Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Articole
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Proiectul Betania
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 


Articole

 

 

Articolele din acest număr:

 

Care este Biserica “Adevarata”? - de Daniel Branzei

[click aici...]

Chemarea Domnului la sfintenie - de Marian Ghita

[click aici...]

Creaţionism şi educaţie

[click aici...]

Despre tradiţie - de Claudiu Dobra

[click aici...]

Suicidul - perspective teologice - de Emanuel Adrian Sarbu [click aici...]
Vreau să mă mărit... - de Doru Pope [click aici...]

horizontal rule

Suicidul - perspective teologice…

de Emanuel Adrian Sarbu

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun. La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau Jurnal al fericirii, “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”, asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna. Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare… Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis? Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… - n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica… 

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica. Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti… Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe blog. Multumesc anticipat!

http://addsalu.wordpress.com/suicidul/

sus

horizontal rule

„Vreau să mă mărit! Îmi trebuie un bărbat care câștigă cel puțin $500 mii pe an!”

de Doru Pope

Articolul de mai jos l-am obținut de la o prietenă care a părăsit o afacere prosperă de intermedieri de vânzări și cumpărări de case, în schimbul unei afaceri de intermedieri de căsătorii. Tot felul de oameni, bărbați și femei, de toate vârstele, în mare parte cu dare de mână (deoarece astfel de servicii nu-s ieftine!) se înscriu la prietena mea. Apoi ea caută prin banca de date ce o are la dispoziție pe cineva care se potrivește cu preferințele celui de curând intervievat. Promisiunea ei este să caute și să pună două persoane în contact. Restul depinde de cei doi. Desigur că, așa cum spuneam, astfel de servicii se plătesc enorm de bine. De la 20-30 de mii până la sute de mii de dolari. Și, dacă cei doi se căsătoresc, mai există și prevederea pentru un bonus!

Iată ce scria o domnișoară frustrată că în ciuda atuurilor ei, nu se căsătorise încă:

Unde greșesc? Sunt sătulă să tot bat șaua să priceapă… Sunt frumoasă (de fapt, foarte frumoasă), am 25 de ani, am școală, vorbesc bine, am clasă. Nu sunt din New York, dar locuiesc aici și vreau să mă căsătoresc. Caut un bărbat care face cel puțin 500 de mii de dolari pe an! Știu cum sună dorința mea, dar ține cont că un câștig de un milion de dolari pe an în New York este doar pentru clasa mijlocie, așa că nu cred că-s pretențioasă deloc!

Nu ai pe nimeni care să câștige 500 de mii anual, bărbați care nu-s căsătoriți? Îmi poți trimite niște informații? Mi-a făcut curte un om de afaceri care câștigă cam 250 mii pe an, dar apoi m-am răzgândit. Cu banii ăștia nu ne putem cumpăra casă în Central Park West. Ca să nu mai spun că cunosc o doamnă de la școala de yoga care și-a găsit un soț cu care acum locuiește în Tribeca! Și nu-i nici pe jumătate atât de frumoasă ca mine! Și în mod cert nu este un geniu de inteligență! Oare cum a procedat ea de a nimerit? Cum aș putea ajunge la nivelul ei?

Uite întrebările mele, specifice:
- Pe unde petrec vremea burlacii? Vreau adrese de restaurant, baruri, săli de sport, etc.
- Oare ce caută bărbații la o femeie? Fii sinceră, poți să-mi spui orice! Nu o să-mi rănești sentimentele!
- Să mă concentrez asupra unei anumite vârste? Eu am 25 de ani.
- De ce unele dintre femeile ce trăiesc în huzur în partea de est a orașului sunt atât de urâte? Am văzut niște tipe de-a dreptul plictisitoare, care nu aveau nimic de oferit, dar s-au căsătorit incredibil de bine! Și-au găsit bărbați putred de bogați. Pe de altă parte, eu și cu alte fete pe care le-am cunoscut prin baruri, suntem burlace. Noi nu ne găsim bicățica! Ce se întâmplă?
- În ce fel de meserii să caut? Adică, ce anume? Avocați, bancheri, medici? Habar nu am cât fac tipii ăștia pe an! Și pe unde-și petrec timpul?
- Cum decizi între „a te căsători” sau „a fi doar prietenă”. Eu de fapt doresc să mă căsătoresc!

Așa. Acum că v-am redat dorința tinerei doamne, voi cititorii mei, ce i-ați spune? Cineva i-a spus ca ceea ce are ea de oferit este doar frumusețe, (pentru că creieri nu are deloc!). Ea propune o „afacere” în care ea aduce frumusețea, și un bărbat aduce banii. Problema este că cineva care face 500 de mii pe an, este foarte posibil să câștige mult mai mult peste câțiva ani. În 10-20 de ani, banii aceia pot deveni economii serioase. Dar ce se va întâmpla cu frumusețea ei, în 10-20 de ani? Păi, frumusețea nu se va „înmulți” ci va dispare puțin câte puțin; frumusețea este trecătoare! În termeni economici (femeia aceasta doar bani vede) frumusețea e un bun perisabil, banii sunt un bun care se acumulează. Ba mai mult, frumusețea se depreciază… repede! În 10 ani deja începe să se vadă vârsta!

Așa că nu merită pentru nimeni să cumpere un astfel de bun! Mai bine să-l ia în „leasing” (știu că în România termenul se folosește și cu sensul de a cumpăra ceva cu plata în rate; în SUA „leasing” înseamnă numai închiriere pe un termen mai îndelungat. Contractul de închiriere stabilește termenii (cât timp) și condițiile (dacă de exemplu e un automobil, câți km ai voie să faci pe an în contract, și cum plătești km făcuți în plus, etc).

Privit altfel „târgul”, dacă sursa de câștig ar dispare, și femeia ar dispare! Așa că trebuie și bărbatul să aibă posibilitatea de a ieși din târg când dispare… frumusețea! Sau în încă o ordine de idei, dacă are și minte, cum susține că are, de ce nu face ea banii aceia, și atunci poate rămâne… burlacă! Că și așa din cele scrise, nu vrea un bărbat decât pentru bani!

Lăsând gluma (mai mult e un umor trist) laoparte, cum se căsătoresc oamenii? Hai să venim mai aproape de noi: cum se căsătoresc creștinii? Ce rol are Dumnezeu în căutarea unei soții, a unui soț? Cum îl „aducem” pe Domnul în ecuația căutării unui tovarăș de viață?

M-am gândit la lucrurile acestea acum, în preajma sărbătorii Nașterii Domnului. M-am gândit la Iosif și Maria. Unii comentatori spun că Iosif ar fi fost un bărbat mai în vârstă. Căsătoria posibil să fi fost „aranjată” de către părinții fetei?!

Am întâlnit și eu recent o astfel de familie. Cei doi au fost promiși unul celuilalt de către părinții lor când ei erau încă copii. I-am întrebat despre „dragoste”, fiorul acela care te face să visezi, să apreciezi la superlativ absolut totul despre „obiectul” iubirii, până la trecerea cu vederea și a defectelor! Mi-au spus că iubirea… a venit pe parcurs. Încet. Mai întâi a fost „datoria” de a asculta de voința părinților și de a respecta „contractul” lor, cuvântul lor. Când mi-a prezentat soția, amicul meu mi-a spus, ținând-o de mână, „she´s my heaven, my sun!” și o privea drăgostos. Erau amândoi trecuți de 60 de ani și trăiau în căsnicie de peste 40 de ani!

Ar mai fi posibil într-o familie românească o căsătorie „aranjată” astfel de părinți? Ar mai asculta tinerii de părinți? Dar într-o familie românească de creștini? Și dacă decidem ce rol are Domnul în căutarea unui soț și cum îl aducem în ecuație, ce rol joacă atunci iubirea, sau se aplică metoda lui Samson de genul „ia-mi-o că-mi place!” Care-s criteriile de alegere? Domnișoara din scrisoarea redată mai sus nu căuta decât o anumită sumă de bani. Era oare indiferent dacă bărbatul era chel și avea burtă, dar sforăie nopatea, dacă râgăie după mâncare, dacă se scobește în nas, dacă e incult, impertinent, brută, sau e civilizat, manierat, gingaș, sensibil, de conformație atletică?

Ce rol are relația cu Domnul a celuilalt? Cum o poți verifica? Zilele acestea am tot asistat pe bloguri și forumuri la informații despre doamna din Arizona, ucisă de soțul ei care mai apoi și-a luat viața… cică era credincios! Ce s-a întâmplat cu el? A fost așa de la început? S-a stricat pe parcurs? Dacă așa a fost, violent, bădăran, măgar, soția nu a văzut nimic? A știut să disimuleze cu atâta dibăcie? Un drac transformat în… înger de lumină?

Ei, gata cu întrebările! Poate deja prea multe! Dacă vreți să răspundeți aici, e ok. Dar poate ele au menirea ca mai mult să ne răspundem nouă înșine.

http://dorupope.com

 

sus

 

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Arhiva | Contact | Despre noi | Colaboratori
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate