Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Articole
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 


Articole de la cititori

 

Click pe titluri pentru articolul complet

 

» “Opriţi camera” “Bunicul meu…militar” (P)

De Marius Cruceru

“Stoooop! Nu aşa! Opriţi totul, mi s-a terminat filmul… Aşteptaţi puţin să reluăm. Nu… tu ăla, mai dramatic, braţul mai sus, nu ridica aşa de sus mîna. Nu vă uitaţi la mine… Uitaţi-vă la el. O grimasă… ….. Aşa…. Acum e bine! Hei, jidanule, privirea la mine. Aşa, acum e bine! Trage!”

Acestea sînt cuvintele unui fotoreporter care făcea fotografiile unei execuţii. Faza este povestită de Ravi Zaccharias, este un citat din mărturiile unui jurnalist de război.

Plutonu de execuţie este pregătit. Armele sînt încărcate. Condamnaţii îşi aşteaptă sfîrşitul şi …. dintr-o dată, după “Ochiţi!”, chiar înaintea comenzii “Foc!” se aude strigătul disperat al cameramanului.

» 1460 pe an

De Paul Emil

Potrivit World Net Daily News, intr-un sondaj de opinie a reiesit ca media zilnica a minciunilor unui om este de 4. Intr-o matematica simpla asta inseamna 1.460 pe an, sau 88.000 pentru o viata traita pana la 60 de ani.

Cele mai comune minciuni printre oameni sunt:

“Sunt bine, multumesc…”

“Ma bucur sa te vad…”

“Imi pare rau ca nu am auzit telefonul…”

“Hmmm… e foarte gustoasa…”

“Nici o problema…”

cateva minciuni “pocaite” stiti?

sa incep eu…

” ma voi ruga pentru tine…” sau “Isus e Domnul meu…” ori…

» Eu intotdeauna am dreptate!…

de Emanuel Adrian Sârbu

N-ati auzit niciodata spunandu-se “eu intotdeauna am dreptate!”? Sau, si mai frumos, nu v-ati surprins niciodata in postura de a afirma voi insiva lucrul acesta?

De ce oare este atat de important pentru noi, ca indivizi, sa stim, sa avem satisfactia de a ni se spune ca avem dreptate? Sau, daca nu ni se spune, atunci macar sa ne spunem noi insine, fie si doar in gand?… De ce nu ne simtim confortabil atunci cand se dovedeste ca nu am avut dreptate?

De fapt, oare ce inseamna sa ai dreptate? Sa se dovedeasca, intr-un final apoteotic, faptul ca ideea enuntata de tine a fost corecta? Ca nu te-ai inselat tu, ci celalalt sau ceilalti? Ok, interesant, insa nu pot sa nu ma intreb… “si ce daca?”… Si ce daca se dovedeste ca nu ai doar tu dreptate, ci si interolocutorii?

» Augustin, Septuaginta, apocrife

De Otniel Vereş

www.augustinus.it este un excepţional site dedicat operei lui Augustin. Site-ul constituie o veritabilă bibliotecă virtuală şi un instrument ce se va dovedi indispensabil pentru toţi cei interesaţi – specialişti sau nu – de viaţa, activitatea şi gândirea teologică a  episcopului din Hippona. Creatorii site-ului îşi propun publicarea scrierilor complete ale lui Augustin în latină şi în traducere italiană, fiind însă puse la dispoziţie şi trimiterile spre traducerile engleze, franceze ale lucrărilor lui Augustin existente on-line. 
Cu adevărat util şi excelent realizat este aparatul „ajutător” care oferă celor interesaţi un inventar bogat de resurse secundare: indici bibliografici, nenumărate pagini web despre Augustin, cu studii, articole, biografii, abordări şi tendinţe actuale în înţelegerea gândirii sale filozofice şi teologice (nu lipsesc trimiterile la scrierile lui James O’Donnel, un nume obligatoriu în orice bibliografie augustiniană). 
Şi pentru ca „oferta” să fie completă, ca într-un fel de compensaţie pentru densitatea şi efortul intelectual pe care îl reclamă textele lui Augustin şi studiile puse la dispoziţie, cititorul are ocazia de a se delecta cu o frumoasă colecţie iconografică augustiniană, călătorind printre cele mai cunoscute fresce, sculpturi, mozaicuri şi picturi despre autorul 
Confesiunilor.

» Iosif Ţon şi reînvierea ereziei pelagiene

 

Numele predicatorului Iosif Ţon este unul cu o rezonanţă deosebită pentru marea parte a credincioşilor baptişti (şi penticostali) din România. Ne-am obişnuit să privim la dumnealui ca la un om care a umblat aproape cu Dumnezeu, un om pe care Dumnezeu l-a folosit, atât în ţara noastră, cât şi în Statele Unite, pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Predicile dumnealui - pe casete, pe CD-uri sau DVD-uri- au probabil cea mai mare audienţă, cărţile dumnealui sunt retipărite şi citite, conferinţele dumnealui atrag mulţi oameni, iar prezenţa dumnealui într-o biserică locală dintr-un oraş duce la umplerea acelui locaş de închinare. De ani de zile, mai toţi baptiştii (şi penticostalii) au privit la predicatorul Iosif Ţon ca la un om înţelept de la care ai întotdeauna ce învăţa. Fără doar şi poate, majoritatea dintre noi l-am socotit înălţat pe un soclu înalt înaintea ochilor noştri. Din această cauză, publicarea cărţii lui John Oswalt – Chemaţi să fie sfinţi, a cărei Prefaţă a fost scrisă de Iosif Ţon, a însemnat pentru noi un şoc puternic. În această Prefaţă, Iosif Ţon susţine învăţătura pelagiană, condamnată oficial de Biserica lui Hristos ca eretică. Învăţătura lui Pelagius, un călugăr britanic care a trăit din a doua jumătate a secolului al patrulea şi până în secolul al cincilea, e nescripturală. Iar în această Prefaţă, Iosif Ţon susţine această erezie, luptă împotriva teologiei lui Augustin, care s-a întors la doctrina mântuirii prin har a lui Pavel, şi luptă împotriva lui Luther şi a lui Calvin, care, la fel, au promovat teologia nou-testamentală a mântuirii prin harul suveran şi eficace a lui Dumnezeu.

 


» Casa de rugăciune din localitatea în care s-a născut Dumitru Cornilescu în paragină

 

De Marius Cruceru

Stimati Frati
Lucrul Domnului in Slasoma necesita rugaciune, bani, interventie atat pe plan spiritual cat si material.

Lacasul Cultic este in paragina si nu poate fi la acest moment folosit in mod adecvat pentru slujbe publice si ca un loc placut si potrivit in care sa poata fi invitati oamenii.

Noi romanii in general si in mod special noi cei care citim si credem Sfanta Scriptura daruita neamului romanesc de catre Dumnezeu prin stradania si lucrarea lui Dumitru Cornilescu nascut in Slasoma, judetul Mehedinti, avem o mare datorie morala fata de Dumnezeu Iubitorul de oameni care vrea ca nimeni sa nu piara ci toti sa vina la pocainta. Atasandu-ne la dorinta lui Dumnezeu pentru toti oamenii, suntem indemnati si rugati sa-i avem in vedere si pe cei din Slasoma, satul in care s-a nascut Dumitru Cornilescu, traducatorul Bibliei in limba romana.

 


» 
Ea este Naghi Floare sau Mariut Floarea sau Nagy Virag (P)

De Marius Cruceru

Naghi Floare (fostă Mariuţ Floare, devenită Nagy Virag) din Mărtihaz la 93 de ani recita psalmi.

A fost o femeie mică de statură, plină de viaţă, cu o minte ageră şi foarte cuminte, dar care a făcut o faptă demnă de memoria noastră, gest de iubire şi credincioşie care nu trebuie să scape amintirilor colective.

Prin 1944 află că soţul i-a fost împuşcat. Se suie în căruţă, se duce în Ungaria, la groapa comună. Dezgroapă, munceşte să scoată cadavrele dintre care să îşi recunoască bărbatul. Îl vede “Era încă mîndru roziu”, numai în jurul împuşcăturii din frunte începuse să se strice. Îşi aşează mortul în căruţă, îl aduce acasă, îl plînge aşa cum trebuie plîns iubitul şi îl îngroapă aşa cum trebuie îngropaţi cei dragi. Nu s-a mai căsătorit şi a crescut copiii pentru Domnul.

Aştia sunt oamenii pe care merită să ni-i amintim.

Îi mulţumesc lui Liviu Naghi, nepotul ei, care mi-a spus această frumoasă istorie care merită transformată într-un film.

 


» Mircea Rusnac – Contribuţii bănăţene la mişcarea de opoziţie religioasă anticomunistă A.L.R.C. (1978)

De Mircea Rusnac

În faza târzie a comunismului românesc (anii 1970-1980), acţiunile de opoziţie faţă de regim au îmbrăcat câteva forme distincte. Pe lângă mişcarea de disidenţă culturală, reprezentată în primul rând de Paul Goma şi de adepţii săi, au avut loc tot mai multe tulburări muncitoreşti (Valea Jiului, S.L.O.M.R., Braşov), însă au crescut mult în amploare şi reacţiile religioase faţă de aplicarea forţată a materialismului ateist. În cadrul acesteia din urmă, un rol important l-au jucat reprezentanţii cultelor neoprotestante, care pe toată perioada existenţei regimului comunist au avut de întâmpinat mari neajunsuri, interdicţii şi persecuţii din partea acestuia. A apărut în consecinţă, în mod firesc, o acţiune de opoziţie din partea acestora, în special din partea baptiştilor, grupul religios cel mai important din rândurile lor. În primăvara anului 1978 aceştia pregăteau lansarea Comitetului Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (A.L.R.C.), cea mai organizată formă de opoziţie religioasă la care s-a ajuns. Acum ea este considerată de mulţi chiar fiind singura formă de contestare formulată pe baze ideologice faţă de regimul comunist din România. După 1990 însă, A.L.R.C. a rămas foarte puţin cunoscută istoricilor, în special datorită unor prejudecăţi manifestate faţă de minorităţile religioase din ţară. Cu excepţia unor analişti proveniţi din rândurile lor, mişcarea baptistă a rămas în afara atenţiei publicului larg. La fel ca şi în cazul S.L.O.M.R., vom încerca să facem lumină în această chestiune, mai ales că Banatul a jucat şi aici un rol dintre cele mai importante. După cum aprecia istoricul Dorin Dobrincu, provenit el însuşi din rândul neoprotestanţilor, după 1973 în cadrul baptiştilor au început să apară disensiuni, deoarece mulţi credincioşi constatau cooperarea dintre Uniunea Baptistă şi statul ateu, reprezentat în special de Departamentul Cultelor. Deja era cunoscut faptul că orice fel de mişcare de contestare apărută era rapid reprimată de către organele statului. Totuşi, tânărul pastor Iosif Ţon a redactat în 1973 o scrisoare de protest semnată de încă 50 de pastori, între care: Vasile Taloş, Vasile Brânzei, Iosif Serac şi Pascu Geabou. Era o mişcare de continuitate faţă de atitudinea manifestată anterior de Richard Wurmbrand şi care acum se baza şi pe o susţinere din afara ţării. În acea perioadă, pe plan internaţional se făceau pregătiri pentru organizarea Conferinţei Europene de la Helsinki, iar în Statele Unite se purtau negocieri pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România. În consecinţă, după câteva luni de discuţii (decembrie 1973 – martie 1974), restricţiile aplicate iniţial neoprotestanţilor au fost ridicate. De acest răgaz au beneficiat atunci şi celelalte confesiuni evanghelice care aveau un statut legal.

 


» Durerea celor ramasi

de Daniel Brânzei 

Aseara, intr-un tarziu de timp si de nesomn, am stat de vorba la telefon cu Elvira Rusu, sotia lui Nelu Rusu, fost coleg de Seminar la Bucuresti. Ea este acum la New York, printre fratii romani baptisti de acolo.

Nelu Rus a murit impreuna cu Nicu Morocos, la cutremurul de la Bucuresti din 1977. Viorel Clintoc, un alt coleg, le-a gasit trupurile la morga unde fusesera aduse de sub daramaturile blocului la parterul caruia fusese cofetaria “Casata”. Eu le-am spalat inainte de a le reaseza frumos in cosciugurile in care fusesera aduse la Seminarul din strada Berzei, nr. 22. Fuseseram “colegi in grupa de trei” cu care ne roteam in practica din bisericile baptiste din Bucuresti. Nelu Rusu la predica, eu la Scoala Duminicala si Mate Nicolae, un scump frate maghiar, la ora de rugaciune. Am depanat amintiri dureroase despre timpuri frumoase cand Nelu era inca in viata si colinda Romania ca sa-i aduca pe oameni la Christos. Mi-am dat seama inca odata cata dreptate a avut nenea Richard Wumbrand cand ne-a pomenit de “durerea celor ramasi”, intotdeauna mult mai mare decat tragedia celor plecati dintre noi prin moarte. Neostoita si neoprita de firele telefonului, durerea sorei Elvira mi-a umplut inima si mi-a umezit ochii. Mi-a vorbit si de suferinta lui Daniel, fiul rodit din casnicia lor, prea mic atunci ca sa inteleaga ce se intampla (4 ani), dar mereu urmarit parca de fantoma tatalui sau. Lumea continua si azi sa-l cantareasca comparandu-l cu extraordinarele daruri oratorice ale tatalui sau. Nu e drept … Dumnezeu nu lucreaza cu duplicate la indigou … Lumea insa este prea superficiala ca sa tina minte asta si loveste in copiii care nu sunt scosi din acelasi tipar cu parintii lor.

Anumite lucruri nu le vom intelege decat “dincolo”. Pana atunci ne raman amintirile cu aroma lor dulce amaruie si ne mai ramane … durerea singuratica a celor ramasi, niciodata potolita si doar de foarte putini inteleasa …

» Popi si bancheri

De Emil Pavel

Imprumutati-va de la un pesimist. Acesta oricum nu se asteapta sa-i dati banii inapoi.

Vremurile de recesiune globala te provoaca sa te gandesti cum unii continua sa faca bani din saracia altora, sau cum fac ei banii lor din banii altora…

Carte pe care Thomas Nelson mi-a sugerat-o ca lectura s-a asortat perioadei in care trebuia sa am ceva interactiuni cu o instituie financiara. Stiam ca o perspectiva cultural-istorica asupra imprumutului bancar nu ma ajuta in negocierea pe care urma sa o am, dar mi-a satisfacut gustul pentru a intelege bucati din istoria lumii; prinsa la butoniera a fost si o urma nostalgica legata de ceea ce a reprezentat “Factorul Succes” (un radioprogram in care s-au intersectat pentru 3 ani de zile concepte economice si de afaceri cu mediul moral-crestin).

 


» 
Duminica la supermarket, piata sau biserica?
 

de Adrian Condrea Adrian Condrea

Iată o inițiativă a parlamentarilor noștri:

Parlamentarii vor sa inchida in zilele de duminica marile supermarketuri, pentru a incuraja vanzarile din piete ale producatorilor agricoli autohtoni. Deputatii din Comisia de Agricultura vor sa introduca, in luna mai, o asemenea propunere in Codul bunelor practici comerciale, scrie Gandul. ”Pe modelul unor tari din Uniunea Europeana, precum Germania sau Austria, vom propune ca marile retele de magazine sa fie inchise in zilele de duminica. In acele state s-a recurs la o asemenea masura pe considerente de legislatia muncii. La noi se va incuraja astfel comertul din piete cu produse locale”, a declarat pentru sursa citata deputatul Valeriu Steriu, vicepresedinte in Comisia pentru agricultura. Actuala forma a legii nemultumeste patronatele si hipermarketurile. Sindicatele saluta insa o asemenea initiativa. “In cazul in care va fi luata, o astfel de decizie ar fi bine-venita. S-ar incuraja si redeschiderea magazinelor de cartier”, crede Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara. Fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, declara, in toamna anului trecut, ca odata cu aplicarea Codului bunelor practici alimentele s-ar putea ieftini cu pana la 30%. V-ați imaginat vreo secundă că ai noștri parlamentarii vor să închidă duminica supermarketurile pentru a încuraja mersul la biserică? Sau citirea Bibliei? Rugăciunea? Nu.

 

 

» „Baptiştii nu sunt o sectă"

 

Dialog cu pastorul Marius Cruceru 

Oglindanet: Domnule Marius Cruceru, sunteţi pastor baptist, Vicepreşedinte al Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste de Oradea şi Satu-Mare. Înainte de a intra în subiectul propriu-zis, v-aş ruga să ne spuneţi ce înseamnă această funcţie în cadrul Bisericii Dvs?

Marius Cruceru: Este adevărat, deţin o funcţie cultică, funcţia de vicepreşedinte responsabil cu misiunea în cadrul Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste de Oradea şi Satu-Mare. Echivalentul acestei funcţii, dacă am încerca o „traducere” pentru treptele ierarhice din bisericile tradiţionale, ar fi acela de „vicariat episcopal”. În cultul baptist pastorii nu sunt clerici, în consecinţă nici aceste funcţii administrative superioare nu au vreo însemnătate care să confere în slujirea bisericească demnităţi pentru care să fie necesară o slujbă de hirotonie sau întronizare specială sau straie diferite. Această funcţie este pur administrativă, fără niciun fel de conotaţie ierarhică. Nici preşedintele de comunitate sau de uniune nu pot fi consideraţi ca egali mitropoliţilor sau episcopilor ori, pentru preşedintele de uniune, echivalent al Patriarhului. Organizarea Uniunii Bisericilor Baptiste este cu totul diferită din pricina unei alte paradigme de înţelegere a structurilor de autoritate. Vicepreşedinţii, preşedinţii de comunităţi, vicepreşedinţii din cadrul uniunii, preşedintele uniunii sunt pastori consideraţi "primii între egali". Funcţiile acestea sunt administrative, la nivele inferioare, administrativ-reprezentative, la nivelul superior. Cum este organizată ceea ce se numeşte îndeobşte „Biserica baptistă” din România?

 

 

» Crestin in mixul religios canadian

 

De Emil Pavel
(Pentru lecţia de astăzi, am nevoie de un voluntar)


Ma simt uneori ca-n Turnul Babel blocat in cabina liftului (d’asta e bine sa ai o scara…) Nu-s singur acolo. Acolo am langa mine diferite forme si inaltimi, sunt prins in varii intersectii lingvistice, maniere diferite de a te raporta la munca, feluri de mancare si stiluri de comportament; toate elemente vizibile ale unei societati in dezvoltare care se faleste cu multiculturalismul ei. Canada este un mix (amestecatura) religio(a)s(a) in care a fi bine si a face bine reprezinta coordonatele unei moralitati minime, dar incomplete.

 

» 10 Biserici unice

1. Harajuku: Biserica Japoneza

 


» O suferinţă cu sceptru

De Ionatan

O moarte grabnică, necruţătoare, sălăşluieşte în mine. Mă încolăceşte metodic, cu braţe lungi şi oarbe. Doamne, de ce am fost eu mai rău ca alţii?

Îmi privesc cărţile şi cred că înţeleg câte ceva. Citesc Scriptura şi mă încarc de speranţă. Oare suferă credinţa mea?

Îl iubesc pe Domnul şi îmi pun tot felul de întrebări. Vă iubesc pe voi şi, dacă aţi putea da vreun răspuns, v-aş pune aceleaşi întrebări. Dar răspunsurile îmi vin sub formă de suferinţă. Şi asta , nu de acum, ci de mereu.

» Ionatan Pirosca a plecat la Domnul.

de Doru Pope Doru Pope

Nu şterge de pe ochii mei lumina
Ce-ai presărat pe fiecare vis
Când florile şi soarele-ai descris.
Nu-mi rupe dintre dealuri rădăcina…

O vorbă doar mai stă să o rostesc,
O casă încă este casa mea,
În învelişul ăsta care vrea
Să se deschidă şi să-l părăsesc.

Şi am în mine dor de amândoi.
Copil ce sunt, aş vrea copilării,
Să pot zburda în voie pe câmpii.
Dar când mă cheamă Tata, plec ‘napoi!

Şi voi lăsa copiilor ăst joc
De-a cinevaua-n lumea fără chip.
În care n-apucai să mă-nfirip
Că n-a mai fost şi n-o să fie loc.


» Poetul a mers la ape de odihna cu sfintii

De Dănuţ Mănăstireanu

Sorina si Ionatan Pirosca

 

Cel mai important poet al evanghelicilor romani, domnul Ionatan Pirosca, un om de care noi n-am fost vrednici, a plecat astazi din universul nostru ingust si va bucura de acum incolo doar urechile Domnului si ale sfintilor cu metaforele lui.

In amintirea acestui dar nepretuit, pe care Dumnezeu l-a luat acum dintre noi, public aici pentru prima data un text pe care l-am scris recent in onoarea lui.

Gasiti, de asemenea, AICI, un excelent text scris de Teofil Stanciu cu aceasta ocazie.

 

Sărut mâna măriei sale, Poetul!

Înţelepciunea veche spune că atunci când nu mai sunt viziuni, poporul piere.

Trăim astăzi vremuri teribile, la sfârşit de ciclu istoric, şi acum, mai mult decât oricând, am avea mare nevoie de profeţi. Dar ei sunt, îndeobşte, lipsă la apel. Scena este ocupată, mai degrabă, de manageri isteţi, care ştiu să învârtă banii; de păpuşari, pricepuţi la joaca pe coardele conştiinţei; sau de politicieni, meşteri mari la vorbe populare, lipsite de valoare. Până şi teologia, regina ştiinţelor, a ajuns astăzi pe mâna inginerilor. Ei intră cu şublerul şi compasul pe câmpia virgină a cuvintelor sacre şi le siluiesc. lăsându-le vlăguite de sens şi golite de eternitate.

 


» Pe dealuri cu Domnul

De Mircea Tipei

“Pe dealuri cu Domnul, aşa e de-acum,
…………………………………………….
Pe dealuri, deasupra de lumea de fum…”

La revedere Ionatan, deasupra lumii de fum, asa cum bine ai definit aceasta lume efemera prin care ai trecut ca un invingator.

Ionatan a fost omul căruia nu i-a plăcut să tacă.
I-au plăcut “Cuvintele la schimb”, i-a plăcut “Cultura pentru Hristos”, i-a plăcut rostirea, în forma ei cea mai pură. Aşa cum ni s-a destăinuit la un moment dat…

“Am tăcut, n-am tăcut, oasele-mi se topeau
Ca de-un foc de păduri ostenite pe rug,
Nu mai vreau uscăciuni, cerul gurii nu-l vreau,
Şi mă scald în Cuvânt şi prin ploaie mă duc…”

La revedere, Ionatan!

» ultima convorbire cu Ionatan Pirosca – la ce bun poetii in vremuri de restriste?

de Emil Pavel

…de scris, ne-am mai scris dupa aceea, dar ultima oara am stat de vorba cu el intr-un Noiembrie 2008. Eram pe atunci din nou in studioul RVE Bucuresti si una din suprizele pe care le gandisem ascultatorilor era o convorbire cu Ionatan; coechipier in acel radioprogram a fost si Cristi Pavel.

Ionatan. Auzindu-i numele dintotdeauna mi-a fost mai aproape imaginea unui mar ionatan care parfumeaza, incanta si da gust; vazandu-l mi-am dat seama ca n-am gresit; in el radia fructul incantarii dupa Dumnezeu, samanta germinata-n lut impadurit de ganduri.

Un Dumnezeu pe care l-a avut aproape, tanjindu-l dincolo de “Ferestrele Imparatiei”; si dupa ce ne-a invatat “Tabla Inmultirii cu Cerul” s-a asezat la “Taraba cu Fluturi” continund sa deseneze cu litere “Trecerea prin Icoana”.

Paradoxal oarecum, cu cateva ore inainte ca Ionatan sa treaca Marele Prag, terminasem cartea lui Eric Emmanuel Schmitt, “Oscar and the Lady in Pink”. Copilul Oscar, adormind si nemaitrezindu-se niciodata printre cei vii, lasase la capatai o nota celor care se apropiau de patul sau: “Numai Dumnezeu poate sa ma trezeasca…”

» Mărul lui Ionatan
De Marius Cruceru

Ionatan a plantat un măr în livada poeziei evanghelice româneşti, un măr care face roade spre vindecarea verbelor derivate din adjectivele şi substantivele cele mai nemişcătoare; spre vindecarea substantivelor înţepenite prin formule golite de vioiciunea metaforică, dar care încep să se mişte sub condeiul lui cu o iuţeală verboasă fulgerîndă.

Îngerii lui Ionatan îngeresc şi ferestrele ferestruiesc, mişcătoarele împietresc şi nemişcatele umblă nestingherite. Ionatan ne-a învăţat “tabla înmulţirii cu cerul” şi ecuaţiile cu două nume necunoscute, ne-a reparat “ferestrele Împărăţiei” şi ne-a învăţat comerţul cu ghimpi în schimbul iertării, ne-a arătat cum ar trebui să “trecem prin icoană” sau care sînt cele mai potrivite litere pentru a scrie “poema iubirii”, dar “cu faţa la cruce”, în linişte, o “linişte dintre două tăceri”

Ionatan şi-a transferat toată seva din carne pe hîrtie; mişcarea din articulaţie, în conjuncţii; şi-a înşirat puterea sub cuvintele aşezate cu o disciplină oţelită sub suferinţă. Ionatan a rodit cîte un fruct în fiecare zi. Cum culegeam merele, cum el se mişca mai greu; cum cuvintele curgeau mai repede, cum vorba i se îngreuia. S-a stors pe sine sub pomul propriei vorbiri despre cele ce cu greu alţii au reuşit să scrie cuvinte.

Din oase, ligamente, zgîrciuri, sînge, muşchi şi vene a adunat şi a plantat totul la rădăcina pomului cu umbră de leac pentru limba înţepenită în lozinci şi ne-a dăruit o nouă scriitură despre cele văzute şi cele nevăzute, o nouă umbră de odihnă şi răgaz.

După uscarea lui Ionatan, mărul lui va înverzi şi înflori mai dihai şi mai de soi şi muuultă vreme ne vom hrăni din el cu tot cu poeţii care vor să vină să-şi adape poemele din Cuvînt.

» Ionatan a trecut dincolo de icoană… prin Icoană

De Marius Cruceru

Ionatan Piroşca aştepta cu nerăbdare lansarea ultimului său volum Trecerea prin icoană. Ar fi trebuit să se întîmple pe 24 aprilie. Era atît de prins, visa cu ochii deschişi, iar în ultimele zile vorbeam despre ziua cu pricina. Cine vine, cine nu vine, invitaţii, pregătiri ca de nuntă.

Ieri am sunat să îi dau răspunsul…

Prea tîrziu. Ionatan era deja cu un picior trecut prin ramă. Se furişa oarecum vesel dincolo… ca un copil ghiduş, aşteptînd clipa în care nu sîntem atenţi, cu un colţ de zîmbet poznaş …

Prea devreme! N-a mai putut aştepta călăreţul de pe calul galben încă o săptămînă?

Ştia că este ultimul său proiect şi acela la care ţinea cel mai mult. Se ambiţionase, chiar dacă era în suferinţe cumplite, să scrie cîteva versuri cu plecare de la fiecare verset din cartea Iov. Ştia că i se strînge funia la par şi totuşi depăna scripturile în cuvinte, ca să ne lase moşteniri. Se grăbea cumsecade precum unul care are toată veşnicia în faţă.

» Traian Băsescu face o altă faptă bună: botează un prinţ întru “republicitate prezidenţială”

de Marius Cruceru 

Am ascultat în dezbaterile pentru alegerile prezidenţiale răspunsul la întrebarea:

“Ce faptă bună aţi făcut?”

Mircea Geoană a spus că nu şi-a dat soacra afară din casă. N-am înţeles niciodată dacă atunci a vrut să fie funny sau a fost serios. Am ajuns la concluzia, după cum a urmat istoria lui Decembrie că a fost doar neinspirat ca şi în alte cazuri.

Domnul Traian Băsescu a spus că a botezat un copil musulman. Inspirat ca întotdeauna.

Ca baptist tresar cînd aud cuvîntul “botez” şi salut orice convertire autentică la creştinism… orice convertire în urma înţelegerii conceptelor şi preceptelor creştine. Dar nu despre asta este vorba.

Acum am înţeles că domnul Traian Băsescu, preşedintele republicii, botează un prinţ. Ce fel de prinţ, fiul fiului cui? Aceasta este din nou o altă discuţie… dar nu pot să nu mă întreb ce semnificaţie politică are gestul domnului Traian Băsescu. M-am gîndit, am întors-o pe toate părţile, n-am găsit niciun fel de răspuns.

» Interviu – ‘Rugaciunile’ preferate ale tatalui meu erau injuraturile – Jean Chiforeanu 

JEAN CHIFOREANU

"’Rugaciunile’ preferate ale tatalui meu erau injuraturile".

Inainte de 1989, Jean Chiforeanu a lucrat in cadrul departamentului de export al firmei Auto Export Import Romania. S-a născut in deceniul 5 al secolului XX, cand in Romania urmele stalinismului se vedeau la tot pasul.

Jean Chiforeanu: "M-am trezit si eu intr-o gradinita de tip nou, comunista, in care rugaciunea nu era "Tatal nostru" sau "Inger, ingerasul meu", ci "Stalin si poporul rus".
La scoala elementara procesul de ateizare a luat avant.
Eram convins ca Dumnezeu nu exista, pentru ca nici in familie nu am avut parte de o educatie crestina.

» Ionatan Pirosca - Un ultim omagiu

La solicitarea lui Octavian Curpas de a publica acest text si pe blogul meu – solicitare facuta prin e-mail – redau textul integral, fara nici o modificare, cu mentiunea ca autorii acestui text sunt Zaharia Bonte (Bruxelles, Belgia) si Octavian Curpas (Phoenix, Arizona) si articolul a mai aparut pe site-ul Phoenix Mission (http://phoenixmission.org/)

Poetul creştin Ionatan Piroşca a intrat în veşnicie la numai 52 de ani.

Motto: “Sub umbra Ta e ziuă”
(din “Poema iubirii” de Ionatan Piroşca)

Vineri, 16 aprilie 2010, la ora 19:50, poetul creştin Ionatan Piroşca a plecat Acasă, la Tatăl Ceresc. Scriitorul s-a stins din viaţă în oraşul său natal, Brăila. În urma sa rămân părinţii, soţia – Sorina şi cele două fiice – Eva şi Rebeca. Înhumarea a avut loc luni, 19 aprilie 2010, la ora 14:00, în cimitirul din Chişcani.

“Era un om tânăr încă, atât în trup, cât şi în spirit”

Ionatan Piroşca “a pornit în această călătorie în deplină împăcare cu Dumnezeu şi cu lumea, despovărându-se de dureri şi încercări cumplite. Domnul S-a îndurat de el şi a avut parte de o suferinţă relativ scurtă, dar destul de greu de suportat, mai ales amintindu-ne că era chinuit de mai multe probleme de sănătate… Acum, nu îl mai doare nimic şi poate merge pe propriile picioare, aşa cum nu mai reuşise de mult prea îndelungă vreme. Şi nu îl mai chinuie niciun fel de îngrijorări sau tulburări, toate spulberandu-se ca un fum efemer.
Era un om tânăr încă, atât în trup, cât şi în spirit: deşi se pregătea să încheie cel de al 52-lea an petrecut în această lume, era plin de viaţă, umor şi iubire de Dumnezeu şi, mai ales, era un veşnic îndrăgostit de poezie, care a constituit cel mai mare dar al Domnului pentru existenţa lui”, mărturiseşte Sorina Piroşca.

 

Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o diviziune a Vox Dei Ministries

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Înapoi Înainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate