Există diverse asociaţii şi organizaţii caritabile în cadrul grupării “Jesus
Fellowship Church” (“Biserica Frăţia lui Isus”).
De-a lungul anilor şi a extinderii din rădăcinile timpurii ale Bisericii
Frăţiei lui Isus, diverse denumiri au fost date diferitor părţi
organizaţionale ale Frăţiei.
Nume
Scop
Biserica Frăţia lui Isus*
Biserica din spatele grupării
Jesus Army – Oştirea lui Isus
Cei din prima linie
Modern Jesus Army – Oştirea modernă a lui Isus
(mJa *) O variaţiune des folosită
Multiply Christian Network – Reţeaua de Extindere
Creştină
Reţeaua bisericii, creată de grupare
Multiply International Christian Network– Reţeaua de
Extindere Internaţională Creştină
Reţeaua bisericii de extindere internaţională
Jesus People – Oamenii lui Isus
Nume generic (folosit până la jumătatea anilor ‘80)
Jesus People, Loving People – Oamenii lui Isus,
Oamenii iubirii
Nume generice
Jesus Fellowship Church Baptist – Biserica Baptistă a
Frăţiei lui Isus
Denumirea veche (când erau încă membri ai Bisericii
Baptiste)
Jesus Lives Crusaders – Cruciaţii lui Isus cel Viu
Supranume din perioada de început
New Creation Christian Community – Comunitatea
Creştină a Noii Creaţii
(NCCC) Nume obişnuit pentru locuitorii comunităţii
Organizaţii caritabile
Scop
Jesus Army Charitable Trust (JACT) – Trustul
Caritabil Oştirea lui Isus
Centrele de caritate ale Oştirii lui Isus
Heartcry (Compassion in Action) – Glasul inimii
(Compasiunea în fapte)
Numele de lucru al JACT
Jesus Fellowship Community Trust – Trustul Comunitar
Frăţia lui Isus
Cel care deţine terenuri, clădiri, vehicule, afaceri
etc.
Jesus Fellowship Housing Association Ltd – Asociaţia
imobiliară Frăţia lui Isus SRL
Numele formal al organizaţiei imobiliare/caritabile
Altele
Scop
House of Goodness – Casa Mărinimiei
Compania mamă care cuprinde majoritatea afacerilor
frăţiei
New Creation Christian Enterprises Ltd –
Întreprinderea Creştină Noua Creaţie SRL
Oportunităţi de afaceri (pasivă)
Jesus Fellowship Limited – Frăţia lui Isus SRL
(pasivă)
Jesus Army Limited – Oştirea lui Isus SRL
(pasivă)
Jesus Fellowship Pre-School – Preşcolarii Frăţiei lui
Isus
Începerea de la cei mai mici !
*
NOTĂ: 'Jesus Fellowship Church' (Biserica Frăţiei lui Isus) menţionată aici
nu are vreo legătură cu "Jesus Fellowship Church" din America. Ele sunt
organizaţii complet independente reciproc.
'mJa' menţionat aici nu are vreo legătură cu 'MJA', 'Messianic Jewish
Alliance' – “Alianţa Mesianică a Evreilor”.
Alcătuirea oştirii lui Isus
Noel
Stanton s-a născut în ziua de Crăciun, 1926, în Bedfordshire, Anglia.
A
lucrat la o bancă, fiind apoi recrutat în Royal Navy – Marina Regală. Mai
târziu a devenit funcţionar contabil, iar apoi director al unei companii de
ilustrate şi felicitări, predicând în timpul liber pentru National Young
Life Campaign – Campania Naţională pentru Viaţa Tinerilor. În 1957, în
calitate de predicator laic, I s-a atribuit o sarcină pastorală în
congregaţia de la Biserica Baptistă Bugbrooke din Northamptonshire.
Capela Baptistă Bugbrooke.
În
decursul anului 1969, el a început să vorbească în limbi străine şi a trăit
“botezul întru Sfântul Duh”. A început să preschimbe biserica,
concentrându-se pe atragerea enoriaşilor mai tineri. Curând, ca o izbucnire
a mişcării penticostale, s-a format "Frăţia lui Isus", ca comunitate
creştină şi membră a trunchiului Bisericii Baptiste şi Evanghelice.
În decursul a doar câţiva ani, s-a dezvoltat ideea traiului comunitar.
Membrii şi-au încredinţat banii unui “Fond Comunitar al Iubirii'. În 1974 a
fost achiziţionat Bugbrooke Hall. Redenumită “New Creation Hall” (“Sala
Noii Creaţii), avea să devină prima casă comunitară a frăţiei. Câţiva membri
s-au mutat în ea. Cei mai mulţi au început să doneze bani în fondul
comunităţii.
Ei au cumpărat apoi o fermă, redenumită “Ferma Noii Creaţii”. Intrată în
lucru, ferma a devenit nu doar locuinţa, ci şi locul de muncă al multor
membri ai comunităţii care lua amploare.
Atraşi de revigorarea şi vioiciunea slujbelor, tinerii creştini au venit în
număr tot mai mare la Bugbrooke, pentru a se aşeza în noile comune apărute
în regiune. În aceste comune, adepţii trăiau precum o singură mare familie.
Fraţilor şi surorilor” li s-au dat “nume de cinstire” şi ei şi-au donat
economiile şi toate bunurile Bisericii.
În anii care au urmat, gruparea a crescut şi s-a extins în multe alte
târguşoare. Au apărut noi afaceri în care au fost angajaţi membrii. Mulţi
s-au grupat sub stindardul "House of Goodness" (“Casa Mărinimiei”).
În 1986, din pricina stilului izolat de trai al frăţiei, presei tot mai
defavorabile care a fost generată de un număr de morţi misterioase ale unor
membri şi de criticile vehemente publice ale unor foşti membrii şi ale
altor contestatari, Bisericile Baptiste şi Evanghelice i-au îndepărtat pe
cei din Frăţia lui Isus din cadrul alianţei.
Nu la mult timp după aceea, pe 18 aprilie 1987, Noel Stanton a lansat "Jesus
Army" (“Oştirea lui Isus”) ca braţ de misiune şi evanghelism al frăţiei.
Noul nume, “Oştirea lui Isus”, a adus frăţiei o imagine publică nouă.
Jachete de camuflaj şi cruci roşii fluorescente au devenit o uniformă pentru
membrii care se ocupau de evanghelizare. Au fost achiziţionate autobuze cu
etaj, nou nouţe, vopsite în culorile noii Oştiri a lui Isus. Au luat
amploare tacticile de recrutare; dependenţii de droguri şi cei fără adăpost
au fost ţintele convertirii şi a recrutării în cadrul organizaţiei.
Oştirea lui Isus a continuat să se dezvolte. Se achiziţionează în continuare
noi proprietăţi şi imobile care sunt transformate în case ale frăţiei. Se
pun bazele unor noi afaceri pentru a furniza locuri de muncă pentru membri,
precum şi venituri pentru gruparea aflată în expansiune. Parcul auto de
autobuze continuă să se mărească, asigurând transportul membrilor şi
deplasarea către locurile de muncă.
Oştirea lui Isus s-a extins acum în multe oraşe, comune şi sate din ţară.
Evenimente regulate şi întruniri sunt organizate pentru miile de membri şi
adepţi. În anul 1999, 'Multiply Christian Network' – “Reţeaua de
multiplicare creştină” (o reţea a bisericii creată şi condusă de Frăţia lui
Isus) s-a realăturat Alianţei Evanghelice. Centrul Isus, care va fi curând
terminat în centrul oraşului Northampton, va deveni probabil un punct
important de focalizare a mişcării.
Noel Stanton, îndeobşte privit ca fiind fondatorul mişcării, încă predică la
evenimente, dar este văzut rareori în public. A refuzat deseori să fie
intervievat şi se spune că îşi petrece mult timp rugându-se singur.
Joolz înfruntă
Oştirea lui Isus
Joolz Denby
Era
mijlocul anilor optzeci.
Partenerul meu şi cu mine ne-am mutat din Bradford la Londra pentru că el
cânta într-o trupă rock care semnase de curând cu o casă de discuri
importantă, iar eu eram – şi sunt încă - scriitoare. Nu ne-a plăcut prea
mult, eram obişnuiţi cu oameni care discută pe stradă, iar depersonalizarea
epatantă a Londrei, care masca realitatea aspră, nu prea curată, era o
povară pentru spiritele noastre.
Într-o seară, pentru a ne binedispune, am hotărât să mergem la cinematograf:
un film nou, anunţat cu surle şi trâmbiţe şi cu critici diverse, având o
coloană sonoră de excepţie. Se numea 'Near Dark' (“Aproape întuneric”).
Îmbrăcată într-un stil gotic, cu părul roşcat închis şi strălucitor lung
până în talie, am plecat de la cinematograf în seara respectivă plină de
energie, simţindu-mă mai bine decât în ultimele zile. Discutam entuziasmaţi
despre film în timp ce treceam prin zona Leicester Square. Am observat că o
mică scenă temporară fusese ridicată – în acel ceas din noapte – iar o
mulţime de oameni asculta un discurs al cuiva. Curioşi, ne-am dus să vedem
despre ce este vorba, până la urmă nici nu aveam altceva de făcut . . .
Un bărbat cu părul argintiu predica - oh, mi-am dat seama destul de repede
că era un miting creştin – unii dintre cei adunaţi având haine asemănătoare
celor de luptă, ca şi cum ar fi fost uniforme.
Am fost din totdeauna interesată de religie, de credinţă, ca şi tatăl meu;
tata, scolasticul-soldat, căutând mereu adevărul. Am studiat religia de ceva
ani, şi încă o studiez, în toate formele ei, însă atunci eram tânără şi nu
ştiam ceea ce ştiu astăzi. . . Pe măsură ce îl ascultam pe acel om vorbind
despre cum poate să tămăduiască boala, să vindece de cancer, să îi scape pe
dependenţii de droguri şi alcool punându-şi pur şi simplu mâinile pe ei, am
simţit o furie crescândă din cauza minciunilor lui.
Poate că eram tulburată de la film. Poate că m-a indignat lipsa lui de
conştiinţă sau tonul lui mieros, de laudă de sine să mă fi stârnit.
”Nemernic mincinos” am urlat eu, “cum poţi să spui astfel de lucruri? Să
vindeci cancerul? Să îţi fie ruşine . . .”
Înainte de a apuca să închid gura, am fost înconjurată de oamenii în haine
de genul celor militare.
Am fost apucată de braţe, am fost cotonogită, mă luptam cu loviturile
primite la coaste, date cu grijă, pentru ca ei să nu poată fi văzuţi.
Furioasă, am lovit şi eu în cine era mai aproape, strigând la prietenul meu,
dar el nu putea ajunge la mine deoarece oamenii erau îngrămădiţi în jurul
meu într-o masă compactă.
Ei mă ţineau în timp ce eu plesneam în jurul meu şi atunci unul dintre ei,
un tânăr palid, cu acnee şi ochelari cu ramă neagră, groasă, şi-a pus mâna
cleioasă şi rece (dacă îmi amintesc bine, cred că era mai speriat decât
mine, eu eram deja lividă la faţă) pe fruntea mea. Am încercat să îl muşc,
dar el mă ţinea la o depărtare de lungimea braţului, în timp ce ceilalţi
continua să mă lovească şi să mă cotonogească, însă mereu, mereu, în afara
razei de vedere a trecătorilor celorlalţi.
Băiatul cel palid a tuşit. “Demoni”, a spus el cu un glas molâu şi nazal,
“Demoni, ieşiţi din această femeie…”
Un cor de “Lăudat fie Domnul” s-a auzit de la cei care erau în jurul meu.
Am încetat să mă zbat pentru o clipă, fascinată.
”Ce?” am spus eu.
”Demoni, ieşiţi din această…”
”Stai puţin… Demoni? Vorbeşti serios? Tu crezi că eu - adică – tu chiar
crezi că eu sunt posedată?'
”Păi… eşti”, a băiguit el.
”Nu sunt.”
”Eşti… Eşti, ei spun că eşti şi…”
”Aiurea. Nu sunt. Aş ştii, dacă aş fi, nu? Cred că aş avea cel puţin o
afurisită de vagă idee dacă aş fi posedată de demoni, nu-i aşa? A? Mi-aş
învârti capul de jur împrejur sau ceva de gen şi aş face spume la gură –
hai, las-o baltă . . .'
”Păi…” Tânărul avea uşoare îndoieli.
”Hai termină, e caraghios - demoni! Sincer, la ce te gândeşti? Eşti englez,
pentru numele lui Dumnezeu, dacă faci în public o scenă de asta, ce o să
creadă maică-ta, ă? Ei?'
Şi-a luat mâna de pe mine şi a părut stânjenit; şuturile şi ghiounturile
s-au dublat. Mai târziu, am stat în baie şi am plâns, cu dureri la coastele
contuzionate şi cu vânătăi dureroase. Dar pe moment, simţeam doar vechea
furie.
Apoi un individ masiv şi bărbos a păşit înainte şi i-a tras o scatoalcă
peste cap băiatului palid cu palma lui enormă, aproape doborându-l la pământ
şi strâmbându-i poziţia ochelarilor.
”Demoni!” A urlat el cu un glas baritonal… “Demoni! Ieşiţi din fratele
nostru – ştim că aţi intrat în el din această femeie! Ieşiţi, demonilor!'
Oamenii în haine de camuflaj m-au lăsat ca pe o cărămidă fierbinte şi s-au
îngrămădit în jurul băiatului palid precum muştele la magiun. Feţele le erau
inexpresive, vocile ca de roboţi. Privirile le erau goale, precum cele ale
rechinilor. Pentru prima dată, am simţit un fior de frică – şi repulsie.
Prietenul meu m-a apucat şi am luat-o la fugă.
Am privit în urmă şi l-am văzut pe predicatorul cu păr alb privindu-mă, pe
faţa sa nu se putea citi nimic în acea Londră strălucind de luminile
neoanelor; apoi, glasul său s-a auzit iar, repetând aceleaşi minciuni ca mai
înainte.
Deodată, am simţit o mână pe braţul meu. M-am întors rapid, gata de luptă –
dar era doar un cuplu în vârstă.
”Îmi pare rău, domnişoară…”, a spus domnul în etate cu voce blândă,
îngrijorată. “Am văzut ce s-a petrecut, amândoi am văzut, nu-i aşa, dragă? .
. . Eu - noi – ei bine, ne-am fi dorit să avem curajul de a spune ceva. Şi
noi suntem creştini, vedeţi, dar acel ins şi oamenii lui sunt netrebnici, nu
sunt cinstiţi. Vă mulţumesc pentru ce aţi făcut . . .'
Nu am reuşit să găsesc nimic de spus. Cuplul de bătrânei mi-a zâmbit şi s-a
îndepărtat încetişor. Am început să tremur, iar prietenul meu se îngrijorase
pentru mine. Şi-a pus braţul în jurul meu şi am plecat. M-am sprijinit de
umărul lui, cu mintea răvăşită.
”Ticăloşii aceia”, a spus el, ai văzut ce imitaţii de haine militare aveau?
Am cules de pe jos un fluturaş, ei îşi spun Oştirea lui Isus – nebuni, mulţi
dintre ei . . .'
Oştirea lui Isus.
Asta a fost prima mea întâlnire cu Noel Stanton şi cinstiţii lui
credincioşi, dar nu şi ultima. Sper că Stanton îşi aminteşte noaptea aceea;
că îşi aminteşte de femeia cu păr stacojiu îmbrăcată stil gotic, pe care
fraţii lui creştini au bătut-o.
Pentru că în ziua de azi, părul meu e cărunt şi nu mai sunt gotică, dar eu
nu l-am uitat - o, nu . . .
Pentru mai multe informaţii despre munca lui Joolz şi detalii despre
lecturile ei cu public din ţară, vizitaţi-i site-ul oficial:
http://www.joolz.net
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Forum - actualizat şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)