Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Mormonismul: O erezie din adâncurile iadului [pagina 1]  
Ereziile preoţiei lui Joseph Smith [pagina 1]

Adevărul gol-goluţ despre mormoni [pagina 1]

Adopţionismul [pagina 2]

 

Mormonismul: O erezie din adâncurile iadului

FONDATORUL ACESTUIA: Joseph Smith, născut din nişte părinţi cu notorietate în Sharon, statul Vermont, pe 3 decembrie 1805. S-a consemnat că „tatăl lui vindea binecuvântări, iar mama sa era ghicitoare”. Următoarea menţionare, făcută de dr. Edmund B. Fairfield, pe atunci preşedinte al Colegiului Michigan, pune în lumină caracterul lui Joseph Smith: „Era în luna august 1850, când am petrecut o săptămână în imediata vecinătate a orăşelelor Palmyra şi Manchester (din SUA). Mi-au fost menţionaţi trei oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe Joseph Smith de la vârsta de zece până la douăzeci şi cinci sau mai târziu. Mărturia acestor trei bărbaţi s-a desfăşurat fără vreun factor de stres, de nici un fel. Era o mărturie limpede, fermă, fără echivoc, încuviinţată de tustrei. „Joseph Smith este pur şi simplu un mincinos notoriu”. „Noi nu am cunoscut vreodată o altă persoană atât de lipsită de conştiinţă cum era el”. Lucrul pentru care Joseph căpătase notorietatea cea mai mare era discursul lui vulgar şi viaţa sa nespus de destrăbălată.” (Acest citat este dintr-o broşură, „Mormonii sau Sfinţii Zilelor din urmă”, scrisă de reverendul D.H.C. Bartlett). Vezi Matei 7:15-20.

 

ESTE „BIBLIE”: Smith, care era extrem de superstiţios, a devenit cunoscut pentru visele sale stranii în care el cuvânta neîngrădit. A pretins că a avut o viziune cu un înger în noaptea de 21 spre 22 septembrie 1823, înger pe care l-a denumit Moroni şi despre care se spune că este „ultimul dintr-o lungă descendenţă de profeţi ale căror scrieri traduse constituie Cartea lui Mormon”. Moroni i-a spus lui Smith să meargă pe un deal din vecinătatea casei sale din Palmyra, N.Y., unde va găsi tăbliţe de aur inscripţionate. Smith pretinde că a găsit tăbliţele, dar nu i s-a permis să le ia de acolo timp de patru ani, până pe 22 septembrie 1827, atunci când i-au fost date în custodie de îngerul Moroni. Împreună cu tăbliţele de aur, spune Smith, el a găsit o pereche de lentile minunate – două lentile de cristal în ramă de argint – pe care le-a numit Urim şi Thummin. Atunci când analfabetul Smith îşi punea aceste lentile supranaturale, nu numai că putea să citească, ci să şi traducă scrieri mistice. Apoi, ascuns după o cortină, el le-a dictat lui Martin Harris şi Oliver Cowdery conţinutul acelor tăbliţe de aur. Rezultatul, spune Smith, a fost Cartea lui Mormon, care este cartea sfântă a mormonilor. Pentru a-şi desăvârşi escrocheria, Smith a declarat că acele tăbliţe şi lentilele au fost luate înapoi de înger, de îndată ce el a terminat de dictat conţinutul lor. Articolul 8 din Articolele Credinţei ale cultului mormon spune: „Credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, atâta timp cât ea este tradusă corect; credem, de asemenea, că Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu”. Astfel, mormonii susţin ideea că Cartea lui Mormon este o autoritate egală cu Biblia. Brigham Young, care i-a urmat lui Joseph Smith, a declarat despre Carte: „Fiecare duh care mărturiseşte că Joseph Smith este profet şi Cartea lui Mormon este adevărată, este de la Dumnezeu, iar fiecare duh care nu face astfel este de la Antihrist.”

 

Ce blasfemie! Răspunsul nostru la pretenţia lui Joe Smith de a fi avut o revelaţie divină deosebită este că ea a venit cu optsprezece secole întârziere. Canonul Scripturii a fost completat de Cartea Apocalipsei a lui Ioan, ultimul dintre apostoli, pe insula Patmos. Un avertisment special este dat tuturor celor care adaugă sau înlătură din Cuvântul lui Dumnezeu, Apocalipsa 22:18-19. Vezi şi Galateni 1:8-9. Întâmplător, Mormon şi fiul său Moroni fac în schimb o combinaţie semnificativă tată-fiu. Înlăturaţi al doilea „m” de la Mormon şi „i”-ul de la Moroni şi veţi obţine acelaşi cuvânt – „moron” (imbecil, în lb. engleză). Şi chiar pare a fi un sistem cât se poate de imbecil!

 

Conţinutul Cărţii lui Mormon poate fi rezumat astfel: „Ea redă istoria a două rase, prima provenind dintr-o colonie adusă pe pământ pe vremea dispersării de la Turnul Babel; a doua, descinzând din familiile venite spre acest continent [America, nota trad.] dinspre Ierusalim, cu şase sute de ani înainte de epoca creştinismului, pe vremea când Iezechia era rege al Iudeei. Ea relatează despre războaie, călătorii, religie, progres şi decadenţă la aceste rase – progenituri ale indienilor americani, descrie oraşele lor, templele, forturile etc şi conţine o consemnare despre vizita pe acest pământ a lui Isus Hristos, după învierea şi înălţarea Sa, cu particularităţi ale preoţiei Lui în înfiinţarea Bisericii Sale aici, cu aceleaşi principii, precepte, hirotoniri, preoţii şi binecuvântări ca şi în cazul Bisericii de pe continentul asiatic”. (Citat din „Ce cred „mormonii””, de preşedintele Charles W. Penrose). Afirmaţiei fantastice că Isus Hristos, după învierea şi înălţarea Sa ar fi apărut în faţa progeniturilor indienilor americani de pe continentul american îi răspundem că ultimii ochi omeneşti care au văzut înălţarea lui Hristos au fost ai apostolului Ioan de pe insula Patmos. Hristos nu pluteşte de colo până dincolo având apariţii deosebite unor anumiţi oameni, ci până în acest moment este aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu în ceruri, Evrei 1:3; 10:12. În ce priveşte afirmaţia că cartea lui Mormon este sprijinită de fapte ştiinţifice privind originea indienilor americani, următoarea scrisoare de la M. W. Stirling, şef la Institutul Smithsonian, Biroul de Etnologie Americană, Washington 25, D.C., scrisă către reverendul Harry A. McGimsey, căsuţa poştală 1311, Phoenix, Arizona, în decembrie 1946, poate fi citată ca respingere a ei: „Dragul meu Domn, - Scrisoarea dv. din 12 decembrie adresată instituţiei Smithsonian făcea apel la acest birou. Am primit numeroase întrebări legate de întrebuinţarea Cărţii lui Mormon ca istorie adevărată a indienilor americani. Institutul Smithsonian nu a folosit vreodată Cartea lui Mormon, în nici un fel. Nu există vreo corespondenţă între locurile arheologice şi culturile relevate de cercetările ştiinţifice şi datele etnografice, mai mult – este chiar improbabil ca preistoria americană să fi fost aşa cum o descrie Cartea lui Mormon”.

 

DOCTRINELE SALE: 1) Privind Biblia: „Adăugaţi toată această imperfecţiune incertitudinii traducerii şi cel stă strâmb şi judecă drept, ar putea pentru o clipă, să vadă în Biblie în forma ei actuală, un ghid perfect” (Apostol Pratt, în lucrarea „Autoritatea divină a Bibliei, pag. 218). „Nici o carte nu poate fi un ghid unic şi suficient. Trebuie să avem darul preoţiei pentru a ne îndruma” ( Apostol Whitney, în publicaţia News, 27 mai 1924). Umbre de romanism! [aspect al catolicismului care accentuează ritualul, nota trad.]. Este limpede din declaraţiile anterioare că mormonii nu privesc Biblia ca fiind o revelaţie deplină, completă, fundamentală şi autoritară a lui Dumnezeu către om. Mai vezi şi 2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:20-21; Romani 10:17.

 

2) În privinţa lui Dumnezeu, „Adam este Dumnezeu, Dumnezeul suprem, Creatorul acestei lumi, Dumnezeul nostru şi singurul Dumnezeu cu care avem de-a face. El este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru. Cel ce este Tatăl primei familii omeneşti”. Brigham Young, citat în „Expunerea ereziilor”, pagina 134, de William C. Irvine. Dacă Adam ar fi Dumnezeu, aşa cum pretinde mormonismul, atunci s-ar ajunge la concluzia blasfematoare că Dumnezeu este cel prin care păcatul a venit pe lume, Romani 5:12. O astfel de doctrină falsă trebuie să se prăbuşească sub propria greutate. „La începuturi, căpetenia zeilor a chemat un consiliu al zeilor; iar ei s-au adunat laolaltă şi au întocmit un plan de a crea lumea şi de a o popula”. (Predica, de Joseph Smith). Acesta este politeism! „Ascultaţi acum, voi locuitori ai pământului, evrei şi gentili, sfinţi şi păcătoşi! Când tatăl nostru ADAM a venit în grădina Edenului, a venit trupul său celest şi a adus-o cu el pe Eva, una din soţiile sale. El a ajutat la facerea şi rânduirea lumii. El este Mihail, Arhanghelul, cel din vechime! Despre care oamenii cucernici au scris şi au cuvântat – El este Tatăl şi Dumnezeul nostru.” (Predica, Brigham Young). Vezi şi 1 Corinteni 8:4-6; Isaia 44:6; 45:5; Geneza 3:17-19.

 

3) În privinţa lui Isus Hristos: „Atunci când Fecioara Maria l-a conceput pe pruncul Isus, Tatăl l-a zămislit după propria Sa asemănare. El nu a fost zămislit de Sfântul Duh. Şi cine este Tatăl? El este cel dintâi din familia oamenilor”. Vezi Luca 1:35. Mormonii propovăduiesc blasfemia că Isus a fost căsătorit cu un anumit număr de femei. „Un lucru este sigur, că au existat câteva femei cucernice care l-au iubit pe Isus – precum Maria, sora ei, Marta şi Maria Magdalena; iar Isus le-a iubit mult şi s-a însoţit cu ele mult; şi când El s-a ridicat din morţi, în loc să se arate mai întâi martorilor Săi aleşi, apostolii, a apărut mai întâi acestor femei, sau cel puţin uneia dintre ele – şi anume, Mariei Magdalena. De fapt, ar fi foarte firesc ca un soţ, după înviere, să apară mai întâi în faţa iubitelor sale soţii şi apoi abia să se arate celorlalţi prieteni. Dacă toate faptele lui Isus s-ar fi consemnat, am afla fără îndoială că aceste dragi femei i-au fost soţii”. (Profetul, de apostolul Orson Pratt). „Noi spunem că Isus Hristos a fost căsătorit (la Caana Galileii cu cele două Marii şi cu Marta – vezi Ioan 2:1-11 pentru consemnări din Biblie), aşadar trebuie să-şi fi văzut urmaşii înainte de a fi crucificat” (apostolul O. Hyde). S-ar fi cuvenit să se ascundă după o astfel de afirmaţie [to hide – a se ascunde, nota trad.]. Gândiţi-vă că a afirmat asta despre persoana lui Hristos, despre care Biblia declară că este Dumnezeu în trup. Vezi 1 Tim. 3:16. Îl numesc pe Hristos Dumnezeul un poligam pentru a-şi justifica propriul păcat! Hristos nu a avut urmaşi fizici, Isaia 53:8.

 

4) În legătură cu mântuirea: „Dogma sectară a izbăvirii numai prin credinţă a exercitat o influenţă către rău încă din primele zile ale creştinismului”. (Articolele de credinţă, de apostolul James E. Talmage). „Evanghelia lui Isus Hristos este numită plan de mântuire. Este un sistem de legi care, dacă sunt îndeplinite, se poate obţine izbăvirea” (Cartea conflictelor, de E.F. Perry). „Izbăvirea de păcatele personale poate fi obţinută doar prin supunerea celor cerute de Evanghelie şi printr-o viaţă de fapte bune” (Compendium, de apostolul F.D. Richards şi înţeleptul J.A. Little). „Tinerii din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor Zilelor din Urmă ar trebui să înveţe că căsătoria, aşa cum este ea rânduită de Domnul, este una din harurile de mântuire ale evangheliei, fără de care nu putem căpăta înălţarea către împărăţia cerească. Este un har de mântuire la fel de mare precum botezul, confirmarea şi hirotonirea preoţească sau oricare alt har din evanghelie”. Este limpede din afirmaţiile precedente că sistemul mormon este un sistem al mântuirii prin fapte. Dar vezi Efeseni 2:8-10; Titus 3:5-7; Romani 4:4-5; 11:5-6; Faptele Apostolilor 13:39. Nu suntem mântuiţi de propria noastră supunere, ci de supunerea lui Hristos şi faţă de el, Romani 5:18. Şi asta fie în cazul căsătoriei, fie în orice alt caz care implică condiţia izbăvirii.

 

5) Privind poligamia: „Şi iarăşi, aşa cum este caracteristic legii preoţiei – dacă un bărbat se însoară cu o fecioară şi doreşte să se însoare cu încă una, iar prima îşi dă consimţământul, iar el se însoară şi cu a doua, iar ele sunt fecioare şi nu s-au mai dat altui bărbat, atunci el este îndreptăţit; el nu poate comite adulter, pentru că ele îi sunt menite lui; pentru că el nu poate fi adulter cu cele care îi aparţin lui şi nimănui altcuiva. Şi dacă are zece fete fecioare dată lui prin această legiuire, el nu poate fi adulter, pentru că ele îi aparţin lui şi îi sunt menite lui; prin urmare, este îndreptăţit” (Doctrine şi legăminte, secţiunea 132:61-62). Dar asta este în contradicţie clară cu însăşi Cartea lui Mormon! „Iată, David şi Solomon au avut într-adevăr multe soţii şi concubine, lucru care m-a scârbit, a spus Domnul… Aşadar, copiii mei, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvântul Domnului: căci nici un om dintre voi nu are rânduită o femeie; şi concubine nu are; pentru că Eu, Domnul Dumnezeu, găsesc mulţumire în virtutea femeii, iar dezmăţurile sunt scârbavnice în ochii mei; astfel a grăit Domnul Duhurilor.” (Cartea lui Mormon, Iacob, capitolul 2, versetele 24,27,28, pag. 111, ediţia 1920). Aşa că după ce Joe Smith a avut mai mult de o soţie, el a avut o viziune convenabilă lui şi a scris secţiunea 132 a Doctrinelor şi Legămintelor, pentru a-şi justifica păcatul. „Şi las-o pe roaba Mea, Emma Smith, să le primească pe celelalte (soţii) care i-au fost hărăzite slujitorului meu Joseph, şi care sunt virtuoase şi neprihănite în ochii mei”. Biata Emma! Vezi Geneza 2:24; Matei 19:3-9; 1 Corinteni 7:2; 1 Timotei 3:2, 12; Deuteronomul 17:17; Evrei 13:4.

 

6) Botezul pentru morţi: „Cei vii pot fi botezaţi pentru cei morţi. Cel care a primit harurile din Evanghelie poate fi împuternicit în numele strămoşilor îndepărtaţi care vor primi şi ei harurile pământeşti în privinţa supunerii faţă de spiritul evangheliei… Astfel cei vii devin izbăvitori ai celor morţi întru Isus Hristos, Căpetenia mântuirii lor.” Asta implică doctrina unei a doua şanse: „Persoanele care au murit după ce şi-au trăit zilele fără un prilej de a o primi (Evanghelia), o vor asculta prin duhul lumii, şi astfel i se vor supune sau o vor respinge”. (Ce cred „mormonii”, lucrare de preşedintele Charles W. Penrose, pagina 7). O prostie diavolească, fiecare cuvânt al afirmaţiei! Predica lui Hristos către duhurile din temniţă, 1 Petru 3:19-20, a fost o pronunţare a osândei, nu a unei a doua şanse de mântuire. Bogatul din lumea lui Hades nu a avut o a doua şansă, Luca 16:19-31.

 

7) Sfântul Duh: „Substanţa eterică răspândită prin spaţiu. Cea mai pură, cea mai fină dintre substanţe.” (Spiritul adevărului şi Spiritul greşelii). Referindu-se în mod constant la El în scrierile lor, eşuând mereu să recunoască persoana dumnezeiască a Sfântului Duh.

 

 

Document scris de reverendul Hayes K. Minnick

Courtesy of www.orlandobiblechurch.com

 

 

Ereziile preoţiei lui Joseph Smith

 

Temeliile ereziei

 

În ultimele 2 capitole am cercetate ambele preoţii, a lui Melhisedec cât şi cea Aaronică, şi înţelesul lor adevărat în cadrul înregistrării Biblice. Am concluzionat prin faptul că nici una dintre ordinele preoţeşti nu este legitimă în cadrul bisericii creştine de astăzi. Dacă acesta este cazul, cum de a ajuns Joseph Smith să le aibă pe amândouă în biserica sa? Aşa cum am discutat în capitolele 2 şi 4, experienţele supranaturale cele mai timpurii ale lui Joseph, care l-au dus să formeze o biserică, l-au lăsat cu o „vedere” slabă cu privire la Biblie şi biserica creştină în mare. Amintiţi-vă, vizitatorul spiritual i-a citat versete din scripturi cu un număr de variaţii din Biblia din zilele sale, versiunea King Iacov Şi în acelaşi timp el a spus lui Joseph că toate bisericile existente erau o scârbă înaintea lui Dumnezeu. Neavând nici abilitatea şi nici înclinaţia de a evalua critic mesajele pe care le primea, Joseph era o pradă uşoară cu privire la ce vroiau aceste duhuri ca el să facă. Povestirea sa ar trebui să fie o avertizare de nivelul cel mai sumbru pentru toți creştinii care îşi bazează sentimentele personale sau experienţa pe cuvântul lui Dumnezeu. Creştinii care sunt în mare ignoranţi faţă de cuvântul lui Dumnezeu au în fond o foarte mică alternativă, aşa cum a avut Joseph Smith. Era exact acest tip de imaturitate spirituală pe care autorul cărţii Evrei îl avea în minte atunci când îi dojenea pe fraţii săi evrei.

 

Asupra celor de mai sus [Isus Hristos fiind după ordinul lui Melhisedec] avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul” (Evrei 5:11-14, accentuările îmi aparţin).

 

Prin urmare, datorită ignoranţei lui Joseph Smith, imaturitatea spirituală şi un stil de viaţă ocult supra-activ, el a devenit sursa celor mai întunecate erezii vârâte vreodată în lume. De ce? Pentru că el nu a avut abilitatea de a distinge binele de rău. Acea abilitate este obţinută în principal prin cuvântul lui Dumnezeu, a cărui folosire constantă „ne pregăteşte să distingem binele de rău”.

 

Zidurile clăditoare de erezie

 

Experienţa supranaturală contradictorie. Apostolul Pavel ştia bine natura decăzută a duhului uman, şi cât de susceptibili suntem noi faţă de decepţie. Prin urmare el a sfătuit bisericile din Galatia, „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1:8). Primul şi cel mai principal lucru de înţeles şi de încredere este cuvântul sigur al Domnului. Altfel suntem o pradă deschisă pentru acei îngeri căzuţi a căror lucrare este de a ne duce în rătăcire.

 

Întreaga experienţă a lui Joseph Smith poate fi categorisită ca o lucrare de decepţie spirituală. Este posibil ca el să fi fost sincer, că ar fi simţit că era de fapt condus de Dumnezeu în anumite momente. Este de asemenea posibil ca el să fi fost un şarlatan. Dar faptul dacă el era sincer sau nu, aceasta nu schimbă faptul că el a fost înşelat, şi că el a înşelat apoi şi pe nenumăraţi alţii. Încă de la început duhurile care l-au vizitat i-au spus că cuvântul lui Dumnezeu nu era de încredere. Folosirea acestora a cuvântului lui Dumnezeu a fost făcută în aşa fel încât să cauzeze punerea sa sub semnul întrebării, nu ca să producă încredere în el. Pentru că ceea ce vroiau de fapt duhurile era ca el să se încreadă în ele, şi nu în cuvântul lui Dumnezeu. Şi aceasta e exact ceea ce a făcut Joseph. Este foarte semnificativ să notăm faptul că aceasta e calea precisă prin care Satan a înşelat-o pe Eva în Grădina Eden. El a citat destule din cuvântul lui Dumnezeu pentru a câştiga credibilitate, apoi el şi-a strecurat propria sa erezie, cu rezultate catastrofice. Dacă Joseph poseda un anumit grad de discernământ spiritual, aceste experienţe supranaturale contradictorii ar fi fost o avertizare majoră pentru el. Însă nu a fost aşa în privinţa lui. El a intrat direct pe mâinile lor. La fel cum a făcut Eva.

 

Prin urmare, aceste duhuri au spus că ele veneau să reveleze acum Cartea lui Mormon, schimbări la Biblie şi un număr de alte lucruri, care au fost primite cu braţele deschise. Şi când acestea au ajuns să confere preoţiile Aaronică şi Melhisedecă, Joseph era mai mult decât doritor să le primească. Şi apoi să le transmită mai departe.

 

Cartea lui Mormon. Cartea lui Mormon descrie o imagine semnificativ de diferită a preoţiei lui Israel faţă de felul cum o face Biblia. Dar pentru că majoritatea RLDS cred că Cartea lui Mormon este de fapt o formă mai înaltă de revelaţie decât Biblia, aceste diferenţe sunt adesea puse rapid deoparte. Câteva din aceste distorsiuni sunt subliniate în ereziile de mai jos.

 

Melhisedec este de asemenea înfăţişat într-un fel foarte diferit în Cartea lui Mormon decât în Biblie. De fapt, prima evidenţă a lui Melhisedec din lucrarea lui Joseph Smith apare în Cartea lui Mormon. El este inclus ca figura principală dintr-o discuţie distorsionată despre „înalta preoţie” (BM, Alma 9:63-10:16). El este menţionat în 10 versete (BM, Alma 10:7-16), şi nicăieri în altă parte în Cartea lui Mormon. Datorită semnificaţiei sale, acest pasaj a fost reprodus în Anexa D.

 

Versiunea inspirată a Bibliei lui Joseph Smith. În cadrul vizitărilor sale cele mai timpurii, Joseph a devenit convins de faptul că Biblia nu era de încredere, şi că el avea să fie folosit de Dumnezeu ca un canal de a restaura aceasta la condiţia sa originală. Am învăţat în capitolul 9 că aceasta a dus la propria revizuire a lui Joseph a Bibliei King James, ajungând să fie cunoscută în cadrul bisericilor sale drept Versiunea Inspirată.

 

„Versiunea Inspirată” a Bibliei lui Joseph includea o revizuire masivă a relatării despre Melhisedec din Geneza 14, şi o alterare semnificativă a aceleia din Evrei 7:3. Relatarea originală din Geneza conţine doar trei versete (18-20), în timp ce versiunea lui Joseph a fost lărgită să conţină 24 de versete (17-40, IV). Acest material adăugat oferea o ulterioară temelie pentru stabilirea unei preoţii a lui Melhisedec în conceptul său evoluator despre o biserică. Acest material este de asemenea semnificativ deoarece oferă impresia că conceptul preoţiei lui Melhisedec a existat încă din zilele lui Enoh din Geneza 5.

 

RLDS sunt învăţaţi că Versiunea Inspirată este o îmbunătăţire dramatică a Versiunii King James, în care majoritatea (dacă nu toate) erorilor din KJV au fost corectate. Este foarte preferată în contrast cu oricare altă versiune, şi singura versiune susţinută a fi autoritară. Mulţi RLDS, prin urmare, (1) nu folosesc nici o altă versiune, (2) sunt inconştienţi de faptul că acest material din Geneza 14 nu se află în nici o altă versiune şi (3) presupun că această inserare din Geneza 14 este de fapt o parte a înregistrării legitime a Bibliei.

 

Datorită semnificaţiei lor, aceste inserări în Geneza 14 şi Evrei 7 sunt reproduse în Anexa D, comparate în paralel cu Versiunea King James.

 

Doctrina şi legămintele. Această carte, în mare parte fiind generată în mod supranatural, conţine stâlpii filozofici ai sistemului de preoţie al lui Joseph, precum şi multe alte instrucţiuni detaliate pentru implementarea sa în zilele prezente. Secţiuni pertinente din doctrină şi legăminte sunt în capitolul 11 precum şi în discuţia care urmează. Joseph îşi împodobeşte mai departe conceptul lui Melhisedec în Doctrina şi Legămintele sale. Secţiunile principale cu privire la Melhisedec sunt 68, 83 şi 104. Datorită lungimii lor, aceste secţiuni nu au fost reproduse.

 

Ereziile preoţiei lui Joseph Smith

 

Cu toată alimentarea ocultă pe care a avut-o Joseph Smith, era inevitabil ca un sistem de preoţie să nu se dezvolte şi care să fie plin de contradicţii faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Consideraţi următoarele.

 

Erezia #1 – Originea Marii Preoţii. Aşa cum am discutat în capitolul 14, conceptul unei mari, sau înalte preoţii şi-a avut originea din Israel la Muntele Sinai. Aaron a fost desemnat de Dumnezeu ca primul astfel de mare preot. Adam nu a fost primul mare preot, şi nici nu s-a transmis prin el vreo înaltă preoţie în lanţul neîntrerupt de la tată la fiu, aşa cum afirma Joseph Smith în Doctrină şi Legăminte 83:2. Acest fapt invalidează totodată conceptul ca Melhisedec să fie un mare preot aşa cum a afirmat Joseph prin revizuirea sa a Geneza 14 şi Evrei 7:3. Aceasta trădează totodată Cartea lui Mormon ca fiind o fraudă datorită portretizării lui Melhisedec din ea ca mare preot.

 

Erezia #2 – Preoţia nu în linia lui Aaron. Fiecare preot şi mare preot din Israel trebuia să fie din linia lui Aaron. Fiecare descendent de parte bărbătească din Aaron era eligibil pentru preoţie, cu singura excepţie a acelora cu deformări fizice (Levitic 21:16-23). Totuşi, Cartea lui Mormon nu spune nimic cu privire la această unică cerere în legătură cu preoţii şi marii preoţi ai săi. Mai degrabă, oamenii din Cartea lui Mormon erau descendenţii presupuşi ai lui Iosif prin Manase, care ar fi fost în fond imposibil pentru ei să deţină preoţia lui Israel. Prin urmare, în loc să fie din linia lui Aaron, Cartea lui Mormon oferă credinţa, pocăinţa şi faptele bune ca singurul criteriu de calificare pentru ordinarea ca mari preoţi (BM, Alma 9:65, 67; 10:2).

 

În plus, Doctrina şi Legămintele învaţă că această preoţie este ceva care poate, şi trebuie să fie obţinută de propria iniţiativă a unui individ (83:6c). Preoţia lui Israel nu putea fi niciodată „obţinută” prin iniţiativa individului. Şi nici credinţa, pocăinţa şi nici faptele bune, pe cât de bune ar fi acestea, nu aveau cu nimic de a face cu a fi un preot în Israel. A deveni un preot în Israel avea de a face în totalitate cu un descendent din Aaron. Punct. Acesta era un drept legal, excluzând pe cei care aveau defecte fizice.

 

Erezia #3 – Multiple înalte preoţii în acelaşi timp. Aşa cum am explicat în capitolul 14, exista doar un singur mare preot o dată în Israel, a cărui datorii speciale se învârteau în jurul intrării în Locul Preasfânt o dată pe an în Ziua Ispăşirii cu sângele jertfei de ispăşire. Această mare preoţie era transmisă din tată către fiu în cadrul liniei lui Aaron. În Cartea lui Mormon, totuşi, există câteva referinţe la aceasta ca existând multiple înalte preoţii în acelaşi timp (de exemplu, Mosiah 7:14; Alma 21:34; Helaman 2:23). Cea mai evidentă discrepanţă trădează de asemenea Cartea lui Mormon ca fiind însăşi o fraudă.

 

Erezia #4 – Linia lui Melhisedec. Toate scrierile lui Joseph Smith afirmă că Melhisedec era un mare preot: Cartea lui Mormon, Versiunea Inspirată şi Doctrina şi Legămintele. Aceasta cu certitudine că nu ar putea fi adevărat bazat pe analiza Biblică a preoţiilor lui Melhisedec şi Aaron conţinute în capitolele 13 şi 14, precum şi motivele conţinute în cele 4 erezii discutate mai sus.

 

Există totuşi o altă problemă cu înfrumuseţarea lui Joseph cu privire la Melhisedec. În descrierea superiorităţii lui Melhisedec faţă de cea a lui Aaron, autorul cărţii Evrei trasează o distincţie importantă intre ei. Melhisedec era „Fără tată sau mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac” (Evrei 7:3).

 

Aşa cum am spus mai sus, genealogia era totul pentru preoţia Levitică. Era aşa de important ca să existe o genealogie satisfăcătoare pentru ca un om să fie ordinat în preoţie. În plus, ziua ordinării sale era marcată cu ritualul elaborat cu grijă, şi ziua morţii sale era înregistrată. Şi urmaşii săi erau notaţi în mod corespunzător pentru a corobora la eligibilitatea viitoare pentru preoţie.

 

Înregistrarea scripturală despre Melhisedec, totuşi, stă într-un contrast complet faţă de toate acestea. În fond nu cunoaştem nimic despre spiţa neamului său, mama sau tatăl său, ziua naşterii sale şi nici a morţii sale. Şi cu privire la preoţia sa nu ştim nimic referitor la ziua când a devenit preot, care să fi fost succesorii săi sau la cine să fi transmis mai departe preoţia sa. În înregistrarea scripturală, el rămâne ca un preot tot timpul. Şi pentru că nu există nici o înregistrare a sfârşitului preoţiei sale, autorul cărţii Evrei îl aseamănă cu Isus, a cărui preoţie ţine de asemenea veşnic.

 

Scrierile lui Joseph Smith, pe de altă parte, sar fix în faţa acestor lucruri. Carta lui Mormon spune că Melhisedec era subordonat tatălui său prin a domni sub el (Alma 10:14). Şi Doctrina şi Legămintele pretind faptul că Melhisedec era doar unu dintr-un şir neîntrerupt de mari preoţi care a început cu Adam şi a continuat până la Moise şi fii săi (mai degrabă decât Aaron şi fiii săi) (83:2c-g). Dacă sunt acceptate, prin urmare, scrierile lui Joseph Smith invalidează din nou cuvântul legitim al lui Dumnezeu.

 

Erezia #5 – Un ordin al lui Melhisedec de preoţi. Fiecare referinţă din Biblie la preoţia lui Melhisedec este cu privire la lucrarea specifică şi unică pe care doar Isus Hristos o împlineşte ca mijloc ales de Dumnezeu pentru salvarea poporului Său. Prin urmare, orice încercare, prin oamenii simpli, de a aloca acest titlu sau lucrare către ei înşişi, constituie de fapt o formă de blasfemie, prin uzurparea unui titlu şi a unei funcţii unice care aparţine doar lui Isus. Vezi capitolul 13 pentru o explicaţie completă.

 

Erezia #6 – O preoţie Aaronică în era creştină. Sacrificiul perfect al lui Hristos pe cruce a eliminat pentru totdeauna nevoia unei preoţii Levitice, sau Aaronice pentru a administra sistemul de sacrificii din legea Mozaică. Aceasta include oficiile atât a Marelui Preot cât şi a Preotului. Codul scris, împreună cu preoţia Levitică ce îl însoțește, a fost învechit atunci când Isus a fost „ţintuit pe cruce” (Coloseni 2:14). Vezi capitolul 14 pentru o explicaţie completă. Prin urmare, încercarea lui Joseph Smith de a reveni înapoi la sistemul de preoţie Levitică arată dispreţul pentru lucrarea perfectă şi completată a lui Isus.

 

Courtesy of www.help4rlds.com

 

Adevărul gol-goluţ despre mormoni

Mişcarea mormonă a început cu „profetul” Joseph Smith Jr. în anul 1820. Joe (aşa cum era el cunoscut) a fost născut din nişte părinţi mai degrabă ciudaţi, în 1805. Mama lui, Lucy, era implicată în practici oculte şi viziuni, în timp ce tatăl lui, Joseph Sr., petrecea mult timp căutând şi săpând după comori imaginare (inclusiv după capturile căpitanului Kidd).

 

Potrivit scrierilor mormone (Perla Marelui Preţ, Joseph Smith – Istoria 1:1-25), într-o zi a anului 1820, Joe se ruga în pădure atunci când a primit o viziune de la Dumnezeu Tatăl şi Isus. I s-a relevat lui Joe că biserica se afla în apostazie şi că el era cel ales pentru a lansa o nouă religie.

 

Nefiind dornic să lase baltă ocupaţia actuală, aceea de săpător după comori împreună cu tatăl său (folosind „pietre indiciu” şi „nuiele îndrumătoare”), Joe şi-a lăsat „chemarea” în aşteptare pentru trei ani. Atunci, conform propriilor sale însemnări (Perla Marelui Preţ, Joseph Smith – Istoria 1:29-54), i s-a arătat într-o noapte lângă pat îngerul Moroni, în 1823. Moroni, care era fiul slăvit al omului pe nume Mormon (care era mort de 1400 de ani), i-a spus lui Joe despre o carte din tăbliţe de aur, care conţinea „deplinătatea nepieritoarei Evanghelii”. I s-a spus că această carte fusese îngropată la Cumorah Hill, lângă Palmyra, New York, cu vreo 1400 de ani în urmă de către omul pe nume Mormon. Patru ani mai târziu (în 1827), Joe a dezgropat chipurile tăbliţele de aur, împreună cu o pereche de lentile enorme pe care el le-a numit „Urim şi Thummim”. Lentilele erau pentru a traduce hieroglifele de pe tăbliţe. Cu ajutorul singurei sale soţii legitime şi a unui prieten pe nume Oliver Cowdery, Joe a tradus tăbliţele şi le-a publicat în Cartea lui Mormon, în 1830. Mai târziu pe parcursul anului, Joe, soţia sa, fraţii lui (Hyrum şi Samuel) şi Cowdery au înfiinţat „Biserica lui Isus Hristos”, care astăzi este cunoscută ca „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”.

 

Cartea lui Mormon conţine multe plagiate după ediţia engleză a bibliei King James (cel puţin 25.000 de cuvinte). Lucru straniu, deoarece tăbliţele se presupune că erau în pământ cu multe secole înainte ca Biblia King James să fie terminată, în 1611! Cartea lui Mormon mai conţine şi multe greşeli, precum afirmaţia că existaseră elefanţi în emisfera vestică şi posibilităţi de producere avansată a metalului în America înainte de anul 400 după Hristos (Vezi lucrarea Kingdom of the Cults – Regatul cultelor, de Walter Martin, pentru un studiu mai detalia al erorilor din biblia mormonă).

 

Mormonii, sub diriguirea lui Smith, s-au transformat într-o adunătură de desfrânaţi. Joe a fost poligam, având cel puţin douăzeci şi şapte de soţii (unii spun că peste 60). Întreaga şleahtă a părăsit New York-ul pentru Ohio, apoi s-au mutat în Missouri. Guvernatorul din Missouri i-a gonit din teritoriul statului, aşa că ei s-au aşezat în Nauvoo, Illinois şi au construit cel mai mare oraş din stat. În 1844, Joe şi Hyrum au ajuns în puşcărie. Apoi, o mulţime furioasă a dărâmat zidurile închisorii şi i-a ucis pe amândoi. Desigur, acest „martiriu” a asigurat venerarea perpetuă a marelui „profet” Joseph Smith.

 

„Biserica” s-a despărţit apoi. Familia Smith s-a îndreptat către Independence, statul Missouri şi a pus bazele a ceea ce este azi recunoscută ca „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor Zilelor din Urmă”. Altfel, majoritatea adepţilor lui Smith l-au ales pe Brigham Young ca noua lor căpetenie.

 

Pentru a se sustrage legilor SUA, Young i-a condus pe mormoni din Nauvoo în Salt Lake City, în anul 1847 (oraş care pe atunci aparţinea Mexicului). În următorii treizeci de ani, Young şi „sfinţii” săi au pus piatra de temelie a cultului mormon.

 

Puţin cunoscut de cei mai mulţi dintre mormoni, Young era mai degrabă un personaj dur şi fără scrupule. În 1857, el îi ordonă episcopului John D. Lee să ucidă peste o sută de imigranţi nemormoni dintr-un vagon de tren. Douăzeci de ani mai târziu, Lee a fost prins şi executat de către guvernul SUA. Young a scăpat de pedeapsă, iar rolul lui în Masacrul de la Muntele Meadows a scăpat din cărţile de istorie mormone.

 

Young şi-a petrecut aproape întreaga „preoţie” eschivându-se legii, pentru a continua practica imorală a poligamiei. În momentul morţii sale, în 1877, Young avea şaptesprezece soţii şi cincizeci şi şase de copii.

 

Astăzi, biserica mormonă este administrată de „autorităţile sale generale”. Aceste autorităţi constau în „Prima preşedinţie”, „Consiliul celor 12 apostoli”, „Întâiul Cvorum al celor şaptezeci” şi prezidiul acestuia, „Episcopatul de prezidiu” şi „Patriarhul bisericii”.

 

Mormonii de sex masculin de peste douăzeci de ani sunt împărţiţi în preoţii. Ordinul Aaronic este preoţia cea mai de jos, în vreme ce ordinul Melchizedek este preoţia cea mai înaltă.

 

Biserica este divizată în mii de „epitropii” şi „stâlpi”, având peste 2000 de ramuri şi 180 de misiuni, precum şi mai mult de 5.000.000 de membri.

 

Mormonii sunt oameni cu înclinaţie misionară pregnantă, cu peste 26.000 de misionari activi. Totuşi, o mare parte din armata de misionari constă din tineri şi tinere cu vârsta puţin peste 20 de ani, care trebuie să slujească doi ani în activitatea misionară, întreţinându-se singuri.

 

Mormonii de azi sunt oameni foarte respectaţi în societate, deşi nu este nimic respectabil în doctrinele lor. Unele sunt cam aşa:

 

Este promovată dumnezeirea omului.

 

Mormonii învaţă că omul poate deveni Dumnezeu, iar că Dumnezeu a fost odată om:

 

„Dumnezeu Însuşi, Tatăl nostru al tuturor, este un om slăvit, izbăvit, nemuritor, înviat!” (Bruce McConkie, Doctrina mormonă, pag. 322-323, 517, 643).

„… Dumnezeu Însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este un om mântuit şi stă întronat în ceruri…” (Jurnalul discursurilor, V6, P3, 1844)-

„Aşa cum este omul, Dumnezeu a fost cândva: aşa cum Dumnezeu este, omul poate deveni”. (Lorenzo Snow, citat de Milton R. Hunter în lucrarea „Evanghelia de-a lungul timpului”, pag. 105-106).

 

Aceasta este pur şi simplu erezie. Nicăieri Biblia nu spune sau insinuează că Dumnezeu a fost vreodată om sau că omul poate deveni Dumnezeu! Maleahi 3:6 spune: „Pentru că Eu sunt Domnul, eu nu mă schimb…” Cum ar putea fi asta adevărat dacă Dumnezeu ar fi fost cândva om?! Geneza 1:1 spune că Dumnezeu a existat „de la începuturi”, înainte ca omul să fi fost măcar creat. Ioan 4:24 arată că Dumnezeu este un „duh”, iar Isus ne spune în Ioan 1:18 că nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Numerii 23:19 spune că „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău”. Dumnezeu a fost întotdeauna Dumnezeu şi nimeni nu poate vreodată „deveni” Dumnezeu.

 

Negarea dumnezeirii lui Isus Hristos

 

Dumnezeirea lui Isus Hristos este o doctrină fundamentală a creştinismului, totuşi mormonii neagă acest adevăr. Ascensiunea omului la „statutul de dumnezeu” este, pare-se, adevărată, dar Isus Hristos nu este confirmat că Fiu veşnic al lui Dumnezeu în biserica mormonă. Isus al mormonilor a fost un duh preexistent care a fost preaslăvit spre dumnezeire, întocmai cum speră mormonii să fie într-o zi.

 

Dumnezeu este o Treime (I Ioan. 5:7), iar al doilea membru al acestei Treimi este Domnul Isus Hristos. Ioan 1:1 spune că „Cuvântul era Dumnezeu”, iar Ioan 1:14 ne spune că „Cuvântul a devenit trup”. Isus Hristos este Cuvântul întrupat, iar Ioan 1:1 ne spune că Cuvântul era Dumnezeu; astfel, Isus Hristos este Dumnezeu.

 

Isus i-a îngăduit lui Toma să i se adreseze cu „Domnul şi Dumnezeul meu” în Ioan 20:28. În Isaia 9:6, El este numit „puternicul Dumnezeu” şi „Tatăl nepieritor”, iar în Mica 5:2 citim că Isus este „din veşnicie”.

 

Domnul nostru le-a îngăduit oamenilor să i se închine în Ioan 10:38 şi în Matei 14:33, deoarece El este „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). El are, de asemenea, puterea de a ierta păcatele (Marcu 2:5). Isus Hristos este în mod clar dumnezeit, totuşi această doctrină este negată de mormoni.

 

Autorităţi multiple

 

Biblia declară: „La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia 8:20). Cu toate acestea, Biserica Mormonă pretinde că şi alte scrieri, precum Cartea lui Mormon şi scrierile lui Joseph Smith sunt la fel de mult autorităţi. De fapt, Joseph Smith şi-a învăţat oamenii să se îndoiască de acurateţea Bibliei: „… se pare că multe lucruri importante despre mântuirea oamenilor au fost îndepărtate din Biblie, sau au fost rătăcite înainte ca ea să fi fost terminată” (Învăţăturile profetului Joseph Smith, pag. 10).

 

Scrierile mormone susţin poligamia

 

„…dacă un bărbat se însoară cu o fecioară şi doreşte să se însoare cu încă una, iar prima îşi dă consimţământul, iar el se însoară şi cu a doua, iar ele sunt fecioare şi nu s-au mai dat altui bărbat, atunci el este îndreptăţit; el nu poate comite adulter, pentru că ele îi sunt menite lui; pentru că el nu poate fi adulter cu cele care îi aparţin lui şi nimănui altcuiva. Şi dacă are zece fete fecioare dată lui prin această legiuire, el nu poate comite adulter.” (Doctrine şi legăminte, 132:61,62)

  Isus Hristos a susţinut un punct de vedere puţin diferit (Marcu 10:6-9). Nu există cale pentru ca un bărbat să fie „un singur trup” cu mai mult de o femeie. Un bărbat şi soţia sa se vrea a înfăţişa pe Hristos şi biserica Sa (Efeseni 5:23-32), dar acest simbolism este dat deoparte de erezia mormonă a poligamiei.

 

Teoria adevăratei biserici

 

Cartea mormonă, Perla marelui preţ, afirmă că toate celelalte grupări creştine sunt „denaturate” şi sunt o „scârbăvnicie” în ochii lui Dumnezeu (Joseph Smith, 2:19). Astfel de afirmaţii sunt bazate pe ipoteza nescripturală că Domnul Isus Hristos are o anumită organizaţie religioasă pe pământ astăzi, completată de un nume, de membrii şi de o conducere, ceea ce o face „adevărata Lui biserică”. Această doctrină nu se găseşte nicăieri în cuvântul lui Dumnezeu. Toţi cei care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor al lor sunt membrii bisericii Sale, care este un trup duhovnicesc al credincioşilor renăscuţi (Efe. 4:4; 5:23-32; Col. 1:18-24; Evr. 12:23; Apoc. 19:7; 5:9-10; 21:9).

 

Alte învăţături false

 

Mormonii neagă Treimea şi existenţa unui iad în flăcări în sensul ad literam, însă promovează politeismul (mai mulţi dumnezei), botezul pentru cei morţi şi faptul că Isus şi Satana au fost la început fraţi spirituali! Prieteni, să nu faceţi vreo greşeală în ce îi priveşte – mormonismul este un cult periculos. În ochii omului, mormonii par foarte respectabili, dar în lumina lui Dumnezeu se arată cu adevărat lupii în piei de oaie. Isus a spus: „Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.” (Matei 7:15) Nu luaţi aminte la familiile lor drăguţe, la tunsoarea lor fără cusur şi la „misionarii” lor prietenoşi. PRIVIŢI LA DOCTRINELE LOR! (I Timotei 4:1).

 

Nu putem acoperi toate ereziile mormone într-un spaţiu atât de restrâns, ca aici. Pentru lecturi mai aprofundate, recomandăm publicaţia noastră, The Bible Believer's Handbook of Heresies (Îndrumarul ereziilor al credinciosului Bibliei), care pune în lumină multe dintre ereziile propovăduite astăzi în numele Mântuitorului nostru Isus Hristos.

 

Mântuirea prin fapte

 

Mormonii cred că mântuirea cuiva este bazată pe lucruri bune, precum botezul, faptele bune, munca de misionariat şi prin respectarea învăţăturilor mormone. În Articolele credinţei, de James Talmage, îndreptăţirea prin credinţa în Isus Hristos este denumită „o doctrină dăunătoare” de două ori, iar el declară că această idee a fost „o influenţă de la cel malefic” (pag. 107, 480). Bruce McConkie a declarat odată la Universitatea Brigham Young că o relaţie personală cu Isus Hristos este „necorespunzătoare şi periculoasă” (Church News, 20 martie 1982, pag. 5).

 

Efeseni 2:8-9 afirmă: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Romani 4:5 spune că mântuirea vine pentru cei ce nu lucrează pentru mântuire, ci cred în schimb în Isus Hristos!

 

Isus Hristos a venit în această lume pentru a-şi oferi viaţa fără de prihană pentru VOI – pentru a plăti pentru păcatele voastre, deoarece voi nu puteţi. Isus este singura noastră şansă de izbăvire. Doar primindu-l pe El ca Mântuitor al vostru puteţi intra pe poarta raiului. Nu există altă cale. „Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele 4:12)

 

Domnul Isus Hristos a venit şi A PLĂTIT pentru păcatele voastre, vărsându-şi propriul sânge prin calvar. Primindu-L pe El ca Mântuitor al vostru, puteţi fi spălaţi de toate păcatele voastre prin sângele Lui nepreţuit (Apoc. 1:5; Col. 1:15; Fapte 20:28; 1 Petru 1:18-19). Ţineţi minte aceste cuvinte importante din Romani 5:8-9: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

 

Isus A PLĂTIT drumul vostru spre rai! Biserica voastră nu vă poate izbăvi! Doar primindu-L pe Isus Hristos ca Mântuitor puteţi scăpa de damnarea iadului. Vreţi să daţi uitării virtuţile VOASTRE şi să Îl primiţi pe Isus Hristos ca Mântuitor, SINGURA SPERANŢĂ pentru mântuire? Romani 10:13 spune: „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Iar Romani 10:9: „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” De ce nu vă rugaţi chiar acum şi să Îi cereţi Domnului să vină în inimile voastre şi să vă cureţe de toate păcatele? El vă va izbăvi aşa cum a făgăduit.

 

Copyright © 1998 James L. Melton

 

Courtesy of www.biblebelievers.com

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate