Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Articole
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 


Articole

 

 

Articolele din acest număr:

 

Analiza lucrării baptiste sub comunism - de Daniel Branzei [pagina 1]

[click aici...]

Alianta evanghelica, un proiect nascut si ramas mort - de Daniel Bulzan [pagina 1]

[click aici...]

8 milioane de asistati social, in Romania - de Emanuel Adrian Sarbu [pagina 2]

[click aici...]

Religie si secularizare in modernitatea tarzie - de Danut Manastireanu [pagina 2] [click aici...]
Cum au fost racolati informatorii? - de Daniel Branzei [pagina 3] [click aici...]
Babilonul religios - de Daniel Branzei [pagina 3] [click aici...]

horizontal rule

8 milioane de asistati social, in Romania

O informatie naucitoare... Si la prima, si la a doua citire...

Imi citesc stirile, in general, de pe portalurile de specialitate, unde sunt listate titlurile din diversele publicatii. La rubrica economic, am gasit un articol care pur si simplu mi-a confirmat unele temeri mai vechi (il puteti lectura aici, chiar daca apare intr-o publicatie apartinand unei ideologii politice cu care nu simpatizez).

Cifra de 8 milioane de asistati, explica autorul articolului, a rezultat datorita includerii aici si a celor care au primit, in sezonul rece, ajutorul de incalzire (o decizie logica, zic eu, pentru ca, in definitiv, si aceasta reprezinta o foma de asistare din bugetul comunitar, pe criterii sociale).

Este o cifra rusinoasa, mai ales daca ne gandim la faptul ca ea atesta faptul ca aproape o jumatate dintre conationalii nostri nu isi pot asigura un trai decent din munca, fiind nevoiti sa apeleze la mila autoritatilor. Este o situatie anormala, intr-o tara membra a Uniunii Europene, intr-o tara civilizata. Este o situatie care indreptateste, o data in plus, demersuri precum cele ale grevistilor de la Dacia...

Ne-am tot plans, de-a lungul timpului, de faptul ca preturile sunt foarte mari la noi in comparatie cu alte state. Poate ca este adevarat... Eu insa am ajuns la concluzia ca veniturile noastre sunt mici, nu preturile sunt mari...

Ce inseamna sa adopti o atitudine crestina in astfel de situatii? Sa stai cu mainile in san? Sa taci? Sa te supui "cezarului", chiar daca acesta afiseaza o opulenta de-a dreptul sfidatoare in fata celor 8 milioane de asistati? Sa te iei la tranta cu el? Cu "cezarul", evident... Sa protestezi? Sa lupti pe mijloacele legale - in instanta, facand lobby pe langa autoritati etc?

Poate ca ar trebui sa ne redefinim pozitia, in calitate de protestanti/ neoprotestanti, vizavi de politica sau, mai corect spus, de politici. Stramosii nostri au facut-o. Mi se pare corect ca lucrurile sa fie redefinite acum, in noile contexte. Sa fie abordate cu cartile pe masa, fara a ne mai ascunde dupa deget. Cineva ar trebui sa incerce sa schimbe lucrurile. Sau poate ca nu... Sa fie oare suficiente eforturile singulare, izolate, ale celor care se straduiesc sa reziste in niste posturi (unele poate chiar... cheie) din aceste sisteme anormale? Acesta sa fie oare rolul Bisericii in zilele noastre - sa isi vada doar de sfera spirituala, ignorand-o aproape total pe cea sociala?

Sunt intrebari la care eu unul cred ca se cade sa cautam niste raspunsuri. Pentru ca daca noi nu o facem, o vor face cu siguranta urmasii nostri, acea noua generatie fata de care, ne place sau nu, avem o datorie morala si spirituala. Carora trebuie sa le lasam o mostenire de care sa poata fi mandri. Pentru ca celebrul "dupa noi, potopul" nu isi (mai) are locul in Biserica. Sau cel putin asa ar trebui... Parerea mea...

Articol apărut pe Blogul Jurnalul calatoriei mele... (http://addsalu.wordpress.com )

sus

horizontal rule

Religie si secularizare in modernitatea tarzie

by Danut Manastireanu

Nu putem īnţelege pe deplin conflictul care există īntre religie şi modernitate fără să facem referire la conceptul sociologic de secularizare. Īn Chorus din „The Rock", T. S. Elliot prezintă o descriere plină de măiestrie a impactului secularizării. „Se pare că s-a īntāmplat ceva cu care nu ne-am mai īntālnit pānă acum", spune el, „chiar dacă ştim nu doar cānd sau de ce sau unde. Oamenii s-au īndepărtat de DUMNEZEU, dar nu pentru alţi dumnezei, spun ei, ci pentru nici un dumnezeu; şi acest lucru nu s-a mai īntāmplat pānă acum". [1]

Secularizarea, prin urmare, poate fi definită ca „procesul de schimbare a orientării ce include o dimensiune religioasă pentru gāndire şi acţiune cu una centrată pe lumea īnsăşi ca fiind singura realitate percepută. [2] Sociologul danez Dekker este de părere că secularizarea este caracterizată de trei aspecte: (a) o descreştere a religiozităţii; (b) o restrāngere a semnificaţiei religiei şi (c) o secularizare „internă" - adaptarea religiei la ideile modernităţii. [3]

Urmānd o direcţie similară, Grupul European de Studiu al Sistemului de Valori (EVSSG) [4] a īncercat să cerceteze secularizarea īn Europa folosind indicatori cum ar fi loialitatea denominaţională, frecvenţa la biserică, atitudinea faţă de biserică, credinţa şi īnclinaţia religioasă, etc., aspecte care pot fi incluse īn două mari categorii: (1) indicatori ai sentimentului religios şi (2) indicatori ai credinţei. [5]

Casanova adaugă un set de diferenţe care este extrem de folositor īn definirea secularizării. El sugerează că, pentru a putea ieşi din impasul „dezbaterilor lipsite de rod cu privire la secularizare" din ziua de azi, trebuie să examinăm īn mod independent: (1) secularizarea ca diferenţiere a sferelor seculare de instituţiile şi normele religioase (potrivit autorului, acesta e miezul tezei secularizării); (2) secularizarea ca declin al credinţelor şi practicilor religioase; (3) secularizarea ca marginalizare a religiosului la o sferă privată. [6] Folosind această metodologie ajutătoare, Casanova face o observaţie interesantă, potrivit căreia „acele biserici care au rezistat diferenţierii structurale a bisericii de stat...sunt cele cărora le este cel mai greu să se acomodeze la presiunile stilului de viaţă modern"[7].

Īnainte de a merge mai departe cu analiza noastră referitoare la acest fenomen extrem de interesant şi complex, trebuie să subliniem faptul că teza secularizării a fost de fapt dezvoltată īntr-un context european. Acest lucru are o relevanţă deosebită deoarece, aşa cum susţin majoritatea analiştilor, cultura europeană este probabil cea mai secularizată din lume īn zilele noastre.

Chadwick respinge totuşi ideea că secularizarea este īn primul rānd un fenomen filozofic care īn cele din urmă a produs o schimbare īn modul de viaţă al oamenilor. El face distincţia īntre iluminism - care a fost „īntre cele puţine" şi secularizare - care este „īntre cele multe". Chadwick este de acord cu McIntyre cu privire la faptul că procesul social a fost cauza procesului intelectual şi nu invers sau, īn termeni teologici, „păcatul a introdus īndoiala" şi nu invers. [8]

Ar fi greşit să ne imaginăm că īnainte de secolul al XIX-lea societatea a fost foarte religioasă, īn vreme ce după această perioadă, şi-a pierdut esenţa religioasă. A crede acest lucru īnseamnă a ne imagina „o societate religioasă...care nu a existat niciodată". Prin urmare, putem trage concluzia că nu este de folos să īncepem să studiem secularizarea pornind de la premisa c㠄 a existat cāndva o societate de vis care nu era seculară". [9]

Norman susţine c㠄nu ar trebui să confundăm declinul religiei organizate datorită unor obiceiuri sociale pierdute sau datorită impactului ideilor seculare cu oamenii care „au pierdut īnclinaţia de a-şi căuta identitatea personală prin module de īnţelegere pe care ei le numesc „spirituale". Prin urmare, el sugerează că nu trăim neapărat nişte vremuri de declin religios, ci mai degrabă de transformare a percepţiilor religioase ale oamenilor. Poate că oamenii sunt mai puţin loiali instituţiilor religioase, dar asta nu īnseamnă neapărat că sunt mai puţin religioşi. [10] Potrivit formulării lui Davie īn analiza ei cu privire la secularizarea īn Europa, am putea să ne īntrebăm pe bună dreptate dac㠄nu se pune problema ca europenii să nu fie īn aşa mare măsură mai puţin religioşi...cīt religioşi īntr-un mod diferit?" [11] Aceasta nu īnseamnă totuşi că nu ne confruntăm cu un declin al religiozităţii īn Europa, cel puţin aşa cum este el definit īn termenii clasici.

Trebuie să subliniem īncă de la īnceput că evoluţia acestui concept este īntr-o oarecare măsură ambiguă şi că ultimul deceniu a adus schimbări majore īn percepţia majorităţii specialiştilor. Astfel, pentru multă vreme, secularizarea necesară a societăţii sub impactul modernităţii a fost aproape o dogmă pentru majoritatea sociologilor religiei. [12] Īn lumina acestui aşa-zis adevăr axiomatic, fenomene ca religiozitatea notorie a americanilor au fost tratate ca şi cum ar fi fost excepţionale. Cu toate acestea, mai tīrziu, mulţi autori, inclusiv sociologi ai religiei de clasă cum ar fi Berger sau Martin şi-au schimbat poziţiile, īn urma evidenţei clare a reīnvierii religiei īn prezent. Ei au mers atīt de departe īncāt să sugereze că, de fapt, gradul relativ scăzut de religiozitate al europenilor, ca şi „cultura elitistă globalizată", reprezintă mai degrabă excepţia decāt norma şi că acest lucru ar trebui să constituie un subiect particular de studiu pentru specialişti. [13]

Prin urmare, unde ar trebui să căutăm rădăcinile secularizării? Cea mai plauzibilă sursă este probabil emergenţa protestantismului cu valorile pe care se bazează reformaţii. [14] Libertatea conştiinţei individului a fost cea care „a īnceput să secularizeze Europa; sau cu alte cuvinte, să permită mai multe religii sau nici una īntr-un stat şi să repudieze orice fel de presiune asupra individului care respingea axiomele acceptate şi moştenite ale societăţii". [15] Astfel, la rāndul său, scriitorul ortodox Patapievici descrie lumea modernă seculară ca şi „o lume pentru care catehismul principiilor metafizice protestante a fost aplicat īn mod sistematic" şi concluzionează apoi c㠄omul modern este īn mod naturaliter protestant". [16]

La observaţia de mai sus, trebuie să adăugăm o serie de alţi factori contribuabili cum ar fi: (a) progresele din ştiinţă şi tehnologie; (b) industrializarea şi urbanizarea, (c) emergenţa statelor naţiune şi a naţionalismului modern, ca şi (d) marxismul, care a fost unul dintre cei mai eficienţi agenţi ai secularizării īn ultimele două secole.

Reacţia iniţială a bisericii la acest fenomen a fost una defensivă. Printre primele reacţii notabile a fost Syllabur errorum emis de papa Pius al IX-lea īn 1864. Această atitudine conservatoare la adresa secularizării s-a bazat pe următoarele convingeri: (1) religia era văzută ca singurul fundament posibil pentru moralitate şi coeziune īn societate, (2) moralitatea noblesse oblige - folosirea bogăţiei şi puterii - era văzută ca o bază potrivită pentru democraţiile ce se năşteau; (3) ordinea prestabilită īn societate, fără de care nu era posibilă coeziunea, a fost dată de Dumnezeu; (4), statul secular suveran, omni-competent prevăzut pentru viitor era perceput ca fiind īn pericol de a lua locul lui Dumnezeu. [17]

Mai tīrziu, suntem martorii unui efort mai īntreţinut de interpretare şi viziune critică asupra fenomenului. [18] Cu privire la conceptul de secularitate, [19] Bonino prezintă patru poziţii teologice care, īn ciuda diferenţelor dintre ele, au īn comun acceptarea secularizării. Din punct de vedere cronologic, prima este cea exprimată de Bonhoeffer. El face o distincţie clară īntre credinţă şi religie. El susţine cu solemnitate dispariţia religiei burgheze īntr-o lume ajunsă la maturitate care nu mai are nevoie de un sprijin religios. De fapt, acest gen de religie īl īnţelege īn mod greşit pe Fiul lui Dumnezeu, care a devenit „slab şi lipsit de putere īn lume" pentru a putea fi īntr-adevăr cu noi şi să ne ajute īn nevoile noastre. [20]

Cea de-a doua poziţie este reprezentată de romano-catolicul Gogarten [21] şi de scriitorul reformat Berkhof. [22] Ambii autori īnţeleg procesul secularizării īntr-un mod pozitiv, ca pe „un loc unde Īl putem īnţelege pe Dumnezeu". Gogarten este de părere că trebuie să meargă pe aceeaşi direcţie cu credinţa biblică şi să fie stabilită īn „natura ne-sacră a lumii". Mai tīrziu, ambii autori au devenit pesimişti cu privire la aşa-zisele virtuţi ale secularizării. [23]

Cox este reprezentantul celei de-a treia poziţii, o celebrare a „naşterii oraşului secular". Cox elaborează o teologie a secularităţii, īn care povestea creaţiei este percepută ca „des-vrăjirea lumii", exodul ca „desacralizare a politicii, iar legămāntul ca „deconsacrare a valorilor". [24]

Cea mai radicală poziţie este cea a lui Altizer. El īnţelege strigătul nietzschean „Dumnezeu este mort" nu ca pe un fapt cultural, nu ca pe o realitate subiectivă, ci ca pe o „sinucidere" conştientă pe care Dumnezeu a dus-o la īnfăptuire prin kenoza īntrupării. [25]

Indiferent cīt de pozitivi am fi īn relaţie cu secularizarea, trebuie să facem faţă unei serii de factori problemă care par să contrazică asemenea estimări optimiste. Bonino le exprimă foarte bine: (1) trebuie să facem faţă sarcinii dificile de a īmpăca aşa-zisa „ajungere la maturitate" a societăţii vestice cu criza economică, socială, politică şi morală neīndoielnică din lumea actuală; (2) religia, īn toate formele sale, nu a dispărut datorită modernizării, aşa cum ne-am aştepta, ci a trăit īn schimb o īnflorire surprinzătoare, īntr-o varietate inimaginabilă de forme, de la animismul cel mai elementar pānă la sistemele religioase cele mai sofisticate; (3) trebuie să recunoaştem că este posibil ca o consecinţă directă a desacralizării lumii să fie criza ecologică prin care trecem astăzi. [26]

Īn paralel cu īncercările pozitive de abordare a secularizării subliniate mai sus, observăm, din anii ‘70 īncoace un nou val de rezistenţă īmpotriva umanismului secular, perceput ca fiind cel mai mare duşman contemporan al credinţei creştine. Această reacţie a venit īn primul rīnd din partea autorilor protestanţi conservatori, cum ar fi Ellul [27] şi Schaeffer [28]. Īn ciuda diferenţelor dintre cei doi, aceşti autori sunt de acord cu privire la eşecul final al īncercării de adaptare. Ideea lor principală este că, īn ciuda bunelor intenţii - aceea de a duce credinţa creştin㠄dispreţuitorilor ei culturali" - urmaşii lui Schleiermarcher din zilele noastre nu au avut acelaşi succes ca şi maestrul lor īn īncercarea de a provoca concepţia contemporană cu privire la lume şi viaţă.

Īn cadrul acestei perspective asupra lumii, este posibil să păstrăm un loc pentru religie ca experienţă intimă şi privată, chiar dacă o īnţelegem īn termeni de pur misticism sau īn termenii vreunei dependenţe de īnsăşi sursa existenţei... Nu provoacă perspectiva ştiinţifică dominantă cu privire la viaţă, ci păstrează un loc privat pentru religie īn cadrul lumii publice a faptelor īnţelese din punct de vedere ştiinţific. [29]

Creştinismul a contribuit la ridicarea lumii moderne; lumea modernă, la rāndul ei, a subminat creştinismul; creştinismul şi-a săpat singur mormāntul... Cu cīt biserica devenea mai mult una cu lumea modernă, cu atīt se compromitea mai mult şi cu atīt īşi săpa mormāntul mai adānc. [30]

A accepta o asemenea poziţie creştină marginală ar fi incompatibil cu caracterul militant al bisericii lui Cristos. Newbigin susţine cu convingere:

Biserica nu se poate mulţumi să fie o societate voluntară preocupată doar de problemele domestice private. Are chemarea de a provoca īn numele singurului Domn atotputernic, ideologii, mituri, presupuneri şi perspective care nu Īl recunosc pe El ca Domn. Dacă acest lucru presupune intrarea īntr-un conflict, īn vreo problemă sau dacă presupune respingere, atunci avem exemplul Domnului Isus īnaintea noastră ca şi aducere aminte a faptului că un slujitor nu este mai presus de stăpānul său. [31]

Drept urmare, după cum au sugerat mai mulţi autori, putem susţine că declinul prezent īn religia organizată nu se datorează doar ostilităţii ideilor seculare ale iluminismului, ci şi propriei „secularizări interioare" din cadrul bisericii. Astfel, după cum am propus deja, „creştinismul instituţionalizat a pierdut capacitatea de a influenţa cultura pe de o parte, iar cultura este secularizată īn mod progresiv pe de altă parte". [32] Mai mult decīt atīt, adaugă Norman, referindu-se īn mod special la contextul anglican, biserica pare să fie īn acelaşi timp nedoritoare şi incapabilă de a confrunta lipsa raportării la religie, nu doar īn societate īn mod general, ci şi īn instrucţiunile date propriilor membri. [33] Berger a observat cu precizie:

...teoria secularizării a fost şi ea falsificată de rezultatele strategiilor de acomodare adoptate de instituţiile religioase...Īn realitate, comunităţile religioase au supravieţuit şi chiar au īnflorit pānă la nivelul la care nu au īncercat să se acomodeze aşa-ziselor cerinţe ale unei lumi secularizate. Pentru a formula īn termeni mai clari, experimentele cu religia secularizată au eşuat īn general... [34]

Īn concluzie, putem spune că avem de-a face cu „o presupusă dispariţie a supranaturalului" [35] sau cu un „mit al declinului religios". [36] Astfel, presupunerea că trăim īntr-o lume secularizată este falsă. Lumea de astăzi... este pe atāt de furioasă pe religie pe cīt a fost dintotdeauna, iar īn anumite locuri chiar mai mult decīt atīt". [37] Mai mult decīt atīt, īn lumina analizei noastre de mai sus am putea spune, după părerea lui Brooks, c㠄secularizarea nu reprezintă viitorul, ci viziunea incorectă a trecutului cu privire la viitor". [38] Cu toate acestea, putem susţine că secularizarea este un fapt istoric ce nu poate fi negat şi un proces foarte complex, cu toate că interpretarea lui depinde īn mod esenţial de poziţia noastră teologică. De exemplu, McIntyre este de părere că īntr-adevăr „religia nu a dispărut, prin urmare acel īnţeles al teoriei secularizării nu este real. Totuşi, īn alte privinţe, secularizarea persistă, dar este relativă īntr-o mare măsură". [39] Īntr-adevăr, după cum susţine Voye, „secularizarea este īn general, la nivelul societăţii, īncă un fapt neīndoielnic īn Europa". Cu toate acestea, īn timp ce „procesul secularizării īncă avansează", acelaşi autor observă un lucru pozitiv, şi anume că actorii religioşi şi scenele religioase şi-au recāştigat dreptul de a se exprima īn mod legitim pe scena publică". [40] Chadwick formulează bine concluzia:

Termenul secularizare a īnceput ca un termen emotiv, nu departe īn originea sa de cuvīntul anticlericalism. Uneori se referea la eliberarea de ştiinţă, de īnvăţare, de arte, de originea lor teologică sau de polarizare teologică. Uneori se referea la declinarea influenţei bisericii sau religiei īn societatea modernă. Apoi, sociologii, angajaţi ai lui Comte, ajutaţi de istorici şi antropologi, au făcut un serviciu arătānd cīt de adīnc īmpămāntenită este religia īn umanitate şi īn consensul care constituie societatea. Prin urmare, ei au dat cuvāntului un sens ne-emoţional; un cuvānt folosit pentru a descrie un proces, indiferent care ar fi acesta, īn schimbarea relaţiei dintre religie şi societatea modernă..." [41]

Astfel, se pare că īn ciuda contribuţiilor lor evident pozitive, raţionalismul şi secularizarea nu ne-au adus ceea ce ne-au promis. Unii vor spune că lumea vestică a fost abandonată īn probleme şi mai mari decīt a avut īnainte. Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 şi cele care au urmat demonstrează că ignoranţa noastră atīt cu privire la rolul pozitiv, cīt şi la cel negativ pe care īl poate juca religia īn secolul al douăzeci şi unulea este extrem de periculos şi poate determina consecinţe neaşteptate.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Citat īn Runia, „Challenge", ‘The Challenge of the Modern World to the Church', EuroJTh, 2, 2, 1993, 147.[2] D. K. McKim, Westminster Dictionary of Theological Terms (Westminster John Knox, Louisville, 1996), pag. 253. Termenul a fost folosit prima dată cu referire la Pacea din Westphalia (1648), care a dus, printre altele, la un transfer al proprietăţilor bisericii īn mīinile prinţului.

[3] Runia, „Challenge", 149. Mai mult, īn cartea sa, No Place for Truth or Whatever happened to Evanghelical Theology?, (Eerdmans, Grand Rapids şi IVP, Leicester, 1993), descrisă īn ziarul Times drept „o acuzaţie aspră adusă corupţiei teologice evanghelice", Wells face o critică dură cu privire la efectele acestei strategii de adaptare īn cadrul cultului evanghelic, care a dus la o slăbire a poziţiei sale teologice.

[4] EVSSG este „un studiu naţional foarte important al valorilor umane, studiu efectuat īn Europa īn 1981 şi extins apoi şi la alte comunităţi din īntreaga lume - G. Davie, „Europe: The Exception That Proves the Rule?" īn P. Berger (editor), The Desecularization of the World. Resurgent Religion and World Politics (Ethics & Public Policy Center, Washington DC şi Eerdmans, Grand Rapids 1999), 65-83, n.3.

[5] Davie, „Europe" 67.

[6] J. Casanova, Public Religions in the Modern World (University of Chicago Press, Chicago 1994), 211, citat de G. Davie, „Europe", 77.

[7] Vezi Davie, „Europe", 78.

[8] Chadwick, The Secularization of the European Mind in the 19th Century (CUP, Cambridge, 1990), 8-12.

[9] Chadwick, Secularization, 3-4. Pentru a demonstra această afirmaţie, Chadwick aduce două exemple relevante. Respectabilitatea ateilor printre cei din clasa superioară franceză īn timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea şi statisticile privitoare la naşterile nelegitime din Toulouse, crescānd de la 1 din 59 īn 1668 pānă la 1 din 4 īn 1788.

[10] E. Norman, Secularization, (Continuum, Londra & New York 2002) viii-ix

[11] Davie, „Europe", 65.

[12] Vezi de exemplu H. Cox, The Secular City (Macmillan, New York, 1965), dar şi P. Berger, The Sacred Canopy, Elements of a Sociological Theory of Religion (Doubleday, New York, 1967) şi D. Martin, A General Theory of Secularization (Blackwell, Oxford 1979).

[13] Berger, „Desecularization" 10.

[14] P. Berger, The Sacred Canopy (Doubleday, Garden City, NY., 1967) şi The Social Reality of Religion (Penguin, 1973), M. Weber, Protestant Ethics and the Spirit of Capitalism (Scribner, Londra 1958). Pentru o evaluare echilibrată a acestei probleme din partea unui apologet catolic, vezi D. Armstrong, „Thoughts on the Historical Causes of Secularization", accesat pe 25 februarie, 2004 pe situl http://ic.net/~erasmus/RAZ32.HTM.

[15] Chadwick, Secularization, 23. Autorul menţionează că, pānă şi un conservator cum este F. Stephen „a fost convins că scepticismul reprezintă īnceputul libertăţii religioase" (p. 43).

[16] Patapievici, Omul recent, 101.

[17] Chadwick, Secularization, 108-111.

[18] Īn ce măsură acest efort a fost unul de succes, rămāne de discutat. Wells este de părere că datorită acestei strategii „lumea evanghelică şi-a pierdut radicalismul, printr-un lung proces de adaptare la modernitate" (Truth, 259-296).

[19] J. M. Bonino, „Secularity", īn D. W. Musser &J. L. Price 8eds.), A New Handbook of Christian Theology (Lutterworth, Cambridge, 1992) 433-437.

[20] D. Bonhoeffer, Letters and Papers from Prison (Macmillan, New York 19669, publicat prima dată īn Germania īn 1945. Dat fiind natura schiţată a cuvintelor sale scrise din īnchisoare, Bonhoeffer a fost interpretat atīt īn termeni liberali, de autori cum ar fi Cox şi Altizer, cīt şi īn sens „ortodox" de către K. Hamilton, Life in One's Stride. A Short Study in Dietrich Bonhoeffer (Eedermans, Grand Rapids 1968).

[21] F. Gogarten, The Reality of Faith. The Problem of Subjectivism in Theology (Westminster, Philadephia 1959).

[22] H. Berkhof, Christ the Meaning of History (SCM, Londra 1996).

[23] Runia observă un anumit progres cu privire la modul īn care atīt Gogarten cīt şi Berkhof se raportează la problema aflată īn litigiu. Īn anii lor de lucru de la īnceput, ei au făcut diferenţa īntre secularizare văzută īn termeni pozitivi „ca un rod al credinţei creştine" şi secularismul pe care l-au respins ca pe o ideologie nihilistă. Mai tārziu, ei par să devină oarecum pesimişti cu privire la secularizarea īn sine. Berkhof a scris īn mod negativ cu privire la ea īn 1981, indicānd eclipsa treptată a lui Dumnezeu de la lumea controlabilă a oamenilor şi a īncercat să īnlocuiască acest termen cu conceptul de emancipare, prin aceasta īnţelegānd „independenţa omului īn faţa unei naturi desacralizate şi sarcina lui de a controla natura". Īn mod similar, Gogarten, īn lucrarea sa publicată post-mortem Die Frage nach Gott (1968), a subliniat impactul negativ al secularizării - „Challenge", 150-151.

[24] H. Cox, The Secular City (Macmillan, New York 19659. Runia explică cum, īn ciuda faptului că, īn ultima sa lucrare, Religion in the Secular City (Simon &Schuster, New York 1984) Cox şi-a retras multe din predicţiile cu privire la demisia religiei transcendentale, fiind forţat să recunoască faptul c㠄religia este cu siguranţă moartă", el a rămas īn analiza lui finală un „modernist convins" („Challenge", 154).

[25] T. Altzier, The Gospel of Christian Atheism (Westminster, Philadelphia 1996).

[26] Bonino, 436-437.

[27] J. Ellul, The New Deamons (Seabury, New York 1975).

[28] F. A. Schaeffer, How Should We Than Live? (Revell, Old Tappan, NJ 1976).

[29] Newbigin, Foolishness, 40.

[30] Guinness, Gravedigger, 14-15.

[30] L. Newbigin, The Gospel in A Pluralistic Society (SPCK, Londra 1989), 221.

[32] Norman, ix.

[33] Norman, 42.

[34] Berger, „Desecularization", 4.

[35] P. L. Berger, A Rumor of Angels. Modern Society and the Redicovery of the Supernatural (Doubleday, New York 1990), 1.

[36] R. Stark, „Secularization: The Myth of Religious Decline", Fides et Historia, 30, 2, 1998, 1.

[37] Berger, „Desecularization", 2.

[38] D. Brooks, „Kicking the Secularist Habit", The Atlantic Monthly, 26 martie 2003. Autorul, care se descrie pe sine ca un secularist aflat īn recuperare, ca urmare a evenimentelor de la 11 septembrie 2001, sugerează īn acest articol şase paşi care ar putea asigura succesul procesului de recuperare. (1) acceptarea faptului că perspectiva vestică nu reprezintă norma īn această problemă, (2) confruntarea fricii de pericol asociată cu resurgenţa pasiunilor religioase, (3) mānia, pricinuită de īngustimea de minte a fundamentaliştilor seculari; (4) rezistenţa la impulsul de a găsi o explicaţie materialistă pentru orice; (5) conştientizarea faptului că religia nu este luată prea īn serios; (6) īnţelegerea faptului că Statele Unite (şi, am putea adăuga, restul lumii), nu a fost niciodată prea seculară.

[39] C. T. McIntyre, „Secularization, Secular Religion and Religious Pluralism in European and North American Societies", Fides et Historia, 30, 2, 1998, 43.

[40] L. Voyle, „Secularization in a Context of Advanced Modernity", Sociology of Religion, toamnă, 1999, http://www.findarticles.com/cf _0m0SOR/3_60/57533382/print.jhtml.

[41] Chadwick, Secularization, 264.

__________

Nota: Acest text a fost elaborat ca parte a cercetarii mele legate de lucrarea de doctorat dar nu face parte din textul final al tezei. Textul este publicat aici pentru prima data.


Articol apărut pe Blogul AGORA CHRISTI (http://agorachristi.wordpress.com )

horizontal rule

Īnainte

sus

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea romānă.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum īntr-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei īntr-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate īn acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să īţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfānt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre māntuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfārşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

Arhiva | Contact | Despre noi | Colaboratori
Copyright © 2003-2006 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate