![]() |
![]() |
|
![]() |
![]() |
Apologetica |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|
![]() |
În acest număr:
Intoleranţa în Biblie
Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit;
dar cine nu va crede, va fi osândit. - Marcu16:16
Geneza
Lui Dumnezeu îi plac mai mult animalele jertfite
de Abel decât fructele şi legumele lui Cain. De ce? Nu se dă nici un motiv,
dar probabil are de-a face cu cantitatea de sânge şi suferinţă implicată.
4:3-5
Dumnezeu îi dă lui Avraam şi descendenţilor lui
ţara Canaanului “pentru totdeauna”. Promisiunea este încă folosită pentru a
justifica luptele fără sfârşit pentru pământul din Estul Mijlociu. 13:14-15,
17:8
Un băiat necircumcis trebuie să fie abandonat de
părinţii lui şi de comunitate. 17:14
Dumnezeu ucide pe oricine (bărbaţi, femei,
copii, bebeluşi) în Sodoma şi Gomora dând ploaie de foc şi pucioasă din cer.
Aproape toţi, în afară de “cei neprihăniţi”, Lot şi familia lui. 19:24
Soţia fără nume a lui Lot priveşte înapoi şi
Dumnezeu o face stâlp de sare. 19:26
Avraam îl face pe slujitorul său să jure că nu
îl va lăsa pe Isaac să se căsătorească cu o canaanită. 24:3
Isaac îi spune lui Iacov să nu se însoare cu o
canaanită. 28:1
Fii lui Iacov nu suportă ideea ca sora lor să
se căsătorească cu cineva necircumcis. 34:14
Er, întâiul-născut al lui Iuda, era rău înaintea
Domnului; şi Domnul l-a omorât. Ce a făcut Er pentru a atrage mânia lui
Dumnezeu? Biblia nu spune. Poate a muncit în sabat. 38:7
După ce Dumnezeu îl ucide pe Er, Iuda îi spune
lui Onan “să iontre la nevasta fratelui său”. Dar “Onan, ştiind că sămânţa
aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca
cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. Ce făcea el n-a
plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.” Această poveste biblică se
citeşte rar la şcoala duminicală, dar stă la baza multor doctrine creştine,
inclusiv condamnarea masturbării şi controlul naşterilor. 38:8-10
După ce Iuda o plăteşte pe Tamar pentru
servicii, află că “Tamar, noru-ta, a curvit şi a rămas chiar însărcinată în
urma curvirii ei” Când Iuda aude aceasta, spune “Scoateţi-o afară ca să fie
arsă.” 38:24
Exodul
Dumnezeu a decis să îl ucidă pe Moise pentru
că fiul lui nu era încă circumcis. 4:24-26
Dumnezeu ucide copiii egipteni pentru a arăta
“ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.” 11:7
După ce Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon,
ucide pe primii născuţi ai egiptenilor. Când a terminat şi nu era o
casă fără un mort. 12:29
Nici un străin necircumcis nu poate mânca
Paştele. 12:43, 45, 48
Iosua, cu acordul lui Dumnezeu, îi ucide pe
amaleciţi cu tăişul săbiei 17:13
Domnul a lăsat război între amaleciţi din
generaţie în generaţie 17:14
Dumnezeu îi favorizează pe amaleciţi “peste
toate popoarele” 19:5
Prima poruncă (Să nu ai alţi dumnezei în
afară de Mine.) îi condamnă pe cei care se închină la alt dumnezeu. 20:3
Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască. Mii de
femei nevinovate au suferit morţi dureroase datorită acestui verset. 22:18
Cine aduce jertfe altor dumnezei decât numai
Domnului, să fie nimicit cu desăvârşire. Dacă această poruncă primeşte
supunere, atunci cele patru bilioane de oameni care nu cred în Dumnezeul
Bibliei, trebuie ucişi. 22:20
să nu rostiţi numele altor dumnezei. 23:13
Nu lăsa pe alţii să se închine la alţi dumnezei.
Cucereşte-I şi distruge-le proprietăţile religioase. 23:24
Dumnezeu promite Voi trimite groaza Mea înaintea
ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge, şi voi face ca
toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta. 23:27
Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii
lor. 23:32
nimeni altul să nu mănânce din ele. 29:33
Oricine va face un untdelemn la fel ca el sau va
unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui 30:33
Cine va călca sabatul, va fi pedepsit cu
moartea. 31:14
Dumnezeu porunceşte fiilor lui Levi (Moise, Aron
şi alţi membrii ai tribului) ca “fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul
şi pe ruda sa…şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din
popor.” 32:27-28
Dumnezeu alungă triburile păgâne şi porunceşte
izraeliţilor să le distrugă altarele şi locurile de închinare. 34:11-14
Dumnezeu care este gelos, nu
tolerează închinarea la idoli. 34:14
Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie
pedepsit cu moartea. 35:2-3
Leviticul
Fiii lui Aaron, au adus astfel înaintea Domnului
foc străin, atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au
murit înaintea Domnului 10:1-2
Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva
cu o femeie. Este o urâciune. 18:22
Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi
după vârcolaci, nici după nori. Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului,
şi să nu-ţi razi colţurile bărbii. Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru
un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. 19:26-28
Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile
morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi. 19:31
Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi
la ghicitori, ca să curvească după ei, îl voi nimici din mijlocul poporului
lui. 20:6
Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva
cu o femeie, să fie pedepsiţi cu moartea. 20:13
Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui
mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i
ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”20:27
Oamenii handicapaţi să nu se apropie de altarul
lui Dumnezeu, că îl profanează. 21:16-23
Nici un sclav sau străin să nu mănânce din
lucrurile sfinte 22:10
Un om blestemă într-o ceartă cu alt om. Moise îl
întreabă pe Dumnezeu ce să facă. Dumnezeu spune că întreaga comunitate să îl
ucidă cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse
lui Moise Domnul. 24:10-23
Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit
cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. 24:16
Numeri
iar străinul care se va apropia de el, să fie
pedepsit cu moartea 1:51
Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, când
au adus înaintea Domnului foc străin, 3:4
Dumnezeu repetă iar străinul care se va
apropia, să fie pedepsit cu moartea. 3:10
Din nou (1:51 şi 3:10) iar străinul care se va
apropia, să fie pedepsit cu moartea. 3:38 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămânţă sau este întinat prin atingerea de un mort.
Deci după instrucţiunile lui Dumnezeu, cei
bolnavi sunt abandonaţi să sufere şi să moară singuri. 5:1-4
Poporul a cârtit în gura mare împotriva
Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins
între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. 11:1
Pe când carnea era încă în dinţii lor,
fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi
Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Biblia nu spune ce au făcut
oamenii, doar că au poftit. 11:33
Datorită unei dispute între Core şi Moise,
Dumnezeu a făcut ca pământul de sub ei să se despice în două. Pământul şi-a
deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii
lui Core şi toate averile lor. 16:20-49
După ce Dumnezeu l-a ucis pe Core, familia lui
şi alţi 250 de oameni, poporul a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui
Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!” Deci lui Dumnezeu nu îi
place critica şi trimite o plagă. Patrusprezece mii şapte sute de inşi au
murit de urgia aceasta 16:41-50
Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe
Canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi
cetăţile lor;” dacă îi ceri lui Dumnezeu, El va distruge cetăţi pentru
tine. 21:3
Dumnezeu îi predă pe amoriţi în mâinile lui
Moise (eşti în mâinile lui Dumnezeu, cu Moise.) Şi ei l-au bătut, pe el şi
pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au
pus mâna pe ţara lui. 21:34-35
Israel a început să se dea la curvie cu fetele
lui Moab. Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului,
şi spânzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, ca să se
întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.” 25:1-5
Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a
venit şi a adus la fraţii lui pe o Madianită, sub ochii lui Moise şi sub
ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa
cortului întâlnirii. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar,
fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă
în mână. S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a
străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi
pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui
Israel. Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea. 25:6-9
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Priviţi pe
Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i; 25:16-17 Armata lui Moise îi învinge pe madianiţi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ucid toţi bărbaţii, dar iau femeile şi copiii ostateci. Când Moise află că au păstrat ceva, se mânie „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile? Acum, deci, omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el;
18dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de
parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un
bărbat. Şi au mers înapoi şi au făcut astfel. Aşa au obţinut ei 32,000 de
virgine (31:28-29)] 31:1-54
Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului,
lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis: să izgoniţi dinaintea voastră pe
toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii din piatră, să le nimiciţi
toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
33:50-52
Deuteronom
Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul
tău pe ţoti aceia care se duseseră după Baal-Peor. 4:3
Prima poruncă condamnă pe cei care se
închină la idoli 5:4
Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în
mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie împotriva
ta, şi te-ar nimici de pe faţa pământului. 6:15
Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu
măriţi pe fetele tale după fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste
pentru fiii tăi; 7:3
Dacă ai milă faţă de astfel de străini, le dai
fetele sau le iei fetele, îl mânii pe Dumnezeu atât de mult că te distruge
imediat 7:4
Dumnezeu preferă pe evrei. 7:6
să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii
idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc
chipurile lor cioplite. 7:5
Dumnezeu ucide pe cei care îl urăsc. 7:10
Pentru poporul lui Dumnezeu “şi la tine nu va fi
nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. Domnul
va depărta de tine orice boală. 7:14-15
Să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da
în mână Domnul, Dumnezeul tău; să n-arunci nici o privire de milă spre ele
7:16
Să nimiciţi toate locurile în care slujesc
dumnezeilor lor. Să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti,
să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâmaţi chipurile
cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile
acelea. 12:2-3
vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe
urmele lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi
despre dumnezeii lor 12:30
Proorocii sau visătorii trebuie ucişi dacă
greşesc 13:1-5
Dacă fratele tău, fiul mamei tale sau fiul tău
sau fiica ta sau nevasta care se odihneşte la sânul tău sau prietenul tău pe
care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţâţă în taină, zicând: „Haide, şi să
slujim altor dumnezei!” să-l omori. 13:6-10
Dacă vei auzi spunându-se despre una din
cetăţile „Haide şi să slujim altor dumnezei!” atunci să treci prin ascuţişul
săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire
împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul
săbiei. 13:12-16
Ucide pe cine are altă credinţă decât a ta
17:2-7
Cine nu ascultă de preot sau judecător, să fie
ucis 17:12-13
Cine are meşteşugul de ghicitor, de cititor în
stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, care
întreabă pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, care să întrebe pe
morţi este o urâciune înaintea Domnului; 18:10-12
Dar proorocul care va avea îndrăzneala
să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau
care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu
moartea 18:20
Cel născut din curvie să nu intre în adunarea
Domnului, nici chiar al zecelea neam al lui să nu intre în adunarea
Domnului. 23:2
Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea
Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie 23:3, 6
Când îţi va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă,
după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care
Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi
pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi lucrul acesta. Mai târziu ,
Domnul i-a spus lui Samuel să omoare pe oricine (1 Sam.15:2-3) 25:19
Şi Dumnezeu va blestema pe duşmanii tăi. Vezi
Deut.28:16-64 pentru blesteme 30:7
Iosua
Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre
nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi
face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci.
6:18-19
Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce
era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentru
că a călcat legământul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel. 7:15
Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe
Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa din aur, pe fiii şi fiicele
lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au
suit în valea Acor. Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te
va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în
foc, i-au ucis cu pietre, şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre,
care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei
Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului
aceluia numele de valea Acor. 7:24-16
După ce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc,
să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau. 8:8
oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din
toate părţile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viaţă, nici vreun
fugar; 8:22-26
Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea
să-şi împietrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel
să le nimicească cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele, şi să le
nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul. 11:20
Când veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor
dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici,
după ce v-a făcut bine” 24:19-20
Judecători
Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor,
care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre
dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, şi au
mâniat pe Domnul 2:12
1 Regi
Observaţi că lui Solomon I se zice să stea
departe de femeile străine, deoarece ele au alte credinţe religioase, iar
Dumnezeu nu este de acord cu căsătoriile mixte din punct de vedere al
credinţei. 11:2
Ilie porunceşte să fie ucişi proorocii lui
Baal. 18:40
Nabot este omorât cu pietre pentru blasfemierea
regelui şi a lui Dumnezeu. 21:13
Iosafat a făcut ce este plăcut înaintea Domnului
şi a alungat sodomiţii. 22:43, 46
2 Regi
Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit
prin Ilie, pentru că a întrebat pe alt dumnezeu. 1:4, 17
Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei
rămaşi din Ahab în Samaria, şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe
care-l spusese lui Ilie Domnul. 10:16-17
Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi
slujitorii lui Baal. 10:19
Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a
zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi, şi loviţi-i: unul să nu
iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul săbiei. 10:25
Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine
la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot
ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul
de domnie al lui Israel.” 10:30
Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal,
şi l-au dărâmat, i-au sfărâmat cu desăvârşire altarele şi icoanele, şi au
ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. 11:18
Când au început să locuiască aici, nu se temeau
de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei, care-i omorau pentru
că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării. 17:25-26
Iosia A junghiat pe altare pe toţi preoţii
înălţimilor, care erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a
întors la Ierusalim. (2 regi 22:2). 23:20
2 Cronici
şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui
Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie. 15:13
Cum de ai ajutat tu pe cel rău, şi ai iubit pe
cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. 19:2
Ezra
Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei
şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul Sfânt cu popoarele ţărilor
acestora. 9:2
Ezra le spune oamenilor să îşi abandoneze
nevestele şi copiii, pentru a evita mânia lui Dumnezeu 10:2-3, 10-12
Neemia
I-am mustrat, şi i-am blestemat; am lovit pe
unii din ei, le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu,
zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi să nu luaţi fetele lor de
neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. 13:25-27
Psalmii
Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei
sfărâma ca pe vasul unui olar.” 2:9
Creştinii spun să iubim pe păcătos şi să urâm
păcatul, dar Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşeală. 5:5-6
Nebunul zice în inima lui: „Nu este
Dumnezeu!14:1, 53:1
Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti
pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei 44:2
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
59:5
Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de
toate neamurile. 59:8
Varsă-Ţi mânia peste neamurile, care nu Te
cunosc, şi peste împărăţiile, care nu cheamă Numele Tău 79:6
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge 139:19-22
Isaia
Nici un astrolog sau ghicitor nu va putea salva
pe cei pe care Domnul vrea să îi ardă 47:13-14
Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci
un Nume plin de slavă! 63:13-16
Ieremia
Închinarea la idoli se numeşte urâciune 1:16
ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc
calea Domnului 5:4
Dumnezeu ucide pe cei care cred şi
predică greşit. 5:12-13
Iată, voi aduce peste poporul acesta o
nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la
Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea 6:19
Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu
înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lângă Mine;
căci nu te voi asculta! 7:16
Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi
femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi
să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.” 7:18
„Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să
nu se încreadă în nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să
înşele, şi orice prieten umblă cu bârfeli. Se trag pe sfoară unii pe alţii,
şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.
Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce Sunt, nu vor
să Mă cunoască, zice Domnul.”9:4-6
Nu învăţaţi de la neamuri 10:2
Ieremia se roagă pentru distrugerea poporului
care nu cheamă Numele Domnului. 10:25
Cei ce nu se supun legii VT sunt blestemaţi de
Dumnezeu 11:3
Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi
cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la
loc.19:11-13
„Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea,
Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. 12:17
Poporul merge după alţi dumnezei, de aceea va
ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! 13:10
Dumnezeu ucide copiii ai căror părinţi se
închină la idoli 16:10-11
te voi fac să slujeşti vrăjmaşului tău într-o
ţară pe care n-o cunoşti, căci aţi aprins focul mâniei Mele, care va arde
totdeauna.” 17:4
Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine,
dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei
ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!” 17:18
Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc
să sfinţiţi ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc. 17:28
Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi
cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la
loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare
19:11-13
pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice
Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei
proorocii; Domnul îi ucide 29:19
Ezechiel
Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri
închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi, şi voi face ca morţii voştri să cadă
înaintea idolilor voştri. 6:4-9
Dumnezeu promite să nimicească pe închinătorii
la idoli 14:6-8
Dumnezeu planifică să îşi verse mânia pe evreii
din Egipt, pentru închinarea la idolii. 20:7-10
Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului,
zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor. 30:3
Dumnezeu este împotriva netăiaţilor împrejur
32:21-32
Închinarea la idoli este o urâciune 37:23
„Nici un străin, netăiat împrejur cu inima şi
netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel Sfânt, nici unul
din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel. Leviţii care s-au
depărtat de Mine, când se rătăcea Israel şi se abătea de la Mine ca să-şi
urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor 44:9-13
Daniel
Nebucadneţar dă porunca: orice om din orice
popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac,
Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un
morman de murdării, pentru că... nu este nici un alt dumnezeu, care să poată
izbăvi ca El.” 3:29
Regele Darius decretă, Poruncesc ca, în toată
întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de
Dumnezeul lui Daniel. 6:26
Osea
Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este
o turtă, care n-a fost întoarsă. 7:8-9
Samaria este pedepsită, pentru că s-a răzvrătit
împotriva Dumnezeului ei.Vor cădea ucişi de sabie; pruncii lor vor fi
zdrobiţi, şi vor spinteca pântecele femeilor lor însărcinate. 13:16
Amos
Dumnezeu promite distrugerea celor ce se
închină la idoli. 7:9
Dumnezeu elimină pe cei ce se roagă la idoli,
în ziua mâniei. 8:14
Obadia
Dumnezeu va avea grijă de neamuri. Vor fi ca şi
cum nu au fost 16
Mica
Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate,
toate plăţile ei de curvă vor fi arse în foc, şi-i voi pustii toţi idolii:
căci din plăţi de curvă i-a adunat, şi în plăţi de curvă se vor preface. 1:7
Scoală-te, fiica Sionului, şi treieră! Căci îţi
fac un corn din fier şi o copită din aramă, ca să sfărâmi multe popoare, şi
să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile
lor! 4:13
Voi nimici cu desăvârşire descântecele din
mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori; 5:12-13
Ţefania
„Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi
împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din
locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii
împreună cu ei,1:4-6
În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe
voievozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine. 1:8
În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu
felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor,
şi zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine nici rău!” 1:12
Zaharia
Dumnezeu va lovi neamurile cu plagă. 14:18
Maleahi
Dumnezeu urăşte edomiţii veşnic. 1:4
Matei
Isus spune că majoritatea oamenilor vor merge
în iad 7:13-14
Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul
de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 8:12
Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”
Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi
mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
10:14-15
dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
10:33
Isus condamnă cetăţi întregi pentru respingerea
predicilor lui 11:20-24
Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi
cine nu strânge cu Mine, risipeşte. 12:30 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care Sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea,
şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi
plânsul şi scrâşnirea dinţilor 13:41-42, 50
Isus refuză să vindece femeia canaanită
(Marcu.7:26 spune că era greacă) El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea
copiilor, şi s-o arunci la căţei!” 15:22-26
Isus îi numeşte pe farisei făţarnici, curvari
15:2-3
Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că Sunteţi
fiii celor ce au omorât pe prooroci. 23:31
Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie
asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Justifică persecuţia lor de 20 de
secole. 27:25
Marcu
dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu
va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic 3:29
Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă
vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de sub
picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua
judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru
cetatea aceea.” 6:11
Isus iniţial refuză pe femeia siro feniciană,
apoi o eliberează pe fata ei 7:25-29
Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit;
dar cine nu va crede, va fi osîndit. 16:16
Luca
Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor:
deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc. 3:9
Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine
nu adună cu Mine, risipeşte. 11:23
Dumnezeu este ca un stăpân de sclavi pe care îi
bate cu multe lovituri 12:46-47
În parabola cu talanţii, Isus spune că Dumnezeu
ia ce nu este al Lui. cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc
eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.” 19:22-27
Ioan
Oamenii sunt salvaţi sau condamnaţi în funcţie
de ceea ce cred 3:18, 36
Mânia lui Dumnezeu este peste cei necredincioşi
3:36
Din pricina aceasta, Iudeii au început să
urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în
ziua Sabatului. 5:16, 18
După aceea Isus străbătea Galilea; nu voia să stea
în Iudea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare. 7:1
Totuşi, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de
El pe faţă. 7:13
De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele
voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre.
8:24
Voi aveţi de tată pe diavolul; 8:44
acum de curând căutau Iudeii să Te ucidă cu
pietre 11:8
Dacă nu crezi în Isus mergi în iad. 12:48
Ioan acuză evreii de moartea lui Isus 19:7, 12,
14-15
Cei ce nu cred în Isus vor fi aruncaţi în foc
15:6
pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii
erau încuiate, de frica Iudeilor 20:19
Fapte
Petru învinuieşte pe evrei de moartea lui Isus.
3:14-15
Petru pretinde greşit că Deut.18:18-19 se referă
la Isus, spunând că cei care refuză să îl urmeze, trebuie ucişi. 3:23
În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este
sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.
4:12
Petru acuză din nou evreii pentru uciderea lui
Isus. 5:30
Ştefan învinuieşte evreii pentru prigonirea
proorocilor şi uciderea lui Isus 7:51-52
Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi
făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este
Hristosul. După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare 9:22-23
Evreii sunt iar învinuiţi pentru moartea lui
Isus. 10:39
Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus
mâinile pe unii din Biserică, ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe
Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai
pus mâna şi pe Petru 12:1-3
Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind
plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el şi acesta a orbit. 13:8-11
Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de
pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau. Ei erau
nevrednici de viaţa veşnică 13:45-46
Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu
vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stîrnit o prigonire împotriva lui Pavel şi
Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor. 13:50
Dar Iudeii care n-au crezut, au întărâtat şi au
răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor. 14:2-5
În Tesalonic, iudeii care nu crezuseră, de pizmă,
au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au
întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel
şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 17:5
Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel
vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi
să aţîţe noroadele. 17:13
Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel
vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi
să aţîţe noroadele 18:6
Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii
s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de
judecată, 18:12
Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe
lacrămi, şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile
Iudeilor. 20:19
Evreii incită iar oamenii să îl ucidă pe Pavel
21:27, 31
Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu
vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel. 23:12-15
Claudius îl salvează pe Pavel să nu fie ucis de
evrei. 23:27
Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu
vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel. 26:21
Romani
mânia lui Dumnezeu se descopere din cer
împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei
nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. 1:18
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea
Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te
uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot
dezvinovăţi; 1:20
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia
unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească
a lor într-una care este împotriva firii; Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a
lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat
întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 1:26-28
Şi, cu toate că ştiu Hotărârea lui Dumnezeu, că
cei ce fac asemenea lucruri, Sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că
le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. 1:31-32
Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit,
pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e
păcat. 14:23
Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac
dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o.
Depărtaţi-vă de ei. 16:17
1 Corinteni
V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o
legătură cu curvarii. 5:9-11
Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni
Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii,
nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici
hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu
vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 6:9-10
Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus
Hristos, să fie anatema! 16:22
Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile,
jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. 10:20
2 Corinteni
Dumnezeul lumii a orbit minţile necredincioşilor
4:3-4
Feriţi-vă de necredincioşi. Nu vă căsătoriţi cu
ei şi nu îi faceţi prieteni 6:14-17
Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice
înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând
îl facem rob ascultării de Hristos. 10:5
Galateni
Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer
ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o noi, să fie anatema! 1:8-9
Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii,
Sunt sub blestem 3:10
Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
5:12
închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile,
certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de
partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri
asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce
fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 5:20-21
Filipeni
Pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice
genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. 2:10-11
Păziţi-vă de cânii aceia; păziţi-vă de
lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijelaţii aceia! 3:2
1 Tesaloniceni
Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe
prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi Sunt vrăjmaşi
tuturor oamenilor, 2:14-16
2 Tesaloniceni
Dumnezeu se va răzbuna pe cei ce nu îl cunosc pe
Dumnezeu 1:7-9
Din această pricină, Dumnezeu le trimite o
lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au
crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. 2:11-12
În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă
poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în
neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. 3:6,
14
1 Timotei
Din numărul lor Sunt Imeneu şi Alexandru pe care
i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească. 1:20
Toţi cei ce Sunt sub jugul robiei, să socotească pe
stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura
să nu fie vorbite de rău. 6:1
Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat;
fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept
numite astfel 6:20
2 Timotei
Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne
lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. 2:12
Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci
cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Ei zic
că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora. (vezi 1 Tim.1:20 şi 2
Tim.4:14-15) 2:16-18
Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită,
având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce Sunt ai Lui”; şi: „Oricine
rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” 2:19
Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul
împotriva cuvintelor noastre. (vezi 1 Tim.1:20 şi 2 Tim.2:16-18) 4:15
Tit
În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur,
Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori, cărora trebuie să li se astupe
gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig
urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe. 1:10-11
Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii
Sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.”
1:12
După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de
cel ce aduce dezbinări, 3:10-11
Evrei
deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă
o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.
3:12
Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat
darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel
bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor şi care totuşi au căzut,
este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei
răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie
batjocorit. 6:4-6
Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă,
pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va
lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele
legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
10:28-29
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim
plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este,
şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. 11:6
Iacov
Cine este prieten cu lumea este duşman cu
Dumnezeu 4:4
1 Petru
Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de
la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce
nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu,
ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? 4:17-18
2 Petru
În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum
şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii
nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să
cadă asupra lor o pierzare năprasnică. 2:1-3
Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi
păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire
a oamenilor nelegiuiţi 3:7
1 Ioan
Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte
cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. 2:15
Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte
că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi
pe Fiul. 2:22, 4:2-3
Creştinii sunt vii necreştinii sunt morţi. 5:12
Creştinii sunt din Dumnezeu, ceilalţi sunt răi
5:19
2 Ioan
Necreştinul este un înşelător şi un anticrist
1:7
Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura
lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe
Tatăl şi pe Fiul. 1:9
Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce
învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
1:10
Iuda
Vreau să vă aduc aminte, cu toate că ştiţi
odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe
poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut. 1:5
Apocalipsa
Evreii falşi sunt membrii ai sinagogii satanei
2:9
Iată că îţi dau din cei ce Sunt în sinagoga
Satanei, care zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci mint; iată că îi voi face să
vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. 3:9
Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când,
Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni
sângele nostru asupra locuitorilor pământului? 6:10-11
144,000 de evrei vor merge în cer, restul nu.
7:4
Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi,
ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii,
partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă,” 21:8 266 de pasaje
Courtesy of
http://www. Din 1562, exilaţii olandezi de pe pământ englez se pare erau în număr de 30.000; dar elementul anabaptist din rândul acestora rămâne neştiut, dat fiind faptul că sub domnia Elizabethei I pedeapsa cu moartea îi aştepta pe cei care aveau convingeri şi sentimente anabaptiste. Aceste sentimente, totuşi, par să fi pătruns în domenii din viaţa englezilor, chiar şi acolo unde anabaptiştii înşişi nu apar, iar apoi ele au devenit parte a sistemului de gândire al oamenilor în general, culminând prin exprimarea gândirii radicale a sfârşitului secolului al şaisprezecelea şi începutului secolului al şaptesprezecelea din Anglia. Este dificil să evităm concluzia că interpretarea scripturilor de către anumiţi englezi privind chestiuni precum doctrina unei biserici pure, a libertăţii de conştiinţă, a botezului credincioşilor, a autonomiei congregaţionale şi a separării bisericii de stat duce cu gândul la infiltraţia anumitor idei anabaptiste. La acest caz ideatic a ajuns Robert Brown, un enoriaş, în 1850, atunci când a început. În partea olandeză a oraşului Norwich, Robert Brown şi Robert Harrison au lucrat împreună la teoriile congregaţionale fără a arăta vreo îndatorare morală, de conştiinţă, faţă de influenţele anabaptiste. Experimentul său a eşuat, iar oamenii lui au fugit în Olanda, unde gruparea s-a desfiinţat, iar Brown însuşi s-a conformat, ulterior, cerinţelor Bisericii Anglicane. Totuşi, ideile separatiste nu au încetat. Doi lideri ai unei proaspete biserici separatiste, Henry Barrowe şi John Greenwood, au fost întemniţaţi în 1586, dar în 1589 ei au trimis din închisoare un simplu crez bisericesc intitulat A Trve Description ovt of the Word of God, of the visible Church, (O descriere veridică, după Cuvântul lui Dumnezeu, a bisericii văzute). Crezul în sine nu a produs îngrijorare prin chestiuni doctrinare, odată ce congregaţia deja susţinea, în opinia unora, punctele de vedere calviniste. În vara anului 1593 a existat o schimbare a politicii guvernamentale faţă de separatişti. În timp ce conducătorii lor au rămas în închisori, dizidenţii au părăsit Anglia în favoarea Olandei. Majoritatea emigranţilor au ajuns în Olanda în 1595, iar acolo biserica lor a fost rânduită iarăşi. Dorind să îşi facă limpede cunoscută poziţia doctrinară şi ecleziologia, ca prevedere în faţa posibilelor atacuri, biserica a pregătit în 1956 un nou crez, a cărui titlu în varianta prescurtată este A Truve Confession (O mărturisire adevărată). Cele şapte Biserici Particulare Baptiste din Londra au întrebuinţat această mărturisire ca model atunci când şi-au schiţat prima confesiune, cea din 1644. Astfel, Mărturisirea Separatistă a intrat în viaţa baptistă. A TRUE CONFESSION (O mărturisire adevărată) O MĂRTURISIRE ADEVĂRATĂ A CREDINŢEI ŞI O UMILĂ ÎNŞTIINŢARE DE LOIALITATE, pe care noi, supuşii Majestăţii Sale, în mod fals numiţi brownişti, o ţinem în faţa lui Dumnezeu şi o înfăţişăm Majestăţii Sale, precum şi tuturor celor care sunt cu noi întru Domnul. Am rânduit-o în articole sau opinii, pentru mai buna şi mai lesnicioasa înţelegere de către cei care o vor citi. Şi o facem publică pentru a fi deschişi faţă de acei necreştini ce ne ponegresc de erezie, schismă, mândrie, îndărătnicie, neloialitate şi celelalte de care potrivnicii noştri de pretutindeni ne învinovăţesc. Credem cu inima şi mărturisim cu gura. 1. Există doara un singur Dumnezeu, un singur Hristos, un singur Duh Sfânt, o singură Biserică, un singur adevăr, o singură Credinţăb, o singură Lege a supunerii pentru toţi creştinii, de oriunde. a Deut. 6, 4. Has. 13, 4. Marcu. 12, 29, 32. Efes. 4, 4. 5.6. I Cor. 12, 13. bRom. 16, 26. I Cor. 4, 17. & 16. I, Gal. 1,8. 9. 2. Dumnezeu este Duh, a cărui fiinţă vine de la Sine, şi şi-a dat fiinţă, dând rânduială şi durată tuturor celorlalte lucruri, El Însuşi fiind veşnic, cel mai sfânt, nemărginit în toate felurile, în măreţie, înţelepciune, putere, bunătate, dreptate, adevăr şi celelalte. Iar în Dumnezeul Suprem există treig persoane distincte, hco-eterne, egale şi de aceeaşi naturăk, fiind toate din şi ale aceluiaşi Dumnezeu, iar astfel nu divizate, ci distincte una de alta prin cele câteva proprietăţi specifice şi individuale: 1Tatăl al niciunui, Fiul zămislit al Tatălui dintotdeauna, Sfântul nDuh provenind de la Tată şi Fiu înainte de începuturile tuturor lucrurilor. cIoan. 4, 24. dExod. 3, 14. Esa. 43, 10, II. eRom. II, 36. Act 17, 28. Gen. i. t I tim. I, 17. Reu. 4, 18. Esa. 6, 3. and 66. I. 2. Psal. 145, 3. 8. 9. 17. & 147. 5. Rom. 1, 20. g 1. Joh. 5, 7. Mat. 28, 19. Hag. 2,5. 6 Evr. 9, 14. hPro. 8, 22. Joh. 1. 1. Evr. 9, 14. iPhil. 2, 6. Joh. 5, 18. Efe. 4, 4. 5. 6. kJoh. 10, 30. 38. I Corint. 2, 11. 12. Evr. I, 3. l Joh. 5, 26. I Cor. 8, 6. mJoh. 1, 14. 18. & 3. 16. Mica. 5, 2. Psal. 2, 7. n Joh. 14, 26. & i. 16. Gal. 4, 16. 3. Dumnezeuo s-a legiuit pe Sine prin rânduirea veşnică a tuturor lucrurilor, chiar şi prin cele mai neînsemnate detalii ale fiecărui lucru, înfăptuindu-le şi aşezându-le potrivit poveţei propriei Lui voinţe, întru lauda şi preaslăvirea numelui Său. Şi rânduind pe cele mai sus-puse creaturi ale lui Dumnezeu întrup Hristosq, înainte de întemeierea lumii şi potrivit bunăvoinţei vreriis Sale, el a uns câţiva oameni şi îngeri pentru viaţa veşnică ce fi-vat căpătată prin Isus Hristos, întru laudav şi gloria slavei Lui. Iar pe de altă parte, aşijdereaw ca şi înainte, potrivitx scopuluiy Său a rânduit alţi oameni şi îngeri întru chinurile veşnice, ce se vor înfăptuiz din cauza propriei lor nelegiuiri şi întru lauda dreptăţii Sale. oEsa. 46, 10. Ro. 11, 34. 35. 36. Act. 15, 18. & 2, 22. Gen. 45, 5. 6. 7. 8. Mat. 10, 29, 30. and 20. 15. Eph. 1, 11. pEph. 1, 3. 4. 11. q ibid & mat. 25, 34. r Eph. 1, 5. Rom. 9, 11, 12, 13. Mal. 1, 2. 2, Tim. 1, 9. sAct. 13, 48. Eph. 1, 4. 5. 1.Tim. 5. 21. Mat. 25, 31. 34. t Ephes. 1, 5.7. 10. Col. 1, 14. 17. 18. 19. & 2. 10. Rom. 8. 19. 30. Rev. 19. 10. v eph. 1, 6 to 9, 11. w Jud. ver. 4. x Rom. 9, 11. 12. 15. 17. 18. with Mal. 1, 3. Exod. 9. 16. y Jud. ver. 4, & 6. ro 9, 22. Mat, 25, 41. z 2. Pet. 2, 12. 2. Cor. 4, 3. 4. 1 pet. 2, 8. joh. 3. 19. & Pro. 16, 4. rom. 2, 5. and 9. 22. 4. La eînceput, Dumnezeu a făcut desăvârşit din nimic toate lucrurile: şi a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, în virtutea şi sfinţenia adevărului. Acelef căi drepte au fost apoi părăsite de Şarpe pe care Satana l-a folosit ca instrument al lui şi al îngerilor lui, cu care a păcătuit mai înainte şi nu au preţuit rangul lor de la început, meritându-şi ca atare locul; mai întâi Evag, apoi Adam prin nesăbuire, au căzut voit şi deliberat în nesupunere şi încălcare a poruncii lui Dumnezeu. Pentru care moartea a început a domni peste toţi: peste noi şi aşijderea chiari peste urmaşii noştri, care nu au păcătuit, dar după felul încălcării lui Adam, aşa cum a fost de fapt; toţi suntemk astfel de la căderea lui Adam, zămislit după chipul şi asemănarea Lui, fiind rânduiţi şi născuţi în inegalitate, şi prin fire copii ai mâniei şi slujitori ai păcatului, supuşi morţii şi tuturor calamităţilor de pe lumea asta şi păcatelor noastre. cGen. r. Col. 1, 16. Esa. 45, 12. Heb. 11, 3. Revel. 4, 11. dGen. 1, 26. 27. Eph. 4, 24. Eccles. 7, 31. eGen. 3,1. 4. 5. 2. Cor. 11, 3. Joh. 8, 44. f2. Pet. 2, 4. Joh 8, 44. Jud. 6. gGenes. 3, 1. 2. 3. 6 1. Tim. 2, 14. Eccles. 7, 31. Gal. 3, 22. hRom. 5, 12. 18. 19. and 6. 23. with Gen. 2, 17. iRom. 5. 14. and 9, 11. kGen. 5, 3. Psal. 51, 5. Eph. 2, 3. 5. Astfel toată omenirea fiind decăzută şi devenind îndeobşte morţi întru păcat şi supuşi mâniei veşnice a lui Dumnezeu, deopotrivă prin păcatul originar şi prin cel de acum; cei 1aleşi sunt izbăviţi, degrabă înălţaţi şi salvaţi, nu prin ei înşişi, nici prin faptele lor, cu atât mai puţin putându-se vreun om prin sine: ci pe deplin numai prin Dumnezeu, prin slava şi mila Sa neîngrădite şi prin credinţa în Isus Hristosm , care este dat de Dumnezeu nouă întru înţelepciune şi virtute şi cucernicie şi mântuire, toate potrivit celor ce au fost scrise: cel ce s-a bucurat, să se bucure întru Domnul. 1Gen. 3, 15. Eph. 2, 4. 5. Gen. 15. 6. with Rom. 4, 2. 3. 4. 5. and 3. 24. 25. 26. Joh. 3, 16. m 1. Cor. 1, 30. 31. Phil. 3, 8. 9. 10. 11. Jir. 23. 5. 6. and 9. 23. 24. 6. Astfel că, prin urmare, doar prin viaţan veşnică se poate cunoaşte singurul şi adevăratul Dumnezeu şi cel pe care El l-a trimis pe lume, Isus Hristos. Şi cei asupra cărora, dimpotrivă, Domnul îşi va revărsa mânia prin focul învăpăiat, aceia nu-L vor afla pe Dumnezeu, cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos. nJoh. 17, 3. and 3 36. Jir. 31, 33. 34. o 2. Thes. 1, 8. Eph. 1, 6. joh. 3, 36. 7. Această legiuire a cunoaşterii şi supunerii, privind pînchinarea şi slujirea lui Dumnezeu şi a tuturor celorlalte datorii creştineşti, nu sunt părerir , ticluiri, legi sau constituţii ale oamenilor, ci cuvântul scris al nepieritorului Dumnezeu, conţinute în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. p Exod. 10, 4. 5. 6. Deu. 4, 2. 5. 6. Gen. 6, 22. Exod. 39, 42. 43. 1. Chron. 28. 19. q Psal. 119. 105. r Esa. 29, 13. Mat. 15, 9. Joh. 5, 39. 2. Pet. 16, 19. 2. tim. 3, 16. 17. 8. Prin acest cuvânts, Isus Hristos a dezvăluit tot ceea ce Tatăl Său a gândit că ne este necesar să ştim, să credem şi să respectăm pentru a ţine rânduiala lăsată de persoana Luit şi îndatoririle întruv care toate făgăduielile lui Dumnezeu s-au făcut şi prin care spunem Amin pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin noi înşine. s Deut. 18, 18. Joh. 1, 18. & 15, 15. & 4. 25. Act. 3. 22. t the whol Epistle to the Hebr. throughout, & 2. Cor. 1, 28. 9. Legat de persoana Sa, Domnul Isus, despre carex Moise şi Proorocii au scris şi despre care Apostolii au predicat, este nepieritoruly Fiu al lui Dumnezeu, cu zămislirea Sa eternă, cu strălucirea slavei Tatălui Său şi cu forma întrupată a persoanei Lui; din aceeaşi esenţă, egal şi aidoma veşnic, la fel de Dumnezeu cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, prin care a făcut lumea, prin care a susţinut şi condus toate lucrările pe care le-a făcut; care, de asemenea, când soroculz a venit, a fost zămislit ca om din femeie, din Tribula lui Judah, din seminţiab lui David şi Avraam, prin mijlocirea Mariei, preacurata Fecioară, prin Sfântul Duh pogorât asupra ei şi prin blagoslovirea ei preaînaltă; şi a fostc în toate lucrurile precum a fost în noi, doar înafara păcatului. x Luk. 24, 44. Joh. 5, 46. Act. 10, 41. 43. y Pro. 8, 22, mica. 5, 2. Joh. 1, 1. 2. 3. Heb. 1. Collos. 1, 15. 16. 17. z Gal. 4, 4. Gen. 3, 15. a Heb. 7. 14. Revel. 5, 5. b Rom. 1, 3. Gen. 22, 18. Mat. 1. 1. etc. Luk. 3, 23 etc. Esa. 7, 14. Luk. 1. 26. 27. etc. Hebr. 2, 16. c Heb. 4. 15. Esa. 53, 3. 4. 9. Phil. 2, 7. 8. 10. În privinţa funcţiei sale, El singur este mediatorul Noului Testament, chiar al veşnicului Legământ al slavei dintre Dumnezeu şi om, pentru a fi desăvârşitul şi deplinul eProroc, Preot şi Rege al Bisericii lui Dumnezeu pentru totdeauna. d 1. Tim. 2, 5. Heb 9. 15. & 13. 20. Dan. 9 24. 25. e Deut. 18, 15. 18. Psal. 110. 4. Psal. 45, Esa. 9, 6. 7. Act. 5. 31. Esa. 55. 4. Heb. 7, 24. Luk. 1, 32, 33 11. Elf a fost dintotdeauna, prin voia şi autoritatea deplină a Tatălui, în rânduială cu omenescul Său din pântecele mamei, numit şi separat de ea, dăruit cu toate harurile necesare pe deplin şi din belşug, aşa cum esteg scris; Dumnezeu îşi are Duhul în el în mod nemărginit. f Pro. 8, 23. Esa. 42, 6. & 49. 1. 5. and 11, 2. 3. 4. 5. Act. 10. 38. g Joh. 3. 34 12. Aceastăh funcţie a Sa, de a fi Mediator, adică Proroc, Preot şi Rege al Bisericii lui Dumnezeu, îi este rânduită Lui, astfel că nici în deplinătate, nici în parte ea nu poate fi trecută de la El la oricare altul. h 1. Tim. 2, 5. Heb. 7. 24. Dan. 7. 14. Act. 4, 12. Esa. 43, 11. Luk. 1, 33. 13. Privind Profeţia Sa, Hristos a dezvăluit desăvârşit din spusele Tatălui Său, întregul cuvânt şi deplina vrere ale lui Dumnezeu, care le sunt necesare slujitorilor Lui, cele pentru toţi sau pentru fiecare în parte, pentru a cunoaşte, a crede şi a se supune. Astfel a grăit şi a lămurit Bisericii Sale în vrerea Sa, numai prin slujitorii şi mijloacele Lui, şi niciodată prin vreun servitor mincinos1. i Deu. 18, 15. Act. 3, 22. 23. 24. Mat. 3, 17. Joh. 1. 18. & 17. 8. Eph. 1. 8. 9. 2. Tim. 3. 15. 16, 17. k Pro. 9, 3. Joh. 13; 20. Luk. 10. 16. Mat. 10. 40. 41. Deu. 33, 8. 10. 1 Mat. 7, 15. 16. & 24. 23. 24. 2. Pet. 2. 2. Tim. 4. 3. 4. Rom. 10, 14. 15. ier. 23, 21. 2. ioh. 10. 14.În privinţa Preoţiei Salem , fiind sfinţit, El a apărut deodată pentru a înlătura păcatul, oferindu-se şi sacrificându-se pe Sine; iar prin acest sfârşit a împlinit şi a suferit toate acele lucruri, prin intermediul cărora Dumnezeu prin sângele Lui de pe cruce, într-un sacrificiu ce a fost primit, ar putea să se reconcilieze cu aleşii Lui. Iar fiindn dărâmat zidul ce ne despărţea şi fiind terminate şi îndeplinite ritualurile legiuite, de întristare şi de serbare, este acumo intrat drept cel mai sfânt dintre Sfinţi chiar în ceruri, şi prezenţă a lui Dumnezeu, stând acolo pentru noi, de-a dreapta Maiestăţii, apărând în faţa Tatălui pentru a face mijlocirea şi astfel să ajungă la Tronul slavei printr-o cale nouă şi vie. Şi nu numai atât, dar a făcut poporului său op casă duhovnicească, o cucernică Preoţie, pentru a oferi sacrificii duhovniceşti1 , pe care Dumnezeu să le primească prin El. Nici Tatăl nu ar fi primit şi nici Hristos nu ar fi oferit vreun alt sacrificiu, altă închinare sau alţi închinători. m Joh. 17, 19. Heb. 5, 7. 8. 9. & 91 [9. 26] i. Esa. 53, Ro. 5, 19. 1. Pet. 1, 2. Collos. 2, 20. Eph. 5, 2. n Eph. 2, 1. 4. 15. 16. Heb. 9, & 10. o Heb. 4, 24. 16. & g. 24. and 10. 19. 20. * Rom. 3, 34. p 1. Pet. 2, 5. Rev. 1, 5. 6. and 8. 3. 4. Rom. 12, 1. Mar. 9, 49. 50. Mal. 1, 14. Joh. 4 23. 24. Mat. 7, 6. 7. 8. Esa. 1, 12. etc. 15. Legat de Împărăţie, fiind înălţat, ridicat şi intrat în slavă, aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, având dată toată puterea în Ceruri şi pe pământ; această putere având-o acum peste toţi îngerii şi oamenii, buni şi răi, întru ocrotirea şi izbăvirea celor aleşi, întru pedepsirea şi nimicirea celor ticăloşi5; comunicând şi aplicând binefacerile, virtutea şi roadele proorocirii sale şi Preoţia întru cei aleşi, în numele dezlegării, a îmblânzirii şi a îndepărtării lor de păcat, a îndreptării, a înfierii, renaşterii, sanctificării, ocrotirii şi întăririi în luptele lor spirituale împotriva Satanei, a lumii şi ispitei cărnii şi celorlalte care sălăşluiesc în lume, conducându-şi şi păstrându-şi inimile în adevărata Lui credinţă şi teamă de sfântul Lui duh, pe care odatăt ce li l-a dat, nu l-a mai luat de la ei, ci prin el i-a renăscut şi hrănit în pocăinţa lor, în credinţă, iubire, supunere, alinare, pace, bucurie, nădejde şi celelalte virtuţi creştine, întru nemurire, chiar dacă uneori prin păcat şi ispită, prin delăsare a fost uneori covârşit acest har pentru un timp. Iarăşi, dimpotrivăv, domnind în lume asupra duşmanilor Săi, Satana şi celelalte creaturi ale mâniei; îngrădindu-i, restrângându-i prin măreaţa Sa putere, apărând binele prin împărţirea înţelepciunii şi a dreptăţii, pentru înfăptuirea voinţei sale determinate, pentru a le şti ispitele, cumpenele şi afuriseniile, pentru a-i scăpa pe oameni de gândul destrăbălat, care i-ar ţine în beznă, păcat şi desfrâu, pentru judecată. q r. Cor. 15, 4. etc. 1. Pet. 3, 21. 22. Mat. 28, 18, 20. r Josh. 5, 14. Zech. 1, 8. etc. Mark 1, 27. Heb. 1. 14. a Eph. 5, 26, 27. Ro. 5, and 6. and 7. and 8. Chap. Rom. 14, 17. Gal. 5, 22. 23. 1. Joh. 4, 13. etc. t Psal. 51, 10. 11. 12. and 89. 30. 31. 32. 33. 34. Job. 33, 29. 30. Esa. 54, 8. 9. 10. Joh. 13, 1. and 16. 31. 32, with Luc. 22, 31. 32. 40. 2. Cor. 22, 7. 8. 9. Eph. 6, 10. 11. etc. Rom. 11, 29. Gal. 5, 17. 22. 23. v Job. 1, 6. and 2. Chap. 1. King. 22. 19. Esa. 10, 5. 15. Rom. 9, 17. 18. Rom. 1, 21. and 2. 4. 5. 6. Eph. 4, 17. 18. 19. 2. Pet. 3, 3. 1.. Thess. 5, 3. 7. Esa. 57, 20. 22. 2. Pet. 2, the whol Chapter 16. Împărăţia Sa va fi pe deplin desăvârşită atunci când El va veni a doua oarăx în slavă, cu puternicii Săi îngeri, pentru judecată, pentru a aboli orice lege, autoritate şi putere, să pună orice duşman al Său sub talpa Lui, să îi separeu şi să îi elibereze pe cei aleşi de El pentru veşnicie, pentru a pedepsi păcătoşii cu pierderea eternă a prezenţei Sale, pentru a aduna, strânge şi purta pe cei cu dumnezeire cu Sine înspre nemărginita slavă şi apoi pentru a-i duce sus la Împărăţia lui Dumnezeu, chiar la Tatăl, astfel încât slava tatălui să poată fi deplină şi desăvârşită în Fiu, slava Fiului în toate ale lui, iar Dumnezeu să fie în toate. x Dan. 12, 2. 3. Joh 5, 22. 28. 29. Mat. 25, 31. 1. Cor. 15. 24. Mat. 13, 41. 49. 2. Thes. 1, 9. 10. 1. Thes. 4, 17. Joh. 17, 22. 23. 1. Cor. 15, 28. 17. Între timp, pe lângă domnia absolută în lume, Hristos a avut aici pe pământ o împărăţie duhovnicească şi o cmulţime canonică în Biserica Lui, pe noi, slujitorii săi, Biserică pe care el a luat-o şi a izbăvit-o prin Sine, ca moştenire privilegiată (chiar dacă mulţi ipocriţi îşi fac loc în sânul ei), chemândb şi câştigându-i pe oameni prin puterea cuvântului Său întru credinţă, lepădându-i de necredincioşi, de idolatrie, de falsa închinare, superstiţie, orgoliu, viaţă desfrânată şi de lucrările întunecate; făcându-i o parte a Preoţiei împărăteşti, o naţiune sfântă, un popor eliberat pentru a arăta negreşit virtuţile Lui, cel ce i-a chemat din întuneric în minunata Sa lumină, dadunându-i şi unindu-i laolaltă ca pe membre ale unui singur trup al credinţei în El, al iubirii şi rânduielii sfinte, pentru îndatoririle generale şi mutuale, eîndrumându-i şi domnind asupră-le prin acei mesageri şi acele legi pe care le-a prevăzut în cuvântul Său: prin aceiaşi mesageri şi legi El domneşte şi peste Biserica Sa, şi nicicumf prin altele. y Joh. 18. 36. Heb 3, 6. and 10. 21. 1. Tim. 3, 15. Zach. 4, 17. z Act. 20, 28. Tit. 2, 14. a Mat. 13, 47. and 22. 12. Luk. 13, 25. b Mar. 16, 15. 16. Col. 1, 21, 1. Cor. 6 11. Tit. 3, 3. 4. 5. c Esa. 52. 11, Elr. 6, 21. Act. 2, 40. 2. Cor. 6, 14. Act. 17, 3. 4. and 19. 9. 1.Pet. 2, 4. 5. 9. 25. d Esa. 60, 4. 8. PsaI. 110, 3. Act. 2 41. Eph. 4, 16. Col. 2, 5. 6. e Esa. 62, 6. Jer. 3, 15, Ezek. 34. Zech. 11, 8. Heb. 12, 28. 29. Mat. 28, 20. f Mat. 7, 15. and 24. 23. 24. 2. Tim. 4, 3. 4. Jer. 7, 30. 31. and 23. 21. Deu. 12, 32. Reu. 2, 2. & 22. 18. 19 18. Acesteii Biserici El i-a făcut făgăduieli şi i-a dat peceţile Legământului Său, prezenţa Sa, iubire, binecuvântare şi ocrotireh ; aici se află sfintele profeţii, cum au fost şi cu Arca, ţinute în siguranţă şi gândite curat. Aici sunt toate fântânile şi izvoarele slavei Sale, încontinuu revigorate şi curgând neîncetat. Aici estek ceea ce El a lăsat tuturor naţiilor, astfell a invitat El toţi oamenii la cina Sa, la ospăţul Său; aşa a îndemnatm toţi oamenii de toate rangurile şi stările să îl cunoască ca Proroc al lor, ca Preot şi Rege, pentru a sen amesteca printre slujitorii lăcaşului Său, pentru ca ei să fie sub conducerea şi domnia Sa cerească, pentru a le păstori vieţile şi a le uda livezile, pentru a rândui aici o comuniune cu Sfinţii, astfel ca ei să poată fi părtaşi la moştenirea lor din Împărăţia lui Dumnezeu. g Lev. 26, 11. 12. Mat. 28, 19. 20. Rom. 9, 4. Ezek. 48. 35, 2. Cor. 6. 18 h Esa. 8, 16. 1. tim. 3, 15. and 4. 16. & 6. 3. 5. 2. Tim. 1, 15. tit. 1, 9. Deu. 31. 26. 1 Psal. 46, 4. 5. Ezek. 47, 1. etc. Joh. 38, 39. k Isa. 11. 12. Joh. 3, 14. Isa. 49, 22. 1 Esa. 55. 1. Mat. 6, 33. & 22. 2. Pro. 9, 4. 5. Joh. 7, 37. m Deu. 12, 5. 11. Esa. 2, 2. 3. Zach. 14, 16. 17. 18. 19. n Esa. 44. 5. Psal. 87, 5. 6. Can. 4. 12. Gal. 6, 10. Col. 1, 12. 13. Eph. 2, 19. 19. Aşa cum toţi slujitorii şi supuşii Lui sunt chemaţi de noi, să îşi arate deschis trupul şi sufletul, să arate harurile pe care Dumnezeu le-a dăruit lor; aidoma, ei sunt aici prin rânduirea făcută de El, care i-a pus pe fiecare unde se cuvine, cu un scop, fiind rânduiţi propice şi împletiţi laolaltă prin fiecare imbold de ajutorare, potrivit lucrării pe care o împlineşte fiecare în parte, întru edificarea de sine a fiecăruia prin iubire; aşa că atunci când El s-a înălţat deasupra tuturor, a făcut daruri oamenilor, [XVI]căci El poate îndeplini toate aceste lucruri, şi a împărţit aceste daruri în câteva funcţiuni ale Bisericii Sale, rânduind-o şi întărind-o pentru a continua până la sfârşitul lumii, ungând astfel pentru toţi prelaţi precum pastorii, dascălii, stareţii, diaconii, ajutoarele întru îndrumare, guvernare şi slujire a bisericii Sale. o See the 18. Article before, and Exod. 25. 2. and 35. 5. 1 Cor. 12, 4. 5. 6. 7. 12. 18. Rom. 12. 4. 5. 6. 1. Pet. 4. 10. Eph. 4, 16. Colos. 2, 5. p Eph. 4, 8. 10. 11. 12. 13. Rom. 12, 7. 8. & 16. 1. 1. Cor. 12. 4. 5. 6. 7, 8. 11. 14. 15. 16. 17. 18. 28. 1. Tim. 3, & 5. 3. 9. 17. 21. Act. 6, 2. 3. & 14. 23. and 20. 27. 28. Phil. 1, 1. q Rev. 22, 18. 19. Mat. 28, 20. 1. Tim. 6, 13, 14. 20. Această preoţie este descrisă exact, distinctă, îngrădită de celelalte lucruri, privind îndatoririle lor, chemarea lor la îndatorire, efectuarea acestei îndatoriri şi menţinerea acestei îndatoriri prin cele mai desăvârşite alegi ale cuvântului lui Dumnezeu, legi pe care nu se cuvine ca aceşti prelaţi, sau oricine din întreaga Biserică să le neglijeze, încalce sau profaneze în vreun fel; şi nici să primească alte legi aduse în Biserică de altcineva, oricine ar fi. r Pro. 8, 8. 9. heb. 3. 2. 6. the first Epistle to Timothy wholly. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. & 20, 17. etc. 1. pet. 5, 2. 3. 1. Cor. 5, 4. 5. 11. 12. 13. etc. and 9. 7. 9. 24. s Heb. 2. 3. and 3. 3. and 12. 25. etc. 2. Tim 3, 14.15. Gal. 1, 8. 9. 1 tim. 6, 13. 14. Deut. 12, 32. and 4. 2. Revel. 22, 18. 19. 21. Nimeni nu are voie să uzurpeze sau să îndeplinească un ministeriat, aşa cum Biserica este chemată îndreptăţit să facă acolo unde are prelaţi; tot aşa ea îşi va da silinţa de av le întocmi ministeriatul, de a-i găsi credincioşi şi nepătaţi în toate cele. t Num. 16, 5. 40. & 18. 7. 2. Chron. 26. 18. Joh. 10. 1.2 and 3. 27. Heb. 5. 4. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. Tit. 1, 5. vAct. 2. 28. 1. cor. 4, 1. 2. Col. 4, 17. 1. Tim. 1, 18. 19. & 4. 12. and 5 21 & 6. 11. 12. 13. 14. 2. Tim. 1, 13. 14. and 3. 14. and 4. 5, 1. Pet. 5, 1. 2. 3. 4 22. Acest ministeriat este aidoma dat fiecărei congregaţii creştine, având şi bucurându-se de aceeaşi putere şi împuternicire, aşa cum Dumnezeu a lăsat oameni potriviţi şi ţeluri cuvenite, aceleaşi legiuiri dată tuturor pentru alegerea şi înfăptuirea cumsecade pretutindeni. Mat. 28, 20. 1. cor 14, 33. 36. 1. Cor. 12, 4. 5. 6. 7. and 4. 17. and 16. 1. eph. 4, 10. 11. 12. 13. 1. cor. 3, 21. 22. 23. Mat. 18. 17. see Article 20 23. Aşa cum fiecare congregaţie creştină are puterea şi poruncax de a-şi alege şi unge propriul ministeriat potrivit legilor hărăzite şiy în timp ce aleşii îşi vor înfăptui cu credinţă îndatorirea, să îi iubească din toată inima în numele lucrării lor, să îi îngrijească cu cele trebuincioase, să îi cinstească şi onoreze, să le acorde demnitatea cerută de îndatorirea pe care o pun în fapt. Tot aşaz au şi puterea şi porunca ca, atunci când prelaţii decad, fie în viaţa lor, în doctrină sau în fapte necuvenite, atunci potrivit legiuirii să se descotorosească de ei sau să îi lipsească de ministeriatul lor, potrivit poruncii de a-i înlătura de la preoţia pe care o înfăptuiau; şi dacă situaţia este de aşa natură, iar ei rămân în nelegiuire şi fără de pocăinţă, să fie potrivit rânduielii pedepsiţi cu excomunicarea. x Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. 2. Cor. 8. 19. Act. 15. 2, 3. 22. 25. 1. Tim. 3, 10. and 4. 14, & 5. 22. Num. 8, 9. 10. y 1. Thes. 5, 12. 13. 1. Tim. 5, 3. 17. Heb. 13, 17. 1. cor. 9. Gal. 6. 6. z 1. Tim. 3, 10. and 5. 22. Rom. 16, 17. Phyl. 3, 2. 18. 19. 1. Tim. 6, 3. 5. Ezek. 44, 11. 13. Mat. 18, 17. 24. Hristos a dat această putere, de a primi sau de a înlătura orice membru, către trupul cel mare al bisericii şi fiecărei congregaţii creştine, şi nu fiecărui membru în parte sau vreunor membrii mai deosebiţi de întreg, sau vreunei congregaţii oarecare; şi pentru astab fiecare congregaţie este îndemnată să întrebuinţeze cel mai bun ajutor pe care îl poate avea şi cei mai mulţi membri pe care-i poate întruni pentru a se pronunţa astfel în adunări publice. aPsal. 122. 3. Act. 1, 47. Rom. 16, 2. Lev. 20, 4. 5. & 24. 14. Num. 5, 3. Deu. 13, 9. Mat. 18, 17. 1. Cor. 5, 4. 2. cor. 2, 6, 7. 8. b 1. Cor. 3, 21. 22. 23. Act. 15. 1. cor. 3, 4. 5. & 12. 20 [XVII] 25. Fiecare membru al fiecărei congregaţii creştine, oricât de destoinic, măreţ sau învăţat ar fi, va fi supus acestei legiuiri şi judecăţii lui Hristos; iar Biserica va proceda împotriva acelor persoane nu fără o mare grijă şi fără poveţele cuvenite. Lev. 4. Psal. 141, 5. and 2, 10. 11. 12. & 149. 8. 9. 1. Chro 26, 20. Act. 11, 2. 4. 1: Tim. 5, 19. 20. 21. 26. Pentru a păstra această Biserică în sfânta şi legiuita comuniune, aşa cum Hristos a a rânduit, oamenii deosebiţi să fie suspuşi în sânul Bisericii, care prin îndatorirea lor să conducă, supravegheze, cerceteze, să ia aminte etc. Aidomad pentru a-i păstra în toate locurile, pe toţi membrii, El a dat autoritate şi a numit datoria tuturor de lua aminte unul la celălalt. cCant. 3, 3. Esa. 62, 6. Eze. 33. 2. Mat. 14, 45. Luk. 12, 42. Act. 20, 28. Heb. 13, 17. bMar. 13, 34, 37. Luk. 17, 3. 1. Thes. 5, 14. Gal. 6, 1. Jude. 3, 20. Hebr. 10, 24, 25. & 12. 15 27. Prelaţii şi oamenii să rămână astfel laolaltă sub porunca Sa sfântă şi în comuniunea creştină, fiecare ţintind să împlinească voia lui Dumnezeu la care au fost chemaţi, iar astfel să păşească în supunere faţă de Hristos care le-a făgăduit că va fi prezent între ei, pentru a-i binecuvânta şi apăra împotriva tuturor puterilor vrăjmaşe, iar astfel gurile iadului să nu îi poată dovedi. Deu. 28, 1. etc. Mat. 28, 20. Luk. 12, 35. 36. 37. 38. Mat. 16. 18. Zach. 2, 5. & 12, 2. 3. 4. Psal. 125, 2. & 132. 12. 13. etc. 28. Dar când şi unde această sfântă poruncă şi veghe sârguincioasă a fost întreruptă, neglijată sau încălcată, Antihristul, acest om al păcatului, a corupt şi a stricat sfintele rituri, îndatoriri şi rânduieli ale bisericii, a adus şi ridicat noi şi stranii ministeriate, liturghii şi guvernări asupra naţiilor, împărăţiilor şi locuitorilor pământului, fiind îmbătaţi de acest potir al desfrâului şi mârşăviilor, toţi oamenii fiind siliţi să primească pecetea Fiarei şi să se închine chipului ei, fiind astfel aduşi în tulburare şi babilonie. Rev. 9. & 13. & 17. & 18. 1. Thes. 2, 3. 4. 9. 10. 11. 12. psal. 74. Esa. 14. 13. 14. Dan. 7, 25 and 8. 10. 11. 12. & 11. 31. 1. Tim. 4, 1. 2. 1. joh. 2, 18. 22. & 4. 3 29. Acele ministeriate avute şi întrebuinţate în Anglia de arhiepiscopibb , protopopi, pre-canonici, canonici, arhidiaconi, cancelari, împuterniciţi, preoţi, diaconi, parohi, vicari, ajutori de preot, predicatori năimiţi, îngrijitori de biserici, clerici parohiali şi tămăduitori şi întreaga tagmă a acelora prin care şi sub oblăduirea cărora aceste catedrale şi adunări parohiale au fost induse în confuzie, sunt nişte ministeriate şi funcţiuni stranii şi anticreştine; şi aceste ministeriate nu sunt instituite întru Testamentul lui Hristos, sau îngăduite în şi peste Biserica Lui. Revel. 9, 3. etc. & 13. 15. 16. 17. & 18. 15. 17. compared with Rom. 12, 7. 8. Eph. 4, 11. 12. 1. Tim. 3. 15. & 5. 17. Compare this Art. with the 1. 7. 12. 13. 14. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 28. Articles aforesaid 30. Funcţiile, posesiunile, administrările şi menţinerile lor, precum şi denumirile, titlurile, privilegiile şi prerogativele ale căror puteri şi legi ei le uzurpă în aceste adunări ecleziastice, peste toate ministeriatele, prin toate demersurile şi treburile clerice, una peste alta, prin preoţii lor care arată, suspendă, reduc la tăcere, deposedează, absolvă, excomunică etc. Confuzia lor dintre jurisdicţiile ecleziastică şi civilă, cazuri şi proceduri în rândul persoanelor lor, a curţilor şi comisiilor, a cercetărilor, a legiuirilor mai mărunte, luându-şi îndatoririle clericale şi aplicându-le sub conducerea lor prin gprescrieri şi îngrădiri, cerând supunere canonică către dânşii, administrând prin tot soiul de născociri, prin liturghii papistaşe ciuntite etc sunt suficiente dovezi ale precedentei afirmaţii, cele mai multe conchideri ale lor fiind studiate anapoda prin comparaţie cu Legile din Testamentul lui Hristos sau a celor îngăduite în şi pentru Biserica Sa. e Ccompare with Articles 1, 7. 12. 13. 14. 19. etc. Rev. 9. 3, etc. & 18. 15. 17. Joh. 10, 1. Dan. 7, 8. 25. and 8. 10. 11. 12. 2 Tbes. 2. 3. 4. 8. 9. rev. 17, 4. 5. 16. f Luk. 22, 25. 26. Rev. 14. 11. & 17. 3. 4. 5. & 13. 15. 16. 17 1. Pet. 5, 3. with Joh. 3, 29. & with Rev. 2. 1. 1. King. 12. 27. zac. 11. 15. 16. g Rev. 13, 15. 16. 17. Esa. 29. 13. Mat. 7, 7. 8. Ga. 1, 10. etc. & 2, 4. 5. Col. 2, 20. 22. 23. Ezek. 8, 5. & 13. 9. 10. 11. 18. 19. Mica 2, 11. mal. 1, 8. 13. 14. 31. Aceste Adunări Ecleziastice, rămânând în confuzie şi dependenţă de aceste ministeriate, curţi, canoane, închinări şi funcţii antihriste, fără puterea sau libertatea de a îndrepta vreo anomalie, nu Îl au în această tulburare şi supunere pe Hristos ca Profet al lor, ca Preot şi Rege, nici nu pot ajunge în starea aceasta (dacă îi judecăm după legiuirile cuvântului lui Dumnezeu) pentru a-i privi ca pe nişte adunări legiuite, sau constituite ca biserici ale lui Hristos, aşa încât cei credincioşi vor avea fie să ajungă de capul lor, fie să se pleceh comuniunii duhovniceşti cu ei în închinările şi administraţia lor publică. Rev. 18, 2. 1. Cor. 14, 33. Jir. 15, 19. Mal. 1, 4. 6. 8. Hos. 4, 14. etc. Rom. 6, 16. 2. Pet 2, 19. compare with. Art. I. 7. 11. 12. 13. 14. 15. 17. 18. 19. 20. 24. 28. 29. 30. aforesaid. h Levit. 17, Hos. 4, 15, 1. Cor. 10. 18. 19. 20. 2. Cor. 6, 14. 15, 16. Rev, 18, 4. Cant. 1, 6. 7. 32. Astfeli că prin Poruncile lui Dumnezeu toţi cei care vor fi mântuiţi, trebuie să vină degrabă înafara aceste stări antihristek, lepădând robia de sub Stăpânirea căreia îi aparţineau. Şi aşa, atât cei care au primit cât şi cei ce au înfăptuit vreuna dintre aceste false funcţiuni sau au cerut o funcţie sau un ministeriat în sau pentru aceste consituiri mincinoase şi antihriste, arată că doresc să aibă frică de Dumnezeu, să se lepede de aceste slujbe nelegiuite, şi să nu mai servească în acest fel aceste adunări în asemenea hal. Şi tot aşa1, nimeni să nu mai dea, indiferent de stare sau condiţii, vreo parte a bunurilor, pământurilor sau banilor către aceste ministeriate mincinoase şi să nu se închine la vreuna din acele Porunci, oricum ar fi ele înfăţişate. i Reu. 18, 4. Esa. 48, 20. and 52. 11. Jir. 50, 8. & 51. 6. 45. Zech. 2, 6. k 2. Chro. 15, and 27. 6. 2. King. 23, 5. etc. Rom. 13, 4. Mat. 22, 22. rev. 17, 16. 1 Zech. 13, 2. 4. 5. 6. Jir. 51, 26. Psal. 129, 59. 60. 128. Prov. 5, 20. Esa. 8, 11. 12. and 35. 8. Zach. 14, 21. Prov. 3, 9. 10. compared with Exod. 20. 4, 5. Judg. 17. 3. 4. 5. Ezek. 16. 17. 18. 19. 1. Cor. 10. 19. 20. 21. 22. compared with Heb. 13, 10. & with 2. Cor. 8. 3. 4. 5. 1. Tim. 5, 17 33. Ieşind degrabă din această stare anticreştină către libertate şi adevărata servitute întru Hristos, pe lângăm îndrumarea [XIX] şi buna călăuzire a propriilor familii, fi-vor dornici de a se alătura comuniunii creştine şi legământului legiuit, iar prin mărturisirea credinţei şi supunerii întru Hristos, să seo unească pe ei înşişi în congregaţiile rânduite; în vreme ce, ca membri ai unui trup în care Hristos este singurul cap, ei se vor închina şi vor servi lui Dumnezeu potrivit cuvântului Său, luând amintep să ţină sfântă ziua Domnului. m Gen. 18. 19. Exod. 13, 8. 14. Pro. 31, 26. 27. Eph. 6, 4. Deut. 6, 7. Psal. 78, 3. 4 n Luk. 17, 37. Psal. 110, 3. Mat. 6, Esa. 44. 5. Act. 2, 41, 42. Jir. 50, 4. 5. Neh. 9, 38. Act. 2, 41. 42. o 1. Cor. 1, 2. and 12. 14. Rev. 1, 20 and 2. 1. 8. 11. 18. & 3. 1. 7. 14. Eph. 2, 19. Col. 2, 19. p Exod. 20, 8. Rev. 1, 10. Act. 20, 7. 1. Cor. 16, 2. 34. În acest felq Dumnezeu dându-le harul de a tălmăci Scripturile, încercând să înfăptuiască Profeţia, dându-le destoinicia de a studia şi învăţa, ei pot şi trebuie, prin numirea de către Congregaţie, să înveţe şi pe alţii cuvântul, până ce oamenii vor fi lămuriţi şi Dumnezeu va alege oamenii cu haruri şi potrivire pentru astfel de funcţiuni sau slujbe, aşa cum Hristos a rânduit pentru preoţia publică a bisericii Sale; dar nicir una din Sfintele Taine nu va fi săvârşită până ce pastorii sau învăţătorii au fost aleşi şi hirotonisiţi pentru slujba lor. q 1. Cor. 14, rom. 12. 6. 1. Cor. 12, 7. 1. Pet. 4, 10. Act. 13. 15. 1. Tbes. 5, 20. r Num. 16, 10. 39. 40. Rom. 12. 7. Heb. 5, 4. Joh. 1, 23. 25. 35. Astfels se va discerne cum se cade să fie potrivirea oamenilor, iar oamenii înzestraţi cu harurile necesare nu numai că vor continua să înfăptuiască Profeţia, precum am spus mai înainte, ci vor proceda, după chibzuiala cuvenită, şi la alegerea şi hirotonisirea slujbaşilor pentru ministeriat şi servirea Bisericii, potrivit legiuirii din cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel ei vor înainta către căile lui Hristos, întru lămurirea şi tihna fiecăruia dintre ei, aşa cum îi place lui Dumnezeu să dea cunoaştere şi slavă. Şi în mod deosebit, aşat cum este dat din seminţie, sau sub conducerea oricăreia dintre Biserici, primind încă din pruncie botezul şi fiind făcuţi părtaşi ai pecetluirii Legământului lui Dumnezeu făcut cu cei credincioşi şi cu seminţia lor şi a urmaşilor lor. Iar aceiax din sânul Bisericii care sunt împuterniciţi şi capabili de a lua aminte la ei înşişi, să se împărtăşească şi la Cina Domnului, atât bărbaţii cât şi femeile, deopotrivăz cu pâine şi vin, elemente prin carea, ca şi la apa de botez, chiar şi după ce au fost miruiţi, nu există nici transsubstanţiere, nici consubstanţiune cu trupul şi sângele lui Isus Hristos; acesteab doar de ceruri sunt păstrate; până la vremea [XX] când toate lucrurile vor reintra în făgaşul rânduit. Însăc ei sunt sub veghea semnelor lui Dumnezeu şi ale pecetluirii Legământului etern cu Dumnezeu, reprezentând şi oferind tuturor celor care primesc, dar înălţându-i doar pe adevăraţii credincioşi ai Domnului Isus Hristos şi a binefacerilor lui întru virtute, sfinţenie şi viaţă veşnică, prin credinţa în numele Lui, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. a Lev. 8. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 21.. 22. 23. Tit. 1, 5. etc. 1. Cor. 12, 7. 8. 14. 15. 1. Tim. 3. t Col. 2, 5. 6. 7. 2. Thes. 2. 15. Jud. 3, etc. Mat. 28, 20. v Act. 2, 38, 39. 1. Cor. 7, 14. Rom. 11, 16, Gen. 17, 7. 22. 27. 1. cor. 10, 2. Psal. 22, 30. Exod. 12, 48. 49. Act. 16, 15. 33. 1. Cor. 1, 16. Mar. 10, 13, 14. 15. 16. Gal. 3, 29. x Mat. 26, 26. 27. 1. Cor. 11. 28. and 10. 3. 4. 16. 17. act. 2, 42, & 20. 7. 8. y Gal. 3, 28. Act. 2. 42. with 1. 1 4. 1. Cor. 12, 33. z Mat. 26, 26. 27. 1. Cor. 10, 3. 4. 16. & 11. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. a 1. Cor, 10, 16. 17. & 11. 23. 24. 25. 26. etc. Mat. 26, 26. 27. 29. & 15. 17. Joh. 12, 8. b Act, 3, 21. & 7. 56. c Gen. 17, 11. Rom. 4, 11. Exod. 12, 13. with Heb. 13, 20. d 1. Cor. 11, 26. 27. 28. 29. & 10. 3. 4. 5. Rom. 2. 28. 29. Act, 15. 9. Rom. 5, & 6. 7. & 8. Chapt. 36. Astfele fiind cu îndreptăţire întrunit, rânduit şi înfăptuind întru comuniunea creştinească şi supunere faţă de Evanghelia lui Hristos, nimeni nu este lăsat în pierzanie şi denaturare, în care ar putea să cadă, atâta vreme cât Biserica este alcătuită din oameni muritori1, posibile până şi în sânul adevăratei Biserici, dacă nu revin la calea dreaptă pentru a căuta îndreptarea. e Lev. 4. 13. etc. 2. Chro. 15, 9. 17. and 30. 18. 19. rev. 2, and 3. 1. Cor. 1. 10. Phil. 2, 1. 2. 3. 4. 5. 6. and 3. 15. 16. heb. 10. 25. ind [Jude] 19. f 2. Cor. 13. 1. 2. rev. 2. and 3. 1. Thes. 5. 14. 2. Thes. 3, 6. 14. Mat. 18, 17. 1. Cor. 5, 4. 5. Act. 15. 1. 2 37. Astfelg că cei ce nu au văzut încă adevărul, pot auzi în public doctrina şi rugăciunile bisericii, şi cu toată smerenia vor fi căutat acest lucru prin toate mijloacele. Însă nimenih care este pe dinafară nu va fi primit deodată ca membru, ci doar după ce vor face o mărturisire a credinţei lor, dorind deschis să fie primiţi ca membri şi făgăduind să meargă în supunerea faţă de Hristos. Şi nicii pruncii, dar ei sunt seminţele celor credincioşi prin vreunul dintre părinţi, sau prin educaţie şi ascultare. Şi tot la fel, nici unk membru al congregaţiei nu va fi primit ca membru în numele altuia, fără a se fi dovedit starea lor dinainte şi scopul din prezent. g 1. cor. 14, 24. 25. Psal. 18. 49. rom. 15, 9. 10. 1. Tim. 2, 4. 2. Tim. 2, 25. h 2. Cor. 6, 14. 15. 16. Ezra. 4, 3. Exod. 12, 43. Lev. 22. 25. Exod, 34. 12. Deu. 7, Esa. 44. 5. Act. 19, 18. i Exod. 20, 5. 6. 1. Cor. 7, 14. Gen. 17, 7. 12. 27. Exod. 12, 48. 49. Act. 16. 15, 33. k Act. 9, 26. 27. Rom. 16, 1. 2. 2. Cor. 3, 23. Col. 4, 10. 38. Aşa că, deşi congregaţiile pot fi astfel distincte şi fiinţând în mai multe corpuri, fiecare precum o cetate de sine stătătoare, totuşi ele trebuie să meargă sub una şi aceeaşi lege, şi prin toate cele să stea sub legământul de a se povăţui şi ajuta una pe alta în treburile şi necesităţile Bisericii, ca membre ale unui singur trup al credinţei comune, sub capul lor care este Hristos. Look Articles 1. 22. 23. Psal. 122 3. Cant. 8. 8. 9. 1. cor. 4, 17. and 16. 1. 39. Aceasta este îndatorirea şi datoria prinţilor şi magistraţilor, care1 prin voia lui Dumnezeu sunt conducători supremi, sub oblăduirea Lui, peste toţi oamenii şi pricinile de pe tărâmurile şi domeniile lor, pentru am suprima şi înlătura, prin autoritatea lor, toate falsele ministeriate, religiile amăgitoare şi care se amestecă în închinarea la Dumnezeu, de a aboli şi distruge templele idolilor, zugrăvelile, altarele, veşmintele şi toate celelalte artefacte ala idolatriei şi superstiţiei şi de a lua în folosul şi trebuinţa lor civilă nu doar beneficiile unor astfel de clădiri şi monumente idolatre, dar şi taxele, birurile, stăpânirile, posesiunile şi avuţiile oricărui ministeriat mincinos şi ale funcţiilor ecleziastice nelegiuite, oricare ar fi domeniile acelora. [XXI]. Şi, pe de altă parte, de a rândui şi menţine prin legile lor fiecare părticică a cuvântului lui Dumnezeu, din religia Lui curată şi adevărată. Slujbele clericale să aibă şi să ocrotească toate cele care sunt trebuincioase pentru închinarea la Dumnezeu, potrivit cuvântului Său, şi să ducă o viaţă cucernică în pace şi loialitate; şi să îi facă pe cei supuşi lor, fie ei clerici sau laici, să îşi facă datoria faţă de Dumnezeu şi oameni, ocrotind şi menţinând binele, pedepsind şi înlăturând răul, aşa cum a poruncit Dumnezeu, ai cărui locotenenţi ei sunt aici, pe pământ. 1 Rom. 13, 3. 4. 1. Pet. 2. 3, 14. 2. Chro. 19, 4. etc. and. 29. and 34. Chap. Judg. 17, 5. 6. Math. 22. 21. Tit. 3,1. m 2. King. 23, 5, etc. Psal. 110. Deu 12, 2. 3. with 17. 14. 18. 19. 20. 2 King. 10. 26. 27. 28. 2. Chro. 17, 6. Pro. 16, 12. and 25. 2. 3. 4. 5. Act. 19, 27. Rev. 17. 16. n Deut. 17. 14, 18. 19. 20. Josua 1, 7. 8. 2 Chro. 17, 4. 7. 8. 9. & 19. 4. etc. & 29. & 30. Dan. 6, 25. 26. Psal. 2, 10. 11. 12. & 72. 1. etc. Esa. 49, 23. Rev, 21. 24. Ezra. 7. 26. 40. Astfel căo protecţia şi poruncile de la prinţi şi magistraţi fac lucrurile mai paşnice, chiar dacăp nu întru totul, pentru a merge pe cărările şi rânduielile lui Isus Hristos, aşa cum el a poruncit bisericii Sale să se păstreze fără pată şi nefărâmată până ce El va reveni, la sfârşitul lumii. qIar asta în numele fraţilor care au cugetat şi au înfăptuit precum s-a spus mai înainte, ţinându-se mereu smeriţi faţă de Dumnezeu, precum şi faţă de prinţii şi conducătorii lor, astfel încât cei ocârmuiţi de aceştia să poată avea un trai liniştit şi paşnic în dumnezeire şi cinste. a Pro. 16, 15. Ezr. 5. aud 6. Act. 9, 31. 1. Tim. 2, 2. Dan. 6, 25. 26. Rev. 21, 24. p Act. 4, 18. 19. and 5. 28. 29. Dan. 6, 7. 8. 9. 10. 22. Luk. 21, 12. 13. Mat. 28, 20. 1. tim. 5, 21. and 6. 13. 14. q Psal. 72, 1. etc. 1 tim. 2, 2. 2 chro. 15, 1. 2. Hag. 1. 4. 14. and 2. 5. 41. Dacă Dumnezeu înclină inimile magistraţilor către îngăduinţă şi ocrotire a supuşilor, ei primesc o fericită binecuvântare de la Dumnezeu, care le-a făgăduit aşa ceva taţilor şi mamelor vrednice din Biserica Sa, şi să fie cu luare aminte în a merge merituoşi de o aşa mare milostenie a lui Dumnezeu, în recunoştinţă şi supunere. Psal. 126, 1. etc. Esa. 49, 13. and 60 16. Psal. 72, 1. etc. Rom. 13, 3. 1 Tim. 2, 2. 3. 4 42. Dacă Dumnezeu a luat aminte la îngăduinţa şi chibzuiala magistraţilor, eir au pus în fapt, cu toţii, legământul creştin şi comuniunea, astfel încât să păşească în supunere de Hristos în toate toiurile judecăţilor şi neînţelegerilor, nu pentru a-şi lua în stăpânire bunuri, pământuri, femei, copii, taţi, mame, fraţi şi surori, nici pentru a-şi face lor traiul mai lesnicios, astfel ca să îşi poată duce la bun sfârşit misia în bucurie, amintindu-şi mereu că noi trebuies să ne supunem lui Dumnezeu mai întâi, să ne bizuimt pe poruncă, pe angajamentul şi făgăduiala Mântuitorului nostru Hristos, care aşa cum are putere în ceruri şi pe pământ, tot astfel a făgăduit ca pentru respectarea poruncilor Lui, date fără a ţine seamă de timp, loc, magistraţi, voie sau interdicţie, să fie cu cei supuşi până la sfârşitul lumii. Mat. 6, 9. etc. Luk. 11, 2. etc. compared with Mat. 14, 30. and 26. 39. 42. Act. 1. 24. 25. and 4. 24. etc. Rom. 8, 26. 27. Rev. 8, 3, 4. Eph. 6. 18, 19. Phyl. 4, 6. Heb. 11, 18. 19. 20. 21. Jude vers. 24, 25. Acum, El este cel capabil să ne ţină pentru a nu cădea şi să ne arate negreşit înainte prezenţa slavei Sale cu bucurie; asta poate s-o facă numai Mântuitorul nostru întru Dumnezeu, cu Ei fie slava, măreţia, domnia şi puterea, acum şi pururi. Amin. Note de subsol :
|
![]() |
![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
![]() |