Cine are de castigat?
de Laurentiu Balcan
Nu am putut sa nu ma intreb zilele acestea oare cine are de castigat din acest razboi contra Penielului?, mai ales ca subiectul a urcat multe bloguri penticostale in top 100 wordpress.
Are Cultul Penticostal de castigat?
Pai ce sa castige? Respectul legalistilor? Daca mergem pe aceasta logica ar trebui sa ne intrebam: cand l-au pierdut de trebuie sa-l recastige? A recunoaste un esec nu este una dintre calitatile Cultului Penticostal. Asadar, am indoieli ca doresc recastigarea legalistilor. Cultul nu a intreprins actiuni care sa supere ramura legalista a penticostalilor. Oare nu cumva tot acest atac a fost transformat intr-o arma de tipul v-am spus noi? Am fost avertizati ca daca nu vom fi de acord cu principiile de credinta (a se citi Sfanta noastra Traditie) nascute din izvorul nostru bogat de spiritualitate autohtona vom scapa situatia de sub control si lumea va intra in Biserica. Uite, prin Peniel a intrat lumea in biserici, nu? Sa fim seriosi! Cultul nu are de castigat, numai de pierdut. A terfeli o miscare penticostala de tineret, cu impact national evident, mi se pare o prostie si o lipsa totala de discernamant.
Cine are Adevarul?
de Laurentiu Balcan
Nicolae Steinhardt isi incepe o cuvantare in felul urmator: Fratii nostri de alta credinta, neoprotestantii, obisnuiesc, vai, sa ne spuna ca numai ei se pot mantui si sa ne apostrofeze pe nepusa masa (cum ar veni), iscodindu-ne ultimativ: crezi ca te vei mantui? Este oare bine, ma intreb, ca noi, la randul nostru, sa le raspundem sustinand cu aceeasi intransigenta indarjire ca numai noi, ortodocsii, avem vocatie la mantuire? (Daruind vei dobandi, pog. 207)
Prefer sa ma delectez cu scrieri calugaresti decat sa-mi pierd vremea cu teoriile perfectionistilor neoprotestanti. Prefer sa citesc ceva cu care nu sunt intru-totul deacord decat sa-mi pierd vremea cu teoriile inchizitorilor morali, care urla si spumega ca daca nu credem ce spun ei
in iad cu noi.
Cei ce ucid īn numele vieții
de Daniel Branzei
Fără să premeditez nimic, aseară am vorbit la studiul de vineri despre oameni din poporul lui Dumnezeu aflați īn criză și confuzie. Nu știam că masacrul din Norvegia avea să-mi ilustreze așa de tragic mesajul
Exemplul a fost īmpăratul Saul, căutānd febril să ia legătura cu Dunezeu īn zilele dinaintea morții. Era tārziu, mult prea tārziu. Dumnezeu refuza să-i mai vorbească. Īi vorbise ani de-a rāndul și Saul alesese neascultarea.
Reacția lui Saul a fost să-l caute pe Samuel. Samuela venit din morți mirat și cu un reproș pe buze. De ce m-ai chemat? Reproșul era īndreptat īn două direcții.
de Daniel Branzei
Convenția la Sacramento!
Anul acesta, Convenția bisericilor baptiste romāne din USA și Canada se va desfășura īntre 2-4 Septembrie 2011 la Sacramento, California.
Tema ei va fi:
Pregătiri pentru venirea Domnului
Motto: Fiți treji și vegheați! - 1 Petru 5:8
Informații și īncercări
de Daniel Branzei
Sub acest titlu, pe blogul RBA a fost afisat un material despre probleme si preocupari din cadrul bisericilor baptiste romane din Canada si USA. Va invitam sa-l cititi:
Dragii mei
Biblia spune: Şi orice faceţi, cu cuvāntul sau cu fapta, să faceţi totul īn Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl (Col. 3:7).
1. Un semnal la centenar
Avand īn vedere că intenționăm să aniversăm centenarul de existenșă al RBA la Chicago īn 2012, propunem pe fartele Valentin Popovici ca președinte īn urmatorul mandat, considerand aceasta o recunoastere a contributiei pe care dansul, fratele Alexa Popovici si fratele Petru Popovici au avut-o la bunul mers al RBA de-a lungul anilor. Promitem fratelui Valentin sa-i acordam tot sprijinul necesar depasirii anumitor limitari legate de sanatatea sau situatia dansului..
Raport final despre Septuaginta 
Cristian Bădiliţă
Īn 1996 am publicat, īn suplimentul Aldine al ziarului Romānia liberă, primul text despre urgenţa traducerii Septuagintei īn limba romānă. Motivele principale, reluate şi argumentate īn diferite studii, articole şi interviuri (a se vedea grupajul Septuaginta de pe site-ul revistei www.oglindanet.ro), erau următoarele:
1) Biserica ortodoxă romānă, īn special, şi cultura romānă, īn general, nu dispun de o traducere corectă, coerentă, validă a Vechiului Testament īn versiune greacă. Septuaginta este versiunea Vechiului Testament canonizată de ortodoxie. Cum poate funcţiona Biserica fără un temei scripturistic riguros şi adecvat?
2) Odată cu desprinderea creştinismului de iudaism (niciodată completă, fireşte) cele două religii surori şi-au demarcat teritoriile şi al nivel biblistic. Īncepānd cu secolul al II-lea d.H., creştinismul a preluat versiunea Septuagintei (realizată de cărturari evrei īntre sec. III ī.H. şi sec. II d.H.). Această versiune (Vechiul Testament īn greacă) a fost citită, comentată şi transmisă de Părinţii Bisericii ca fiind versiunea normativă şi oficială. Chiar dacă unii Părinţi au folosit şi textul erbaic (Text masoretic), reperul lor canonic a rămas tot timpul Septuaginta.
3) Īntre Septuaginta şi Textul masoretic există numeroase diferenţe, asupra cărora nu este cazul să mai insist (a se vedea grupajul citat mai sus). Aceste diferenţe nu anulează rădăcina comună a celor două tradiţii, dar justifică evoluţia lor istorică īn direcţii diferite. Ele privesc nu doar ordinea cărţilor īn canonul scripturistic, ci şi conţinutul propriu-zis. Există cărţi īntregi proprii Septuagintei, aşa cum există multe pasaje, din canonul comun, specifice doar Textului masoretic.
4) Versiunile romāneşti (mă refer īn primul rānd la cele ortodoxe, dar situaţia nu e mai strălucită nici īn cadrul celorlalte culte) au amestecat cele două tradiţii, Septuaginta şi Textul masoretic, producānd traduceri bizare, de nefolosit decāt parţial, care, fapt extrem de grav, contrazic adesea tradiţia patristică. Aşa cum am văzut, Părinţii citează şi comentează cu fidelitate versiunea Septuagintei. Aceasta era situaţia reală, confirmată şi de nebuloasa diortosire oferită, īn anul 2000, de Ī.P.S. Bartolomeu Anania. Or o asemenea situaţie nu putea continua.
Scrierile Părinţilor Apostolici: 1 şi 2 Clement, Păstorul lui Herma
Claudiu-Ioan Coman 
Editura Polirom a publicat, īn cadrul colecţiei Tradiţia creştină, trei scrieri importante: primele două scrisori ale lui Clement şi Păstorul, scriere atribuită lui Herma. Īnainte de a īncepe prezentarea acestui volum, trebuie remarcat efortul traducătorilor: Dan Batovici, care a şi coordonat echipa de traducere, Cristina Ciubotaru şi Nicolae Mogage. Toţi sunt absolvenţi ai Facultăţii de Filologie, secţia limbi clasice şi, īn prezent, Dan Batovici şi Cristina Ciubotaru studiază la universităţi prestigioase din Occident: primul, pregătind o teză de doctorat despre receptarea Păstorului lui Herma şi a epistolei lui Barnaba īn Codex Sinaiticus; Cristina Ciobanu este masterand al Universităţii Durham. Nicolae Mogage urmează cursurile Facultăţii de Teologie ortodoxă din Bucureşti, şi este traducător asociat al Comisiei Patristice a Patriarhiei Romāne.
De remarcat şi modul īn care s-a realizat ediţia de faţă. Principala sursă a traducerii este oferită de ultima ediţie din Loeb Classical Library, care o īnlocuieşte pe cea din 1912-1913 a lui Krisopp Lake: The Apostolic Fathers, I: I Clement, II Clement, Ignatius, Polycarp, Didache (ed. Bart D. Ehrman) [LCL 24], Cambridge, Mass., Harvard University Press, 2003, şi The Apostolic Fathers, II: Epistle of Barnabas, Papias and Quadratus, Epistle to Diognetus, The Shepherd of Hermas (ed. Bart D. Ehrman) [LCL 25], Cambridge Mass., Harvard University Press, 2003.
Tertulian: sāngele martirilor este cheia ce deschide paradisul
Otniel Vereş 
Tertulian a fost descris īn multe feluri care scot īn evidenţă predilecţia lui pentru polemică şi agresivitatea stilului său, īndreptată īntotdeauna spre un aspect practic al lumii reale. Hans von Campenhausen afirmă: Tertulian este impetuos, cu sīnge fierbinte, uneori brutal cu intenţie; el īnsuşi se plīnge că n-a putut niciodată să īnveţe nobila virtute a răbdării, istoricul recunoscīnd că Tertulian n-are nimic primitiv īn el; nu pierde niciodată controlul asupra temperamentului său, ba mai mult: cu cīt discursul lui se umple de mīnie, cu cīt mai pasionat şi mai personal se angajează īn direcţia care i se pare corectă, cu atīt mai cizelate īi devin ideile şi stilul, tactica lui acţionează cu atīt mai rafinat, iar spiritul ţīşneşte cu atīt mai subtil şi răneşte cu atīt mai crud. Nu ne miră prin urmare faptul că teologul latin a avut parte şi de caracterizări deloc blīnde, pīnă acolo īncīt un autor german de la mijlocul secolului XX afirma că Tertulian nu era chiar un psihopat, dar īn mod sigura era paranoic!
Īn ceea ce priveşte strict problema martiriului, cel mai interesant aspect de urmărit este influenţa montanismului asupra gīndirii lui Tertulian. Este clar că montanismul, prin rigoarea şi intransingenţa sa, s-a pliat perfect pe personalitatea teologului nord-african. Observaţia e valabilă şi īn sens invers, deoarece Tertulian a fost cel care a dat īn cele din urmă forţă şi identitate proprie montanismului, a cărui originalitate s-a detaşat mai mult īn accentele deplasate puse pe anumite aspecte prioritar pneumatologice. Sīnt cu totul de acord cu afirmaţia lui Campenhausen că, prin trecerea la montanism, Tertulian nu a devenit īn fond altul decīt cel dintotdeauna. La fel, s-a făcut menţiunea că, īn multe aspecte, trecerea la noua profeţie, cum a fost numită, nu trebuie să fi fost decīt un mic pas pentru el, servindu-i īn principal pentru a revigora spiritul creştinismului primar. Menţiunea rămīne validă īn lumina celor două texte pe care le-am selectat, Către martiri (Ad martyres), considerată prima scriere a lui Tertulian, deci anterioară fazei montaniste şi Despre fuga īn persecuţie (De fuga in persecutione), redactată după alipirea de montanism, episod asupra căruia exegeţii cad īn general de acord că a avut loc cel mai tīrziu īn anul 207 d.Cr. Cīteva accente diferă, dar găsim acelaşi spirit īn ambele lucrări, astfel că există temei să afirmăm că, īn ceea ce priveşte problema martiriului, noua profeţie l-a influenţat pe Tertulian īn sensul unei confirmări suplimentare şi, īn acelaşi timp decisive, a dispoziţiei sale mentale şi sufleteşti. Se poate spune că Tertulian a avut o fascinaţie continuă pentru spectacolul martiriului şi, la fel ca īn cazul lui Socrate pentru care viaţa filozofului trebuia să fie o constantă pregătire pentru moarte, la Tertulian viaţa este īntr-un anumit fel o pregătire perpetuă pentru martiriu (de aceea, după cum afirma cineva, este surprinzător că Tertulian a murit bătrīn īn patul lui).
BAC to the basics Liceul Teologic Baptist Emanuel primul din judeţ? Au avut pile!
de Marius David 
S-a īncheiat Bacul. Se fac primele analize. Am īnţeles că Liceul Teologic Baptist Emanuel din Oradea a fost primul īn judeţ, pe o hartă care arată jalnic. Promovabilitate 100% şi mediile foarte mari (cele mai mari? mai mari ca la Gojdu?). Confirmă cineva?
Oricum īn situaţia īn care s-au obţinut cele mai slabe rezultate din istorie de cīnd pomenim Bacalaureat īn această formă īn Romānia (şi aici trebuie spus că abia acum se reflectă trista realitate pe care am semnalat-o cu ani īn urmă: un liceu care plonjează rapid īn dezastru
), liceul din Oradea a făcut o figură foarte bună. Pe unii dintre copiii noştri i-au trădat emoţiile, epuizarea, timiditatea, blocajul momentului crucial şi totuşi
nu toată generaţia este tīmpită, nu toţi profesorii sīnt corupţi şi indiferent de legile educaţiei, mai proaste sau mai bune, competenţa iese la i
de Marius David
Īn
Biserica din Aleşd am ajuns īn octombrie noiembrie 1994 pentru
prima dată. Apoi am revenit de Paşte 1995. Din 1996 ne-am luat
biletele membrale şi ne-am transferat ca membri īn această
comunitate acum de circa 250 de enoriaşi. Este acel ACASĂ al
nostru, care ne-a lipsit pretutindeni pe unde am umblat īn ţară.
Pe cīnd ne-am īntors la Iaşi, după anii de facultate din
Bucureşti, am găsit un Iaşi complet schimbat din punctul de
vedere al bisericilor evanghelice, la Bucureşti am fost tot
timpul īn căutare, īn zona Oradea vizitasem deja aproape toate
bisericile pīnă am ajuns la Aleşd. Aici Neriah şi-a găsit
imediat prietene de vīrsta ei, Natalia s-a simţit īnconjurată cu
dragoste, iar eu m-am simţit folositor. Aşa a īnceput călătoria
noastră alături de Biserica din Aleşd, călătorie care se apropie
īn cītva timp de aproape 20 de ani. Aceşti oameni ne-au fost
alături īn multele īncercări prin care am trecut, aşa cum le-am
fost la căpătīiul morţilor lor sau le-am ţinut īn braţe copiii,
copii pe care mai apoi i-am īnsoţit īn apa botezului, peste
alţii mi-am ridicat mīinile īn semn de binecuvīntare la nuntă.
Aceste lucruri īmi sīnt comoară neīmpărţită, tezaur sufletesc
nerăpit, una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea de
slujire eclesială, poate că mai frumoasă decīt aceasta n-a fost
decīt perioada īn care mi-am īnceput slujirea la amvon la
Scīnteia şi Potcoava.
Un pic de deşteptăciune de la Academicianul Grigore Moisil
de Marius David
Poate că aceasta este una dintre perioadele īn care ar trebui să
ne cīntăm mai dihai imnul: Deşteaptă-te
romāne!
Nu pot īnţelege cum ignoranţa istorică a unui preşedinte poate
fi apărată cu nuvele, youtuburi şi metafore uzate, aşa cum nu
īnţeleg cum proasta creştere poate fi minimalizată prin articole
īn care se risipeşte talent şi minte vrednice de cauze mai bune.
Privesc perplex cum oameni de carte şi educaţi īn bune şcoli
īncearcă din răsputeri să apere un gest incalificabil prin
apelul la meseria demult abandonată a preşedintelui. Hei,
īmpăratul nu are haine pe el, chiar dacă īncercăm să-i croim din
vorbe şi comparaţii disproporţionate mătasea invizibilă.
de Marius David
Prof. Dr. Lucia Wald sau Doamna mi-a fost mai mult decīt
supraveghetoare a lucrării de doctorat. Īi voi face cu altă
ocazie un portret amănunţit. Sīnt multe de spus despre această
extraordinară doamnă a filologiei romāneşti, unul dintre puţinii
specialişti īn Augustin care cunosc textul Episcopului īn mod
atīt de intim.
Şi acum am găsit-o traducīnd De mendacio (Despre minciună).
Munceşte după un program extrem de disciplinat. Vă rog să īmi
spuneţi de unde mai faceţi rost de un specialist care traduce 7
ore pe zi de plăcere din latină sau greacă
timp de 75 de ani
deja
. Ah, da, reforma īnvăţămīntului romānesc, un coleg, două
colege (neutru ). Pensionaţi-o cu forţa pe Lucia Wald, una
dintre cele mai lucide şi antrenate minţi īntre clasiciştii
romāni.
Vasile Brānzei, Aurel Popescu și Iosif Țon
de Daniel Branzei
M-ați īnduplecat și m-am lăsat īnduplecat
Vreți neapărat să știți ce poziție a lui Vasile Brānzei și Aurel
Popescu l-ar face pe fratele Iosif Țon să fie mai prudent și mai
reținut (așa cum am scris aici). Vă dau răspunsul pe blogul meu
și nu vă vorbesc de pe poziția de președinte al RBA.
Vasile Brānzei, Aurel Popescu și Iosif Țon. Aceasta este ordinea
īn care au intrat īn viața mea cei trei bărbați care mi-au
influențat cel mai mult formarea īn Romānia, pānă ce am trecut
oceanul și i-am descoperit īn USA pe alții mari oameni din
lucrarea lui Dumnezeu.
Cei trei mi-au fost idolii mei nu īn sens păgān, ci doar īn
măsura īn care le-am fost din toată inima un fan.
Tatăl meu a fost, este și va rămāne etalonul după care mă tot
măsor și mă găsesc īntotdeauna lipsă. El a reușit să compenseze
prin caracter lipsa de cunoștințe. Nu degeaba īi spuneau
prietenii mei de la Iași Reverendul! A fost un copilandru
plecat cu trenul foamei din Moldova la Curtici, unde a devenit
cizmar și apoi un cizmar din Curtici care a ajuns păstorul uneia
din bisericile Bucureștiului. Aceea de pe N. Titulescu, 56A.
Cravata sau nodul īn gāt
de Daniel Branzei
(De păstrat pentru Amintiri cu sfinți)
Sāmbătă, 23 Iulie 2011, a fost nuntă mare īn familia lui Liviu
Țiplea. Titus, fiul lor a luat-o pe Andreea, fata altui Liviu
(Pribac), presbiter cu finanțele īn biserica noastră. Lume
multă, oameni de departe, persoane cu renume.
Īn anticamera hotelului Hyatt de pe malul Pacificului am
īntālnit-o pe sora Olah, așezată īn așteptare pe unul din
scaune. M-am grăbit să mă duc la dānsa și să-i spun de cartea
despre Liviu Olah publicată de Uniunea de la București cu ocazia
Congresului de la Timișoara.
I-am spus ce mult s-au bucurat cei de acolo cānd am pomenit
numele soțului dānsei īn scurta mea cuvāntare și ce amintiri
frumoase am deșteptat īn cei prezenți.
Dragii mei colegi pastori din RBA
Multumim Domnului pentru toate lucrarile Lui si fratilor nostri
pentru toata osteneala lor.
Intalnirea de la Atlanta a dat nastere la doua realitati:
1. O stare de vorba lunga si amanuntita pe care fratii au avut-o
cu fratele Iosif Ton
2. Un raport informativ scurt care rezuma problemele abordate si
indica directia concluziilor acestor discutii.
Dupa ce am vorbit la telefon cu Viorel Clintoc si Iosif Serac,
mi-e foarte clar ca:
1. Fratele Iosif Ton a fost confruntat foarte frateste si
deschis cu faptele dansului si cu abaterile doctrinare care au
starnit tulburare si neintelegere intre fratii baptisti si intre
bisericile baptiste si cele pentecostale. Probabil ca de foarte
putine ori i s-au spus fratelui Iosif Ton atat de multe lucruri
neplacute de atati pastori adunati laolalta. A fost trist sa i
se spuna ca deosebita dansului contributie in miscarea baptista
romana este acum umbrita de fapte si vorbe care o pun in
discutie si o devalorizeaza.
Străzile Scorniceştiului s-au umplut de tineri
de Marius David
Sīnt īn Scorniceşti, la Liceul Agricol, este poreclit LA.
Vara īn Scorniceşti nu este viaţă aproape deloc, mai ales ziua.
Iarna, nici atīt. Seara ies cīteva grupuri de tineri şi stau ..
pe centru.
Īnsă īn zilele acestea s-a īntīmplat un lucru incredibil nu
numai pentru orăşenii din localitatea natală a lui Ceauşescu, ci
chiar şi pentru organizatori.
130 de tineri s-au adunat să muncească. Īn vremuri īn care
tabere care oferă tot felul de distracţii, de la tiroliană pīnă
la mese de ping-pong, focuri de tabără şi nu reuşesc să īşi
umple locurile, īn Scorniceşti, care nu are mai mult de oferit
decīt Muzeul Ceauşescu, s-au adunat pe căldurile acestea
insuportabile, tineri care petrec īntre 6 şi 8 ore făcīnd
bătături la degete pe instrumente cu patru sau şase strune.
Dragii mei
Biblia spune: Şi orice faceţi, cu cuvāntul sau cu fapta, să
faceţi totul īn Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui
Dumnezeu Tatăl (Col. 3:7).
1. Un semnal la centenar
Avand īn vedere că intenționăm să aniversăm centenarul de
existenșă al RBA la Chicago īn 2012, propunem pe fartele
Valentin Popovici ca președinte īn urmatorul mandat, considerand
aceasta o recunoastere a contributiei pe care dansul, fratele
Alexa Popovici si fratele Petru Popovici au avut-o la bunul mers
al RBA de-a lungul anilor. Promitem fratelui Valentin sa-i
acordam tot sprijinul necesar depasirii anumitor
limitari legate de sanatatea sau situatia dansului..
2. Nici prea devreme, nici prea tārziu
La ora aceasta avem īntre noi următoarea situația īn problema
cauzată de Iosif Țon: unii au ținut să-și facă publică părerea,
alții au preferat deocamdată să nu și-o facă publică. Spunem
īmpreună: Domnul să-i binecuvinteze și pe unii și pe alții!
Cei care ne-am īntālnit pe coasta de vest credem că am lăsat
destul timp fratelui Iosif Țon să stea de vorbă cu noi ca să
lămurească schimbarea care a survenit īn convingerile dānsului.
Credem că a sosit vremea să facem o comunicare comună pe care
s-o publicăm īn bisericile pe care le păstorim.
Conducerea aleasă la Timișoara
Invitaţi speciali la eveniment au fost: John Upton-preşedintele
Alianţei Mondiale Baptiste, Valeriu Ghileţchi-preşedintele
Federaţiei Europene Baptiste şi Daniel Brānzei-preşedintele
Asociaţiei Bisericilor Baptiste Romāne din SUA şi Canada. Au mai
fost prezenţi şi lideri ai baptiştilor romāni din Diaspora
Europeană: Avram Dega şi Ghiţă Barbu (Serbia), Radu Gheorghe şi
Florin Baciu (Italia) şi Cornel Prejban (Austria).
Comitetul de organizare al Congresului a fost format din fraţii:
Daniel Mariş-preşedinte, Mihai Mihuţ şi Istvan
Borzasi-vicepreşedinţi , Samuel Tutac şi Marius
Cruceru-secretari.
daca Big Brother poate, Tatal Nostru cu mult mai mult
Cand
am vazut detaliile imaginii aceasta m-am gandit la doua lucruri:
1. Cel ce a facut ochiul s-ar putea El sa nu vada?(Psalm 94:8,
9) exprimarea psalmistului vine sa contracareze temerea ca
Dumnezeu nu vede intotdeauna tot(atunci cand consideram ca
suntem nedreptatiti) si dorinta noastra de ne ascunde in multime
de privirea patrunzatoare a Creatorului (atunci cand stim ca am
calcat pe bec
)
2.Deschiderea fata de tehnologie si imbratisarea ei lacoma
elimina orice idee de viata privata, tihnita si in plus ne
expune unei manipulari generale. Permitem tuturor sa stie totul
despre noi si o facem cu mandrie (in plus credem ca e doar o
joaca).
dioptrii teiste
Ascultam zilele trecute la radio un reportaj despre noi
modalitati de a ajuta persoanele nevazatoare sau cele care au
vederea slaba. Era prezentat un produs care era de marimea unei
perechi de ochelari dar care in loc de lentile avea
mini-monitoare asemanatore celor pe care pe folosim la
computere. Ba chair se vorbea despre lentile de contact cu
display digital care ofereau o suma de informatii si despre
functiile vitale ale organismului.
In fine, pana sa putem achizitioana astfel de minunatii cei mai
multi dintre noi vom purta ochelari obisnuiti. Ochelarii -
instrumentul nelipsit pentru marea majoritate a oamenilor sunt
fie de vedere, fie de placere. Elementele importante sunt
lentilele si ramele. Poti avea lentile bune si rame proaste sau
invers lentile slabe si rame fatoase. Cea mai trista situatie
este cand miop fiind folosesti ochelari de placere pentru a
vedea ceva.
De obicei ramele costa mai mult decat lentiele. Stateam si ma
uitam la perechea mea de ochelari si ma gandeam
Ce vad oamenii?
Ramele. Cu ce vad eu? Cu lentiele? Adicatelea cum ma vad altii
costa mai mult decat calitatea vederii mele.
Evanghelia Textilă
Observ că pe un anumit blog se făcea referinţă acum nu de mult īn mod derizoriu la doctoranzi(nu dau link că o să-l anunţe pe posesor faliţii săi, vorba lui Caragiale; de fapt, acuzat că īmi caut popularitatea şi că sunt interesat de rating, am şi īnchis comentariile la două dintre cele trei scrieri pe tema respectivului blogger). Īntr-un alt articol mai recent se amintea īn bătaie de joc despre cei ce se descurcă foarte bine cu grrreaca şi ebrrraica – poate am greşit numărul de r, dar nu ştiu dacă trebuie socotiţi cāţi de r sunt necesari pentru a face mişto de cei ce s-au străduit să īnveţe două dintre limbile īn care s-au scris Testamentele lui Dumnezeu pentru omenire, pentru a le traduce şi a le scrie īn limbile īn care noi le citim, şi unii chiar avem pretenţia că le interpretăm īn faţa maselor de oameni ce ne ascultă.
Observ īntre pocăiţi, īn special īntre o anumită categorie dintre ei, nu atāt īntre cei fără şcoală cāt īntre cei fără clasă, o aversiune etalată public cu emfază şi fără ruşine faţă de aceia dintre fraţii şi surorile noastre care se pregătesc īn şcoli superioare īn diverse discipline teologice, unii dintre ei ajungānd la titluri academice pentru care au sacrificat mult. Şi-n timp ce e posibil ca unii să se fi educat de dragul performanţei, sunt convins că cei mai mulţi au avut īn vedere aducerea unui impact pozitiv asupra bisericii. Valoarea lor pentru creştinismul din Romānia şi nu numai, poate fi greu de cāntărit īn categoriile simple ale omenescului: va trebui ca veşnicia să-şi spună cuvāntul īn chestia asta.
Străjerii, numitorul comun al lui Iosif Ton şi al lui Peniel?
Am urmărit cāteva minute din transmisia directă de la īntālnirea străjerilor şi ieri şi īn seara asta. Nu am īnţeles despre ce Peniel era vorba (sunt mai multe organizaţii cu acelaşi nume?) dar au fost ceva vedenii cu privire la Peniel. Mi s-a părut că Străjerii s-au rugat pentru Peniel.
1. Īntrebare: după conlucrarea cu baptiştii Ţon s-a dus la Străjeri; se va duce la Străjeri şi Peniel, acum după ce colaborarea cu Cultul Penticostal a fost īntreruptă?
2. Altă īntrebare: ce facem cu Străjerii? Că bat şi ei din palme, i-am văzut mişcāndu-se ca-ntr-o horă īn care se ţineau de mānă (Biblia zice să jucăm, īn romāneşte se dansează), strigă, şi au tot felul de manifestări carismatice. Cāntă cāntări īn care se repetă ad infinitum refrene. Īncepem un set de articole contra lor?
3. Şi īncă o īntrebare: cum se potriveşte Iosif Ţon īn schema asta? Că nu-mi īnchipui. Dar, voi continua să mă uit cānd voi avea timp, poate mă lămuresc!
4. Penultima īntrebare: cine urmează să se alăture Străjerilor?
Dedublarea personalităţii şi făţărnicia
Rāndurile de mai jos īmi sunt provocate de două afirmaţii ale Pastorului Cristian Ionescu. Īntr-un comentariu de pe blogul său şi-ntr-unul de pe blogul lui Dyo Bodiu Pastorul Cristian Ionescu spune:
Īn viața de toate zilele sunt foarte īngăduitor și drăguț cu oricine. Știu să accept păreri diferite și contraziceri īn limitele bunului simț. Aici este altceva, aici este o luptă pentru valorile credinței și am dovedit că nu am nimic personal īmpotriva nimănui!
Am pus like pentru că vă simpatizez, nu pentru că sunt de acord cu ce ați scris 
.
Dacă m-ați cunoaște mai de aproape, m-ați īnțelege mult mai bine.
Am īnceput să mă īntreb: cum este Pastorul Cristian Ionescu īn realitate? Trebuie să-l cunoaştem personal sau ajunge ce descoperim de pe blog? Cānd e pe blog, nu īşi trăieşte viaţa de toate zilele?
Boală psihică, dedublarea personalităţii apare la persoane care au cel puţin două (sau mai multe) identităţi. Dedublarea personalităţii este caracterizată prin următoarele simptome (dar nu numai): feluri de comportare diferite sau manifestari ale credinţei care nu sunt asemănătoare una cu cealaltă; mānie bruscă, care apare fără motive; fobii inexplicabile; schimbări rapide şi neprovocate de dispoziţie. Alter ego-ul declină adesea īn faze morbide.
Nietzsche, Pastorul şi Cultul
Care-i legătura dintre cele trei entităţi? Păi, Nietzsche a avut dreptate. Filozoful spunea: All things are subject to interpretation whichever interpretation prevails at a given time is a function of power and not truth (sau, toate lucrurile sunt supuse interpretării, iar interpretarea care triumfează la un moment dat este o funcţiune a puterii şi nu a adevărului). După ce Pastorul Cristian Ionescu a pornit cruciada īmpotriva conferinţelor Peniel, după isteria creată (īn mod voit spune Pastorul) pe blogul dānsului şi de către alţi pastori pe alte bloguri, īmpreună cu comentariile aferente, Cultul Penticostal a dat publicităţii un comunicat prin care se delimitează de Peniel īn mod unilateral. Cei ce au strigat mai puternic, cei ce au băgat pumnul īn gură mai puternic au biruit.
Nu am intervenit īn discuţii decāt am citit cele scrise şi comentate. Oricum Peniel a dat dovadă de maturitate şi fair-play: au scris un articol īn care īşi cereau iertare, articol ce a adunat īn jur de 50 şi ceva de comentarii. Dar nu au intrat īn cursa polemică īntinsă de Pastorul Cristian Ionescu care invita la discuţii pe blogul dānsului. Discuţii? Vorba ceea: să taci cānd vorbeşti cu mine!
Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o diviziune a Vox Dei Ministries
