Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Articole
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

 


Articole de la cititori

 

Click pe titluri pentru articolul complet

 

De ce ne rugam in comun?

de Laurentiu Balcan

In ultima perioada, biserica noastra a organizat mai multe slujbe la care au participat mai multi nepocaiti decat de obicei. Unii dintre ei, fiind pentru prima data in mijlocul unor adunari penticostale au ramas uimiti de modul in care ne rugam. Pentru cei care nu ne cunosc tin sa precizez ca biserica noastra este destul de moderata cand ne rugam in comun. Recunosc ca uneori imi doresc o ravna mai mare la rugaciune si un foc mai aprins. Uneori lucrul acesta se mai intampla, dar de cele mai multe ori – zic eu! – ne pastram tonalitatea in limitele normalului. Oricum ar fi, noua ne place sa ne rugam in comun.

De ce ne rugam in comun?

horizontal rule

Libia în Profeții

 

„Viitorul se grăbește“-este o expresie foarte cunoscută. Evenimentele recente ne-au trimis pe mulți spre străvechile cronici profetice.

Lumea întreagă urmărește desfășurarea unor conflicte în locuri în care lucrurile păreau așezate odată pentru totdeauna. Nordul Africii părea cucerit și liniștit sub dictaturile islamice. Tulburările de acolo ne conving pe zi ce trece că nu înțelegem lumea în care trăim, mai ales lumea aliniată cu credința și escatologia celor ce divinizează Coranul.

Este sâmbătă după amiaza și am fost zmuls din pregătrile mele pentru duminică de o știre difuzată pe rețeaua CNN: „Unul din fii lui Gadafi și câțiva din nepoții lui au murit în cadul unui atac NATO asupta familiei dictatorului libian. Acesta a scăpat însă nevătămat …“ Concomitent, pe C-span se transmite în direct petrecerea președintelui cu ziariștii din America. Este seara prieteniei dintre preșidenție și presă, seara glumelor, a zâmbetelor și a suspendării ostilităților tradiționale, seara în care se reașează sentimentul că suntem toți o mare și unică familie … Va vorbi cineva despre Libia? Va vorbi cineva despre groaza pe care au produs-o bombele acolo? (restul aici)

horizontal rule

Tâlharul de pe cruce … versiunea 1947

de Iulian G. Necea

Rudolf Hoess (25.11.1900 – 16.04.1947) a fost comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz din 4 mai 1940 până în noiembrie 1943. În această perioadă, precum și în mai-iunie 1944 a condus operațiunile de exterminare a aproximativ 3.5 milioane de oameni, marea majoritate evrei. Faptele lui sunt condamnabile și nu merită nici popularizate, nici promovate. Ceea ce este însă mai puțin cunoscut despre acest personaj este modul în care a plecat dintre noi. A fost condamnat la moarte prin spânzurătoare și a fost executat în curtea lagărului, lângă un crematoriu și în fața biroului personal. La actul execuției au participat si supraviețuitori ai lagărului sau rude ale victimelor acestui om. Surprinzător a fost însă modul în care și-a primit pedeapsa: calm, liniștit, împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Un „tâlhar de pe cruce”, în versiunea modernă.

horizontal rule

Reacția domnului Pleșu

Românul pravoslavnic
de ANDREI PLESU
Adevarul 19 aprilie 2011

Circulă pe „YouTube” un reportaj amuţitor realizat de Prahova TV. Într-un sat oarecare, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă ştiu cine a scris Biblia. Să fiu slujbaş al Bisericii, preot, teolog sau profesor, aş cădea, după cele şase minute ale reportajului, într-o neagră nevroză. Drept-credincioşii autohtoni, cei care rup hainele aproapelui pentru o fiolă de apă sfinţită, cei care stau la rând cu zilele ca să mângâie moaşte de sfinţi, cei care pun Biserica pe primul loc în ierarhia încrederii lor, n-au nici cea mai mică idee despre Cartea Sfântă a religiei pe care o practică. Cei mai cinstiţi recunosc că nu-i cunosc autorul, ba chiar că n-au citit-o niciodată. Dar hai să zicem că problema autorlâcului, când vorbim de un text sacru, e o problemă sofisticată şi că un enoriaş din popor se poate mântui fără să intre în asemenea fineţuri. În definitiv, dacă duce o viaţă decentă, dacă merge regulat la biserică şi dacă respectă datina, poate spera, cu oarecare îndreptăţire, să fie bine privit la Judecata Finală. Vorba lui Thomas ŕ Kempis: la sfârşitul vremurilor nu te întreabă nimeni câte cărţi ai citit…

horizontal rule

Multiplicarea bisericilor prin roire sau lovire?

Am citit nu de foarte mult timp, un articol al unui misionar care vorbea despre multiplicarea bisericilor. Fratele din Italia ne propunea un model care cred că este deja consacrat în România: multiplicarea prin roire.

Am citit cu interes articolul și am recunoscut în el câteva principii pe care le respect. Dar teama mea este că și aici este valabilă zicala: “teoria ca teorie, dar practica ne omoară”.

Am vizitat un apicultor veteran din biserica noastră și l-am întrebat cum stă treaba cu roirea la albine.

Dacă cineva vrea să roiască dintr-o biserică în mod corect, ar fi bine să se consulte cu experimentatele albinuțe.

horizontal rule

Ce faci în zilele acre?

Cu toții trecem prin ele. Zilele în care parcă toate merg pe de-a-ndoaselea. Nimic nu iese cum ar trebui. Uneori aceste zile vin la pachet. Adică, una după alta. Nu se mai termină. În aceste zile te lupi solo. Oricine ar încerca să ajute, mai mult încurcă.

Chuck Swindoll relatează o întâmplare a patru tineri care s-au dus la munte. Unul dintre ei a alunecat și a căzut într-o râpă. Ceilalți trei au strigat disperați la el:

“Joe, ești bine?” “Sunt în viață …. dar cred că mi-am rupt amândouă mâini.”

“Stai liniștit, vom arunca o funie și te vom trage sus”. “Bine”, a răspuns Joe.

horizontal rule

Fratele Viorel Iuga își prezintă intențiile

Tocmai ce am observat că Revista Creștinul Azi a prezentat pe cei doi candidați la funcția de președinte a Cultului Baptist. Aici este prezentat fr. Viorel Iuga.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Isus Cristos

Fiind rugat să vă spun câteva lucruri despre mine şi despre intenţiile mele pentru viitor, am decis să vă împărtăşesc succint următoarele: M-am născut într-o familie de credincioşi baptişti, am crescut în biserică, m-am dăruit lui Dumnezeu la 14 ani şi în limita posibilităţilor, cu urcuşuri şi cu coborâşuri, am încercat să Îl slujesc cât mai bine. Urmând chemarea Domnului am urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, diferite alte cursuri teologice, iar mai târziu, după 1990, mi-am continuat studiile teologice în Orlando, Florida.

Din februarie 1997 slujesc în „Biserica Creştină Baptistă Speranţa” din Arad, iar prin deciziile fraţilor am slujit şi în anumite compartimente ale Comunităţii zonale şi ale Uniiunii Baptiste. Din mai 1989 sunt căsătorit cu Didina Eugenia. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie care a sacrificat mult şi care întotdeauna mi-a oferit timpul necesar pentru lucrare. Tot El ne-a binecuvântat cu 3 copiii, dintre care 2 sunt în viaţă, sunt ai Domnului şi Îl slujesc cu bucurie. Fără ca să îmi propun acest lucru, Dumnezeu a decis să mă folosească şi în domeniul materialelor scrise.

horizontal rule

Fratele Otniel Bunaciu își prezintă viziunea

Am primit printr-un e-mail, viziunea fratelui Otniel Bunaciu, actualul președinte al Uniunii Baptiste din România. Este prezentată viziunea lui pentru următorii patru ani.

Fratele Oti Bunaciu va candida pentru un al doilea mandat în fruntea baptiștilor la Congresul baptist din luna Mai.

Al doilea candidat este fratele Viorel Iuga, pastorul bisericii Speranța.

O viziune pentru misiune, evanghelizare, crestere spirituala si implicare

Acum patru ani, propunerea pentru viziunea oferita Congresul Bisericilor Baptiste din Romania era exprimata prin SMS (Sarbatorire, Marturisire, Slujire). Sarbatorire insemna afirmarea identitatii de crestini baptisti, a istoriei de 150 de marturie in Romania si de 400 de ani in lume. Marturisire se referea la nevoia de evanghelizare si misiune, preocuparile in aceasta directie fiind: evanghelizarea cu Franklin Graham, dezvoltarea misiunii prin sprijinirea bisericilor din Serbia, sustinerea unui misionar indigen in Asia Centrala, infiintarea Conferintei bisericilor din diaspora europeana si a conferintelor pentru biserici rurale din cadrul Uniunii. Slujirea s-a realizat prin infiintarea departamentelor: tineret, scoala duminicala pentru copii, lucrarea cu surorile, calendarul de studiu biblic, editura UBR si a colectelor de sustinere a celor afectati de dezastre (cutremurul din Haiti si inundatiile din tara). Pentru toate aceste realizari ii dau slava lui Dumnezeu si multumesc colegilor din Comitetul Executiv al UBR si din Consiliul Uniunii, colaboratorilor angajati ai Uniunii si a celor din Comunitati si biserici care au slujit cu jertfire precum si tuturor fratilor si surorilor care a sustinut Uniunea Baptista din Romania.

horizontal rule

Un studiu profesionist despre Numele divine în Biblie şi în Coran

Claudiu-Ioan Coman

Islamul se naşte şi se dezvoltă fără sacramente. Musulmanii nu cred că Dumnezeu poate fi „constrâns” să facă minuni doar pentru că un sacerdot rosteşte anumite cuvinte magice. Islamul nu are „dogme”, pentru că dogma înseamnă formularea în limbaj omenesc şi filozofic a unor adevăruri privitoare la esenţa lui Dumnezeu; esenţă care, în schimb, pentru musulman rămâne incognoscibilă. Dacă, pentru creştini, Avraam este părintele spiritual al tuturor credincioşilor, pentru musulmani el este tatăl „biologic” al lui Ismael, alături de care fondează Kaba din Mecca, sanctuar central al Dumnezeului unic şi beneficiar al primei revelaţii a cărei expunere se găseşte în Coran.

Pentru musulman este o blasfemie să crezi că există o Treime de Persoane, că Adam a comis un păcat transmis apoi, ca o maladie fatală, tuturor urmaşilor săi şi că, pentru a şterge această vină originară, Dumnezeu a fost nevoit să-şi „ucidă Fiul”, printr-un sacrificiu expiator, adică pe Cristos, a cărui sublimă personalitate de esenţă divină o venerează musulmanii, dar în a cărui înviere nu cred (Cf. Giovanni Filoramo, [coordonator] Istoria religiilor. Religiile dualiste. Islamul, vol. III, traducere de Hanibal Stănciulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 148). Spre deosebire de creştinism, islamul, ca şi iudaismul, este o „religie a Cărţii”, a cărţii revelate. Un studiu riguros în ceea ce priveşte interferenţele şi deosebirile cu privire la numele divine în Coran şi Biblie, îi aprţine doamnei Monica Broşteanu, care acoperă cum se cuvine problematica celor două tradiţii.

Autoarea (n. 1948) este absolventă a Facultăţii de Limbi Străine de la Universitatea din Bucureşti (engleză-română în 1970; arabă-persană în 1978) şi a Facultăţii de Teologie Didactică de la Institutul Catolic din Bucureşti (1996). Este doctor în filologie. Între 1991 şi 2004 a predat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti. În prezent este conferenţiar de limba arabă la Universitatea din Bucureşti. S-a remarcat în mod deosebit ca traducător, colaborând la traducerea în limba română a Documentelor Conciliului Vatican II, a majorităţii enciclicelor papale, a Catehismului Bisericii Catolice, a Liturghierului şi a Lecţionarului Roman, a celor patru Evanghelii şi a Psalmilor din colecţia „Biblioteca Scripturii”, precum şi a Vocabularului de Teologie Biblică (coordonat de Xavier Léon-Dufour). Face parte din grupul de coordonatori ai traducerii în limba română a Septuagintei.
 

horizontal rule

Ultima boroboaţă a papei Benedict al XVI-lea

Cristian Bădiliţă

La douăzeci de ani vroiam să mă fac... papă. Combinasem un scenariu, „infailibil”, împreună cu un coleg de liceu, care era destinat să ajungă patriarh al Bisericii ortodoxe române. Odată eu ajuns papă, iar el, patriarh, unirea celor două fracţiuni ale Bisericii era ca şi rezolvată. Am nutrit acest gând şi la începutul anilor 1990. Un papă ortodox: singura soluţie pentru împăcare. Încă mai sper, dar în ce mă priveşte zarurile au fost aruncate. Nu mai contaţi pe candidatura mea. Mi-am retras-o definitiv şi irevocabil. Deşi din când în când regret. Nici să fii simplu laic şi mai ales pčre de famille nu-i uşor.

Una peste alta, nu invidiez soarta urmaşilor lui Petru. Mult mai fericiţi îmi par trapiştii sau schimnicii care, impunându-şi tăcerea absolută, punându-şi lacăt pe gură, evită o mulţime de neplăceri. Mai mergea să fii papă în secolul al XI, al XII, chiar şi mai încoace, până după Renaştere. Oamenii te ascultau, te preţuiau, te citau cu evlavie şi uneori te şi canonizau. Acum însă numai belele. Uitaţi-vă la bietul Pius al XII-lea. În anii 1950 evreii înşişi cereau să fie beatificat, acum nici măcar creştinii nu-l mai suferă. Oricum ai da-o ieşi prost. Dacă l-ai fi anatemizat public şi violent pe Hitler (cum o cer „justiţiarii” de azi ai lui Pius al XII-lea) stârnind o prigoană cumplită împotriva tuturor creştinilor din ţările nazificate, ai fi ajuns în iad, iar astăzi tocmai asta ţi s-ar fi reproşat: că nu ţi-a păsat de vieţilor celor pe care-i păstoreai. Dacă ai avut grijă să nu aţâţi prea mult fiara, iar nu e bine, asta dovedind „clar” că erai de partea lui Hitler şi a camarilei sale. Cu Ioan Paul al II-lea lucrurile s-au petrecut cam la fel, deşi anvergura şi harisma personajului mai puneau bemoli isteriei acuzatoare. În zilele noastre, ce să mai vorbim? Fiecare măruntă declaraţie a papei Benedict al XVI-lea intrigă, provoacă, nedumereşte din start. Înainte de a fi citită e şi făcută praf. Turma jurnaliştilor deformatori, răstălmăcitori, atoateştiutori şi habarneavuţi reacţionează pavlovian la fiecare sughiţ al Sfântului Părinte, la fiecare surâs, la fiecare fâlfâire a mâinii (nu cumva în fâlfâirea respectivă se ascunde un mesaj „fascist” criptat?). Dacă ezită asupra efectelor folosirii prezervativului invocând iubirea şi fidelitatea ca „prezervative” supreme ale fiinţei umane, e „fascist” şi „reacţionar”; dacă citează din Părinţii Bisericii arătând poziţia creştină faţă de islam, e „rasist” şi „retrograd”; dacă afirmă că Biserica e una şi că unirea tuturor creştinilor e un deziderat evanghelic, e „senil” sau „arogant”. Şi aşa mai departe.

Acum câteva săptămâni un prieten mi-a trimis un email, în franceză, cu ultima boroboaţă a papei Benedict al XVI. Nu mă pot abţine să nu vi-l traduc.

horizontal rule

Anul acesta 1 Mai a căzut prost

A căzut Duminica. Păcat! Deşi e o sărbătoare maculată de comunism, ţinem la dînsa, că nu se munceşte! Dar anul ăsta ne-a făcut figura! A căzut ca proasta chiar Duminica, cumulînd odihna ca de Sabat cu celebrarea muncii prin stat la mici şi sticle mari… cu suc. Prost! Ne-a stricat tot cheful. Abia peste doi ani iese cum trebuie.

Cînd ar fi bine să cadă întotdeauna 1 Mai.

1. Marţea! De ce? Pentru că atunci este Duminică. Liber! Luni… negociem… Liber! Marţi! 1 mai. Sărbătoarea muncii celebrată prin stat.

2. Joia! De ce? Joia Liberă. Vinerea… Negociem! Cine se mai apucă vinerea de lucru. E de la sine înţeles, domnilor şi doamnelor, pardon, tovarăşi! Joi, Vineri, Sîmbăta e sîmbătă… vorba aia. Duminica… Slavă Domului! Luni, mahmuri, zeamă de varză!

horizontal rule

1700 de ani de la Edictul de toleranţă al lui Galeriu – Guest Post prof. dr. Marius Ţepelea

Pe Marius Ţepelea l-am întîlnit în urmă cu trei ani. A apărut dintr-o dată în biroul meu şi prietenia dintre noi s-a legat pe loc. Marius este de un bun simţ copleşitor şi de o smerenie complexantă. Este istoric. Este poreclit “Păgînul” din pricina studilor sale numeroase în domeniul relaţiei dintre creştinismul primar şi păgînism. Iubit de studenţi, preot la Capela Universităţii din Oradea, este genul de teolog care are mai degrabă întrebări inteligente decît obsesia unei siguranţe mîndre şi de sus faţă de “ereticii baptişti”. Cele cîteva cărţi publicate (pe care le voi prezenta cu altă ocazie) îl recomandă drept un istoric deja afirmat. Cînd bem cîte o cafea împreună toată sorbirea durează o oră şi jumătate şi parcă n-a trecut deloc timpul. Preocupat de patristică deopotrivă (cum ar putea altfel, istoric fiind), ne întîlnim pe teritoriul istoriei ideilor creştine. În ultima discuţie a apărut anul 2011 ca an al multiplelor aniversări. I-am cerut să scrie un text “de blog” despre una dintre aceste aniversări. Ni le va spune pe rînd pe celelalte. Textul care urmeată este folosit cu permisiunea generoasă a autorului.

horizontal rule

Daniel Barbu

Despre autor

Daniel Barbu (n. 1957, Bucureşti) este politolog, publicist, eseist, jurnalist şi profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice la Universitatea din Bucureşti. Autor al lucrărilor Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească şi Byzance şi Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge.

De ce sunt, astăzi ca şi ieri, cei mai mulţi dintre români ortodocşi nu este o întrebare la care istoria, ca ştiinţă socială şi umană, să poată da un răspuns incontestabil. Fireşte, investigarea în profunzime a timpului istoric ne poate aduce lămuriri preţioase. Istoriografia este în măsură să clarifice retrospectiv, în registrul plauzibilului, un număr de opţiuni individuale decisive, dar pare insuficient echipată pentru a răspunde dacă Ortodoxia, ca identitate colectivă aparent indestructibilă, este o alegere istorică relativ conştientă sau un fenomen ce nu a putut fi controlat în trecut şi nici nu poate fi explicat în prezent, în cheie raţională. Când au încercat să clarifice chestiunea, istoricii români s-au uitat cu precădere la contextul de putere sud-est european.

Mai întâi şi mai rar, la ponderea primului ţarat bulgar, responsabil de răspândirea slovelor la nord de Dunăre, ca şi de destituirea unui creştinism surprins de arheologi în flagrant delict de expresie latină, precum şi de robusteţea cu care slavonismul şi-a impus dominaţia şi a păstrat-o neatinsă până în secolul al XVII-lea. Apoi, au examinat cu mult mai multă atenţie actele de voinţă ale unor domni locali precum Nicolae-Alexandru, Vladislav, Laţcu sau Alexandru cel Bun, modul în care au fost întemeiate mitropoliile Ungrovlahiei şi Moldovlahiei şi a fost formulată în ţările lor o identitate politică şi religioasă la intersecţia dintre Ungaria, Polonia, misiunile romane, Imperiul Bizantin muribund şi Biserica Constantinopolitană.

horizontal rule

O nouă formă de lucru legală: “cu ziua”

Din cînd în cînd domnul Ionuţ Nistor îmi trimite anumite informaţii legate de legistlaţia din ţara noastră.

Aceasta este ultima scrisoare:

Parlamentul a aprobat Legea nr.52/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 276 din 20 aprilie 2011, privind exercitarea unor activităţi cu caracer ocazional desfăşurate de zilieri.

Legea reglementează modul în care zilierii pot executa activităţi cu caracter ocazional, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
În înţelesul legii, zilierul este persoana, cetăţean român sau străin, ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar.

Legea prevede că durata activităţii ocazionale care poate fi exercitată cel puţin o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă, fără a depăşi 12 ore, respectiv 6 ore pentru lucrătorii minori care au capacitate de muncă. Chiar dacă părţile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă.

horizontal rule

de E. A. Sarbu

Trebuie sa marturisesc faptul ca emisiunea ”Romanii au talent” – una dintre putinele din show-biz-ul romanesc care au reusit sa ma mai atraga - m-a tinut cu ochii lipiti de televizor pana la ore inaintate din noapte.

De la ridicolul unora (culmea, unii dintre ei chiar oameni titrati, pe mainile carora ne dam -unii dintre noi - chiar copiii pentru, zice-se, a invata cum sa devina oameni destoinici) la nebunia altora, de la reprezentatii de care s-ar dezice si care i-ar face sa roseasca de jena pana si pe protagonistii filmului ”Tantalaul si gogomanul” si pana la prezentarea unor talente autentice, show-ul a avut meritul de a aduce in prim plan si adevarate stele romanesti, al caror talent (in stare pura ori cultivat in timp, cu multa truda); desigur, pe langa acestea s-au strecurat in finala, zice-se pe baza voturilor publicului, si indivizi care nu prea aveau ce cauta acolo, surclasandu-si contracandidati care posedau realmente ceea ce ar fi trebuit sa arate cu totii – talent.

horizontal rule

Întrebare:

In Vechiul Testament Dumnezeu promite poporului Israel "o tara in care curge lapte si miere". Din cate știu eu din geografie si istorie, tara Israel cuprinde mult teritoriu pustiu, apa extrem de sărata (Marea Moarta), doar fâşia de lângă Marea Mediterană fiind foarte verde. Este evident ca Evreii fiind un popor înţelept au făcut irigații subterane si au o vegetație bogata. Totusi mi se pare o contradicție intre afirmația lui Dumnezeu si realitatea. Sau Dumnezeu a modificat acest teritoriu din cauza neascultării evreilor? Cum comentați?

Expresia “ţară în care curge lapte şi miere” este o figură de stil prin care Dumnezeu a vrut să prezinte prosperitatea pe care o va da El poporului Său când va locui în acest pământ. Teritoriul Israelului nu este doar pustie, mai este şi valea Iordanului unde se face multă agricultură. Împreună cu soţia am avut prilejul să vizităm Israelul, chiar am trecut împreună o pregătire specială ca să putem ghida pelerinii la locurile sfinte descrise în Sfintele Scripturi. Am rămas ambii foarte uimiţi să vedem câtă agricultură se face în această ţară şi cât de multă roadă este. Şi prin aceasta se vede binecuvântarea specială pe care a dat-o Dumnezeu în acest pământ.

horizontal rule

de ciprians

Este o intrebare cu care ma framant de ceva vreme. Cam de pe vremea cand frunzele cadeau pe pamantul ce se racea incetisor sub suflarea iernii ce dadea sa vina. Cam de pe vremea cand Strajerii si-au gasit gardienii si s-au aprins sfesnicile intrunirilor de taina comunitara, extra-comunitara si exmatriculara.

Ati vazut vreodata un om care se stinge pas cu pas, zi dupa zi, suflare dupa suflare sub ochii vostri? Ati privit vreodata in ochii lui tematori si intrebatori, incercand sa transmiteti echilibru si calm, in ciuda aspectului clinic si a bilanturilor paraclinice care sar cu mult peste normalul definit intre peretii spitalului?

Daca ati avut o astfel de experienta (si doresc s-o avem cu totii) v-ati intrebat cu siguranta ce conteaza, de fapt?

Eu am facut-o de mai demult.

horizontal rule

de ciprians

De ceva vreme lucrez intr-un serviciu in care ma ocup si de pacienti cu cancer pulmonar in faza terminala. Incerc sa-i incurajez….insa e foarte-foarte greu. Majoritatea dintre ei, de fapt toti, stiu ce maladie au, dar toti spera la mai bine. La vindecare. Insa vine implacabil o vreme pentru fiecare dintre ei cand afla si constientizeaza in mod concret ca zilele li-s numarate, ca nu mai exista linii de chimioterapie pe care sa le faca (am o pacienta care face chimio de 2 ani de zile, cancerul pleurei i-a impanzit mai mult de jumate’ de torace si inca mai spera la o cura chimioterapica care s-o salveze). O vreme cand afla ca nu mai exista resurse, ca nu se mai poate urmari decat confortul lor si atenuarea angoasei inaintea mortii, a spaimei terifiante pe care o citesc in ochii lor.

Am avut un pacient relativ tanar (in jur de 54 ani) care stia ca va muri si era efectiv terifiat. Avea parte zilnic de ingrijire si suport psihologic. Am vorbitsi eu cu el, i-am spus ca toti vom trece pe-acolo, unii mai repede, altii mai tarziu, sa incerce sa se linisteasca inaintea lui DUMNEZEU in rugaciune, parcurgand Scripturile. L-am pierdut: a innebunit efectiv de spaima! Altfel nu ne puteam explica comportamentul fara noima si agitatia extrema, fara a exista suferinta cerebrala decelabila la investigatii amanuntite.

horizontal rule

1902.

La anul 1902 am luat primul contact cu Comunitatea Baptistă Germană din Bucureşti, strada Popa Rusu, Nr. 28.

Aici am găsit pe Mântuitorul meu şi am păşit cu credinţă în actul botezului în aprilie, la Paşte, în anul 1903.

Prima activitate a fost ca corist unde am activat timp de mai mulţi ani.

A doua activitate a fost împărţirea de tractate la clienţii care vorbeau limba germană şi care veneau la Droguerie unde eram în serviciu.

A treia activitate era că învăţam poezii din revista germană „Wahrheitszeuge” (Martorul adevărului).

A patra activitate era că predicatorul fr. Johann Hammerschmidt mă punea adesea să vorbesc la tineret, bineînţeles o făceam cu greutate.

horizontal rule

horizontal rule

Căderea în misticism!

Am citit cartea lui Timotei Pop: ”Misticism sau creștinism autentic?
Auzisem de ea iar săptămâna trecută am mai găsit un exemplar la Stephanus.
Am fost și eu în parte o victimă a misticismului descris de Timotei. Otrava avea însă gust dulce, capcana avea laț aurit și nu puțini aclamau eroarea.
Primele îndoieli le-am avut când după insistențe serioase am purces să-l cunosc pe TD, vestit poet ”creștin”.
Eu aveam 18 ani, el 71. Auzisem că și dacă doar intri în camera lui te prinde așa,…ca un fior, o senzație sfântă. Eu îi citisem poeziile cu nesaț, știam cum gândește, voiam să-l cunosc pe acel om, voiam din toată inima. Cei mai copți ca mine mă împiedicau, eu fiu de baptiști, el ostaș ortodox, în mari lupte cu evanghelicii…eu nu știam de astea: ”duceți-mă” le-am spus, i-am rugat, am insistat, i-am implorat. Zâmbeau, mă amânau dar într-o zi mi-au spus: ei bine în data de….Fierbeam de nerăbdare.

horizontal rule

Înviere la Bethel
Până primesc pozele voastre, iată câteva poze de la Bethel, cu ocazia serbărilor de Învierea Domnului:
 

Corul de copii
Corul de copii cu părinții lor

horizontal rule

Alte articole

 

Din Australia

 

Vasile Talos in Cuba

 

 

Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o diviziune a Vox Dei Ministries

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate