Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Articole
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Proiectul Betania
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 


Articole de la cititori

 

 

Articolele din acest număr:

 

Biserica īntre Ghetto si Venetia - Carbunii Eulaliei 8 - de Marius Cruceru [pagina 1]

[click aici...]

"Sindromul SIDA" la cultele religioase - de Daniel Mitrofan [pagina 1]

[click aici...]

Iosif Stefanuti - de Mihai Ciuca [pagina 2]

[click aici...]

Un baptist, o metodista, si un protestant - de Caius Obeada [pagina 2] [click aici...]
Ce spune Biblia despre fecundarea artificiala "in vitro"? - de Preot Vasile Filat [pagina 3] [click aici...]
Nobletea unei femei - de Elena Danaila [pagina 3] [click aici...]
Cui ii este frica de Isus? - de Ciprian S [pagina 4] [click aici...]
Dumitru Baban - un muzician plecat la Domnul - de Caius Obeada [pagina 4] [click aici...]

horizontal rule

Biserica īntre Ghetto şi Veneţia - Cărbunii Eulaliei 8

De multe ori īn dialogurile dintre evanghelici şi reprezentanţii bisericilor tradiţionale apar fraze de genul: da, ai voştri sīnt mai buni? Iar noi spunem: „uitaţi-vă la Domnul.. El e bun... noi sīntem răi."

Scuzele noastre pentru o etică deja compromisă şi pentru un ethos greu de recunoscut de părinţii şi bunicii noştri pe līngă faptul că sīnt penibile trădează necunoaşterea Scripturilor. Da, nu prin fapte sīntem mīntuiţi, ca să nu se laude nimeni[1], dar Domnul spune... ei vor vedea faptele voastre bune şi vor slăvi pe Dumnezeu[2]. Etica este importantă drept consecinţă naturală a teologiei, a cunoaşterii de Dumnezeu şi a relaţiei cu Dumnzeu, a plasării īn proximitatea lui Dumnezeu. Acest tip de etică şi ethosul care decurge din aceasta plasează Biserica pe o poziţie ireconciliabilă cu lumea din jur.

Cīnd au apărut evanghelicii īn Romānia, oamenii i-au perceput ca fiind diferiţi, cu totul altfel şi i-au perceput aşa nu datorită teologiei lor, care era foarte simplu articulată şi īnfăşată īn citate din Biblie memorate cu grijă[3]. Credincioşii noştri au fost cunoscuţi ca altfel prin cunoaşterea bibliei şi rugăciunile făcute la orice vreme, cu naturaleţe, seninătate. Ba, au mai fost cunoscuţi prin nu-urile pe care le practicau, prin retragerea faţă de „lume", hore, şezători, discoteci, fumat, băut, vin şi petreceri şi altele ca acestea.

Ethosul retragerii şi separării, etica interdicţiilor şi normele stricte şi foarte simple de conduită i-au plasat pe credincioşii evanghelici īn zona batjocorii şi caricaturii. Īn loc ca acest fapt să ne producă bucuria de care vorbeşte Mīntuitorul cīteva versete mai sus[4], am īncercat să ne izbăvim de izolare, de gonire, de urmărire şi de īnjurii.

Anularea diferenţei a devenit program ideologic īn numele unui proces de persuasiune care nu mai convinge pe nimeni, ba mai mult, sīntem priviţi ca duplicitari. Identitatea evanghelicilor, percepută istoric prin diferenţă, separare şi retragere, este compromisă prin diferitele mişcări, unele izolaţioniste, cu aplecare spre o altfel de ghettoizare, altele, cele mai multe, adepte ale aclimatizării şi adaptării.

Cei care īn trecut au īnţeles că pocăiţii erau diferiţi: lucrau diferit, se īmbrăcau diferit, īşi educau copiii diferit, acum nu mai īnţeleg nimic, pentru că nici mesajul de dincolo de ethos şi etică nu este bine articulat.

Aşa se īntīmplă că procesul de ghettoizare continuă pentru unii ca urmare a reacţiei de frică faţă de schimbare, un proces la fel de bolnav, dar de ale cărui consecinţe izolante alţii sīnt mīndri, iar pe de altă parte, un complex de inferioritate a generat dorinţa de a fi tot mai aproape de Veneţia, loc al balurilor mascate, spre secularizare. Efectul acestui pendul blestemat īntre Ghetto şi Veneţia, īl simţim zi de zi īn viaţa eclesială de pe tot pămīntul.

Īntre ghettoizare şi secularizare, Bisericii īi este greu să mai iasă la iveală, adică să fie relevantă, fie se cufundă īn mocirla īn care să bălăceşte purceaua[5], fie fuge şi se īnchide dincolo de porţile mănăstirii de frica stropilor.

Ideea că noi nu avem ce arăta lumii şi că lumea nu ar trebui să ne judece faptele, ci să-L caute numai pe Domnul, să se uite la Cristos, nu la noi, este străină de Scriptură şi creează o biserică docetică, neīn-Trupată. Arătăm lumii spre Cap, fără a-i arăta Trupul. Mirele este celebrat fără Mireasă. Prelungirea lui Cristos pe pămīnt este Biserica, adunarea ucenicilor cărora Isus le spune... şi văzīnd faptele voastre bune, īnfăptuite aici pe pămīnt, pregătite mai dinainte să umblăm īn ele[6], abia atunci vor lăuda pe Dumnezeul din ceruri.

Din această cauză neoprotestanţii au vorbit despre har īn contextul unei etici foarte stricte şi īnguste. Etica neoprotestantă a fost aspră, ethosul bine conturat, căile īngustate, chiar mai īngustate decīt ale scripturii uneori, cu primejdia fariseismului la fiecare dintre limite. Iată totuşi că din pricina ethosului şi eticii īnstrăinate de lume, pocăiţii n-au putut fi trecuţi cu vederea, ieşind la iveală faţă de lume.

Poate că bisericile evanghelice din Romānia ar trebui să-şi reevalueze eclesiologia teoretică şi practică īn lumina a două relaţii īn cruce, relaţia Bisericii cu Isus Cristos, Capul şi mai apoi, pe cale de consecinţă şi implicaţie, relaţia Bisericii cu lumea.

Probabil atunci am putea răspunde şi la nevoile reale ale lumii īntr-un mod care să nu contrazică ontologia Bisericii şi īntr-un cadru care să nu-I contrazică misiunea īncredinţată chiar de Domnul Ei.

Abia după ce Biserica īşi redefineşte identitatea īn contextul unei eclesiologii cristologice şi a unei cristologii eclesiale, ne putem īntreba ce anume aşteaptă lumea de la noi.

De ce au nevoie oamenii? De parcă ei ar şti ce vor? Atunci să-i ascultăm? Să facem marketing eclesial? Sondaje? „Ce vor tinerii? Să le dăm ca să nu-i pierdem īn lume?"

Ce este Biserica? O instituţie de asistenţă socială? Numai atīt? Un club pentru socializare? Un centru de entertainment? Oare de ce au nevoie oamenii? De hrană, de īmbrăcăminte, de mīncare, de distracţie... De ce ar avea nevoie lumea īn care trăim de Biserică, pīnă la urma urmei? Există acea nevoie pe care numai Biserica o poate īmplini şi numai Ea? Dar oare biserica poate să le ofere ce doresc ei, semenii noştri? Poate Biserica să ia locul Filarmonicii? Poate Biserica să ia locul Statului? Biserica se află īn delictul de a gelozi şi fura ceea ce alte instituţii sīnt destinate a face, neglijīndu-şi sarcina pe care nici o altă instituţie de pe pămīnt nu o poate īmplini. Aceasta este calea sigură spre a ne pierde adevărata relevanţă. Turlele bisericilor reprezentau o declaraţie īn legătură cu rolul bisericii īn tīrgul dominat de acele īnălţimi. Acum Biserica tīnjeşte la firimiturile care cad din turnurile marilor companii şi din birourile marilor sponsori.

Ce poate oferi biserica... foarte multe, dar printre altele o alternativă morală, o lumină a cunoaşterii şi protecţie. Sare īmpotriva stricăciunii, lumina īmpotriva īntunericului şi scăparea după ziduri īn vreme de război. Biserica să ofere lumii protecţia de ea īnsăşi.

Oamenii nu au nevoie de un zgomot pe care īl pot găsi oriunde īn altă parte, nici de imitarea unor showuri de televiziune īntr-un mod penibil de neprofesionist? Oamenii care vin să se ascundă īn cetatea Bisericii au bolnavi īn spital, au morţi, au copii cu handicap. Cei care vin la masa Bisericii au nevoie de vindecare, sare pe rană, mustrare şi īnvăţătură. Cei care vin din īntunericul de afară au nevoie nu de penumbră, ci de lumina cunoştinţei.

Cei care se simt prost īn pielea lor, au nevoie să se simtă şi mai prost īn prezenţa Domnului, pīnă la frīngerea pocăinţei, nicicum să se simtă bine. Cei care vin cu zīmbetul larg lipit pe faţă, dar cu sufletele ţăndări, nu trebuie să rīdă la glumele proaste şi fără sare ale pastorilor īn blugi şi plini de „coolisme", transformaţi īn entertaineri de profesie, circari şi disk-jokei, aceia trebuie să se prăbuşească īn plīns, lăudīnd pe Domnul. Cei care au venit legănīndu-se īn ezitare, n-au venit să se să se zbīnţuie, ci să īngenuncheze.

Oamenii au nevoie de lumină, de profeţie, de adăpost īn război. N-ar trebui să-i considerăm proşti şi naivi şi să le modelăm portretul robot după propriile frustrări de fraţi ai fiului risipitor.

Īntr-o lume care se balansează īntre circ şi pīine, Biserica ar trebui iasă īn evidenţă ca un catarg care nu se mişcă, mărturisind despre un Păstor care nu se schimbă, nicicum ca nuiaua care se unduie după orice vīnt de īnvăţătură.

Acum, după ce am studiat cele trei metafore din capitolul 5, Predica de pe munte, am putea reevalua modelul după care ne vedem ca Biserică trăitoare īn lume? Īn lume, separată de lume, pentru lume, deasupra lumii?

Va urma.

--------------------------------------------------------------------------------
[1] Efeseni 2:8 Căci īn har sunteţi māntuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9 Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

[2] Matei 5:16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră īnaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este īn ceruri.

[3] Şi īn Jurnalul Fericirii tot aşa apar evanghelicii, cu o mulţime de versete memorate şi rugīndu-se foarte des, la venire, la plecare.

[4] Matei 5:11 Ferice va fi de voi cānd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărī, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate īmpotriva voastră!12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare īn ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost īnainte de voi.

[5] 2 Petru 2:22 Cu ei s-a īntāmplat ce spune zicala adevărată: „Cāinele s-a īntors la ce vărsase" şi „scroafa spălată s-a īntors să se tăvălească iarăşi īn mocirlă."

[6] Efeseni 2:10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi īn Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm īn ele.

Articol apărut pe blogul lui Marius Cruceru (http://patratosu.wordpress.com)

horizontal rule

"Sindromul SIDA" la cultele religioase

de Daniel Mitrofan

Există cel puţin două asemănări īntre infecţia cu HIV şi situaţia actuală a cultelor creştine, īn contextul post-comunist. Virusul HIV este atāt de mortal şi fără leac pentru că se ataşează genomului (informaţiei reproductive genetice) şi se reproduce de fiecare dată cānd celula se divide. El este inoculat, se ascunde īn ADN, iar celula se īnmulţeşte cu el cu tot „crezānd" că este o celulă sănătoasă. Tot aşa s-a īntāmplat şi īn cazul creştinilor din timpul comunismului şi apoi după. Mulţi dintre cei infiltraţi de securitate īn rāndul credincioşilor sau racolaţi de aceasta arătau atāt de normali, numai că aveau şi un alt nume ascuns, aveau informaţii negre şi un duh care se replica şi īn alţii. Mulţi au fost cei sfătuiţi de conducerile cultelor ca să colaboreze cu securitatea sub scuza unor versete de genul „Daţi cezarului ce este al cezarului".

S-au īnmulţit atāt pe spinarea bietelor celule simple īncāt atunci cānd au erupt, cānd s-au mobilizat reţelele informative, trupul a fost şi este atāt de bolnav, amorţit, īncāt nu mai poate reacţiona, nu mai luptă, este dezorientat, nu mai ştie ce este bine şi rău, nu mai ştie care este duşmanul. Colaborarea (cāt şi alte păcate) este atāt de mult īnfăşurată īn teologie şi justificată circumstanţial īncāt nici nu mai doare, nici nu mai trezeşte o īngrijorare că ar fi fost şi este letală (spiritual). HIV-ul religios, sub acoperirea proteinelor cultice (īn cazul nostru „proteina baptistă") subminează trupul prin implicarea lor īn tot felul de alianţe, contracte şi acorduri tacite cu lumea (de tip ecumenic, ecologic, social, teologic-liberal, politic, corectitudine politică, drepturile „minorităţilor" etc.) aşa īncāt bietele celule (credincioşii simpli) nu mai ştiu să deosebească compromisurile şi lucrurile nepermisibile de cele care sunt recomandate de Dumnezeu, atāt pentru viaţa cāt şi pentru relaţiile credincioşilor adevăraţi. Există lucruri ale lumii care sunt mortale pentru Biserică! Există īntuneric care nu poate locui īmpreună cu lumina! Sunt lucruri de care trebuie să fugim, să ne separăm!

S-a creat o inteligenţie virusată care duce poporul īn rătăcire şi nu īl īndeamnă pe calea īngustă şi dreaptă, nu īl conduce la păşuni şi la ape de odihnă ci īl duce mişeleşte īn mijlocul lupilor spirituali. De aceea este aşa de slabă (şi īn slăbire continuă) reacţia Bisericii faţă de păcatele impuse de „religia" umanistă care permează politica europeană. Biserica nu mai este critică faţă de societate, faţă de surogate. Īnaintaşii noştri prin viaţa lor, prin graiul lor şi prin traiul lor erau o critică continuă a surogatelor creştinismului autentic. De aceea ei au găsit o nişă īn criza spirituală a acestui popor. De aceea au fost prigoniţi. De aceea ei au fost relevanţi īn vremea lor. Acum nu mai criticăm, nu mai distingem răul care s-a strecurat īn mijlocul Bisericii sub diferite forme/ispite/păcate. Informaţia este pervertită, ADN-ul creştin are acum un apendice care se reproduce odată cu intrarea īn membralitate a lumii „īncreştinate". Nu mai ştim să scoatem răul dintre noi. Deşi Biblia ne īnvaţă cum să o facem, atāt prin īnvăţătură cāt şi prin exemple, creştinătatea este derutată de aspectul atāt de „CREŞTIN" al liderilor religioşi şi membrilor corupţi, īncāt boala trece drept normalitate, drept sănătate.

Cea de a doua asemănare are de a face cu o descoperire a Institutului Pasteur din Franţa. S-a constatat că virusul HIV blochează comunicarea intracelulară. Contactul dintre limfocitele T şi celulele care prezintă antigen (care au fost virusate) este alterat. Faptul aceasta modifică reacţia/răspunsul limfocitelor T lăsānd virusul să persiste. Aceşti cercetători se pare că au identificat o proteină numită Nef care ar fi responsabilă de aceast fenomen. Şi īn Biserică, se īncearcă izolarea celor care indică spre celulele bolnave, a celor care spun că este necesar eliminarea răului, a bolii, a păcatelor. Se īncearcă blocarea comunicării prin discreditare. Zimri (Num. 25:14), Acan, Ahab, Iuda, Anania, Safira etc. sunt slăviţi şi ridicaţi la rangul de virtuoşi iar cei ca Fineas, Natan, Neemia, etc. sunt priviţi ca nişte specii bolnave. Se argumentează mult pentru secretizarea şi privatizarea acestor informaţii despre păcat şi boală, astfel ca Trupul să nu ia nici o atitudine, să nu aibă nici o reacţie spre vindecare. Argumente isteţe, inteligente dar nu susţinute de Cuvāntul lui Dumnezeu orbesc orizonturile creştinismului contemporan. Şi prin trecerea timpului, prin replicarea oamenilor cu „proteină de credincioşi" dar păcătoşi, compromişi, fără Dumnezeu, de-a lungul generaţiilor care vin, ne vom trezi īntocmai ca şi trupul īn care HIV-ul īncepe să-şi arate simptomele (după vreo 10-13 ani), adică, ne vom trezi că este prea tārziu, imunitatea Bisericii este distrusă, Biserica moare. Aşa s-a īntāmplat pe diferite teme (păcate) īn toate ţările, care odată, au fost puternic şi veritabil creştinate.

Articol apărut pe Blogul CENTRUL DE ISTORIE SI APOLOGETICA (http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com)

sus

Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea romānă.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum īntr-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei īntr-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate īn acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să īţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfānt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre māntuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfārşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Īnapoi Īnainte
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate