Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Apologetica

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

 

Mormonismul (O erezie din adâncurile iadului)

 

 

Prelegere de reverendul Hayes K. Minnick

 

MORMONISMUL: O EREZIE DIN ADÂNCURILE IADULUI

 

FONDATORUL ACESTUIA: Joseph Smith, născut din nişte părinţi cu notorietate în Sharon, statul Vermont, pe 3 decembrie 1805. S-a consemnat că „tatăl lui vindea binecuvântări, iar mama sa era ghicitoare”. Următoarea menţionare, făcută de dr. Edmund B. Fairfield, pe atunci preşedinte al Colegiului Michigan, pune în lumină caracterul lui Joseph Smith: „Era în luna august 1850, când am petrecut o săptămână în imediata vecinătate a orăşelelor Palmyra şi Manchester (din SUA). Mi-au fost menţionaţi trei oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe Joseph Smith de la vârsta de zece până la douăzeci şi cinci sau mai târziu. Mărturia acestor trei bărbaţi s-a desfăşurat fără vreun factor de stres, de nici un fel. Era o mărturie limpede, fermă, fără echivoc, încuviinţată de tustrei. „Joseph Smith este pur şi simplu un mincinos notoriu”. „Noi nu am cunoscut vreodată o altă persoană atât de lipsită de conştiinţă cum era el”. Lucrul pentru care Joseph căpătase notorietatea cea mai mare era discursul lui vulgar şi viaţa sa nespus de destrăbălată.” (Acest citat este dintr-o broşură, „Mormonii sau Sfinţii Zilelor din urmă”, scrisă de reverendul D.H.C. Bartlett). Vezi Matei 7:15-20.

 

ESTE „BIBLIE”: Smith, care era extrem de superstiţios, a devenit cunoscut pentru visele sale stranii în care el cuvânta neîngrădit. A pretins că a avut o viziune cu un înger în noaptea de 21 spre 22 septembrie 1823, înger pe care l-a denumit Moroni şi despre care se spune că este „ultimul dintr-o lungă descendenţă de profeţi ale căror scrieri traduse constituie Cartea lui Mormon”. Moroni i-a spus lui Smith să meargă pe un deal din vecinătatea casei sale din Palmyra, N.Y., unde va găsi tăbliţe de aur inscripţionate. Smith pretinde că a găsit tăbliţele, dar nu i s-a permis să le ia de acolo timp de patru ani, până pe 22 septembrie 1827, atunci când i-au fost date în custodie de îngerul Moroni. Împreună cu tăbliţele de aur, spune Smith, el a găsit o pereche de lentile minunate – două lentile de cristal în ramă de argint – pe care le-a numit Urim şi Thummin. Atunci când analfabetul Smith îşi punea aceste lentile supranaturale, nu numai că putea să citească, ci să şi traducă scrieri mistice. Apoi, ascuns după o cortină, el le-a dictat lui Martin Harris şi Oliver Cowdery conţinutul acelor tăbliţe de aur. Rezultatul, spune Smith, a fost Cartea lui Mormon, care este cartea sfântă a mormonilor. Pentru a-şi desăvârşi escrocheria, Smith a declarat că acele tăbliţe şi lentilele au fost luate înapoi de înger, de îndată ce el a terminat de dictat conţinutul lor. Articolul 8 din Articolele Credinţei ale cultului mormon spune: „Credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, atâta timp cât ea este tradusă corect; credem, de asemenea, că Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu”. Astfel, mormonii susţin ideea că Cartea lui Mormon este o autoritate egală cu Biblia. Brigham Young, care i-a urmat lui Joseph Smith, a declarat despre Carte: „Fiecare duh care mărturiseşte că Joseph Smith este profet şi Cartea lui Mormon este adevărată, este de la Dumnezeu, iar fiecare duh care nu face astfel este de la Antihrist.”

 

Ce blasfemie! Răspunsul nostru la pretenţia lui Joe Smith de a fi avut o revelaţie divină deosebită este că ea a venit cu optsprezece secole întârziere. Canonul Scripturii a fost completat de Cartea Apocalipsei a lui Ioan, ultimul dintre apostoli, pe insula Patmos. Un avertisment special este dat tuturor celor care adaugă sau înlătură din Cuvântul lui Dumnezeu, Apocalipsa 22:18-19. Vezi şi Galateni 1:8-9. Întâmplător, Mormon şi fiul său Moroni fac în schimb o combinaţie semnificativă tată-fiu. Înlăturaţi al doilea „m” de la Mormon şi „i”-ul de la Moroni şi veţi obţine acelaşi cuvânt – „moron” (imbecil, în lb. engleză). Şi chiar pare a fi un sistem cât se poate de imbecil!

 

Conţinutul Cărţii lui Mormon poate fi rezumat astfel: „Ea redă istoria a două rase, prima provenind dintr-o colonie adusă pe pământ pe vremea dispersării de la Turnul Babel; a doua, descinzând din familiile venite spre acest continent [America, nota trad.] dinspre Ierusalim, cu şase sute de ani înainte de epoca creştinismului, pe vremea când Iezechia era rege al Iudeei. Ea relatează despre războaie, călătorii, religie, progres şi decadenţă la aceste rase – progenituri ale indienilor americani, descrie oraşele lor, templele, forturile etc şi conţine o consemnare despre vizita pe acest pământ a lui Isus Hristos, după învierea şi înălţarea Sa, cu particularităţi ale preoţiei Lui în înfiinţarea Bisericii Sale aici, cu aceleaşi principii, precepte, hirotoniri, preoţii şi binecuvântări ca şi în cazul Bisericii de pe continentul asiatic”. (Citat din „Ce cred „mormonii””, de preşedintele Charles W. Penrose). Afirmaţiei fantastice că Isus Hristos, după învierea şi înălţarea Sa ar fi apărut în faţa progeniturilor indienilor americani de pe continentul american îi răspundem că ultimii ochi omeneşti care au văzut înălţarea lui Hristos au fost ai apostolului Ioan de pe insula Patmos. Hristos nu pluteşte de colo până dincolo având apariţii deosebite unor anumiţi oameni, ci până în acest moment este aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu în ceruri, Evrei 1:3; 10:12. În ce priveşte afirmaţia că cartea lui Mormon este sprijinită de fapte ştiinţifice privind originea indienilor americani, următoarea scrisoare de la M. W. Stirling, şef la Institutul Smithsonian, Biroul de Etnologie Americană, Washington 25, D.C., scrisă către reverendul Harry A. McGimsey, căsuţa poştală 1311, Phoenix, Arizona, în decembrie 1946, poate fi citată ca respingere a ei: „Dragul meu Domn, - Scrisoarea dv. din 12 decembrie adresată instituţiei Smithsonian făcea apel la acest birou. Am primit numeroase întrebări legate de întrebuinţarea Cărţii lui Mormon ca istorie adevărată a indienilor americani. Institutul Smithsonian nu a folosit vreodată Cartea lui Mormon, în nici un fel. Nu există vreo corespondenţă între locurile arheologice şi culturile relevate de cercetările ştiinţifice şi datele etnografice, mai mult – este chiar improbabil ca preistoria americană să fi fost aşa cum o descrie Cartea lui Mormon”.

 

DOCTRINELE SALE: 1) Privind Biblia: „Adăugaţi toată această imperfecţiune incertitudinii traducerii şi cel stă strâmb şi judecă drept, ar putea pentru o clipă, să vadă în Biblie în forma ei actuală, un ghid perfect” (Apostol Pratt, în lucrarea „Autoritatea divină a Bibliei, pag. 218). „Nici o carte nu poate fi un ghid unic şi suficient. Trebuie să avem darul preoţiei pentru a ne îndruma” ( Apostol Whitney, în publicaţia News, 27 mai 1924). Umbre de romanism! [aspect al catolicismului care accentuează ritualul, nota trad.]. Este limpede din declaraţiile anterioare că mormonii nu privesc Biblia ca fiind o revelaţie deplină, completă, fundamentală şi autoritară a lui Dumnezeu către om. Mai vezi şi 2 Timotei 3:16-17; 2 Petru 1:20-21; Romani 10:17.

 

2) În privinţa lui Dumnezeu, „Adam este Dumnezeu, Dumnezeul suprem, Creatorul acestei lumi, Dumnezeul nostru şi singurul Dumnezeu cu care avem de-a face. El este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru. Cel ce este Tatăl primei familii omeneşti”. Brigham Young, citat în „Expunerea ereziilor”, pagina 134, de William C. Irvine. Dacă Adam ar fi Dumnezeu, aşa cum pretinde mormonismul, atunci s-ar ajunge la concluzia blasfematoare că Dumnezeu este cel prin care păcatul a venit pe lume, Romani 5:12. O astfel de doctrină falsă trebuie să se prăbuşească sub propria greutate. „La începuturi, căpetenia zeilor a chemat un consiliu al zeilor; iar ei s-au adunat laolaltă şi au întocmit un plan de a crea lumea şi de a o popula”. (Predica, de Joseph Smith). Acesta este politeism! „Ascultaţi acum, voi locuitori ai pământului, evrei şi gentili, sfinţi şi păcătoşi! Când tatăl nostru ADAM a venit în grădina Edenului, a venit trupul său celest şi a adus-o cu el pe Eva, una din soţiile sale. El a ajutat la facerea şi rânduirea lumii. El este Mihail, Arhanghelul, cel din vechime! Despre care oamenii cucernici au scris şi au cuvântat – El este Tatăl şi Dumnezeul nostru.” (Predica, Brigham Young). Vezi şi 1 Corinteni 8:4-6; Isaia 44:6; 45:5; Geneza 3:17-19.

 

3) În privinţa lui Isus Hristos: „Atunci când Fecioara Maria l-a conceput pe pruncul Isus, Tatăl l-a zămislit după propria Sa asemănare. El nu a fost zămislit de Sfântul Duh. Şi cine este Tatăl? El este cel dintâi din familia oamenilor”. Vezi Luca 1:35. Mormonii propovăduiesc blasfemia că Isus a fost căsătorit cu un anumit număr de femei. „Un lucru este sigur, că au existat câteva femei cucernice care l-au iubit pe Isus – precum Maria, sora ei, Marta şi Maria Magdalena; iar Isus le-a iubit mult şi s-a însoţit cu ele mult; şi când El s-a ridicat din morţi, în loc să se arate mai întâi martorilor Săi aleşi, apostolii, a apărut mai întâi acestor femei, sau cel puţin uneia dintre ele – şi anume, Mariei Magdalena. De fapt, ar fi foarte firesc ca un soţ, după înviere, să apară mai întâi în faţa iubitelor sale soţii şi apoi abia să se arate celorlalţi prieteni. Dacă toate faptele lui Isus s-ar fi consemnat, am afla fără îndoială că aceste dragi femei i-au fost soţii”. (Profetul, de apostolul Orson Pratt). „Noi spunem că Isus Hristos a fost căsătorit (la Caana Galileii cu cele două Marii şi cu Marta – vezi Ioan 2:1-11 pentru consemnări din Biblie), aşadar trebuie să-şi fi văzut urmaşii înainte de a fi crucificat” (apostolul O. Hyde). S-ar fi cuvenit să se ascundă după o astfel de afirmaţie [to hide – a se ascunde, nota trad.]. Gândiţi-vă că a afirmat asta despre persoana lui Hristos, despre care Biblia declară că este Dumnezeu în trup. Vezi 1 Tim. 3:16. Îl numesc pe Hristos Dumnezeul un poligam pentru a-şi justifica propriul păcat! Hristos nu a avut urmaşi fizici, Isaia 53:8.

 

4) În legătură cu mântuirea: „Dogma sectară a izbăvirii numai prin credinţă a exercitat o influenţă către rău încă din primele zile ale creştinismului”. (Articolele de credinţă, de apostolul James E. Talmage). „Evanghelia lui Isus Hristos este numită plan de mântuire. Este un sistem de legi care, dacă sunt îndeplinite, se poate obţine izbăvirea” (Cartea conflictelor, de E.F. Perry). „Izbăvirea de păcatele personale poate fi obţinută doar prin supunerea celor cerute de Evanghelie şi printr-o viaţă de fapte bune” (Compendium, de apostolul F.D. Richards şi înţeleptul J.A. Little). „Tinerii din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor Zilelor din Urmă ar trebui să înveţe că căsătoria, aşa cum este ea rânduită de Domnul, este una din harurile de mântuire ale evangheliei, fără de care nu putem căpăta înălţarea către împărăţia cerească. Este un har de mântuire la fel de mare precum botezul, confirmarea şi hirotonirea preoţească sau oricare alt har din evanghelie”. Este limpede din afirmaţiile precedente că sistemul mormon este un sistem al mântuirii prin fapte. Dar vezi Efeseni 2:8-10; Titus 3:5-7; Romani 4:4-5; 11:5-6; Faptele Apostolilor 13:39. Nu suntem mântuiţi de propria noastră supunere, ci de supunerea lui Hristos şi faţă de el, Romani 5:18. Şi asta fie în cazul căsătoriei, fie în orice alt caz care implică condiţia izbăvirii.

 

5) Privind poligamia: „Şi iarăşi, aşa cum este caracteristic legii preoţiei – dacă un bărbat se însoară cu o fecioară şi doreşte să se însoare cu încă una, iar prima îşi dă consimţământul, iar el se însoară şi cu a doua, iar ele sunt fecioare şi nu s-au mai dat altui bărbat, atunci el este îndreptăţit; el nu poate comite adulter, pentru că ele îi sunt menite lui; pentru că el nu poate fi adulter cu cele care îi aparţin lui şi nimănui altcuiva. Şi dacă are zece fete fecioare dată lui prin această legiuire, el nu poate fi adulter, pentru că ele îi aparţin lui şi îi sunt menite lui; prin urmare, este îndreptăţit” (Doctrine şi legăminte, secţiunea 132:61-62). Dar asta este în contradicţie clară cu însăşi Cartea lui Mormon! „Iată, David şi Solomon au avut într-adevăr multe soţii şi concubine, lucru care m-a scârbit, a spus Domnul… Aşadar, copiii mei, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvântul Domnului: căci nici un om dintre voi nu are rânduită o femeie; şi concubine nu are; pentru că Eu, Domnul Dumnezeu, găsesc mulţumire în virtutea femeii, iar dezmăţurile sunt scârbavnice în ochii mei; astfel a grăit Domnul Duhurilor.” (Cartea lui Mormon, Iacob, capitolul 2, versetele 24,27,28, pag. 111, ediţia 1920). Aşa că după ce Joe Smith a avut mai mult de o soţie, el a avut o viziune convenabilă lui şi a scris secţiunea 132 a Doctrinelor şi Legămintelor, pentru a-şi justifica păcatul. „Şi las-o pe roaba Mea, Emma Smith, să le primească pe celelalte (soţii) care i-au fost hărăzite slujitorului meu Joseph, şi care sunt virtuoase şi neprihănite în ochii mei”. Biata Emma! Vezi Geneza 2:24; Matei 19:3-9; 1 Corinteni 7:2; 1 Timotei 3:2, 12; Deuteronomul 17:17; Evrei 13:4.

 

6) Botezul pentru morţi: „Cei vii pot fi botezaţi pentru cei morţi. Cel care a primit harurile din Evanghelie poate fi împuternicit în numele strămoşilor îndepărtaţi care vor primi şi ei harurile pământeşti în privinţa supunerii faţă de spiritul evangheliei… Astfel cei vii devin izbăvitori ai celor morţi întru Isus Hristos, Căpetenia mântuirii lor.” Asta implică doctrina unei a doua şanse: „Persoanele care au murit după ce şi-au trăit zilele fără un prilej de a o primi (Evanghelia), o vor asculta prin duhul lumii, şi astfel i se vor supune sau o vor respinge”. (Ce cred „mormonii”, lucrare de preşedintele Charles W. Penrose, pagina 7). O prostie diavolească, fiecare cuvânt al afirmaţiei! Predica lui Hristos către duhurile din temniţă, 1 Petru 3:19-20, a fost o pronunţare a osândei, nu a unei a doua şanse de mântuire. Bogatul din lumea lui Hades nu a avut o a doua şansă, Luca 16:19-31.

 

7) Sfântul Duh: „Substanţa eterică răspândită prin spaţiu. Cea mai pură, cea mai fină dintre substanţe.” (Spiritul adevărului şi Spiritul greşelii). Referindu-se în mod constant la El în scrierile lor, eşuând mereu să recunoască persoana dumnezeiască a Sfântului Duh.

 

 

Document scris de reverendul Hayes K. Minnick

horizontal rule

Adevărul gol-goluţ despre mormoni

 

 

Mişcarea mormonă a început cu „profetul” Joseph Smith Jr. în anul 1820. Joe (aşa cum era el cunoscut) a fost născut din nişte părinţi mai degrabă ciudaţi, în 1805. Mama lui, Lucy, era implicată în practici oculte şi viziuni, în timp ce tatăl lui, Joseph Sr., petrecea mult timp căutând şi săpând după comori imaginare (inclusiv după capturile căpitanului Kidd).

 

Potrivit scrierilor mormone (Perla Marelui Preţ, Joseph Smith – Istoria 1:1-25), într-o zi a anului 1820, Joe se ruga în pădure atunci când a primit o viziune de la Dumnezeu Tatăl şi Isus. I s-a relevat lui Joe că biserica se afla în apostazie şi că el era cel ales pentru a lansa o nouă religie.

 

Nefiind dornic să lase baltă ocupaţia actuală, aceea de săpător după comori împreună cu tatăl său (folosind „pietre indiciu” şi „nuiele îndrumătoare”), Joe şi-a lăsat „chemarea” în aşteptare pentru trei ani. Atunci, conform propriilor sale însemnări (Perla Marelui Preţ, Joseph Smith – Istoria 1:29-54), i s-a arătat într-o noapte lângă pat îngerul Moroni, în 1823. Moroni, care era fiul slăvit al omului pe nume Mormon (care era mort de 1400 de ani), i-a spus lui Joe despre o carte din tăbliţe de aur, care conţinea „deplinătatea nepieritoarei Evanghelii”. I s-a spus că această carte fusese îngropată la Cumorah Hill, lângă Palmyra, New York, cu vreo 1400 de ani în urmă de către omul pe nume Mormon. Patru ani mai târziu (în 1827), Joe a dezgropat chipurile tăbliţele de aur, împreună cu o pereche de lentile enorme pe care el le-a numit „Urim şi Thummim”. Lentilele erau pentru a traduce hieroglifele de pe tăbliţe. Cu ajutorul singurei sale soţii legitime şi a unui prieten pe nume Oliver Cowdery, Joe a tradus tăbliţele şi le-a publicat în Cartea lui Mormon, în 1830. Mai târziu pe parcursul anului, Joe, soţia sa, fraţii lui (Hyrum şi Samuel) şi Cowdery au înfiinţat „Biserica lui Isus Hristos”, care astăzi este cunoscută ca „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”.

 

Cartea lui Mormon conţine multe plagiate după ediţia engleză a bibliei King James (cel puţin 25.000 de cuvinte). Lucru straniu, deoarece tăbliţele se presupune că erau în pământ cu multe secole înainte ca Biblia King James să fie terminată, în 1611! Cartea lui Mormon mai conţine şi multe greşeli, precum afirmaţia că existaseră elefanţi în emisfera vestică şi posibilităţi de producere avansată a metalului în America înainte de anul 400 după Hristos (Vezi lucrarea Kingdom of the Cults – Regatul cultelor, de Walter Martin, pentru un studiu mai detalia al erorilor din biblia mormonă).

 

Mormonii, sub diriguirea lui Smith, s-au transformat într-o adunătură de desfrânaţi. Joe a fost poligam, având cel puţin douăzeci şi şapte de soţii (unii spun că peste 60). Întreaga şleahtă a părăsit New York-ul pentru Ohio, apoi s-au mutat în Missouri. Guvernatorul din Missouri i-a gonit din teritoriul statului, aşa că ei s-au aşezat în Nauvoo, Illinois şi au construit cel mai mare oraş din stat. În 1844, Joe şi Hyrum au ajuns în puşcărie. Apoi, o mulţime furioasă a dărâmat zidurile închisorii şi i-a ucis pe amândoi. Desigur, acest „martiriu” a asigurat venerarea perpetuă a marelui „profet” Joseph Smith.

„Biserica” s-a despărţit apoi. Familia Smith s-a îndreptat către Independence, statul Missouri şi a pus bazele a ceea ce este azi recunoscută ca „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor Zilelor din Urmă”. Altfel, majoritatea adepţilor lui Smith l-au ales pe Brigham Young ca noua lor căpetenie.

 

Pentru a se sustrage legilor SUA, Young i-a condus pe mormoni din Nauvoo în Salt Lake City, în anul 1847 (oraş care pe atunci aparţinea Mexicului). În următorii treizeci de ani, Young şi „sfinţii” săi au pus piatra de temelie a cultului mormon.

 

Puţin cunoscut de cei mai mulţi dintre mormoni, Young era mai degrabă un personaj dur şi fără scrupule. În 1857, el îi ordonă episcopului John D. Lee să ucidă peste o sută de imigranţi nemormoni dintr-un vagon de tren. Douăzeci de ani mai târziu, Lee a fost prins şi executat de către guvernul SUA. Young a scăpat de pedeapsă, iar rolul lui în Masacrul de la Muntele Meadows a scăpat din cărţile de istorie mormone.

 

Young şi-a petrecut aproape întreaga „preoţie” eschivându-se legii, pentru a continua practica imorală a poligamiei. În momentul morţii sale, în 1877, Young avea şaptesprezece soţii şi cincizeci şi şase de copii.

 

Astăzi, biserica mormonă este administrată de „autorităţile sale generale”. Aceste autorităţi constau în „Prima preşedinţie”, „Consiliul celor 12 apostoli”, „Întâiul Cvorum al celor şaptezeci” şi prezidiul acestuia, „Episcopatul de prezidiu” şi „Patriarhul bisericii”.

 

Mormonii de sex masculin de peste douăzeci de ani sunt împărţiţi în preoţii. Ordinul Aaronic este preoţia cea mai de jos, în vreme ce ordinul Melchizedek este preoţia cea mai înaltă.

 

Biserica este divizată în mii de „epitropii” şi „stâlpi”, având peste 2000 de ramuri şi 180 de misiuni, precum şi mai mult de 5.000.000 de membri.

 

Mormonii sunt oameni cu înclinaţie misionară pregnantă, cu peste 26.000 de misionari activi. Totuşi, o mare parte din armata de misionari constă din tineri şi tinere cu vârsta puţin peste 20 de ani, care trebuie să slujească doi ani în activitatea misionară, întreţinându-se singuri.

 

Mormonii de azi sunt oameni foarte respectaţi în societate, deşi nu este nimic respectabil în doctrinele lor. Unele sunt cam aşa:

 

Este promovată dumnezeirea omului.

 

Mormonii învaţă că omul poate deveni Dumnezeu, iar că Dumnezeu a fost odată om:

 

„Dumnezeu Însuşi, Tatăl nostru al tuturor, este un om slăvit, izbăvit, nemuritor, înviat!” (Bruce McConkie, Doctrina mormonă, pag. 322-323, 517, 643).

„… Dumnezeu Însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este un om mântuit şi stă întronat în ceruri…” (Jurnalul discursurilor, V6, P3, 1844)-

„Aşa cum este omul, Dumnezeu a fost cândva: aşa cum Dumnezeu este, omul poate deveni”. (Lorenzo Snow, citat de Milton R. Hunter în lucrarea „Evanghelia de-a lungul timpului”, pag. 105-106).

 

Aceasta este pur şi simplu erezie. Nicăieri Biblia nu spune sau insinuează că Dumnezeu a fost vreodată om sau că omul poate deveni Dumnezeu! Maleahi 3:6 spune: „Pentru că Eu sunt Domnul, eu nu mă schimb…” Cum ar putea fi asta adevărat dacă Dumnezeu ar fi fost cândva om?! Geneza 1:1 spune că Dumnezeu a existat „de la începuturi”, înainte ca omul să fi fost măcar creat. Ioan 4:24 arată că Dumnezeu este un „duh”, iar Isus ne spune în Ioan 1:18 că nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Numerii 23:19 spune că „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău”. Dumnezeu a fost întotdeauna Dumnezeu şi nimeni nu poate vreodată „deveni” Dumnezeu.

 

Negarea dumnezeirii lui Isus Hristos

 

Dumnezeirea lui Isus Hristos este o doctrină fundamentală a creştinismului, totuşi mormonii neagă acest adevăr. Ascensiunea omului la „statutul de dumnezeu” este, pare-se, adevărată, dar Isus Hristos nu este confirmat că Fiu veşnic al lui Dumnezeu în biserica mormonă. Isus al mormonilor a fost un duh preexistent care a fost preaslăvit spre dumnezeire, întocmai cum speră mormonii să fie într-o zi.

 

Dumnezeu este o Treime (I Ioan. 5:7), iar al doilea membru al acestei Treimi este Domnul Isus Hristos. Ioan 1:1 spune că „Cuvântul era Dumnezeu”, iar Ioan 1:14 ne spune că „Cuvântul a devenit trup”. Isus Hristos este Cuvântul întrupat, iar Ioan 1:1 ne spune că Cuvântul era Dumnezeu; astfel, Isus Hristos este Dumnezeu.

 

Isus i-a îngăduit lui Toma să i se adreseze cu „Domnul şi Dumnezeul meu” în Ioan 20:28. În Isaia 9:6, El este numit „puternicul Dumnezeu” şi „Tatăl nepieritor”, iar în Mica 5:2 citim că Isus este „din veşnicie”.

 

Domnul nostru le-a îngăduit oamenilor să i se închine în Ioan 10:38 şi în Matei 14:33, deoarece El este „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). El are, de asemenea, puterea de a ierta păcatele (Marcu 2:5). Isus Hristos este în mod clar dumnezeit, totuşi această doctrină este negată de mormoni.

 

Autorităţi multiple

 

Biblia declară: „La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia 8:20). Cu toate acestea, Biserica Mormonă pretinde că şi alte scrieri, precum Cartea lui Mormon şi scrierile lui Joseph Smith sunt la fel de mult autorităţi. De fapt, Joseph Smith şi-a învăţat oamenii să se îndoiască de acurateţea Bibliei: „… se pare că multe lucruri importante despre mântuirea oamenilor au fost îndepărtate din Biblie, sau au fost rătăcite înainte ca ea să fi fost terminată” (Învăţăturile profetului Joseph Smith, pag. 10).

 

Scrierile mormone susţin poligamia

 

„…dacă un bărbat se însoară cu o fecioară şi doreşte să se însoare cu încă una, iar prima îşi dă consimţământul, iar el se însoară şi cu a doua, iar ele sunt fecioare şi nu s-au mai dat altui bărbat, atunci el este îndreptăţit; el nu poate comite adulter, pentru că ele îi sunt menite lui; pentru că el nu poate fi adulter cu cele care îi aparţin lui şi nimănui altcuiva. Şi dacă are zece fete fecioare dată lui prin această legiuire, el nu poate comite adulter.” (Doctrine şi legăminte, 132:61,62)

  Isus Hristos a susţinut un punct de vedere puţin diferit (Marcu 10:6-9). Nu există cale pentru ca un bărbat să fie „un singur trup” cu mai mult de o femeie. Un bărbat şi soţia sa se vrea a înfăţişa pe Hristos şi biserica Sa (Efeseni 5:23-32), dar acest simbolism este dat deoparte de erezia mormonă a poligamiei.

 

Teoria adevăratei biserici

 

Cartea mormonă, Perla marelui preţ, afirmă că toate celelalte grupări creştine sunt „denaturate” şi sunt o „scârbăvnicie” în ochii lui Dumnezeu (Joseph Smith, 2:19). Astfel de afirmaţii sunt bazate pe ipoteza nescripturală că Domnul Isus Hristos are o anumită organizaţie religioasă pe pământ astăzi, completată de un nume, de membrii şi de o conducere, ceea ce o face „adevărata Lui biserică”. Această doctrină nu se găseşte nicăieri în cuvântul lui Dumnezeu. Toţi cei care îl primesc pe Hristos ca Mântuitor al lor sunt membrii bisericii Sale, care este un trup duhovnicesc al credincioşilor renăscuţi (Efe. 4:4; 5:23-32; Col. 1:18-24; Evr. 12:23; Apoc. 19:7; 5:9-10; 21:9).

 

Alte învăţături false

 

Mormonii neagă Treimea şi existenţa unui iad în flăcări în sensul ad literam, însă promovează politeismul (mai mulţi dumnezei), botezul pentru cei morţi şi faptul că Isus şi Satana au fost la început fraţi spirituali! Prieteni, să nu faceţi vreo greşeală în ce îi priveşte – mormonismul este un cult periculos. În ochii omului, mormonii par foarte respectabili, dar în lumina lui Dumnezeu se arată cu adevărat lupii în piei de oaie. Isus a spus: „Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.” (Matei 7:15) Nu luaţi aminte la familiile lor drăguţe, la tunsoarea lor fără cusur şi la „misionarii” lor prietenoşi. PRIVIŢI LA DOCTRINELE LOR! (I Timotei 4:1).

 

Nu putem acoperi toate ereziile mormone într-un spaţiu atât de restrâns, ca aici. Pentru lecturi mai aprofundate, recomandăm publicaţia noastră, The Bible Believer's Handbook of Heresies (Îndrumarul ereziilor al credinciosului Bibliei), care pune în lumină multe dintre ereziile propovăduite astăzi în numele Mântuitorului nostru Isus Hristos.

 

Mântuirea prin fapte

 

Mormonii cred că mântuirea cuiva este bazată pe lucruri bune, precum botezul, faptele bune, munca de misionariat şi prin respectarea învăţăturilor mormone. În Articolele credinţei, de James Talmage, îndreptăţirea prin credinţa în Isus Hristos este denumită „o doctrină dăunătoare” de două ori, iar el declară că această idee a fost „o influenţă de la cel malefic” (pag. 107, 480). Bruce McConkie a declarat odată la Universitatea Brigham Young că o relaţie personală cu Isus Hristos este „necorespunzătoare şi periculoasă” (Church News, 20 martie 1982, pag. 5).

 

Efeseni 2:8-9 afirmă: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Romani 4:5 spune că mântuirea vine pentru cei ce nu lucrează pentru mântuire, ci cred în schimb în Isus Hristos!

 

Isus Hristos a venit în această lume pentru a-şi oferi viaţa fără de prihană pentru VOI – pentru a plăti pentru păcatele voastre, deoarece voi nu puteţi. Isus este singura noastră şansă de izbăvire. Doar primindu-l pe El ca Mântuitor al vostru puteţi intra pe poarta raiului. Nu există altă cale. „Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele 4:12)

 

Domnul Isus Hristos a venit şi A PLĂTIT pentru păcatele voastre, vărsându-şi propriul sânge prin calvar. Primindu-L pe El ca Mântuitor al vostru, puteţi fi spălaţi de toate păcatele voastre prin sângele Lui nepreţuit (Apoc. 1:5; Col. 1:15; Fapte 20:28; 1 Petru 1:18-19). Ţineţi minte aceste cuvinte importante din Romani 5:8-9: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

 

Isus A PLĂTIT drumul vostru spre rai! Biserica voastră nu vă poate izbăvi! Doar primindu-L pe Isus Hristos ca Mântuitor puteţi scăpa de damnarea iadului. Vreţi să daţi uitării virtuţile VOASTRE şi să Îl primiţi pe Isus Hristos ca Mântuitor, SINGURA SPERANŢĂ pentru mântuire? Romani 10:13 spune: „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Iar Romani 10:9: „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” De ce nu vă rugaţi chiar acum şi să Îi cereţi Domnului să vină în inimile voastre şi să vă cureţe de toate păcatele? El vă va izbăvi aşa cum a făgăduit.

 

Copyright © 1998 James L. Melton

horizontal rule

Ce NU vă vor spune misionarii mormoni

 

 

Celor mai mulţi dintre noi le-a bătut la uşă un misionar mormon. Dacă l-aţi invitat înăuntru şi aţi ascultat prezentarea crezurilor lor, probabil că aţi aflat că majoritatea, dar nu chiar toate dintre ele, sunt foarte asemănătoare, aşa cum spun ei, cu crezurile creştinilor. În orice caz, atunci când încearcă să vă convingă că biserica dumneavoastră este una greşită şi că biserica mormonă este cea dreaptă, există câteva puncte pe care ei le lasă intenţionat nespuse. În cele ce urmează este o listă de credinţe mormone pe care misionarii vor omite să vi le spună:

 

Vor omite să vă spună că Dumnezeul căruia i se închină ei nu a fost Dumnezeu din totdeauna.

„Noi ne-am imaginat şi am presupus că Dumnezeu a existat din veşnicie ca Dumnezeu. Eu voi respinge ideea aceasta şi voi înlătura vălul, astfel ca voi să puteţi vedea”. (Învăţăturile profetului Joseph Smith, pag. 345).

 

Vor evita să vă spună că ei cred că Isus Hristos este spiritul înfrăţit al lui Satana:

„Numirea lui Isus pentru a fi Mântuitor al lumii a fost contestată de unul dintre ceilalţi fii ai lui Dumnezeu. El se numea Lucifer, fiu al dimineţii. Trufaş, ambiţios şi însetat de putere şi glorie, acest spirit înfrăţit al lui Isus a încercat cu disperare să devină Mântuitor al omenirii”. (Milton R. Hunter, Evanghelia de-a lungul timpului, pag. 15)

 

Ei vor omite să vă spună că, potrivit mormonismului, Isus Hristos ar fi fost poligam.

„Am descoperit că unele dintre documentele răsăritene mă prezintă ca pe un mare blasfemator, deoarece am spus, în prelegerea despre căsătorie de la ultima noastră conferinţă, că Isus a fost căsătorit în Cana Galileii, că Maria, Marta şi altele i-au fost soţii şi că el a zămislit copii”. (Orson Hyde, Jurnalul discursurilor 2:210).

 

Marele motiv al izbucnirii acestui sentiment public de anatemizare este legat de Hristos şi discipolii lui, lucru care i-a provocat crucificarea, fiind evident bazat pe poligamie, potrivit mărturiei filosofilor care au apărut în acea vreme. Credinţa în doctrina pluralităţii soţiilor i-au pricinuit lui Isus persecutarea, ca şi adepţilor lui. Aproape că putem crede că ei erau „mormoni”” (Jedediah M. Grant, Jurnalul discursurilor, 1:346).

 

Ei nu vă vor spune faptul că, pentru cel puţin jumătate de secol, liderii lor bisericeşti propovăduiau că Adam a fost cu adevărat Dumnezeu şi singurul Dumnezeu cu care am avut de a face.

„Acum ascultaţi, voi locuitori ai pământului, evrei şi gentili, sfinţi şi păcătoşi! Atunci când tatăl nostru Adam a venit în grădina Edenului, a venit cu corpul lui ceresc şi a adus-o cu el pe Eva, una dintre soţiile sale. El a ajutat la facerea şi rânduirea acestei lumi. El este Mihail, Arhanghelul, cel din vremurile străvechi! Despre care oamenii sfinţi au scrie şi glăsuit – El este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru şi singurul Dumnezeu cu care avem de-a face.” (Brigham Young, Jurnalul discursurilor, 1:50).

 

„Am învăţat din experienţă că există numai un singur Dumnezeu care la care oamenii aceştia se raportează şi el este dumnezeul care se raportează la acest pământ – primul om. Acest om dintâi şi-a trimis propriul fiu să izbăvească lumea…” (Heber C. Kimball, Jurnalul discursurilor, 4:1).

 

Ei vor ezita să vă spună că Brigham Young, care a deţinut funcţia de preşedinte al bisericii mormonilor mai mult decât oricare alt om, propovăduia că bărbaţii trebuie să practice poligamia pentru a putea deveni dumnezei.

„Singurii oameni care devin dumnezei, chiar Fii ai lui Dumnezeu, sunt aceia care vor intra în poligamie” (Jurnalul discursurilor 11:269)

 

Vor evita să vă spună că Cartea lui Mormon nu reuşeşte să aibă în conţinut vreo doctrină mormonă.

Multe porţiuni ale acestei Scripturi mormone contrazice chiar teologia mormonă.

 

Ei omit să vă spună despre ceremoniile lor secrete din templu, de până în aprilie 1990, care îi portretizau pe preoţii creştini ca servitori ai Satanei. Nu vă vor spune nici despre lenjeria intimă pe care o poartă, pe care o consideră sacră şi cred că îi protejează.

 

Vor evita să vă spună că liderii mormoni propovăduiau faptul că Isus a fost conceput prin relaţii sexuale între Dumnezeu şi Maria.

„… cum sunt zămisliţi copiii? Eu răspund că aşa cum şi Isus Hristos a fost zămislit de tatăl său. Diferenţa dintre Isus Hristos şi alţi bărbaţi este aceasta: părinţii noştri în carne şi oase sunt muritori, sunt supuşi morţii: dar Tatăl lui Isus Hristos întrupat este dumnezeul Cerurilor” (Joseph F. Smith, Manualul serii în familie, 1972, pag. 125)

 

Nu vă vor spune că ei cred că Biblia a fost denaturată de-a lungul veacurilor şi că nu se poate avea o încredere deplină numai în ea.

„Eu cred că Biblia era bună atunci când a ieşit de sub pana scriitorilor ei originali. Traducători ignoranţi, scribi neglijenţi sau preoţi mânaţi de interes şi corupţi au comis multe greşeli.” (Învăţăturile profetului Joseph Smith, pag. 327).

„Dar Biblia a fost jefuită de limpezimea sa; multe capitole sacre au fost pierdute, altele respinse de Biserica Romană, iar puţinele pe care le mai avem au fost copiate şi recopiate de atâtea ori, încât trebuie să admitem că aproape fiecare verset a fost denaturat şi mutilat în ultimul hal.” (Orson Pratt, Vizionarul, pag. 213).

 

Vor evita să vă spună că Cartea lui Mormon şi Doctrina şi legămintele, despre care ei pretind că sunt sacre şi fără cusur, se contrazic reciproc de multe ori.

De exemplu, în Cartea lui Mormon, Dumnezeu a denumit faptele de poligamie ale lui David şi Solomon un lucru dezgustător, în timp ce în Doctrina şi legămintele, El afirmă că sunt îndreptăţite. Iacob 2:24 din Cartea lui Mormon spune: „Iată, David şi Solomon într-adevăr au avut multe soţii şi concubine, lucru care a fost scârbavnic în ochii mei, a spus Domnul”. Totuşi, secţiunea 132:1 din Doctrina şi legămintele afirmă: „Cu adevărat, astfel îţi vorbeşte Domnul ţie, slujitor al meu Joseph, întrucât tu ai vrut să ştii şi să pricepi cum Eu, Domnul, am îndreptăţit pe servii mei Avraam, Isac şi Iacob, precum şi pe Moise, David şi Solomon, slujitorii mei, în virtutea principiului şi doctrinei de a avea mai multe soţii şi concubine.

 

Vor omite să vă spună că ei folosesc termeni creştini cu înţelesuri mormone.

De exemplu, probabil că un mormon va fi de acord cu voi că o persoană trebuie să renască. Pentru mormon, însă, „renaştere” este un proces care începe la botezul cu apă. Un alt exemplu sunt cuvintele „mântuire” şi „izbăvire”, noţiuni care sunt sinonime în gândirea unui creştin. Totuşi, izbăvirea generală la mormoni înseamnă pur şi simplu că învierea va fi primită de toată lumea după moarte. Mântuirea, sau izbăvirea individuală, este răsplata obţinută de mormon pentru respectarea legilor bisericii mormone. „Viaţa veşnică” pentru mormon înseamnă dumnezeire. În privinţa cuvântului „scriptură”, creştinul se gândeşte la Biblie, în vreme ce mormonul se poate gândi nu doar la ea, ci la fel de bine şi la Cartea lui Mormon, la Doctrina şi legămintele şi la Perla marelui preţ.

 

Nu vă vor spune că pentru a obţine intrarea în cea mai înaltă formă a raiului mormon, împărăţia cerească, trebuie să îl accepţi pe Joseph Smith Jr. ca profet al lui Dumnezeu. Credinţa numai în Isus, învaţă mormonismul, te va obliga să petreci veşnicia într-o formă interioară a raiului.

Cel de-al zecelea preşedinte al Bisericii Sfinţilor Zilelor de pe Urmă, Joseph Fielding Smith, a declarat în cartea sa, Doctrinele mântuirii, că „Nu există izbăvire fără să îl primeşti pe Joseph Smith. Cuvântul „izbăvire” folosit în contextul acesta înseamnă într-adevăr „mântuire”, deoarece un precedent apostol mormon, Bruce R. McConkie, stabilea în cartea sa „Doctrina mormonă” că izbăvirea generală este dată oricui, indiferent de credinţă. Izbăvirea personală sau preaslăvirea către cea mai înaltă formă de rai mormon survine doar acceptându-l pe Joseph Smith ca profet al lui Dumnezeu şi respectând legile Bisericii Sfinţilor Zilelor de pe Urmă.

 

Vor omite să vă spună că fondatorul lor, Joseph Smith Jr. a făcut multe profeţii mincinoase care, conform Bibliei, l-ar categorisi ca proroc mincinos, în loc de profet adevărat al lui Dumnezeu.

De pildă, în 1835 Joseph Smith a afirmat că Domnul va veni a doua oară în doar 56 de ani. Vom înţelege din această „profeţie” că Isus Hristos va reveni pe pământ în sau înainte de 1891; fără îndoială că Joseph Smith a greşit (Istoria bisericii 2:182). În 1832, Joseph Smith a afirmat că a avut o revelaţie privind ridicarea unui templu în localitatea Independence, Missouri. Potrivit secţiunii 84, versetele 4 şi 5 din Doctrina şi legămintele, el a declarat că „acest templu va fi zidit în vremea acestei generaţii. Pentru că într-adevăr, această generaţie nu se va fi stins până ce o casă întru Domnul va fi ridicată, iar un nor se va odihni deasupra ei…” – până în ziua de azi, locul consemnat de Smith nu a reuşit să arate vederii un templu măreţ, în schimb este acoperit cu o iarbă de toată frumuseţea. De fapt, biserica mormonă nici măcar nu este proprietara acelui teren.

 

horizontal rule

De ce Biserica Sfinţilor din Zilele de pe Urmă / Biserica Mormonă nu va fi NICIODATĂ parte a Trupului lui Hristos

Răspuns la eforturile unor oameni precum Greg Johnson (Standing Together),

Richard Mouw (Seminarul Teologic Fuller), Craig Hazen (Universitatea Biola),

Ravi Zacharias (RZIM) şi mulţi alţii care încearcă să întocmească un fel de alianţă „Evangheliştii şi mormonii împreună” fără temei

 

De Sandy Simpson, 26 octombrie 2005

 

A existat un efort continuu, de când organizaţia Evangheliştii şi catolicii împreună (ECI) a făcut demersuri pentru a răspândi definirea a ceea este creştinismul prin intermediul celor menţionaţi anterior, printre alţii. Noua Reformare Apostolică (NRA) are o programă prin care încearcă să dea împuterniciri nebiblice unor falşi apostoli, precum C. Peter Wagner, pentru a „înlătura” guvernele lumii şi a prelua controlul, ceea ce înseamnă şi că trebuie să contrafacă o „renaştere” acolo unde nu există vreuna şi nici nu a existat. Aşa că, pentru a îndeplini aceste false profeţii ale falşilor profeţi ai NRA, oamenii implicaţi în această mişcare eretică, cum ar fi Richard Mouw, îşi flutură baghetele asupra mormonilor şi îi intitulează „creştini”, spre consternarea şi jena creştinilor care desluşesc învăţăturile mormonismului şi în faţa cărora nu pot şi nu vor ceda.

 

Aşa că haideţi să vedem aceste înşelătoare punţi zidite laolaltă cu mormonii, în direcţia unui alt tip de document al „ECI”. Mormonii nu vor renunţa NICIODATĂ la „textele sacre” ale lor. Iată aici câteva citate pentru a arăta cum văd ei Cartea lui Mormon şi pe Joseph Smith, citate luate din câteva website-uri de-ale lor. Observaţi că mormonii nu au doar două scripturi „sacre”, au patru.

 

The Book of Abraham (Cartea lui Avraam) este acum inclusă în "The Pearl of Great Price"(Perla Marelui Preţ) şi este una dintre cele patru cărţi sfinte mormone, laolaltă cu Biblia, Cartea lui Mormon şi „Doctrină şi Legăminte” (Mormonismul – Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (LDS),  http://members.aol.com/browne/mormon.html)

 

Biblia este singura carte sfântă din lumea de astăzi, dată prin Sfântul Duh.

Romani 15:4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.

Romani 16:25-27 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos, – potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

Nici una dintre cărţile pe care mormonii le numesc „sfinte”, cu excepţia Bibliei, nu sunt de fapt sfinte. Dar mormonii nu vor renunţa NICIODATĂ la aceste false scripturi, deoarece asta ar însemna sfârşitul întregii lor organizaţii. Biblia şi Cartea lui Mormon sunt văzute ca texte „sfinte” în aceeaşi măsură de către mormoni.

„O hermeneutică a textelor sacre: istoricismul, revizionismul, pozitivismul şi Biblia şi Cartea lui Mormon” (http://farms.byu.edu/display.php?table=review&id=32)

 

„Un semn pentru toţi oamenii: Mesajul sacru şi misiunea Cărţii lui Mormon(http://farms.byu.edu/display.php?table=review&id=15)

 

Cartea lui Mormon este denumită o „cronică sacră”, chiar dacă este plină de contrafaceri istorice şi minciui, fiind totuşi aprobată de mulţi cercetători.

Deşi nu este o istorie seculară a nefiţilor, Cartea lui Mormon este o cronică sacră sau, ca să folosim cuvintele înţeleptului Boyd K. Packer, „saga unui mesaj”” (1) (Boyd K. Packer, "The Things of My Sou," – „Lucruri de suflet” Ensign 16 (April 1986): 59

http://farms.byu.edu/display.php?table=jbms&id=29&previous=L3B1YmxpY2F0aW9ucy9ib29rb2Ztb3Jtb252aWV3LnBocA

 

Joseph Smith îi îndeamnă pe mormoni să se afunde în Cartea lui Mormon.

Afirmaţia Profetului îi îndeamnă pe toţi să se adâncească în Cartea lui Mormon, în loc să privească doar de pe margine şi să vorbească despre această însemnare sacră” (Cea mai corectă dintre cărţi: de ce Cartea lui Mormon este cheia Scripturii). http://farms.byu.edu/display.php?table=review&id=98

Observaţi că mai înainte Joseph Smith este numit „Profetul”. Acest fapt ne conduce către cea de a doua erezie afurisită a mormonismului, aşa cum sunt multe altele. Pentru o detaliere mai bună asupra falselor precepte ale cultului Bisericii Sfinţilor Zilelor de pe Urmă, accesaţi adresa următoare.

 

Biserica Biserica Sfinţilor din Zilele de pe Urmă / Mormonismul

http://www.letusreason.org/LDSdir.htm

 

Mormonii venerează şi urmează un profet fals şi eretic.

 

Afirmaţia lui Joseph Smith, prin urmare, este o declaraţie concisă a faptului că Cartea lui Mormon este „cea mai corectă dintre cărţi”, pentru că are puterea de a schimba indivizii în oameni (creştini) mai corecţi. Această schimbare poate surveni doar printr-o mai bună înţelegere a lui Hristos ca figură „cheie” din Cartea lui Mormon şi prin înfăptuirea celor cerute acolo, lucruri care cuprind toate „preceptele” care îl aduc pe om mai aproape de Dumnezeu. (Cea mai corectă dintre cărţi: de ce Cartea lui Mormon este cheia Scripturii)

http://farms.byu.edu/display.php?table=review&id=98

 

Faptul că Joseph Smith numeşte Cartea lui Mormon „cea mai corectă dintre cărţi” nu este doar o învăţătură falsă, este o minciună. Ce spune Biblia despre mincinoşi.

 

Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

 

Smith este privit ca un profet de acelaşi rang cu proorocii din Biblie, de fapt chiar mai presus, căci el a avut deodată o nouă revelaţie de la Dumnezeu în acest „ultim demers”.

 

Dacă oamenii de astăzi ar fi întrebaţi, aşa cum au fost cei din vremea Mântuitorului, „De unde are acest om (Joseph Smith) înţelepciunea?” noi am declara fără ezitare: „A primit-o din Ceruri”. „Lăudat fie omul care a avut comuniune cu Iehova! Isus a uns acest „Profet şi vizionar” – binecuvântat pentru a deschide ultima dispensă; regii îl vor proslăvi şi naţiunile i se vor pleca”. (Joseph Smith: Prophet, Seer, and Revelator – Joseph Smith: profet, vizionar, revelator.  Discurs al preşedintelui David O. McKay pentru BYU Founders' Day Exercises, October 6, 1941. Birgham Young University, Provo, UT., http://www.byu.edu/edlf/archives/mckay/41oct.html)

 

Din experienţa mea cu mormonii în Insulele Pacificului, singura cale în care „regii îl proslăvesc”, conducerea insulei sau „naţiunile i se pleacă” lui Joseph Smith şi Bisericii Mormone este dacă aceştia sunt plătiţi să facă astfel, sau prin intermediul scolasticii de la Universitatea Brigham Young.

 

Aşadar, cazul este închis în privinţa mormonilor ca parte a Trupului lui Hristos până în ziua în care ei, ca organizaţie, vor da uitării falsele lor scripturi şi falşii profeţi şi planurile ridicole ale unor oameni ca Ravi Zacharias, Craig Hazen, Richard Mouw şi Greg Johnson! Dacă mormonii vor să fie mântuiţi, trebuie să îşi mărturisească păcatele, îndeosebi cele de a fi părtaşi la un grup de cult, de a crede în alt Isus, în alt Duh, în altă Evanghelie, precum şi falsele lor scripturi şi profeţii mincinoşi.

 

Hei, trebuie să lepădăm păcatul şi păgânismul pentru a ne naşte iar. Ei nu ar trebui?

 

P.S. Am prezis încă din 1998 că progresul pe care îl va avea acest compromis ecumenic-interconfesional. Pentru cei interesaţi, articolul este aici. Din păcate, totul devine realitate ca dintr-un vis rău.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate