Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 NOSTRA AETATE
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Proiectul Betania
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Nostra Aetate

În Zilele Noastre

 

Mersul la biserică

de Caius Obeada

Caius ObeadaNu de mult am citit câteva comentarii şi opinii în ce priveşte mersul la biserică şi regulile de mers la biserică. Unele discuţii mai aprinse, altele mai puţin, şi totuşi există o divergenţă de opinie când discutăm reulile bisericeşti. Unii sunt de opinia că regulile crează superficialitate, caractere fariseice, pe când alţii vivid susţin necesitatea unor reguli călăuzitoare, a unei uniformitate necesară bisericii.

25 de ani în urmă, când am ajuns să pun primii paşi într-o biserică română din diaspora Americană, eram aşa de bucuros să respir aerul libetăţii că orice lucru mi se păreau doar nişte formalităţi de prezentare la biserică. Fără să-mi fi dat seama, problema regulilor bisericeşti erau probleme mult mai complicate, cu ramificaţii mult mai serioase în biserica Domnului. Nu mi-a trebuit mult timp să mă aflu în poziţia de a mă pune cu voia sau fără voia într-o tabără sau alta.

Situaţia bisericilor române din diaspora Americană în anii 1980 era destul de colorată, fiecare român îmbrăţişat de libertatea americană ajunge să fie confruntat cu o serie de probleme bisericeşti, pus în situaţia de a se alătura unei tabere sau alta. Mii de români ajung să umple bisericile baptiste, penticostale, ortodoxe, fiecare român venind în America cu un set de obiceiuri şi preferinţe care ajung să fie confruntate de plăcerile şi obiceiurile altora.

Tragedia libertăţii americane în bisericile româneşti ajung să producă rupturi profunde în viaţa spirituală a bisericii. Pe măsură ce bisericile se măreau, cu aceaşi măsură se rupeau datorită divergenţelor cultural creştine cu care fiecare român era acomodat. Dacă unii membri ar fi preferat să se cânte melodiile fratelui Moldovan în biserică, alţii rămâneau tradiţionalişti sugerând ca imnurile cărţilor de cântări să fie folosite şi păstrate. Unii preferau fanfare pe când alţii orchestre. Unii preferau separarea fraţilor de surori pe băncile bisericilor, pe când alţii sugerează forma americană în care familia să rămână împreună pe băncile bisericii.

Diferenţele estetice a comunităţii creştine ajunge să fie aşa de predominante încât biserică după biserică ajung să se rupă în ciuda lipsei de lucrători, posibilităţii financiare şi despărţiri frăţeşti ci nu duşmane. În acest context, de ani de zile s-a pus problema regulilor bisericeşti, a necesităţilor unor reguli care ar menţine unitatea şi viaţa bisericii concentrate în laudă ci nu în separare.

Rolul Bisericii

O problemă fundamentală care necesită o explicare şi o înţelegere a fiecărui membru în bisericile noastre este: rolul bisericii. Unii ajung să confunde biserica cu cluburile sociale, prezentând biserica ca o adunare „informată" a copiilor lui Dumnezeu. Tradiţionaliştii merg mai departe şi prezintă biserica ca locul unde îl întâlnim pe Dumnezeu. Unii par mai liberali în orientare pe când alţii ar părea conservatori. Nici uni şi nici alţii nu pot să vadă sau să se conformeze unor reguli.

Indiferent de opinia unuia sau a altuia, biserica joacă un rol esenţial în viaţa credincioşilor începând co notaţia că biserica nu este componenţa unor membri, şi nu este locul geografic a patru pereţi, ci este locul geografic în care doi sau trei se adună în numele lui Cristos şi unde Cristos este prezent cu ei într-o unitate a divinităţii (Matei 18:20). Determinând ce este şi cine este biserica ajută la înţelegerea rolului bisericii.

În baza definiţiei a cea ce este biserica, rolul bisericii este să păstreze o perpetuare a prezenţei lui Cristos nu numai la nivel personal dar şi comunitar. Prezenţa lui Cristos este posibilă în comunităţile noastre prin existenţa unei forme vizibilă a bisericii care aduce la viaţă o unitate prezentă şi văzută a unui Dumnezeu cu copii Săi. Cina Domnului, programele de laudă, mărturisirile copiilor Săi în bisericile noastre fac văzute şi simţite prezenţa existenţei lui Cristos şi a Dumnezeului Său.

Prezenţa lui Cristos în viaţa fiecăruia este cărămida de bază care face posibilă prezenţa vizibilă a lui Dumnezeu în lume. Dacă în vechime prezenţa copiilor lui Dumnezeu la Templu făcea văzută prezenţa Sa, prezenţa copiilor Săi în unitatea bisericii face văzut pe Cristos acestei lumii păcătoase. Poporul Israel în părtăşia templului făcea văzută lumii existenţa unui Dumnezeu viu. În zilele noastre această prezenţă rămâne vizibilă prin multitudinea bisericilor care fac văzută prezenţa lui Cristos ca o realitate a zilelor noastre, aşa cum a fost în trecutul înaintaşilor noştri.

Rolul Disciplinei

Aşa ca şi în trecutul poporul evreu, reguli şi rânduieli au fot stabilite nu din iniţiativa omului ci din porunca Dumnezeului care a creat totul. Cortul întâlnirii şi mai târziu Templul au avut reguli specifice nu numai de închinare ci şi de prezentare vizibilă în faţa lui Dumnezeu. Preoţii aveau o anumită ţinută, bărbaţii aveau o locaţie specifică unde se puteau prezenta în laudă şi închinare, copii şi femeile aveau locul lor în curţile templului. Jertfele şi laudele erau bine regizate conform regulilor lăsate şi explicate de Dumnezeu lui Moise.

Biserica lui Cristos, din totdeauna tinde să meargă împotriva unei conformităţi religioase, de sute de ani combatând reguli şi idei regulatoare. Cea ce ne orbeşte este ideea unei necesităţi regulatoare în bisericile lui Cristos învăţând că nu mai suntem sub Lege ci sub Harul liberator a lui Cristos. Astfel am ajuns să punem deoparte orice sugestie a unor reguli disciplinare de menţinere a unei ordini în biserica Sa.

Cristos însuşi ne face cunoscut nişte reguli de disciplină bisericească în Matei 18. Datorită displăcerii umane de a se confoma regulilor şi legilor care ne guvernează, membri bisericilor ajung să limiteze regulile bisericeşti susţinând că prezenţa lui Cristos în vieţile membrilor Săi este îndeajuns. Astfel s-a ajuns ca unii să se prezinte a fi mai spirituali ca alţii, unii punându-se pe un pedestal ma mare ca altul, ca şi cum ar avea acces la Dumnezeire mai mult ca alţii cu înţelegeri mai bune a voii lui Dumnezeu.

Rolul disciplinei în biserică nu este pedepsirea şi punerea deoparte, ci păstrarea unei unităţi în prezenţa lui Dumnezeu. Regulile bisericeşti ne ajută la o conformare în înfăţişarea fiecăruia în prezenţa uniunii şi părtăşiei vizibile pe care o avem cu Cristos. Modul în care ne îmbrăcăm, fustele şi pantalonii, părul şi podoabele contribuie la o realizare vie a părtăşiei cu Cristos. Trebuie adus aminte că nu vobim de o părtăşie personală cu Cristos, ci de o pătăşie comună. Înainate de o realizare a unei părtăşii cu Cristos în biserică, trebuie realizată o părtăşie personală între noi cei care căutăm părtăşia lui Cristos.

Scripturile ne învaţă că acolo unde doi sau trei se strâng în numele lui Cristos ajung să provoace prezenţa părtăşiei Sale cu ei. În biserica Sa dacă o părtăşie a frăţietăţii nu este stabilită, nici prezenţa Cristosului nu este realizabilă. Părtăşia copiilor Săi este realizabilă când fiecare dintre noi ajungem să ne aceptăm unii pe alţii. Această aceptare este posibilă în urma unor înţelegeri doctrinare, dogmatice şi de practică creştină.

Disciplina bisericească îşi face apariţi în contextul păstrării unei părtăşi între noi, încercând şi promovând prezenţa vizibilă a lui Cristos în bisericile noastre şi în programele de laudă pe care le avem. Cum s-ar putea realiza o părtăşie când unii vor cafea în timpul serviciului divin, alţii vor să croşeteze, alţii vor o disciplină militară în bisericile noastre.

Aşa cum doi tineri ajung să-şi rezolve diferenţele înainte de căsătorie, şi biserica Sa trebuie să-şi rezolve diferenţele înainte de a atempta realizarea unei părtăşii vie şi văzută cu Cristosul vieţilor noastre. Disciplina îşi are rolul ei aşa cum şi-a avut rolul ei în Vechiul Testament când Dumnezeu însuşi învaţă pe Moise legile divinităţii care ajung să realizeze o comuniune cu Divinitatea.

Mai mult, Dumnezeu cunoscând inima neascultătoare a omului, dorinţele şi plăcerile de a se rebela regulilor Sale, prin Cristos ajungem să avem prezenţa Duhului Său, care să ne călăuzească şi să ne ajute, să ne conformăm plăcerii Sale în realizarea nu numai unei părtăşii frăţeşti, dar a unei părtăşii cu Dumnezeirea.

Ce fel de credincios era Cristos?

Ne este dificil să ne conformăm regulilor bisericeşti, să mergem la biserică sau să înţelegem rolul bisericii. Întrebarea se pune ce fel de om era Cristos? Oare Cristos ne-a adus o libertate a creativităţii în care fiecare dintre noi ajungem să interpretăm căile Sale în voia minţii noastre crezând că prezenţa Duhului Sfânt este îndeajuns să ne asigure o conformitate a voii Sale?

Pentru ca Hristos să devină Cristosul şi Mântuitorul vieţii noastre, El a trebuit să se califice ca Miel de ispăşire. Pentru ca să se califice pentru jertfa Dumnezeirii El a trebuit să trăiasă fără păcat, cea ce a inclus o conformitate exactă în faţa legilor Mosaice. Cristos a trebuit să împlinească Legea, să meargă la Templu, pas cu pas să împlinească Legea lui Moise fără abateri, fără comentarii şi interpretări personale. Isus însuşi vine şi ne spune că El nu a venit să distrugă Legea ci să o împlinească.

În zilele noastre ne este greu să urmăm exemplu lui Cristos, crezând că ne este îngăduit să bociferăm, să ne rebelăm oricărei reguli de conformitate, sugerând că nu vrem să fim farisei şi să împlinim reguli puse în spirit fariseic ci nu din convingere. Cristos a mers la Templu şi a împlinit voi lui Dumnezeu. Nouă ne este greu să mergem la biserică şi să ne supunem regulilor bisericeşti, sugerând că sunt nişte reguli făcute de noi ci nu de la Dumnezeu.

Cristos ne-a lăsat un exemplu de trăire chiar prin împlinirea şi supunerea tuturor regulilor şi legilor iudaice, calificându-se ca Miel de ispăşire pentru păcatele noastre. Dificultatea conformităţii regulilor lui Dumnezeu a fost văzută din zilele grădinii Edenului până în ziele noastre în bisericile lui Cristos.

Ce cere Dumnezeu copiilor Săi?

În vechime Dumnezeu a căutat părtăşie cu poporul Său, iar în zilele noastre această dorinţă a părtăşiei continuă. Realizarea părtăşiei are două dimensiuni specifice care necesită o conformitate în împlinirea voii Sale. Ca prim pas este necesară realizarea unei părtăşii personale care este realizată la iniţiativa Sa prin naşterea din nou.

Cristos ne spune că nu noi l-am căutat pe Dumnezeu ci El ne-a căutat din veşnicii. Dumnezeu la iniţiativa voii Sale a dat naşterea şi trezirea din mortea veşnică pentru realizarea părtăşiei. Fiecare copil a lui Dumnezeu primeşte o trezire spirituală preparatoare pentru realizarea unei părtăşii cerească a divinităţii cu umanitatea.

Odată născuţi din nou ajungem să fim chemaţi la realizarea planului ceresc, a unei părtăşii a Divinităţii cu Umanitatea. Realizarea părtăşiei între copii Săi produce şi propulsează umanitatea la un nivel celestial în care prezanţa lui Cristos produce părtăşia Dumnezeirii cu Umanitatea. Realizarea acestei părtăşii produce o unitate a spiritului în care umanitatea ajunge să se bucure de părtăşia nu numai a divinităţii dar a corpului ceresc, o părtăşie a cerului şi a pământului prin unirea Dumnezeirii cu Umanitatea în prezenţa îngerilor Săi şi a Universului întreg.

Părtăşia şi unirea umanităţii cu Dumnezeirea produce mărturia existenţei, a susţinerii şi menţinerii umanităţii în puterile şi existenţa Dumnezeirii. Dumnezeu a cerut părtăşia poporului Său în vechime, care a realizat prezenţa şi unitatea vizibilă a lui Dumnezeu cu poporul Său. Biserica într-un mod divin, continuă mărturia prezenţei divine, o necesitate pe care omul o are în Divinitate.

Ce fel de membri suntem noi?

Părtăşia şi prezenţa Divinităţii este limitată la părtăşia personală pe care fiecare dintre noi o avem cu Dumnezeu. În acest context se pune întrebarea ce fel de membri suntem noi? Eşti un susţinător şi o cărămidă vie a Templului Dumnezeiesc? Te conformi tu voii Sale sau înţelegerilor limitate pe care le ai?

Puterile văzduhului de la începutul creaţiei au încercat şi au reuşit să oprească prezenţa vizibilă a Dumnezeirii în umanitate. Opiniile fiecăruia, trăirea şi ne-împlinirea voii Sale ne face nu numai să oprim părtăşia cerului cu umanitatea dar şi părtăşia noastră unii cu alţii. Mersul la biserică îşi are o importanţă mult mai adâncă decât beneficiu personal şi egoist de care suntem în stare.

Biserica pentru unii este un spital spiritual, un locaş în care s-ar edifica personal, un loc în care persoana lor este mai importantă decât restul frăţietăţii. De câte ori nu ai auzit comentarii la predicile ascultate sau programul bisericii? Unora le place să meargă la biserică pentru beneficii personale şi mai puţin pentru benficiul altora. Cristos ne chemă la părtăşia sfinţilor realizată numai în prezenţa Cristosului, a Bisericii Sale. Mersul la biserică îşi are o importanţă mult mai mare decât necesitatea spirituală de care ai nevoie, este timpul lui Dumnezeu în care slava Sa poat fi văzută, prezentă, mărturisită umanitaţii. De ce mergi la biserică?

Coram Deo!

sus

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate