Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Bogomilii (continuare)

 

SECȚIUNEA XIX

 

MAI MULTE CRUCIADE – OSTLITATEA PAPEI INNOCENT IV.—MĂSURI MAI BLÂNDE DAR NU EFICIENTE

 

În 1246, papa Innocent IV a văzut necesitatea unei a treia cruciade în Bosnia, și a încredințat-o arhiepiscopului de Colocz. Om învățat în arta războiului, regele Bela IV l-a ajutat. A măcelărit mulți eretici, a aruncat mii în închisoare, a convins papa că scaunul romano catolic din Bosnia a fost transferat de la dioceza arhiepiscopală Spalato la cea din Colocz. Dar victoria a fost scurtă. Un episcop a fost pus în Bosnia după prima cruciadă în 1240, și și-a păstrat autoritatea episcopală, nu fără dificultate până în 1256. Bogomilii creșteau și suveranitatea ungară nu mai avea putere în Bosnia.

 

Papii Alexander IV., Urban IV., și Clement IV., mai luminați și mai politici ca predecesorii lor, au abandonat metoda convertirii bogomililor prin foc și sabie și au recurs la convingere. Călugări Dominicani și Franciscani au fost stabiliți Bosnia între 1257 - 1260, și argumentele au luat locul violenței. Nu era un episcop Romano Catolic în Bosnia încă, și nici convingerea nu a fost mai eficientă ca sabia.

 

Nu s-a înregistrat nicăieri că bogomilii s-au ridicat împotriva persecutorilor lor sau că au obținut puterea, că au vrut să persecute și ei sau să se răzbune. Au urmat exemplul lui Hristos, care când era blestemat, nu blestema, ci suferea cu răbdare.

 

horizontal rule

SECȚIUNEA XX

 

STABILIREA INCHIZIȚIEI ÎN BOSNIA – SCRISOAREA PAPEI IOAN XXII – MĂRTURII ANTERIOARE DESPRE PURITATEA BOGOMILILOR

 

În 1275, Bosnia a trecut sub conducerea regelui Serbiei, Stephen Dragutin, și a succesorului lui, Milutin Urosh II. Ultimul favoriza biserica romană și în și în 1291 a permis la 2 frați Franciscani să stabilească inchiziția în Bosnia. Dar la început dinții acestei tociți. 60 de ani, bisericile bogomile au avut liniște și umblau în teamă de Domnul și se înmulțeau.

 

Apoi, mâna persecutorului s-a ridicat împotriva lor cu violență. ungarii au recâștigat în Bosnia, și autoritatea romană a fost restabilită. În iunie 1325, papa Ioan XXII a scris 2 scrisori către Charles, regele Ungariei și către Stephen Kotromanovic, Ban de Bosnia. Scrisoarea există încă și este datată din Avignon. Traducerea literală este:

 

Iubitului nostru fiu și nobil Stephen, prinț de Bosnia: știind că ești un fiu credincios al bisericii, te însărcinăm să extermini ereticii de pe domeniile tale și să ajuți pe Fabian, inchizitorul nostru, deoarece mulți eretici din toate părțile au venit în Bosnia, ca să aducă erorile lor obscene și să locuiască în siguranță. Acești oameni veninoși, cu minți corupte, arată o simplitate exterioară și folosesc numele de creștini, dar au vorbirea alunecoasă, umilă, dar în secret ucid și sunt lupi în haine de oi, ca să înșele oile lui Hristos31.

 

 Sunt periculoși, distrug lupii blânzi și timizi ai inchiziției.

 

Nu era prima dată când bogomilii erau acuzați de ipocrizie. Cu 3 secole înainte, prezbiterul Cosmas a spus: când oamenii le văd comportamentul, îi cred sinceri și îi consultă în legătură cu sufletele lor. Dar ei, ca niște lupi, înghit mielul și plini de umilință se portă ca și când ei știu ce este în cer. Euthymius, scribul lui Alexius Comnenus, care a furnizat dovezile pentru arderea pe rug a bătrânului bulgar, spune despre ei: ei spun celor care le ascultă doctrinele, să respecte poruncile evangheliei, să iubească. Dar ei otrăvesc și duc la pierzare.

 

Acești preoți confirmă puritatea bogomililor

 

horizontal rule

SECȚIUNEA XXI.

 

MAI MULTE PERSECUȚII – O AMÂNARE A FURIEI EI SUB ȚARUL SÂRB
STEPHEN DUSHAN.—DOMNIA DINASTIEI TVART-KO

 

Apelul la regele Ungariei și la banul din Bosnia au avut efect. Edictele de persecuție au pornit în 1330; inchizitorul și-a aplicat artele satanice și din nou crinii de pe câmp, bătrânii au fost călcați în picioare. Lideri, bătrâni, credincioși au fost arși sau alungați și ororile vechilor cruciade s-au repetat. Dar zelul inchizitorului Fabian cu ajutor regal nu a diminuat numărul lor.

 

În  1337, papa Benedict XII care a urmat lui Ioan Persecutorul a descoperit că Bosnia era mai eretică decât oricând și a pornit a patra cruciadă împotriva bogomililor din Bosnia, chemând în ajutor banii statelor adiacente și pe regele Ungariei, dar puterea ungară slăbea și puternicul țar sârb Stephen Dushan, reducea banatele adiacente prin supunere. Banul Stephen Kotromanovic le-a schimbat cu viclenie scopurile.

 

În 1340 țarul Dushan conducea Bosnia, ce este acum Herzegovina, Croatia, Rascia, Sclavonia, Ruthenia, Dalmatia, și o parte din Ungaria. Dushan nu simpatiza biserica romană, dar lăsa lucrurile cum erau. Călugării făceau eforturi să convertească bogomilii, pretinzând miracole, iar inchizitorul ardea și judeca pe toți.

 

Domnia sârbă a luat sfârșit în 1355, la moartea lui Dushan, și banul Stephen Kotromanovic, în următorii 3 ani a depus eforturi să câștige ca vasali unele state care după moartea lui Dushan s-au rupt de suveranitatea Serbiei. A condus Chelm și banatele Rascia și Zeuta (Montenegro de azi).

 

În 1358, Stephen Tvart-ko, nepot al lui Luis cel mare de Ungaria a ajuns pe tronul banatului și cu tact a adăugat ca vasali pe prinții de Chelm și Zeuta, Banul de Dalmatia, Zupanii de Canal și Tribunja. În 1376 a obținut de la unchiul său Luis permisiunea de a asuma titlul de rege de Bosnia. Aspira la onoruri mai mari. Spera să unească sub domnia lui statele slavone din Balcani și să fie țar peste un imperiu puternic. Linia reginei sale și a lui era legată de familii domnitoare din statele vecine și era moștenitorul legitim al multor familii. A domnit 33 de ani, și a inclus sub sceptrul lui un mare teritoriu. Administrația lui s-a distins prin înțelepciune și toleranță. nu era teolog și alterna personal între greci și romano catolici, dar toleranța sa cu privire la bogomili a fost constantă, persistentă, și generoasă. Ei au fost liberi de persecuții în timpul domniei lui, deși călugării franciscani se plângeau la papa Urban V. în 1369 că el proteja patarenes, și papa a încercat în van să ridice dușmanii lui împotriva lui, scriind regelui Ungariei, unchiul lui, că Tvart-ko, urmează pașii părinților lui și apără ereticii32. Speranțele unui imperiu extins au fost zdrobite de lupta fatală de la Kossovo, din 1389, și a murit în 1391.

 

Toleranța bogomililor a continuat în timpul scurtei domnii a lui Tvart-ko II. (1391-1396), și a crescut în timpul lungii domnii (1396-1443) a succesorului lui, Tvart-ko III, supranumit Dreptul, care adera la credința bogomilă. 85 de ani papii nu avut putere acolo. Deși domnia lui Tvart-ko III a fost tulburată o vreme de tulburări civile și au fost 1-2-3 prinți care au mărturisit că sunt regi de Bosnia, nu a fost slab ca să se teamă de aliații Romei.[33]

 

horizontal rule

SECȚIUNEA XXII.

 

REFORMA DIN BOHEMIA ȘI UNGARIA, O MIȘCARE BOGOMILĂ – ÎNNOIREA PERSECUȚIEI SUB REGII STEPHEN THOMAS
ȘI STEPHEN TOMASEVIC.—POBRATIMTSVO.

 

În această perioadă, bogomilii trimiteau ajutor și încurajare prin misionari fraților din Bohemia și Ungaria și reforma lui John Huss și Jerome de Praga a fost o mișcare bogomilă. Liderii lor erau oameni culți și Pius II în 1462 a trimis oameni învățați în Bosnia să le distrugă ereziile.[34]

 

Dar moartea lui Tvart-ko III a dus schimbare. Succesorul lui, Stephen Thomas, era fiul nelegitim al unui rival al lui Tvart-ko și a fost dus pe tron de bogomili, de care aparținea. Dar avea un temperament slab și când legatul papal Thomasini a amenințat cu respingerea tronului, s-a lepădat de credință și a romano catolic, a promis împăcarea rivalilor. S-a botezat la romano catolici în 1444. Un vasal al său, Stephen Cosaccia, Duce de St. Sava, era strict Romano Catolic, și a refuzat alianța cu el dacă nu se leapădă de credință. imediat ce Stephen Thomas, regele bosnian a permis persecuția bogomililor, ducele de St. Sava (Herzegovina de azi) s-a alăturat bogomililor.

 

În 1446, Stephen Thomas a văzut că poporul lui este împotriva lui, ca regele englez John, a adunat magnații și liderii bogomili la Coinica, și le-a dat privilegii mari, inclusiv tolerarea bogomililor, dar natura lui slabă l-a făcut să falsifice jurământul și să-i predea inchiziției. În 1450 Bogomilii, obosiți și dezgustați de trădarea lui și de cruzimea inchiziției au cerut protecția turcilor și au forțat regele să cumpere pacea prin plata unui tribut mare. În 1457 el a apelat la lumea creștină să-l ajute împotriva infidelilor, dar făcuse deja alianța cu sultanul turc de frățietate, cunoscută slavonilor ca Pobratimtsvo.* aceste schimbări constante și tergiversări au alienat pe prietenii săi și asasinarea lui pe câmpia Bielaj în 1459 de către fratele vitreg și fiul ilegitim, Stephen Tomasevic, a cauzat puțină durere

 

 *Probratimtsvo era un rit secret, performat cu ceremonie și amestecul sângelui a două părți, după care deveneau frați de jurământ și de încredere deplină. Încălcarea era considerată o crimă oribilă.

 

Patricidul a uzurpat tronul și a fost un om mai de bază decât tatăl său. Susținea că e romano catolic și cerea ajutorul papei Pius II (AEneas Sylvius), pe baza dorinței sale de a începe imediat extirparea ereziei bogomile. În primul an al domniei a întors armele trupelor împotriva bogomililor și în câteva luni a ucis sau alungat 40000. În 1463 a apelat la papă din cauza apropierii turcilor, pe baza continuării persecuțiile bogomililor, iar poporul era aprins împotriva lui.

 

Prospectul unui aflux de vânători romano catolici nu era plăcut, și văzând că regele lor nu îi ajută, oamenii s-au întors spre sultanul turc și au negociat cu el. S-a făcut un acord care în schimbul alianței lor, le garanta libertatea personală, toleranța religioasă, libertatea de taxe, protecția proprietății și alte privilegii.

horizontal rule

SECȚIUNEA XXIII.

 

UVERTURI PENTRU SULTAN.—PREDAREA BOSNIEI LUI MOHAMMED II. CU STIPULAȚII – TRĂDAREA LUI – DISTRUGEREA ȘI ROBIREA BOGOMILILOR DIN BOSNIA, DUCATUL DE HERȚEGOVINA.

 

Sultanul a trecut Dwina în iunie 1463, și pe data de 15 fortăreața Bobovac, cea mai puternică din Bosnia, cel mai vechi scaun al banilor bosniaci i s-a predat, guvernatorul ei fiind bogomil. Regele trădător a fugit la Jaycze, altă fortăreață puternică, dar la apropierea turcilor a scăpat la Clissa, unde după 40 de zile de asediu, s-a predat cu condiția să-i fie cruțată viața, dând comorile de un milion de ducați. În 8 zile, 70 de orașe puternice comandate de bogomili și-au deschis porțile pentru ofițerii sultanului.

 

Dar Mohammed II era un prinț trădător. L-a folosit Stephen Tomasevic, luând în posesie orașele care nu se predaseră, apoi l-a ucis prin torturi barbare pe Bielaj, unde își omorâse tatăl. Nu avem lacrimi pentru aceasta dar soarta bosniacilor și a bogomililor a făcut ca secole de-a rândul numele acestui sultan să fie asociat cu infam și perfid. Cei mai eminenți nobili bosniaci care nu au scăpat în Dalmatia, au fost duși în Asia; 30000 de tineri bosniaci, fii de familii bune au fost făcuți cadeți în armatele musulmane, între Janissaries, ca să fie convertiți, 200000 de locuitori, inclusiv cei frumoși și tineri au fost vânduți ca sclavi cetățile au fost jefuite, pământul a intrat în dezolare.

 

Lovitura nu a căzut peste Herțegovina, deoarece locuitorii ei au stat lângă ducele Stephen Cosaccia, care a protejat bogomilii, cea mai mare parte a poporului. Au luptat brav și au alungat turcii, dar au plătit tribut. După 20 de ani, sub domnia fiilor lui Cosaccia, armatele turce au invadat ducatul și au repetat scenele din Bosnia, din 1463.

 

Rezultatele cuceririi au fost dezastruoase pentru Bosnia și aproape au anihilat bogomilii. Tinerii nobili au ajuns pe mâna Janissarilor, au ajuns mahomedani, au moștenit vechile domenii, și azi în Bosnia este o mare populație, peste 400000 de slavoni prin naștere, dar mahomedani ca religie. Acest fapt a complicat mult chestiunea religioasă.

 

horizontal rule

SECȚIUNEA XXIV

 

BOGOMILII NU AU FOST TOTAL DISTRUȘI – INFLUENȚA LOR ASUPRA SOCIETĂȚII, LITERATURII ȘI PROGRESULUI ÎN EVUL MEDIU – CONCLUZIE

 

Cât despre bogomili, puțini din adulți au trecut la mahomedanism. Din 200000 de sclavi, o mare parte au trecut, dar cei rămași fără soțiiși copii puteau face prea puțin ca să-și păstreze credința. romano catolicii sunt și azi slabi acolo și sunt majoritatea italieni și austrieci imigranți, din statele adiacente.

 

Bogomilismul nu a murit. În sec. 16, 17, 18 găsim urme de bogomili, uneori persecutați. Gardiner și Blunt, enciclopediști ecleziaști spun că ani de zile au avut biserici lângă Philippopolis. În insurecția din 1875 între refugiații care au fugit de cruzimea turcă în provinciile adiacente erau mulți. W. J. Stillman, consul la Ragusa, a spus că erau 2000 dintre ei acolo, majoritatea din Popovo și vecinătate și a aflat că mai sunt mulți în valea Narenta și lângă Crescevo.

 

D. Mackenzie Wallace, în lucrarea despre Rusia (Am. ed., New York, 1877, pp. 293-305), vorbește despre Molokani și Stundisti, două secte protestante cu aceleași vederi, găsite de el în Rusia de sud și centrală, pe care i-a studiat cu grijă și imparțialitate.

 

Povestirea lui Wallace arată că sectele sud ruse sunt descendenții spirituali legitimi ai bogomililor. Wallace, care simpatizează cu prezbiterienii lui Kirk de Scoția, spune că a fost atras de Molokani (Hepworth Dixon spune că numele înseamnă cei ce beau lapte) deoarece a descoperit că doctrinele lor seamănă cu prezbiterianismul scoțian. După interviuri cu liderii lor a confirmat acest lucru (erau calviniști deși nu auziseră de calvin), dar erau și diferențe: prezbiterienii au un crez și o organizație ecleziastică și doctrinele lor sunt definite prin polemici și discuții publice. Molokani, susțin că scrierile sfinte luate spiritual, nu literal sunt unica regulă de credință și comportament. Ca organizație ecleziastă, ei au de model biserica apostolică din NT și resping alte autorități. nu au ierarhii sau clerici plătiți, au frați cu vieți exemplare, aleg un bătrân dintre ei și 2 asistenți – oameni cunoscuți pentru viața lor exemplară – pentru a veghea viața morală a turmei. Duminicile au adunări în case private – nu au voie să zidească biserici - și stau 2-3 ore cântând psalmi, rugându-se, citind scripturile, conversând prietenește pe teme religioase.

 

Wallace declară că ei cunosc scripturile bine. Unii știu întreg NT pe de rost și cunosc VT. Ei sunt slavi și bibliile lor, ca cele bogomile, sunt în slavonă. El spune: nu am întâlnit niciodată oameni mai dornici de adevăr decât acești țărani simpli și needucați.

 

Există la Molokani un sistem de supraveghere morală. Dacă un membru este vinovat de beție sau nu este un creștin bun, este mustrat de bătrân în privat sau înaintea congregației. Dacă nu are efect, este exclus pentru o perioadă. În cazuri extreme este expulzat dacă un membru nu are bani, ceilalți îl ajută. Sistemul de control mutual și asistență îi distinge de populația din jur prin sobrietate și prosperitate. Ei sunt oameni tăcuți, decenți, sobri. Doctrinele lor sunt cele ale bisericilor evanghelice protestante, dar nu au crez, doar Biblia, de aceea Wallace crede că este loc pentru diversitate teologică, deși nu a văzut-o. Un om blând m-a asigurat că doctrina lor este o formă modificată de manechism, dar nu cred în opinia lui, că am văzut că nu știe nimic de manechism, numai numele. Opinia prevalentă necontroversată este că sunt rămășița bisericii primare creștine. Sunt persecutați de biserica greacă și de guvern. Sunt loiali împăratului dar eforturile patriarhului și ale guvernului să-i convertească la vederile ortodoxe au eșuat. Wallace estimează că sunt sute de mii.

 

Stundiștii, pe care îi știm baptiști, sunt o sectă mai recentă, dar au practici și doctrine ca Molokani.

 

De la finele războiului între Rusia și Turcia avem dovezi că 400 de ani de musulmani nu au alungat din inimile urmașilor bogomililor credința părinților lor. Unii scriitori au spus că mahomedanii slavoni nu se opuneau creștinismului și A. J. Evans, care a mers în Bosnia în 1877 și 1878, scrie în scrisorile ilirice: un lider activ între beg, nobilii mahomedani slavoni, a răspuns la întrebarea dacă va imita pe unii asociați care se botezau prin episcopul Strossmeyer (Austriac Romano Catolic) și preoții lui: nu încă, dar la vremea potrivită, o voi face dar în alt stil. Voi chema tovarășii și ne vom întoarce la credința strămoșilor noștri, ca unul. Vom alege să fim protestanți cum sunteți voi englezi, dar ne vom alătura bisericii sârbe. Nu vom fi latini niciodată. Dacă intrăm într-o biserică romană, ce vom înțelege? Familia mea nu a uitat că ei aveau credința voastră odată și au ajuns musulmani forțat. În castelul meu este un seif secret unde țin cărțile creștine vechi și vasele pe care ei le aveau înainte de turci. Tata s-a uitat la ele o dată, apoi le-a închis și a spus: lasă-i, nu e rândul lor încă. Câte seifuri secrete sunt în Bosnia:

 

Deși formată sub cizma turcă, doctrina martirilor credinței a supraviețuit și a pătruns în vest și a influențat viața religioasă, cea socială și literatura secolelor următoare.

 

Poetul italian Dante Alighieri, era parte a sectei Patarenes, unul din numele date bogomililor din Italia, și poate ulterior a aderat la credința romană, dar primele credințe doctrinare sunt manifestate în Cerul și Iadul din Divina Commedia. Aceleași vederi au posedat mintea lui John Milton după 200 de ani, care cu Paradisul pierdut care în ce privește teologia și demonologia este scris de un bogomil djed, ori bătrân. Milton a stat câțiva ani în Italia, în legătură cu waldensii, reprezentanții bogomililor în Italia și Piedmont, și ca secretar de stat al lui Cromwell, a intervenit pentru ei. scriitorii puritani de mai târziu, Baxter, Howe, Alleine, și alții dau dovezi de sursele de unde vin doctrinele lor și învățătura. Chiar dacă nu existau dovezi ale afilierii cu puritanii vechi și noi, ale bogomililor, doctrina unui diavol personal, susținută azi de bisericile puritane este suficientă pentru a o demonstra.

 

Reforma Luther, Melancthon, Calvin, și Zwinglius, deși a absorbit numere considerabile de bogomili sau catharisti în sudul și centrul Europei, a fost o retrogradare pentru ei. Protestantismul lor era mai pur decât al reformatorilor, nu se plecaseră înaintea lui Baal, nu se aliaseră cu papa roman sau cu patriarhul grec, nu acceptaseră doctrine eronate ale bisericilor acestora corupte, nici pe pedobaptiști sau transsubstanțierea bisericii Romei, sau consubstanțierea bisericii grecești și luterane. Erau creștini puri și simpli.

 

Nu este minunat că Waldensii din Italia și Piedmont au păstrat poziția independentă, sau că în Anglia – unde reforma originală era deficientă ca detaliu și unde erau mulți descendenți Publicani din sec. 12 și 13 – ar fi trebuit să fie o revoltă față de reforma parțială, în forma acelui puritanism care stabilea un protestantism mai pur acolo, și care a fost baza instituțiilor libere în țara noastră.35

 

Linia spiritual pe care o avem, scurtă și imperfectă, de-a lungul remilor, din sec. 10 până azi, este una de care orice Protestant adevărat poate fi mândru. Nu au temple minunate, catedrale sau slujbe atractive, nici un istoric nu a descris cu patos martirajele miilor care nu s-au lepădat de credință, nimeni nu a cântat victoria în timp ce flăcările îl înconjura – totuși au aprobarea Celui care are valoare mai mult decât aplauzele oamenilor. El îi protejează pe cei care au suferit de dragul Lui: binecuvântați sunt cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

 

În sec. 15 și 16 mărturia adevărului avea un nume: evangheliștii.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate