Hartă Site Contact Despre noi FORUM
 Proiectul Betania
 

Decembrie 2005
Arhiva editurii
Caută în site

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Pagina de Umor
Mărturisiri
Proiectul Betania
Mass-Media
Ştiri
POŞTA REDACŢIEI

Colaboratorii

Fundaţia Osana, Constanţa

Fundaţia Osana, Constanţa

 


Misiunea Betania

 

Ana Gabriela Olaru

Pagina Proiectului Betania este realizată de

 

Ana Gabriela Olaru

Coordonatoare Proiect Betania

 

În acest număr:

 

Trei zile de har [pe această pagină]

Vă mai amintiţi? [pe această pagină]

“Sarepta” şi “Betania” întind o mână de ajutor sinistraţilor din Costineşti şi Tuzla [pe această pagină]

 

Trei zile de har…

 

In luna octombrie am primit, prin intermediul fratelui Ioan D., din partea Bisericii Baptiste din la cumpărăturiChicago, păstorită de fratele Valentin Popovici, o donaţie în dolari. Dumnealui la întoarcerea din SUA, mi-a cerut ajutorul în ceea ce priveşte investirea acestor valori în produse de maximă necesitate pentru persoanele vizate a fi ajutate. Mi-a precizat că aceştia sunt victimele inundaţiilor din Costineşti şi Tuzla, familii defavorizate cu mulţi copii şi bătrâni în mare nevoie. O parte din bani au fost donaţi Proiectului Betania, al Fundaţiei OSANA, proiect care vizează persoanele vârstnice, în imposibilitatea de a se deplasa, organizează întâlniri cu bătrânii creştini, într-un cuvânt ne străduim să facem viaţa bătrâneilor mai frumoasă pe cât posibil.

 

Am răspuns afirmativ cerintei fratelui D. şi iată-ne într-o zi de marţi, împreună cu o voluntară a Proiectului Betania, Ana Capota, la lucru. Am constituit în prealabil o mică comisie în care am stabilit urgenţele şi am localizat nevoile pe care să le acoperim, conform listei existente la secretarul bisericii din care facem parte, apoi am stabilit contacte cu doi păstori din zona Costineşti şi Tuzla, de la care am preluat informaţii legate de familiile ce au suferit de pe urma inundaţiilor .

 

Am parcurs câţiva km până la un en-gross de unde am cumpărat în prima zi, zahăr, ulei, orez, făină albă, mălai, paste făinoase şi am poposit la trei familii. Toate cele trei familii pot fi considerate “în criză” deoarece una dintre ele are 12 copii în creştere; o familie cu doi batrâni cu o singură pensie, el suferă de debilitate mintală, în urma unor supărări; altă familie în care soţul suferă de o boală cumplită, scleroză în plăci; de 24 de ani această boală îi macină organismul.

 

Bucuria ce se putea citi pe feţele lor era imensă. O puteţi citi şi dvs vizionând toate fotografiile făcute de-a lungul celor trei zile de distribuţie. La fiecare familie în parte fratele Daduica a dus mesajul Domnului Isus, a fraţilor din Chicago şi a avut cuvinte de încurajare şi îmbărbătare adecvate fiecărei situaţii.

 

A doua zi am luat şi pe sora noastră scumpă, de 79 de ani cu noi şi împreună am încărcat pe rând două maşini cu alimente de bază ,dar şi cu pilote duble pentru sinistrati. Ne-am pus de acord de principiu cu fratele păstor din zonă, aflând de la dumnealui nevoile existente, numarul familiilor creştine, etc. Am pornit de dimineaţa la drum şi ne-am oprit la Costineşti, unde fraţi de-ai noştri au avut de suferit de pe urma inundaţiilor. Ei sunt cei care s-au salvat ieşind pe ferestre, în copaci ori în podul casei. La Costineşti apa a venit cu furie şi a avut înălţimea de 4 metri, aşa încât unele case nu se mai vedeau, altele au fost inundate până la streaşină şi altele cu podul mai înalt au salvat vieţi.

 casa

Am stat de vorbă cu oamenii şi am fost consternaţi să putem vedea imagini pe viu, cu case hălcuite de ape, cu oameni amărâţi şi disperaţi, căci toată agoniseala de o viaţă a fost luată de apă. Aparatura electrică şi electronică zace undeva prin fundurile curţilor , urmează să ia drumul depozitelor de fier vechi. Speritura zilelor 21 si 22 septembrie nu o vor uita curând, căci ei revăd filmul dezastrului în fiecare clipă în mintea lor. Revăd crucile celor 7 morţi şi nu pot uita cum Dumnezeu le-a îngăduit viaţa.

 

Am putut vedea văduve, familii cu trei, patru copii care nu pot funcţiona la şcoală, pentru ca nu au ce îmbrăca, puţinele lucruri cumpărate pentru acest capitol au fost luate de ape. Copiii se uită la noi cu ochi micuţi şi studiază pe după geamurile maşinii ce anume le-am adus. Intind mânuţele murdare şi şoptesc un “mulţumesc” şoptit, fiind vizibil marcaţi şi ei de tumultul aspru al vieţii la care sunt obligaţi. Părinţii lor mulţumesc lui Dumnezeu pentru fraţii din Chicago care s-au gindit la ei şi cu lacrimi de bucurie ne îmbrăţişează pentru că îşi dau seama că Dumnezeu nu i-a uitat nici acum.

 

Văduva Maria PVăduva Maria P. de 74 de ani, ne povesteşte cum a fost salvată în ultimul moment de ginerele său, din pod, unde nici ea nu ştie cu ce putere a putut urca .Pentru aceasta, sora Anişoara a pregătit haine şi între cele două s-a creat deja o relaţie specială.

 

Am străbătut uliţele cu asfaltul pe ici pe colo luat de apa şi întorcându-ne din nou la magazinul en-gross ne gândeam că nici pe departe nevoile nu au fost acoperite,însă gestul prin care le-au fost ininse mâini de ajutor a contat cel mai mult.

 

Am încărcat din nou maşina şi ne-am deplasat la Tuzla, o altă localitate bătută de apă, unde aceasta a staţionat câteva zile, canalizarile nu au facut faţă potopului de ape, aşa încât absolut toate lucrurile aflate în casă oamenilor au fost luate, ori deteriorate, imposibil de a mai fi folosite. Aici am întâlnit fratele păstor baptist din zonă şi împreună cu acesta am bătut la uşile unor familii care într-adevar aveau nevoie de o undă de speranţă, de o vorbă caldă şi orice produs ce le putea bucura familia. Aici la Tuzla, am întâlnit familii cu mulţi copii, care au traversat momentul inundaţiilor cu greu, în acele zile fatidice, când valul a venit ziua, majoritatea copiilor erau plecaţi la şcoală,ori se întorceau de la şcoală. Părinţii au trăit clipe de coşmar atunci, copiii s-au salvat cum au putut, ajutaţi de consăteni, ori prinzându-se cu minuţele plăpânde de copacii din preajmă.

 

Pilotele şi alimentele au fost adevărate mane cereşti pentru ei şi cu lacrimi în ochi au mulţumit cerului şi fraţilor pentru ceea ce au primit. Am întâlnit o familie cu un băieţel cu mari probleme locomotorii, care aşteaptă o nouă operaţie la Bucureşti.

 

A treia zi de distribuţie a însemnat localitaţile Constanţa, cu locaţii în absolut tot oraşul şi în comuna Lumina.

 

Am fost însotiţi în pelerinajul nostru cu alimente de maximă utilitate şi necesitate de un frate de peste 70 de ani, profesor al unei şcoli de păstori misonari din Welles, Marea Britanie, Paul B., care a aflat de lucrarea noastră de la cursul de consiliere creştină, unde i-am pus la îndemână materiale de prezentare ale fundaţiei. Noi i-am explicat că ne aflăm la o acţiune legată de primirea unei donaţii, pe care noi o materializăm în alimente pentru anumite categorii de creştini. Din partea dumnealui am avut ajutor mare la încărcare, la en-gross, a venit mai apoi cu îndemnuri deosebite din partea Domnului pentru cei in nevoie.

 

Am străbătut oraşul localizând familiile vitregite, unii bolnavi, cu grele probleme nerezolvabile, alţii cu numărul mare de membrii în familie, cu venituri mici ori foarte mici, dar cu râvnă în lucrarea Domnlui.

 

persoane care au beneficiat de ajutorul nostruL-am localizat pe fratele V. Alexandru, care la vârsta sa de peste 70 de ani nu oboseşte să-şi pună maşina la dispoziţia Domnului şi străbate km întregi în judeţ şi în afara lui cu hainuţe de pe la fraţi, cu literatură creştină şi întotdeauna cu un îndemn creştin pe buze. Am poposit la fam Gherghe A. unde capului familiei i s-a amputat unul din picioare în urmă cu doi ani. El are şi o nepoată cu handicap locomotor şi probleme grave de vedere. La vederea noastră acesta a început să plângă şi aici am aflat ca nevoia de alimente era mare, dintr-o pensie mică nu se pot întreţine. Fratele Dăduica şi Paul au avut îndemnuri speciale şi ne-am rugat împreuna pentru ca Domnul să întărească această familie.

 

Am străbătut oraşul şi am localizat şi alte familii cu probleme deosebite, cu grave probleme de sănătate, încrezători însă că sunt în Mâna Sa. Fraţi cu pensii mici, care sunt nevoiti să-şi procure medicamente scumpe şi cărora banii şi pentru alimente de-abia le ajung. Intr-un final am ajuns la o familie în care singurul întreţinător este tatăl unei fetiţe de 3 ani, care nu are mamă iar tatăl este bolnav de ciroză. Unchiul fetiţei anul acesta a terminat liceul şi este angajat permanent cu un salariu minim pe economie, iar dupa amiezile şi le petrece lucrând prin curţile oamenilor din localitate, câstigând un ban cinstit pentru a se putea întreţine cu toţii.

 

familia de sinistratiAm citit în ochii tatălui îngrijorare, în ochii tânărului oboseală. Maria, fetiţa care nu şi-a cunoscut mama, bucuroasă să primească daruri, ne-a privit cu nişte ochi mari, întrebători, sperând ca să primească pe viitor,cred, şi puţină căldură în camera sa rece.

 

Ne-am întors din pelerinajul nostru de trei zile, pe de o parte cu imaginea unor oameni necăjiţi, cărora şi lor Dumnezeu le-a făcut mari promisiuni de-a lungul vieţii pe acest pământ.

 

Ne-am întors puţin obositi, dar ce contează când inima ne era plină de bucurie, căci am putut fi în slujba Celui ce poartă de grijă păsărilor cerului, orfanului, văduvei care ne iubeşte cu o iubire veşnică.

 

Am simţit călăuzirea Sa în aceste zile mai mult ca oricând şi am adus rugăciuni de mulţumire pentru jertfa fraţilor noştri din Chicago, am mulţumit pentru trei zile de har …

 

Dumnezeu să vă dea din belşug din “hambarul” Său cu bunătăţi cereşti vouă, celor ce de peste ocean aţi simţit cu fraţii şi surorile din Romania.

sus

 

Vă mai amintiţi?

 

Vă mai amintiţi...Vă mai amintiţi de bătrânica despre care vă povesteam că pe banca din parcul gării povesteşte trecătorilor despre Dumnezeu? Vă mai amintiti că într-un articol precedent vă povesteam cum bunici şi copii ascultă despre DRAGOSTEA lui Dumnezeu pentru oameni?

 

Sora noastră Anastasia a trecut prin grea încercare, a stat în comă câteva zile şi nimeni nu spunea că-si va mai reveni. S-a petrecut o minune? Dumnezeu i-a dăruit în continuare viaţă pe pamânt pentru ca şi alte suflete să afle, în parcul gării, despre Cel ce are toată puterea în Mâna Sa, Cel ce iubeşte necondiţionat şi are o Dragoste Vie pentru oameni.

 

 

sus

 

“Sarepta” şi “Betania” întind o mână de ajutor sinistraţilor din Costineşti şi Tuzla

 

Anişoara, Sanda şi Mariana!

 Mariana

Am cunoscut-o pe Sanda M. ocazional în timpul deplasărilor mele prin Constanţa, pentru rezolvarea problemelor personale. I-am vorbit treptat despre Domnul. I-am oferit un Nou Testament şi unele broşuri. Am invitat-o la mine acasă şi am stat cinci ore de vorbă; mi-a povestit din viaţa ei şi mi-a pus multe întrebări din Biblie. Mi-a povestit ca are o bună prietenă din liceu, care trăieşte în Australia.

 

In luna iunie, prietena ei a venit în ţară şi Sanda i-a vorbit despre mine. La ultimul botez au venit împreună la Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime” din Constanţa. Sora Mariana din Australia a ţinut mult să mă cunoască mai bine. A venit la mine cu Sanda şi am stat multe ore de vorbă. Mi-a povestit toată viaţa ei şi felul cum a ajuns în Australia. A urmat întâlnirea seniorilor unde le-am invitat pe amândouă, A venit numai Mariana, care a rămas foarte încântată de tot ce a văzut la această întâlnire. A plecat acasă în Australia şi am ţinut legatura pe internet. Când a venit apa peste Costineşti şi Tuzla, eu i-am scris despre această nenorocire. Dumneaei a vorbit cu fraţi români din Australia şi un frate pe nume Mircea I. a fost sensibilizat, a anunţat dezastrul din România - bisericii din care face parte şi în care sunt 20 de membri. Au facut o colecta si a adunat de la acei fraţi suficienţi dolari ca să poată aduce bucurie sinistraţilor din România. Mariana a contribuit cu 300 de dolari. Fratele Mircea a venit în ţară şi a luat parte la necazurile celor din Costineşti şi Tuzla...

 

Anisoara Capota

Constanta

 

Misiunea “Sarepta” la Constanţa

…bătrânii de vis-a vis? Au plecat la oraş, la copii. Casa lor… nu mai e…!

 

Va gândiţi cumva ca fraţii noştri bătrâni nu pot fi activa dacă înaintează Sora Anisoara, alaturi de fratele Mirceaîn vârsta şi corpul nu mai răspunde comenzilor? Sora Anişoara este o exceptie, o specială unealtă în Mâna Domnului, iar la cei aproape 80 de ani (pe care nici pe departe nu-i arată) este mult mai activă decât puteţi crede. Legătura pe care dumneaei a stabilit-o a făcut câteva familii fericite, familii ce se confruntă acum cu enorm de multe lipsuri.

 

Mă întreb ce am făcut eu, ce ai făcut tu pentru cei oropsiţi ce au rămas cu inima împietrită în urma deversării apelor?

 

Acest frate minunat, Mircea, la îndemnul lui Dumnezeu ţi al sorei Mariana, cum aţi înţeles din cele relatate de sora noastra scumpa Anisoara, a sosit în România dupa 20 octombrie, la nici o lună de la dezastru. Constanţa nu a fost primul obiectiv, aşa ca în jur de 26 octombrie fratele nostru ne-a contactat şi conform înţelegerii, a fost cazat la sora Anişoara. La CostinestiSurpriza a fost aceea că parcă ne cunoşteam de ani de zile…în acelasi duh şi cu acelaşi gând de-a ne ajuta semenii. Deşi obosit, fratele nu a acceptat prea multă odihnă şi împreună, toţi trei am făcut un prim plan şi încărcaţi pâna la refuz cu alimente de la en-gros am plecat pe teren. In prealabil am contactat păstorii zonelor afectate, aşa încât în prima zi am acoperit toate familiile afectate de inundaţii din Costineşti, situate în valea inundată, de-a lungul a cinci străzi. Două break-uri încărcate la refuz au fost distribuite împreună şi cu păstorii din zonă, Dorel T. şi Mircea K. Nu s-a ţinut cont de culoarea religioasă şi oamenii binecuvântau ziua în care Domnul a pus pe inima fraţilor din Adelaide, dorinţa de-a le veni în ajutor.

 

Ne-am întors acasă la apusul soarelui. Am oprit maşina şi l-am privit; am mulţumit în gând Domnului pentru o zi de har pe plaiuri dobrogene greu încercate.

 

A doua zi am pornit de la acelaşi en-gros încărcaţi la capacitao casa afectata de inundatii in Tuzlate maximă pentru localitatea Tuzla. Împreună cu Costel N., pastorul din zona am străbătut uliţele pline de noroi. Aici apa nu a luat case în întregime ca şi la Costineşti , însă a inundat tot ce i-a stat în cale. Am înţeles că apa a staţionat, canalizările nu au putut face faţă ploii torenţiale din zilele de 21, 22 septembrie. Absolut toate bunurile câtorva familii au fost distruse de apa cu mâl, cu mizerie, chiar şi cu pesti… Aici ne-am confruntat cu familii cu mulţi copii, cu câteva familii de bătrâni care nu au pe ce pune capul, cărora micuţa baltă din spatele casei… li s-a părut la un moment dat o gură de hău necruţătoare!!!

 

Oamenii din ambele localitaţi ne-au povestit cum apa a venit în jurul orelor prânzului când copiii erau la şcoală şi i-a luat prin surprindere, pe unii din spatele casei, aceştia neştiind ce înseamnă vuietul ce se apropia… O femeie în jur de 40 de ani ne-a povestit cum cei doi copii de 14 si 19 ani s-au salvat agăţându-se de un copac; apa a avut 4 metri inalţime! Altii s-au salvat urcând în pod, ori fiind scoşi prin geam din casa de consătenii mai puternici. Cei mai bătrâni ne-au povestit că niciodată de când sunt ei nu au întâmpinat probleme aşa mari din cauza inundaţiilor; o bătrână ne povestea plângând că dormea la prânz şi apa a luat-o cu tot cu pat şi a urcat-o în tavan, de unde nu se putea mişca... ajutor oferit familiilor lovite de inundatiiclipe de coşmar; soţul a spart geamul şi a prins-o, trăgând-o afară; altă văduvă bătrână ne-a arătat un maldăr de pământ: fosta ei casuţă, bucătărioara şi baia… care nu mai sunt… alta, împreună cu soţul cu proteze când ne-a văzut ne povestea că îşi pierduseră orice speranţă de ajutor: „…suntem prea mulţi, pe cine să ajute Primăria mai întâi şi nu au nici ei bani, suntem săraci cu toţii” … „am primit câţiva saci cu ciment, au mai venit ajutoare din Anglia pe la biserici…” „…bătrânii de vis-a vis? Au plecat la copiii lor din oras, casa lor… nu mai este!” „Un val uriaş a venit şi noi nu ne-am mai putut ţine pe picioare, am crezut că e sfârşitul lumii şi Dumnezeu s-a mâniat pe noi...”

 

Aţi citit doar câteva din afirmaţiile celor ce-au trecut printr-o încercare mare, peste puterile lor…

 

Ei sunt mulţumitori acum celor cărora Dumnezeu le-a sensibilizat inima, celor de la km distanţă... din Adelaide, din îndepărtata Australie!

sus

 

Proiectul Betania este proiectul Fundaţiei Creştine Osana din Constanţa

cu care colaborează Misiunea Vox Dei.

Pentru mai multe detalii despre Fundaţia Osana, puteţi vizita site-ul www.osana.ro


Ce este nou?

Misiunea Vox Dei vă urează Sărbători Fericite alături de cei dragi!

CHAT Creştin! Aici poţi să vorbeşti online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând aici.

FORUM de discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii libere! [apasă aici pentru detalii]

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe paginile fiecărui subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole noi la subiectele doctrinare despre:
 
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
 
Apasă pe titluri pentru a accesa paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.

 

Citeşte Biblia online!

Citeşte Biblia Online!

Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate