Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Bogomilii (continuare)

 

SECȚIUNEA XIV

 

BISERICILE BOGOMILE DIN BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA.—DOCTRINELE LOR ERAU MAI SCRIPTURALE DECÂT CELE ALE BISERICILOR BULGARE – BOSNIA CA BANAT ȘI REGAT

 

Să privim acum spre Bosnia și Herțegovina, sau cum erau numite atunci: principatul Chelm. Introducerea doctrinelor bogomile nu a avut parte aici până la începutul sec. 10 și a prins rădăcini adânci până la finele sec. 11. Atunci toată țara o cunoștea, dar nu erau persecutați. biserica ortodoxă din Bosnia a fost mai mult slavonă decât greacă. A pornit de la lucrarea lui Cyrillus și Methodius, și deși accepta în general dogmele bisericii grecești și decorațiunile arhitecturale minunate, scriptura, psaltirea și ritualul erau în slavonă, nu în greacă20. Nu a manifestat până în sec. 12 spiritul de persecuție al bisericilor greacă și romană. Recunoștea papa ca și cap al bisericii preferând ca manifestare și dogme biserica estică, deși nu simpatiza domnitorii sau poporul bizantin.

 

Bosnianii sau bosniacii au ales în moda slavonă zupani dintre patriarhii comunităților sau al grupelor de sate și marele zupan, pe care din sec. 10 l-au numit ban – prinț sau mare duce – dintre zupanii sau șefii comunelor. Erau practic independenți, recunoșteau în cazuri grave de război pe banul Croației și pe marele zupan al Serviei și ulterior pe regele Ungariei, ca suverani și îi urmau în luptă. Dar pe timp de pace, această suveranitate nu conta. Din sec. 10 au fost recunoscuți ca supuși ai împăratului bizantin. Dacă generalii lui reușeau să supună domnitorul sub care au mers la luptă ultima dată, ei transferau supunerea altui domnitor, care nu era supus, inaccesibil trupelor bizantine

 

În 1138, Bela II, rege al Ungariei a încercat sub această suveranitate nominală să atace patarenii – un nume dat de papă bogomililor – în țara dintre Cetina și Narenta.[21] Aceste nume de locuri și districte indică că regiunea era în Herțegovina și Montenegro, nu în Bosnia. Expediția nu a realizat nimic. Papa era ocupat cu alte războaie și cruciade împotriva ereziilor și regele ungar – numele lui real Coloman, deși a domnit sub numele de Bela II ori Geiza II, Bela ori Geiza fiind nume regale în Ungaria din acea vreme – a fost curând angajat într-un război cu Manuel I, un puternic împărat bizantin și în acest război lung, regele ungar a fost ajutat de fiul lui natural, Boric, care fusese ales ban de Bosnia.

horizontal rule

SECȚIUNEA XV

 

ISTORIA BOSNIACĂ CONTINUATĂ – BUNUL BAN CULIN.

 

La moartea lui Boric, în 1168, fiul lui, bunul ban Culin, cum a fost cunoscut în istorie, a devenit ban al Bosniei. Domnia lui a durat peste 36 de ani – ani de pace, liniște și prosperitate pentru țară. Recentul război cu împăratul bizantin și preferința pentru regii ungari decât ritualurile latine, au înclinat pe Bela III –care era pe tronul Ungariei - și vasalul lui, banul Culin, să recunoască papalitatea. Următorii 12 ani, de la urcarea pe tronul Bosniei a lui Culin, papa Alexander III a fost prea ocupat cu războaiele vremii împotriva ereziei, iar Culin – considerat la început credincios Romei – a căzut în erezia bogomililor, și cu soția și sora sa, care era văduva contelui de Chelm (Herțegovina), s-au botezat și au devenit Credentes, ori credincioși.[22] Papa Alexander III a creat presiune când a aflat de părăsirea credinței, asupra banului, prin suveranul lui, regele Ungariei, încât acesta s-a lepădat de doctrinele bogomile, venind personal la Roma, cu lepădarea, A.D. 1181.

 

*Culin se căsătorise cu o soră a lui Stephen Nimanja, Ban de Serbia, cu opinii bogomile notorii înainte de căsătorie23.

 

Fie ă corupția Romei l-a dezgustat, sau convingerile soției l-au influențat, dar în câțiva ani banul Culin a fost raportat papei Inocențiu III ca recăzând în erorile anterioare și a infectat 10000 de supuși cu erezia sa24, în 1199. Anul următor s-a raportat că Daniel, episcopul catolic de Bosnia, s-a alăturat bogomililor sau Patarenes, apoi că catedrala romano catolică și palatul episcopal de la Crescevo au fost distruse de eretici. Ani de zile după aceea nu a mai fost nici un episcop romano catolic în Bosnia.[25]

 

Papa era furios. A apelat la regele Ungariei ca să pedepsească vasalul eretic. Dar Culin era prea puternic ca să se teamă de armatele ungare. Regele ungar era conștient de puterea acestuia ca să se aventureze să-l oblige la ceva. Astfel, Europa de vest a ajuns să fie devastată de De Montfort în cruciada sa împotriva ereticilor, banatul Bosniei și-a permis să ofere un azil sigur aderenților la bogomilism care erau persecutați în Europa.

horizontal rule

SECȚIUNEA xvi

 

CREȘTEREA BISERICILOR BOGOMILE SUB CULIN – ZELUL LOR MISONAR ȘI SUCCESUL

 

Ultima 100 de ani de la finele lui A. D. 1220 bogomilii din Bosnia au fost activi în lucrarea misionară. Erau afiliați într-un anumit grad fraților lor din Bulgaria, deși și-au modificat vederile cu privire la principiile despre bine și rău și nu susțineau teoria fantasmagorică a întrupării, ci s-au conformat vederilor ortodoxe prezente despre natura umană a lui Hristos și acceptau VT în întregime. Deși teologia lor era elastică și cu vederi oarecum diferite, creștinismul lor era pur, simplu, stern. Albigensii și unii cathari fuseseră convertiții misionarilor bulgari, dar congregațiile waldensiene, credincioșii din câmpiile Lombardiei și sudul Franței, catharii din Spania, primii reformatori Bohemia, "Ketzers" din Rinul de jos, Publicani (o corupție a paulicienilor) din Flandra și Anglia, erau toți discipoli ai bătrânilor bogomili sau djedi din Bosnia. Reinero Sacconi—ori Regnier, cum e numit de istoricii englezi – un apostat italian din sec. 13 la început care a fost credentes bogomil s-a lepădat și s-a unit cu biserica romano-catolică, a devenit inchizitor, spune că biserica catharilor, cum îi numea el, aveau 13 episcopate – dar ei nu recunoșteau numele de episcop – cel din Bosnia sau slavonia fiind cel mai important. Acestea erau răspândite în toate țările Europei și se întindeau de la Marea Neagră la Atlantic și de la Mediterana la Baltica neîntrerupt.[26][27] Au intrat în Anglia și au apărut la Oxford în 1160. Henry II., pe tronul englez atunci, a chemat un conciliu și a dat un decret ca Publicani să fie însemnați cu fierul roșu pe frunte , biciuiți public, alungați din oraș, nimeni să nu îi ajute cu hrană sau adăpost. Istoricul spune că săracii de ei au fost omorâți.

 

horizontal rule

SECȚIUNEA XVII

 

AUTORITĂȚILE DE LA CARE AM LUAT ACEASTĂ POVESTIRE – COROBORAREA CU MARTORII

 

Acestea nu sunt generalizări, confuzii de secte distincte, sau conferirea unei origini comune pe care ei nu o cunosc, cum au pretins unii istorici ecleziastici, ci fapte autentice, dovezile fiind confirmate de martori.

 

Scriitorii ecleziastici Gieseler, Neander, Mosheim, și Schmidt au adunat fapte  ca Gibbon în Declinul și căderea Romei și Hallam în Starea Europei în evulmediu, dar A. J. Evans, în monografia recentă despre istoria Bosniei a studiat exhaustiv subiectul, șui a adus dovezi concluzive despre derivarea acestor primi protestanți de la o sursă comună, care este bogomilii din Bosnia și Bulgaria. Jirecek, un scriitor recent Bohemian despre Bosnia și Bulgaria și Hilferding, un istoric rus despre Serbia și Bulgaria, unde include și Bosnia, ambii aduc dovezi ale afilierii bogomililor cu waldensii, Bohemianii și Moravianii și cu oamenii săraci din Lyons," Vaudois, Henricianii și așa numiții eretici din Toulouse, Patarenii din Dalmatia și Italia, Petrobrussianii, Bulgares ori Bougres, și catharii din Spania. Matthew Paris, Roger de Hoveden, și Ralph de Coggeshale, cronicari renumiți britanici,[28] mărturisesc despre prezența lor în număr mare în Toulouse, Provence, Filander, și în Anglia și că în ultimele două țări erau numiți Publicani ori Poplicani,, o corupere a paulicienilor. Toți acești scriitori au văzut originea lor direct la Bosnia; și Matthew Paris și Ralph de Coggeshale, crezând interpretarea greșită a unor inchizitori romani, spun că Albigensii, Waldensii și alți eretici din Franța, Spania, Italia aveau un papă al lor care locuia în Bosnia, au creat un vicar (apostolic?) în Toulouse numit Bartholomew, și acești eretici consultau anual pe papa bosniac cu privire la chestiuni dificile de credință și doctrină. Djedul bosniac sau bătrânul șef avea prioritate din cauza vârstei, experienței și cunoașterii profunde a doctrinei și a trimis probabil unii misionari bătrâni bosniaci la Toulouse; dar nu avea autoritate ecleziastică sau ierarhie și disprețuia spiritul bogomililor și al sectelor afiliate din vest. O examinare critică și atentă a istoriei ecleziaste și civile a perioadei din Anglia, Franța și Germania oferă dovezi coroborative cu privire la originea sectelor bosniace și identitatea doctrinelor lor. Persecuțiile din partea papilor ale Waldensilor, Catharilorsts, etc., din vestul Europei în sec. 12 și 13 sunt mărturisite de papi, anume că mulți Waldenses, Patarenes, Publicans, etc., s-au refugiat în Bosnia, la frați, care atunci era protejată de bunul ban Culin.[29]*

 

*Ralph de Coggeshale detaliază doctrinele Publicani din Flanders și Anglia și le stabilește complet identitatea  cu bogomilii. Ei aveau 2 principii – binele și răul – respingeau purgatoriul, rugăciunile pentru morți, invocarea sfinților, botezul copiilor, icoanele, crucifixele, acceptau NT, evanghelile și epistolele canonice – aici nu era informat – foloseau limba comună la închinare și rugăciune, bătrânii și perfecții erau vegetarieni și condamnau mariajul. El relatează fără jenă o istorie spusă de Gervase de Tilbury, funcționar al arhiepiscopului de Rheims, subsecvent scriitor istoric. El relatează cum a eșuat în a seduce o fată de la țară frumoasă, dar i-a perceput erezia, a acuzat-o la inchiziție că Publicani, și s-a bucurat s-o vadă murind în agonie pe rug. Chiar călugărul Ralph nu se poate abține de la a adăuga că fata a murit fără să țipe, ca un martir ilustru al lui Hristos. A fost un curaj eroic și o credință care au adus așa un encomium de la un ălugăr narator.

 

horizontal rule

Secțiunea xviii

 

ERA PERSECUȚIEI – CRUCIADELE ÎMPOTRIVA BOGOMILLOR – ARHIEPISCOPUL DE COLOCZ

 

Ne întoarcem la bogomilii din Bosnia după moartea bunului ban Culin, în 1205, când regele Ungariei, dorind să pacifice pe papa Innocent III a ales pe Zibisclav, un slavon, dar romano catolic strict, ca ban de Bosnia. Dar viețile pure, onestitatea, integritatea bogomililor a fost prea mult pentru acest ban romano catolic, care s-a convertit. A fost pace în Bosnia până în 1216, când blândul papă Honorius III s-a urcat pe tronul papal cu convingerea că bogomilii eretici pot fi convinși de erezia lor cu argumente și a trimis pe subdiaconul Aconcius în Bosnia să-i convertească. Dar argumentele subdiaconului s-au dovedit a fi ne-eficace: erezia a crescut, ca potopul lui Noe. La nord, nord vest, în Croatia, Dalmatia, Istria, Carniola, și Sclavonia, care fuseseră Romano Catolice, convertiții se multiplicau zilnic, devenind acasă putere dominantă.

 

Arhiepiscopul de Colocz, din Ungaria a fost apărătorul credinței romane. Înarmat cu autoritate de la papă și de la regele ungar, a intrat în Bosnia în 1222 cu catolicii ungari și a folosit sabia eficient și a preluat Bosnia, Ussora, și Soy. Banul Zibisclav a fost obligat să renunțe la erori, și a căzut umil la picioarele papei Gregory IX, a primit o îmbrățișare, pentru care a devenit dedicat cu bunuri, pământuri, tot ce avea. Era 1233.

 

În această supunere nu se includeau subiecții banului. Persecuția de 11 ani nu i-a speriat. Aceasta l-a subjugat pe ban dar ei au ales alte locuri de închinare și au numit mai mulți djeds, ori bătrâni, pentru misiune și local. Provence a fost curățită de erezii, waldensii au fost alungați la Piedmont. S-a proclamat o nouă cruciadă și Coloman, Ban de Sclavonia și frate al regelui Ungariei a condus-o. În 1238 a intrat în Bosnia cu o armată mare să extermine ereticii. Trădătorul Zibisclav nu a protestat. Coloman a curățit regatul până la Chelm, în sud vest de Herțegovina de azi. Nici un trubadur nu a cântat, nici u istoric nu a redat atrocitățile exterminării: mii au fost martirizați, sufletele lor sub altar așteaptă răzbunarea lui Dumnezeu. Papa Gregory IX., în 1240, a felicitat pe Coloman pentru ștergerea ereziei și restaurarea purității catolice. Dar la moartea sa în 1241, a descoperit că felicitările sunt premature.

 

Invazia tartară din 1241, a slăbit puterea Ungariei și a distrus pe Coloman și baza lui Zibisclav, ambii căzând înaintea lui Khan Ugadai, care a eliberat bogomilii de persecuție pentru o vreme.[30]

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate