care au ajutat misiunea este mare, diferite persoane colaborând pe termeni limitaţi în funcţie de timpul pe care l-au avut la dispoziţie. Unii ne-au ajutat prin scriere, alţi m-au ajutat personal prin sfaturi, totuşi Domnul a avut grijă de continuitatea misiuni. A face o listă a tuturor celor care au scris şi au ajutat misiunea ar fi greu, totuşi nu se poate uita şi trece cu vederea ajutorul direct a lui Dumnezeu care ne v-a ajuta să continuăm atâta timp cât El mai are de lucru prin noi.

Dacă ar trebuii să scot în evidenţa cele mai importante puncte în scurta istorie a activităţilor Misiuni Vox Dei aş putea face următoarele menţiuni:

2002 – încep lucrările de construire şi organizare a misiuni, 6 luni de făcut planuri şi căutând permisiunea altor site-uri de a traduce materiale.

2003 – în luna ianuarie apare prima imagine a unui site în construcţie la adresa www.voxdeibaptist.org

2003 – în luna august Publicaţia de Apologetică creştină îşi face apariţia la casuţele email la 1000 de români din America şi România. Dr. Benjamin Cocar, Nelu Ciobota, Gabi Olaru, Laurenţiu Nica şi o serie de alţi fraţi şi surori se ataşează lucrărilor în mod văzut. Dr. Caius Streian, Dr. Pavel Niculescu, Dr. Antonio Ramirez, Simion Obeada sunt  persoane care m-au ajutat în mod nevăzut sau cunoscut, prin sfaturile şi încurajările lor pentru lucrarea Domnului.

2004 – apare site-ul permanent al Publicaţiei de Apologetică la adresa: www.voxdeibaptist.com

2005 – aveam un număr de aproximativ 67.000 accesări pe lună.

2006 – Daniel Branzai şi Marian Ghiţă se alătură lucrării, publicaţia ajungând la peste 200,000 accesări lunare.

2007 – Fratele Ţon ne dă aprobarea de a lansa scrierile dânsului. Aurel Mateescu, Adrian Emanuel Sarbu, Doru Pop, Cosmin Pascu, Marius Cruceru li s-a cerut să ajute publicaţia. În acest an publicaţia bate recordul de peste jumate de milion accesări pe lună. În luna septembrie a acestui an, publicaţia de ştiri Vox Vocis apare ca o extensie a publicaţiei de Apologetică, datorită mulţimilor de ştiri din lumea creştină. Această publicaţie ajunge să genereze peste 300,000 de accesări lunare.

2008 – Ioan Pribag se atasează lucrărilor, lucrările continuând la acelaşi pas statornic cu care am început.

În ultimi cinci ani la fiecare aniversare am lansat câte ceva nou. Cu această ocazie lansăm o nouă serie de înregistrări video intitulate: „7 zile în 7 minute pentru o veşnicie.” Prima înregistrare scoate în evidenţă aniversarea a cinci ani de la apariţie urmând să facem scurte înregistrări săptămânale care vor scoate în evidenţă ştiri actuale care ne-ar afecta pe noi ca şi credincioşi.

Doresc să mulţumesc tuturor care au ajutat această misiune, cerând ajutorul tuturor celor binevoitori şi chemaţi de Domnul în a sprijini o lucrare ajutătoare tuturora. Orice comentariu, critică sau încurajare sunt primite cu bunăvoinţă, dorind binecuvântarea Domnului peste toţi.

Coram Deo!

sus