Pagina de Apologetică

În acest număr:

» Intoleranţa în Biblie [pagina 1]
» O mărturisire adevărată, 1596 [pagina 1]
» Ce crezuri deţin Creştinii Ortodocşi Răsăriteni în comun cu tradiţia Augustiniană / Reformată? [pagina 2]
» Ce cred ortodocşii [pagina 2]

Intoleranţa în Biblie

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. - Marcu16:16  
 

Geneza 
 

Lui Dumnezeu îi plac mai mult animalele jertfite de Abel decât fructele şi legumele lui Cain. De ce? Nu se dă nici un motiv, dar probabil are de-a face cu cantitatea de sânge şi suferinţă implicată. 4:3-5  
 

Dumnezeu îi dă lui Avraam şi descendenţilor lui ţara Canaanului “pentru totdeauna”. Promisiunea este încă folosită pentru a justifica luptele fără sfârşit pentru pământul din Estul Mijlociu. 13:14-15, 17:8  
 

Un băiat necircumcis trebuie să fie abandonat de părinţii lui şi de comunitate. 17:14  
 

Dumnezeu ucide pe oricine (bărbaţi, femei, copii, bebeluşi) în Sodoma şi Gomora dând ploaie de foc şi pucioasă din cer. Aproape toţi, în afară de “cei neprihăniţi”, Lot şi familia lui. 19:24  
 

Soţia fără  nume a lui Lot priveşte înapoi şi Dumnezeu o face stâlp de sare. 19:26  
 

Avraam îl face pe slujitorul său să jure că nu îl va lăsa pe Isaac să  se căsătorească cu o canaanită. 24:3  
 

Isaac îi spune lui Iacov să nu se însoare cu o canaanită. 28:1  
 

Fii lui Iacov nu suportă  ideea ca sora lor să se căsătorească cu cineva necircumcis. 34:14  
 

Er, întâiul-născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorât. Ce a făcut Er pentru a atrage mânia lui Dumnezeu? Biblia nu spune. Poate a muncit în sabat. 38:7  
 

După ce Dumnezeu îl ucide pe Er, Iuda îi spune lui Onan “să iontre la nevasta fratelui său”. Dar “Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.” Această poveste biblică se citeşte rar la şcoala duminicală, dar stă la baza multor doctrine creştine, inclusiv condamnarea masturbării şi controlul naşterilor. 38:8-10  
 

După ce Iuda o plăteşte pe Tamar pentru servicii, află că “Tamar, noru-ta, a curvit şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei” Când Iuda aude aceasta, spune “Scoateţi-o afară ca să fie arsă.” 38:24  
 

Exodul 
 

Dumnezeu a decis să  îl ucidă pe Moise pentru că fiul lui nu era încă  circumcis. 4:24-26  
 

Dumnezeu ucide copiii egipteni pentru a arăta “ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.” 11:7  
 

După ce Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon, ucide pe primii născuţi ai egiptenilor. Când a terminat şi nu era o casă fără un mort. 12:29  
 

Nici un străin necircumcis nu poate mânca Paştele. 12:43, 45, 48  
 

Iosua, cu acordul lui Dumnezeu, îi ucide pe amaleciţi cu tăişul săbiei 17:13  
 

Domnul a lăsat război între amaleciţi din generaţie în generaţie 17:14  
 

Dumnezeu îi favorizează  pe amaleciţi “peste toate popoarele” 19:5  
 

Prima poruncă  (Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.) îi condamnă  pe cei care se închină la alt dumnezeu. 20:3  
 

Pe vrăjitoare să  n-o laşi să trăiască. Mii de femei nevinovate au suferit morţi dureroase datorită acestui verset. 22:18  
 

Cine aduce jertfe altor dumnezei decât numai Domnului, să fie nimicit cu desăvârşire. Dacă această poruncă primeşte supunere, atunci cele patru bilioane de oameni care nu cred în Dumnezeul Bibliei, trebuie ucişi. 22:20  
 

să nu rostiţi numele altor dumnezei. 23:13  
 

Nu lăsa pe alţii să se închine la alţi dumnezei. Cucereşte-I şi distruge-le proprietăţile religioase. 23:24  
 

Dumnezeu promite Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge, şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta. 23:27  
 

Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. 23:32  
 

nimeni altul să  nu mănânce din ele. 29:33  
 

Oricine va face un untdelemn la fel ca el sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui 30:33  
 

Cine va călca sabatul, va fi pedepsit cu moartea. 31:14  
 

Dumnezeu porunceşte fiilor lui Levi (Moise, Aron şi alţi membrii ai tribului) ca “fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa…şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.” 32:27-28  
 

Dumnezeu alungă  triburile păgâne şi porunceşte izraeliţilor să le distrugă altarele şi locurile de închinare. 34:11-14  
 

Dumnezeu care este gelos, nu tolerează închinarea la idoli. 34:14  
 

Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea. 35:2-3  
 

Leviticul 
 

Fiii lui Aaron, au adus astfel înaintea Domnului foc străin, atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului 10:1-2  
 

Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune. 18:22  
 

Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după  nori. Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii. Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort, şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. 19:26-28  
 

Să nu vă  duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi. 19:31  
 

Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să  curvească după ei, îl voi nimici din mijlocul poporului lui. 20:6  
 

Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, să  fie pedepsiţi cu moartea. 20:13  
 

Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.”20:27  
 

Oamenii handicapaţi să nu se apropie de altarul lui Dumnezeu, că îl profanează. 21:16-23  
 

Nici un sclav sau străin să nu mănânce din lucrurile sfinte 22:10  
 

Un om blestemă într-o ceartă cu alt om. Moise îl întreabă pe Dumnezeu ce să facă. Dumnezeu spune că întreaga comunitate să îl ucidă cu pietre. Copiii lui Israel au făcut după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul. 24:10-23  
 

Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre. 24:16  
 

Numeri 
 

iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea 1:51  
 

Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, 3:4  
 

Dumnezeu repetă  iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea. 3:10  
 

Din nou (1:51 şi 3:10) iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea. 3:38  
 

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească  din tabără pe orice lepros, şi pe oricine are o lepădare de sămânţă sau este întinat prin atingerea de un mort.

Deci după instrucţiunile lui Dumnezeu, cei bolnavi sunt abandonaţi să sufere şi să  moară singuri. 5:1-4  
 

Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. 11:1  
 

Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Biblia nu spune ce au făcut oamenii, doar că au poftit. 11:33  
 

Datorită unei dispute între Core şi Moise, Dumnezeu a făcut ca pământul de sub ei să se despice în două. Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor. 16:20-49  
 

După ce Dumnezeu l-a ucis pe Core, familia lui şi alţi 250 de oameni, poporul a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!” Deci lui Dumnezeu nu îi place critica şi trimite o plagă. Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta 16:41-50  
 

Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Canaaniţi în mâinile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvârşire, pe ei şi cetăţile lor;” dacă  îi ceri lui Dumnezeu, El va distruge cetăţi pentru tine. 21:3  
 

Dumnezeu îi predă pe amoriţi  în mâinile lui Moise (eşti în mâinile lui Dumnezeu, cu Moise.) Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mâna pe ţara lui. 21:34-35  
 

Israel a început să  se dea la curvie cu fetele lui Moab. Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului, şi spânzură pe cei vinovaţi  înaintea Domnului în faţa soarelui, ca să se întoarcă  de la Israel mânia aprinsă a Domnului.” 25:1-5  
 

Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o Madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mână. S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel. Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea. 25:6-9  
 

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i; 25:16-17  
 

Armata lui Moise îi  învinge pe madianiţi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ucid toţi bărbaţii, dar iau femeile şi copiii ostateci. Când Moise află că au păstrat ceva, se mânie „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile? Acum, deci, omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el;

18dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat. Şi au mers înapoi şi au făcut astfel. Aşa au obţinut ei 32,000 de virgine (31:28-29)] 31:1-54  
 

Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis: să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii din piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe. 33:50-52  
 

Deuteronom 
 

Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe ţoti aceia care se duseseră după  Baal-Peor. 4:3  
 

Prima poruncă  condamnă pe cei care se închină la idoli 5:4  
 

Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul, Dumnezeul tău, S-ar aprinde de mânie împotriva ta, şi te-ar nimici de pe faţa pământului. 6:15  
 

Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după  fiii lor, şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi; 7:3  
 

Dacă ai milă  faţă de astfel de străini, le dai fetele sau le iei fetele, îl mânii pe Dumnezeu atât de mult că te distruge imediat 7:4  
 

Dumnezeu preferă  pe evrei. 7:6  
 

să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite. 7:5  
 

Dumnezeu ucide pe cei care îl urăsc. 7:10  
 

Pentru poporul lui Dumnezeu “şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. Domnul va depărta de tine orice boală. 7:14-15  
 

Să nimiceşti toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul, Dumnezeul tău; să n-arunci nici o privire de milă spre ele 7:16   
 

Să nimiciţi toate locurile în care slujesc dumnezeilor lor. Să le surpaţi altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le ardeţi în foc copacii închinaţi idolilor lor, să dărâmaţi chipurile cioplite ale dumnezeilor lor, şi să faceţi să le piară numele din locurile acelea. 12:2-3  
 

vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor, după ce vor fi nimicite dinaintea ta. Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor 12:30  
 

Proorocii sau visătorii trebuie ucişi dacă greşesc 13:1-5  
 

Dacă fratele tău, fiul mamei tale sau fiul tău sau fiica ta sau nevasta care se odihneşte la sânul tău sau prietenul tău pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi, te aţâţă în taină, zicând: „Haide, şi să slujim altor dumnezei!” să-l omori. 13:6-10  
 

Dacă vei auzi spunându-se despre una din cetăţile „Haide şi să slujim altor dumnezei!” atunci să treci prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o nimiceşti cu desăvârşire împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei. 13:12-16  
 

Ucide pe cine are altă  credinţă decât a ta 17:2-7  
 

Cine nu ascultă de preot sau judecător, să fie ucis 17:12-13  
 

Cine are meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, care întreabă pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, care să întrebe pe morţi este o urâciune înaintea Domnului; 18:10-12   
 

Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea 18:20  
 

Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului. 23:2  
 

Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie 23:3, 6  
 

Când îţi va da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi lucrul acesta. Mai târziu , Domnul i-a spus lui Samuel să omoare pe oricine (1 Sam.15:2-3) 25:19  
 

Şi Dumnezeu va blestema pe duşmanii tăi. Vezi Deut.28:16-64 pentru blesteme 30:7  
 

Iosua 
 

Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci. 6:18-19  
 

Cine va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel. 7:15  
 

Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa din aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre, şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor. 7:24-16  
 

După ce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau. 8:8  
 

oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viaţă, nici vreun fugar; 8:22-26  
 

Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împietrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul. 11:20  
 

Când veţi părăsi pe Domnul, şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce, şi vă va face rău, şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine” 24:19-20  
 

Judecători 
 

Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, şi au mâniat pe Domnul 2:12  
 

1 Regi 
 

Observaţi că lui Solomon I se zice să stea departe de femeile străine, deoarece ele au alte credinţe religioase, iar Dumnezeu nu este de acord cu căsătoriile mixte din punct de vedere al credinţei. 11:2  
 

Ilie porunceşte să  fie ucişi proorocii lui Baal. 18:40  
 

Nabot este omorât cu pietre pentru blasfemierea regelui şi a lui Dumnezeu. 21:13  
 

Iosafat a făcut ce este plăcut înaintea Domnului şi a alungat sodomiţii. 22:43, 46  
 

2 Regi 
 

Ahazia a murit, după  cuvântul Domnului, rostit prin Ilie, pentru că a întrebat pe alt dumnezeu. 1:4, 17   
 

Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria, şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe care-l spusese lui Ilie Domnul. 10:16-17  
 

Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. 10:19  
 

Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi, şi loviţi-i: unul să nu iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul săbiei. 10:25  
 

Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.” 10:30  
 

Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărâmat, i-au sfărâmat cu desăvârşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. 11:18  
 

Când au început să  locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei, care-i omorau pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării. 17:25-26  
 

Iosia A junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, care erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. (2 regi 22:2). 23:20  
 

2 Cronici 
 

şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie. 15:13  
 

Cum de ai ajutat tu pe cel rău, şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. 19:2  
 

Ezra 
 

Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat neamul Sfânt cu popoarele ţărilor acestora. 9:2  
 

Ezra le spune oamenilor să îşi abandoneze nevestele şi copiii, pentru a evita mânia lui Dumnezeu 10:2-3, 10-12  
 

Neemia 
 

I-am mustrat, şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul, şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. 13:25-27  
 

Psalmii 
 

Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” 2:9  
 

Creştinii spun să  iubim pe păcătos şi să urâm păcatul, dar Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşeală. 5:5-6  
 

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!14:1, 53:1  
 

Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei 44:2  
 

scoală-Te, ca să  pedepseşti toate neamurile! 59:5  
 

Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile. 59:8  
 

Varsă-Ţi mânia peste neamurile, care nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, care nu cheamă Numele Tău 79:6  
 

O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge 139:19-22  
 

Isaia 
 

Nici un astrolog sau ghicitor nu va putea salva pe cei pe care Domnul vrea să îi ardă 47:13-14  
 

Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă! 63:13-16  
 

Ieremia 
 

Închinarea la idoli se numeşte urâciune 1:16  
 

ei lucrează fără  minte, pentru că nu cunosc calea Domnului 5:4  
 

Dumnezeu ucide pe cei care cred şi predică greşit. 5:12-13  
 

Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea 6:19  
 

Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta! 7:16  
 

Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să  toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă  mânie.” 7:18  
 

„Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se încreadă în nici unul din fraţii săi; căci orice frate caută să înşele, şi orice prieten umblă cu bârfeli. Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău. Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce Sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul.”9:4-6  
 

Nu învăţaţi de la neamuri 10:2  
 

Ieremia se roagă  pentru distrugerea poporului care nu cheamă Numele Domnului. 10:25  
 

Cei ce nu se supun legii VT sunt blestemaţi de Dumnezeu 11:3  
 

Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc.19:11-13  
 

„Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. 12:17  
 

Poporul merge după  alţi dumnezei, de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! 13:10  
 

Dumnezeu ucide copiii ai căror părinţi se închină la idoli 16:10-11  
 

te voi fac să  slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci aţi aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.” 17:4  
 

Prigonitorii mei să  fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să  tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!” 17:18   
 

Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc. 17:28  
 

Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare 19:11-13  
 

pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei proorocii; Domnul îi ucide 29:19  
 

Ezechiel 
 

Altarele voastre vor fi pustiite, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi, şi voi face ca morţii voştri să cadă înaintea idolilor voştri. 6:4-9  
 

Dumnezeu promite să  nimicească pe închinătorii la idoli 14:6-8  
 

Dumnezeu planifică  să îşi verse mânia pe evreii din Egipt, pentru închinarea la idolii. 20:7-10  
 

Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor. 30:3  
 

Dumnezeu este împotriva netăiaţilor împrejur 32:21-32  
 

Închinarea la idoli este o urâciune 37:23  
 

„Nici un străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel Sfânt, nici unul din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel. Leviţii care s-au depărtat de Mine, când se rătăcea Israel şi se abătea de la Mine ca să-şi urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor 44:9-13  
 

Daniel 
 

Nebucadneţar dă  porunca: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că... nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.” 3:29  
 

Regele Darius decretă, Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. 6:26  
 

Osea  
 

Efraim se amestecă printre popoare, Efraim este o turtă, care n-a fost întoarsă. 7:8-9  
 

Samaria este pedepsită, pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei.Vor cădea ucişi de sabie; pruncii lor vor fi zdrobiţi, şi vor spinteca pântecele femeilor lor însărcinate. 13:16  
 

Amos 
 

Dumnezeu promite distrugerea celor ce se închină la idoli. 7:9  
 

Dumnezeu elimină  pe cei ce se roagă la idoli, în ziua mâniei. 8:14  
 

Obadia 
 

Dumnezeu va avea grijă  de neamuri. Vor fi ca şi cum nu au fost 16  
 

Mica 
 

Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărâmate, toate plăţile ei de curvă vor fi arse în foc, şi-i voi pustii toţi idolii: căci din plăţi de curvă i-a adunat, şi în plăţi de curvă se vor preface. 1:7  
 

Scoală-te, fiica Sionului, şi treieră! Căci îţi fac un corn din fier şi o copită din aramă, ca să sfărâmi multe popoare, şi să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor! 4:13  
 

Voi nimici cu desăvârşire descântecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori; 5:12-13  
 

Ţefania 
 

„Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,1:4-6  
 

În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voievozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine. 1:8  
 

În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine nici rău!” 1:12  
 

Zaharia 
 

Dumnezeu va lovi neamurile cu plagă. 14:18  
 

Maleahi 
 

Dumnezeu urăşte edomiţii veşnic. 1:4  
 

Matei 
 

Isus spune că  majoritatea oamenilor vor merge în iad 7:13-14  
 

Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 8:12  
 

Dacă nu vă  va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”

Adevărat vă  spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea. 10:14-15  
 

dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 10:33  
 

Isus condamnă  cetăţi întregi pentru respingerea predicilor lui 11:20-24  
 

Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte. 12:30  
 

Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care Sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea,

şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor 13:41-42, 50  
 

Isus refuză să  vindece femeia canaanită (Marcu.7:26 spune că era greacă) El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!” 15:22-26  
 

Isus îi numeşte pe farisei făţarnici, curvari 15:2-3  
 

Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că Sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci. 23:31  
 

Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” Justifică persecuţia lor de 20 de secole. 27:25  
 

Marcu  
 

dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic 3:29  
 

Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 6:11  
 

Isus iniţial refuză  pe femeia siro feniciană, apoi o eliberează pe fata ei 7:25-29  
 

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. 16:16  
 

Luca  
 

Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă  bună, este tăiat şi aruncat în foc. 3:9  
 

Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte. 11:23  
 

Dumnezeu este ca un stăpân de sclavi pe care îi bate cu multe lovituri 12:46-47  
 

În parabola cu talanţii, Isus spune că Dumnezeu ia ce nu este al Lui. cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.” 19:22-27  
 

Ioan 
 

Oamenii sunt salvaţi sau condamnaţi în funcţie de ceea ce cred 3:18, 36  
 

Mânia lui Dumnezeu este peste cei necredincioşi 3:36  
 

Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. 5:16, 18  
 

După aceea Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentru că  Iudeii căutau să-L omoare. 7:1  
 

Totuşi, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă. 7:13  
 

De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu Sunt, veţi muri în păcatele voastre. 8:24  
 

Voi aveţi de tată  pe diavolul; 8:44  
 

acum de curând căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre 11:8  
 

Dacă nu crezi în Isus mergi în iad. 12:48  
 

Ioan acuză evreii de moartea lui Isus 19:7, 12, 14-15  
 

Cei ce nu cred în Isus vor fi aruncaţi în foc 15:6  
 

pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor 20:19  
 

Fapte  
 

Petru învinuieşte pe evrei de moartea lui Isus. 3:14-15  
 

Petru pretinde greşit că Deut.18:18-19 se referă la Isus, spunând că cei care refuză să îl urmeze, trebuie ucişi. 3:23  
 

În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. 4:12  
 

Petru acuză din nou evreii pentru uciderea lui Isus. 5:30  
 

Ştefan învinuieşte evreii pentru prigonirea proorocilor şi uciderea lui Isus 7:51-52  
 

Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare 9:22-23  
 

Evreii sunt iar învinuiţi pentru moartea lui Isus. 10:39  
 

Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru 12:1-3  
 

Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă  la el şi acesta a orbit. 13:8-11   
 

Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau. Ei erau nevrednici de viaţa veşnică 13:45-46  
 

Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stîrnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor. 13:50  
 

Dar Iudeii care n-au crezut, au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor. 14:2-5  
 

În Tesalonic, iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 17:5  
 

Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţîţe noroadele. 17:13  
 

Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi  în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţîţe noroadele 18:6  
 

Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată, 18:12  
 

Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor. 20:19  
 

Evreii incită  iar oamenii să îl ucidă pe Pavel 21:27, 31  
 

Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până  nu vor omorî pe Pavel. 23:12-15  
 

Claudius îl salvează pe Pavel să nu fie ucis de evrei. 23:27  
 

Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel. 26:21  
 

Romani 
 

mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. 1:18  
 

În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; 1:20  
 

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 1:26-28  
 

Şi, cu toate că  ştiu Hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, Sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. 1:31-32  
 

Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat. 14:23  
 

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. 16:17  
 

1 Corinteni 
 

V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. 5:9-11  
 

Nu ştiţi că  cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă  înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 6:9-10  
 

Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! 16:22  
 

Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. 10:20  
 

2 Corinteni 
 

Dumnezeul lumii a orbit minţile necredincioşilor 4:3-4  
 

Feriţi-vă de necredincioşi. Nu vă căsătoriţi cu ei şi nu îi faceţi prieteni 6:14-17   
 

Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 10:5  
 

Galateni 
 

Dar chiar dacă  noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască  o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! 1:8-9  
 

Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, Sunt sub blestem 3:10  
 

Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! 5:12  
 

închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 5:20-21  
 

Filipeni 
 

Pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. 2:10-11  
 

Păziţi-vă de cânii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijelaţii aceia! 3:2  
 

1 Tesaloniceni 
 

Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi Sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, 2:14-16
 

2 Tesaloniceni 
 

Dumnezeu se va răzbuna pe cei ce nu îl cunosc pe Dumnezeu 1:7-9  
 

Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. 2:11-12  
 

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. 3:6, 14  
 

1 Timotei 
 

Din numărul lor Sunt Imeneu şi Alexandru pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească. 1:20  
 

Toţi cei ce Sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău. 6:1  
 

Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel 6:20  
 

2 Timotei 
 

Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. 2:12  
 

Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora. (vezi 1 Tim.1:20 şi 2 Tim.4:14-15) 2:16-18  
 

Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce Sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” 2:19  
 

Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre. (vezi 1 Tim.1:20 şi 2 Tim.2:16-18) 4:15  
 

Tit 
 

În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe. 1:10-11  
 

Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii Sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.” 1:12  
 

După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, 3:10-11  
 

Evrei 
 

deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 3:12  
 

Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit. 6:4-6  
 

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? 10:28-29  
 

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. 11:6  
 

Iacov 
 

Cine este prieten cu lumea este duşman cu Dumnezeu 4:4  
 

1 Petru 
 

Căci Suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? 4:17-18  
 

2 Petru 
 

În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. 2:1-3  
 

Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi 3:7  
 

1 Ioan 
 

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. 2:15  
 

Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. 2:22, 4:2-3  
 

Creştinii sunt vii necreştinii sunt morţi. 5:12  
 

Creştinii sunt din Dumnezeu, ceilalţi sunt răi 5:19  
 

2 Ioan 
 

Necreştinul este un înşelător şi un anticrist 1:7  
 

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. 1:9  
 

Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” 1:10  
 

Iuda 
 

Vreau să vă  aduc aminte, cu toate că ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut. 1:5  
 

Apocalipsa 
 

Evreii falşi sunt membrii ai sinagogii satanei 2:9  
 

Iată că  îţi dau din cei ce Sunt în sinagoga Satanei, care zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci mint; iată că îi voi face să  vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. 3:9  
 

Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti Sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului? 6:10-11  
 

144,000 de evrei vor merge în cer, restul nu. 7:4  
 

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă,” 21:8 
 

266 de pasaje

Courtesy of http://www.skepticsannotatedbible.com

O mărturisire adevărată, 1596

Din 1562, exilaţii olandezi de pe pământ englez se pare erau în număr de 30.000; dar elementul anabaptist din rândul acestora rămâne neştiut, dat fiind faptul că sub domnia Elizabethei I pedeapsa cu moartea îi aştepta pe cei care aveau convingeri şi sentimente anabaptiste. Aceste sentimente, totuşi, par să fi pătruns în domenii din viaţa englezilor, chiar şi acolo unde anabaptiştii înşişi nu apar, iar apoi ele au devenit parte a sistemului de gândire al oamenilor în general, culminând prin exprimarea gândirii radicale a sfârşitului secolului al şaisprezecelea şi începutului secolului al şaptesprezecelea din Anglia.

Este dificil să evităm concluzia că interpretarea scripturilor de către anumiţi englezi privind chestiuni precum doctrina unei biserici pure, a libertăţii de conştiinţă, a botezului credincioşilor, a autonomiei congregaţionale şi a separării bisericii de stat duce cu gândul la infiltraţia anumitor idei anabaptiste. La acest caz ideatic a ajuns Robert Brown, un enoriaş, în 1850, atunci când a început. În partea olandeză a oraşului Norwich, Robert Brown şi Robert Harrison au lucrat împreună la teoriile congregaţionale fără a arăta vreo îndatorare morală, de conştiinţă, faţă de influenţele anabaptiste.

Experimentul său a eşuat, iar oamenii lui au fugit în Olanda, unde gruparea s-a desfiinţat, iar Brown însuşi s-a conformat, ulterior, cerinţelor Bisericii Anglicane. Totuşi, ideile separatiste nu au încetat. Doi lideri ai unei proaspete biserici separatiste, Henry Barrowe şi John Greenwood, au fost întemniţaţi în 1586, dar în 1589 ei au trimis din închisoare un simplu crez bisericesc intitulat  A Trve Description ovt of the Word of God, of the visible Church, (O descriere veridică, după Cuvântul lui Dumnezeu, a bisericii văzute). Crezul în sine nu a produs îngrijorare prin chestiuni doctrinare, odată ce congregaţia deja susţinea, în opinia unora, punctele de vedere calviniste.

În vara anului 1593 a existat o schimbare a politicii guvernamentale faţă de separatişti. În timp ce conducătorii lor au rămas în închisori, dizidenţii au părăsit Anglia în favoarea Olandei. Majoritatea emigranţilor au ajuns în Olanda în 1595, iar acolo biserica lor a fost rânduită iarăşi. Dorind să îşi facă limpede cunoscută poziţia doctrinară şi ecleziologia, ca prevedere în faţa posibilelor atacuri, biserica a pregătit în 1956 un nou crez, a cărui titlu în varianta prescurtată este A Truve Confession (O mărturisire adevărată). Cele şapte Biserici Particulare Baptiste din Londra au întrebuinţat această mărturisire ca model atunci când şi-au schiţat prima confesiune, cea din 1644. Astfel, Mărturisirea Separatistă a intrat în viaţa baptistă.

A TRUE CONFESSION (O mărturisire adevărată)

O MĂRTURISIRE ADEVĂRATĂ A CREDINŢEI ŞI O UMILĂ ÎNŞTIINŢARE DE LOIALITATE, pe care noi, supuşii Majestăţii Sale, în mod fals numiţi brownişti, o ţinem în faţa lui Dumnezeu şi o înfăţişăm Majestăţii Sale, precum şi tuturor celor care sunt cu noi întru Domnul. Am rânduit-o în articole sau opinii, pentru mai buna şi mai lesnicioasa înţelegere de către cei care o vor citi. Şi o facem publică pentru a fi deschişi faţă de acei necreştini ce ne ponegresc de erezie, schismă, mândrie, îndărătnicie, neloialitate şi celelalte de care potrivnicii noştri de pretutindeni ne învinovăţesc.

Credem cu inima şi mărturisim cu gura.

1. Există doara un singur Dumnezeu, un singur Hristos, un singur Duh Sfânt, o singură Biserică, un singur adevăr, o singură Credinţăb, o singură Lege a supunerii pentru toţi creştinii, de oriunde.

a Deut. 6, 4. Has. 13, 4. Marcu. 12, 29, 32. Efes. 4, 4. 5.6. I Cor. 12, 13.

 bRom. 16, 26. I Cor. 4, 17. & 16. I, Gal. 1,8. 9.

2. Dumnezeu este Duh, a cărui fiinţă vine de la Sine, şi şi-a dat fiinţă, dând rânduială şi durată tuturor celorlalte lucruri, El Însuşi fiind veşnic, cel mai sfânt, nemărginit în toate felurile, în măreţie, înţelepciune, putere, bunătate, dreptate, adevăr şi celelalte. Iar în Dumnezeul Suprem există treig persoane distincte, hco-eterne, egale şi de aceeaşi naturăk, fiind toate din şi ale aceluiaşi Dumnezeu, iar astfel nu divizate, ci distincte una de alta prin cele câteva proprietăţi specifice şi individuale: 1Tatăl al niciunui, Fiul zămislit al Tatălui dintotdeauna, Sfântul nDuh provenind de la Tată şi Fiu înainte de începuturile tuturor lucrurilor.

cIoan. 4, 24. dExod. 3, 14. Esa. 43, 10, II. eRom. II, 36. Act 17, 28. Gen. i. t I tim. I, 17. Reu. 4, 18. Esa. 6, 3. and 66. I. 2. Psal. 145, 3. 8. 9. 17. & 147. 5. Rom. 1, 20. g 1. Joh. 5, 7. Mat. 28, 19. Hag. 2,5. 6 Evr. 9, 14. hPro. 8, 22. Joh. 1. 1. Evr. 9, 14. iPhil. 2, 6. Joh. 5, 18. Efe. 4, 4. 5. 6. kJoh. 10, 30. 38. I Corint. 2, 11. 12. Evr. I, 3. l Joh. 5, 26. I Cor. 8, 6. mJoh. 1, 14. 18. & 3. 16. Mica. 5, 2. Psal. 2, 7. n Joh. 14, 26. & i. 16. Gal. 4, 16.

3. Dumnezeuo s-a legiuit pe Sine prin rânduirea veşnică a tuturor lucrurilor, chiar şi prin cele mai neînsemnate detalii ale fiecărui lucru, înfăptuindu-le şi aşezându-le potrivit poveţei propriei Lui voinţe, întru lauda şi preaslăvirea numelui Său. Şi rânduind pe cele mai sus-puse creaturi ale lui Dumnezeu întrup Hristosq, înainte de întemeierea lumii şi potrivit bunăvoinţei vreriis Sale, el a uns câţiva oameni şi îngeri pentru viaţa veşnică ce fi-vat căpătată prin Isus Hristos, întru laudav şi gloria slavei Lui. Iar pe de altă parte, aşijdereaw ca şi înainte, potrivitx scopuluiy Său a rânduit alţi oameni şi îngeri întru chinurile veşnice, ce se vor înfăptuiz din cauza propriei lor nelegiuiri şi întru lauda dreptăţii Sale.

oEsa. 46, 10. Ro. 11, 34. 35. 36. Act. 15, 18. & 2, 22. Gen. 45, 5. 6. 7. 8. Mat. 10, 29, 30. and 20. 15. Eph. 1, 11. pEph. 1, 3. 4. 11. q ibid & mat. 25, 34. r Eph. 1, 5. Rom. 9, 11, 12, 13. Mal. 1, 2. 2, Tim. 1, 9. sAct. 13, 48. Eph. 1, 4. 5. 1.Tim. 5. 21. Mat. 25, 31. 34. t Ephes. 1, 5.7. 10. Col. 1, 14. 17. 18. 19. & 2. 10. Rom. 8. 19. 30. Rev. 19. 10. v eph. 1, 6 to 9, 11. w Jud. ver. 4. x Rom. 9, 11. 12. 15. 17. 18. with Mal. 1, 3. Exod. 9. 16. y Jud. ver. 4, & 6. ro 9, 22. Mat, 25, 41. z 2. Pet. 2, 12. 2. Cor. 4, 3. 4. 1 pet. 2, 8. joh. 3. 19. & Pro. 16, 4. rom. 2, 5. and 9. 22.

4. La eînceput, Dumnezeu a făcut desăvârşit din nimic toate lucrurile: şi a creat omul după chipul şi asemănarea Sa, în virtutea şi sfinţenia adevărului. Acelef căi drepte au fost apoi părăsite de Şarpe pe care Satana l-a folosit ca instrument al lui şi al îngerilor lui, cu care a păcătuit mai înainte şi nu au preţuit rangul lor de la început, meritându-şi ca atare locul; mai întâi Evag, apoi Adam prin nesăbuire, au căzut voit şi deliberat în nesupunere şi încălcare a poruncii lui Dumnezeu. Pentru care moartea a început a domni peste toţi: peste noi şi aşijderea chiari peste urmaşii noştri, care nu au păcătuit, dar după felul încălcării lui Adam, aşa cum a fost de fapt; toţi suntemk astfel de la căderea lui Adam, zămislit după chipul şi asemănarea Lui, fiind rânduiţi şi născuţi în inegalitate, şi prin fire copii ai mâniei şi slujitori ai păcatului, supuşi morţii şi tuturor calamităţilor de pe lumea asta şi păcatelor noastre.

cGen. r. Col. 1, 16. Esa. 45, 12. Heb. 11, 3. Revel. 4, 11. dGen. 1, 26. 27. Eph. 4, 24. Eccles. 7, 31. eGen. 3,1. 4. 5. 2. Cor. 11, 3. Joh. 8, 44. f2. Pet. 2, 4. Joh 8, 44. Jud. 6. gGenes. 3, 1. 2. 3. 6 1. Tim. 2, 14. Eccles. 7, 31. Gal. 3, 22. hRom. 5, 12. 18. 19. and 6. 23. with Gen. 2, 17. iRom. 5. 14. and 9, 11. kGen. 5, 3. Psal. 51, 5. Eph. 2, 3.

5. Astfel toată omenirea fiind decăzută şi devenind îndeobşte morţi întru păcat şi supuşi mâniei veşnice a lui Dumnezeu, deopotrivă prin păcatul originar şi prin cel de acum; cei 1aleşi sunt izbăviţi, degrabă înălţaţi şi salvaţi, nu prin ei înşişi, nici prin faptele lor, cu atât mai puţin putându-se vreun om prin sine: ci pe deplin numai prin Dumnezeu, prin slava şi mila Sa neîngrădite şi prin credinţa în Isus Hristosm , care este dat de Dumnezeu nouă întru înţelepciune şi virtute şi cucernicie şi mântuire, toate potrivit celor ce au fost scrise: cel ce s-a bucurat, să se bucure întru Domnul.

1Gen. 3, 15. Eph. 2, 4. 5. Gen. 15. 6. with Rom. 4, 2. 3. 4. 5. and 3. 24. 25. 26. Joh. 3, 16. m 1. Cor. 1, 30. 31. Phil. 3, 8. 9. 10. 11. Jir. 23. 5. 6. and 9. 23. 24.

6. Astfel că, prin urmare, doar prin viaţan veşnică se poate cunoaşte singurul şi adevăratul Dumnezeu şi cel pe care El l-a trimis pe lume, Isus Hristos. Şi cei asupra cărora, dimpotrivă, Domnul îşi va revărsa mânia prin focul învăpăiat, aceia nu-L vor afla pe Dumnezeu, cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos.

nJoh. 17, 3. and 3 36. Jir. 31, 33. 34. o 2. Thes. 1, 8. Eph. 1, 6. joh. 3, 36.

7. Această legiuire a cunoaşterii şi supunerii, privind pînchinarea şi slujirea lui Dumnezeu şi a tuturor celorlalte datorii creştineşti, nu sunt părerir , ticluiri, legi sau constituţii ale oamenilor, ci cuvântul scris al nepieritorului Dumnezeu, conţinute în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament.

p Exod. 10, 4. 5. 6. Deu. 4, 2. 5. 6. Gen. 6, 22. Exod. 39, 42. 43. 1. Chron. 28. 19. q Psal. 119. 105. r Esa. 29, 13. Mat. 15, 9. Joh. 5, 39. 2. Pet. 16, 19. 2. tim. 3, 16. 17.

8. Prin acest cuvânts, Isus Hristos a dezvăluit tot ceea ce Tatăl Său a gândit că ne este necesar să ştim, să credem şi să respectăm pentru a ţine rânduiala lăsată de persoana Luit şi îndatoririle întruv care toate făgăduielile lui Dumnezeu s-au făcut şi prin care spunem Amin pentru a-L lăuda pe Dumnezeu prin noi înşine. 

s Deut. 18, 18. Joh. 1, 18. & 15, 15. & 4. 25. Act. 3. 22. t the whol Epistle to the Hebr. throughout, & 2. Cor. 1, 28.

9. Legat de persoana Sa, Domnul Isus, despre carex Moise şi Proorocii au scris şi despre care Apostolii au predicat, este nepieritoruly Fiu al lui Dumnezeu, cu zămislirea Sa eternă, cu strălucirea slavei Tatălui Său şi cu forma întrupată a persoanei Lui; din aceeaşi esenţă, egal şi aidoma veşnic, la fel de Dumnezeu cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, prin care a făcut lumea, prin care a susţinut şi condus toate lucrările pe care le-a făcut; care, de asemenea, când soroculz a venit, a fost zămislit ca om din femeie, din Tribula lui Judah, din seminţiab lui David şi Avraam, prin mijlocirea Mariei, preacurata Fecioară, prin Sfântul Duh pogorât asupra ei şi prin blagoslovirea ei preaînaltă; şi a fostc în toate lucrurile precum a fost în noi, doar  înafara păcatului.

x Luk. 24, 44. Joh. 5, 46. Act. 10, 41. 43. y Pro. 8, 22, mica. 5, 2. Joh. 1, 1. 2. 3. Heb. 1. Collos. 1, 15. 16. 17. z Gal. 4, 4. Gen. 3, 15. a Heb. 7. 14. Revel. 5, 5. b Rom. 1, 3. Gen. 22, 18. Mat. 1. 1. etc. Luk. 3, 23 etc. Esa. 7, 14. Luk. 1. 26. 27. etc. Hebr. 2, 16. c Heb. 4. 15. Esa. 53, 3. 4. 9. Phil. 2, 7. 8.

10. În privinţa funcţiei sale, El singur este mediatorul Noului Testament, chiar al veşnicului Legământ al slavei dintre Dumnezeu şi om, pentru a fi desăvârşitul şi deplinul eProroc, Preot şi Rege al Bisericii lui Dumnezeu pentru totdeauna.

d 1. Tim. 2, 5. Heb 9. 15. & 13. 20. Dan. 9 24. 25. e Deut. 18, 15. 18. Psal. 110. 4. Psal. 45, Esa. 9, 6. 7. Act. 5. 31. Esa. 55. 4. Heb. 7, 24. Luk. 1, 32, 33

11. Elf a fost dintotdeauna, prin voia şi autoritatea deplină a Tatălui, în rânduială cu omenescul Său din pântecele mamei, numit şi separat de ea, dăruit cu toate harurile necesare pe deplin şi din belşug, aşa cum esteg scris; Dumnezeu îşi are Duhul în el în mod nemărginit.

f Pro. 8, 23. Esa. 42, 6. & 49. 1. 5. and 11, 2. 3. 4. 5. Act. 10. 38. g Joh. 3. 34

12. Aceastăh funcţie a Sa, de a fi Mediator, adică Proroc, Preot şi Rege al Bisericii lui Dumnezeu, îi este rânduită Lui, astfel că nici în deplinătate, nici în parte ea nu poate fi trecută de la El la oricare altul.

h 1. Tim. 2, 5. Heb. 7. 24. Dan. 7. 14. Act. 4, 12. Esa. 43, 11. Luk. 1, 33.

13. Privind Profeţia Sa, Hristos a dezvăluit desăvârşit din spusele Tatălui Său, întregul cuvânt şi deplina vrere ale lui Dumnezeu, care le sunt necesare slujitorilor Lui, cele pentru toţi sau pentru fiecare în parte, pentru a cunoaşte, a crede şi a se supune. Astfel a grăit şi a lămurit Bisericii Sale în vrerea Sa, numai prin slujitorii şi mijloacele Lui, şi niciodată prin vreun servitor mincinos1. 

i Deu. 18, 15. Act. 3, 22. 23. 24. Mat. 3, 17. Joh. 1. 18. & 17. 8. Eph. 1. 8. 9. 2. Tim. 3. 15. 16, 17. k Pro. 9, 3. Joh. 13; 20. Luk. 10. 16. Mat. 10. 40. 41. Deu. 33, 8. 10. 1 Mat. 7, 15. 16. & 24. 23. 24. 2. Pet. 2. 2. Tim. 4. 3. 4. Rom. 10, 14. 15. ier. 23, 21. 2. ioh. 10.

14.În privinţa Preoţiei Salem , fiind sfinţit, El a apărut deodată pentru a înlătura păcatul, oferindu-se şi sacrificându-se pe Sine; iar prin acest sfârşit a împlinit şi a suferit toate acele lucruri, prin intermediul cărora Dumnezeu prin sângele Lui de pe cruce, într-un sacrificiu ce a fost primit, ar putea să se reconcilieze cu aleşii Lui. Iar fiindn dărâmat zidul ce ne despărţea şi fiind terminate şi îndeplinite ritualurile legiuite, de întristare şi de serbare, este acumo intrat drept cel mai sfânt dintre Sfinţi chiar în ceruri, şi prezenţă a lui Dumnezeu, stând acolo pentru noi, de-a dreapta Maiestăţii, apărând în faţa Tatălui pentru a face mijlocirea şi astfel să ajungă la Tronul slavei printr-o cale nouă şi vie. Şi nu numai atât, dar a făcut poporului său op casă duhovnicească, o cucernică Preoţie, pentru a oferi sacrificii duhovniceşti1 , pe care Dumnezeu să le primească prin El. Nici Tatăl nu ar fi primit şi nici Hristos nu ar fi oferit vreun alt sacrificiu, altă închinare sau alţi închinători.

m Joh. 17, 19. Heb. 5, 7. 8. 9. & 91 [9. 26] i. Esa. 53, Ro. 5, 19. 1. Pet. 1, 2. Collos. 2, 20. Eph. 5, 2. n Eph. 2, 1. 4. 15. 16. Heb. 9, & 10. o Heb. 4, 24. 16. & g. 24. and 10. 19. 20. * Rom. 3, 34. p 1. Pet. 2, 5. Rev. 1, 5. 6. and 8. 3. 4. Rom. 12, 1. Mar. 9, 49. 50. Mal. 1, 14. Joh. 4 23. 24. Mat. 7, 6. 7. 8. Esa. 1, 12. etc.

15. Legat de Împărăţie, fiind înălţat, ridicat şi intrat în slavă, aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, având dată toată puterea în Ceruri şi pe pământ; această putere având-o acum peste toţi îngerii şi oamenii, buni şi răi, întru ocrotirea şi izbăvirea celor aleşi, întru pedepsirea şi nimicirea celor ticăloşi5; comunicând şi aplicând binefacerile, virtutea şi roadele proorocirii sale şi Preoţia întru cei aleşi, în numele dezlegării, a îmblânzirii şi a îndepărtării lor de păcat, a îndreptării, a înfierii, renaşterii, sanctificării, ocrotirii şi întăririi în luptele lor spirituale împotriva Satanei, a lumii şi ispitei cărnii şi celorlalte care sălăşluiesc în lume, conducându-şi şi păstrându-şi inimile în adevărata Lui credinţă şi teamă de sfântul Lui duh, pe care odatăt ce li l-a dat, nu l-a mai luat de la ei, ci prin el i-a renăscut şi hrănit în pocăinţa lor, în credinţă, iubire, supunere, alinare, pace, bucurie, nădejde şi celelalte virtuţi creştine, întru nemurire, chiar dacă uneori prin păcat şi ispită, prin delăsare a fost uneori covârşit acest har pentru un timp. Iarăşi, dimpotrivăv, domnind în lume asupra duşmanilor Săi, Satana şi celelalte creaturi ale mâniei; îngrădindu-i, restrângându-i prin măreaţa Sa putere, apărând binele prin împărţirea înţelepciunii şi a dreptăţii, pentru înfăptuirea voinţei sale determinate, pentru a le şti ispitele, cumpenele şi afuriseniile, pentru a-i scăpa pe oameni de gândul destrăbălat, care i-ar ţine în beznă, păcat şi desfrâu, pentru judecată. 

q r. Cor. 15, 4. etc. 1. Pet. 3, 21. 22. Mat. 28, 18, 20. r Josh. 5, 14. Zech. 1, 8. etc. Mark 1, 27. Heb. 1. 14. a Eph. 5, 26, 27. Ro. 5, and 6. and 7. and 8. Chap. Rom. 14, 17. Gal. 5, 22. 23. 1. Joh. 4, 13. etc. t Psal. 51, 10. 11. 12. and 89. 30. 31. 32. 33. 34. Job. 33, 29. 30. Esa. 54, 8. 9. 10. Joh. 13, 1. and 16. 31. 32, with Luc. 22, 31. 32. 40. 2. Cor. 22, 7. 8. 9. Eph. 6, 10. 11. etc. Rom. 11, 29. Gal. 5, 17. 22. 23. v Job. 1, 6. and 2. Chap. 1. King. 22. 19. Esa. 10, 5. 15. Rom. 9, 17. 18. Rom. 1, 21. and 2. 4. 5. 6. Eph. 4, 17. 18. 19. 2. Pet. 3, 3. 1.. Thess. 5, 3. 7. Esa. 57, 20. 22. 2. Pet. 2, the whol Chapter

16. Împărăţia Sa va fi pe deplin desăvârşită atunci când El va veni a doua oarăx în slavă, cu puternicii Săi îngeri, pentru judecată, pentru a aboli orice lege, autoritate şi putere, să pună orice duşman al Său sub talpa Lui, să îi separeu şi să îi elibereze pe cei aleşi de El pentru veşnicie, pentru a pedepsi păcătoşii cu pierderea eternă a prezenţei Sale, pentru a aduna, strânge şi purta pe cei cu dumnezeire cu Sine înspre nemărginita slavă şi apoi pentru a-i duce sus la Împărăţia lui Dumnezeu, chiar la Tatăl, astfel încât slava tatălui să poată fi deplină şi desăvârşită în Fiu, slava Fiului în toate ale lui, iar Dumnezeu să fie în toate.

x Dan. 12, 2. 3. Joh 5, 22. 28. 29. Mat. 25, 31. 1. Cor. 15. 24. Mat. 13, 41. 49. 2. Thes. 1, 9. 10. 1. Thes. 4, 17. Joh. 17, 22. 23. 1. Cor. 15, 28.

17. Între timp, pe lângă domnia absolută în lume, Hristos a avut aici pe pământ o împărăţie duhovnicească şi o cmulţime canonică în Biserica Lui, pe noi, slujitorii săi, Biserică pe care el a luat-o şi a izbăvit-o prin Sine, ca moştenire privilegiată (chiar dacă mulţi ipocriţi îşi fac loc în sânul ei), chemândb şi câştigându-i pe oameni prin puterea cuvântului Său întru credinţă, lepădându-i de necredincioşi, de idolatrie, de falsa închinare, superstiţie, orgoliu, viaţă desfrânată şi de lucrările întunecate; făcându-i o parte a Preoţiei împărăteşti, o naţiune sfântă, un popor eliberat pentru a arăta negreşit virtuţile Lui, cel ce i-a chemat din întuneric în minunata Sa lumină, dadunându-i şi unindu-i laolaltă ca pe membre ale unui singur trup al credinţei în El, al iubirii şi rânduielii sfinte, pentru îndatoririle generale şi mutuale, eîndrumându-i şi domnind asupră-le prin acei mesageri şi acele legi pe care le-a prevăzut în cuvântul Său: prin aceiaşi mesageri şi legi El domneşte şi peste Biserica Sa, şi nicicumf prin altele.

y Joh. 18. 36. Heb 3, 6. and 10. 21. 1. Tim. 3, 15. Zach. 4, 17. z Act. 20, 28. Tit. 2, 14. a Mat. 13, 47. and 22. 12. Luk. 13, 25. b Mar. 16, 15. 16. Col. 1, 21, 1. Cor. 6 11. Tit. 3, 3. 4. 5. c Esa. 52. 11, Elr. 6, 21. Act. 2, 40. 2. Cor. 6, 14. Act. 17, 3. 4. and 19. 9. 1.Pet. 2, 4. 5. 9. 25. d Esa. 60, 4. 8. PsaI. 110, 3. Act. 2 41. Eph. 4, 16. Col. 2, 5. 6. e Esa. 62, 6. Jer. 3, 15, Ezek. 34. Zech. 11, 8. Heb. 12, 28. 29. Mat. 28, 20. f Mat. 7, 15. and 24. 23. 24. 2. Tim. 4, 3. 4. Jer. 7, 30. 31. and 23. 21. Deu. 12, 32. Reu. 2, 2. & 22. 18. 19

18. Acesteii Biserici El i-a făcut făgăduieli şi i-a dat peceţile Legământului Său, prezenţa Sa, iubire, binecuvântare şi ocrotireh ; aici se află sfintele profeţii, cum au fost şi cu Arca, ţinute în siguranţă şi gândite curat. Aici sunt toate fântânile şi izvoarele slavei Sale, încontinuu revigorate şi curgând neîncetat. Aici estek ceea ce El a lăsat tuturor naţiilor, astfell a invitat El toţi oamenii la cina Sa, la ospăţul Său; aşa a îndemnatm toţi oamenii de toate rangurile şi stările să îl cunoască ca Proroc al lor, ca Preot şi Rege, pentru a sen amesteca printre slujitorii lăcaşului Său, pentru ca ei să fie sub conducerea şi domnia Sa cerească, pentru a le păstori vieţile şi a le uda livezile, pentru a rândui aici o comuniune cu Sfinţii, astfel ca ei să poată fi părtaşi la moştenirea lor din Împărăţia lui Dumnezeu.

g Lev. 26, 11. 12. Mat. 28, 19. 20. Rom. 9, 4. Ezek. 48. 35, 2. Cor. 6. 18 h Esa. 8, 16. 1. tim. 3, 15. and 4. 16. & 6. 3. 5. 2. Tim. 1, 15. tit. 1, 9. Deu. 31. 26. 1 Psal. 46, 4. 5. Ezek. 47, 1. etc. Joh. 38, 39. k Isa. 11. 12. Joh. 3, 14. Isa. 49, 22. 1 Esa. 55. 1. Mat. 6, 33. & 22. 2. Pro. 9, 4. 5. Joh. 7, 37. m Deu. 12, 5. 11. Esa. 2, 2. 3. Zach. 14, 16. 17. 18. 19. n Esa. 44. 5. Psal. 87, 5. 6. Can. 4. 12. Gal. 6, 10. Col. 1, 12. 13. Eph. 2, 19.

19. Aşa cum toţi slujitorii şi supuşii Lui sunt chemaţi de noi, să îşi arate deschis trupul şi sufletul, să arate harurile pe care Dumnezeu le-a dăruit lor; aidoma, ei sunt aici prin rânduirea făcută de El, care i-a pus pe fiecare unde se cuvine, cu un scop, fiind rânduiţi propice şi împletiţi laolaltă prin fiecare imbold de ajutorare, potrivit lucrării pe care o împlineşte fiecare în parte, întru edificarea de sine a fiecăruia prin iubire; aşa că atunci când El s-a înălţat deasupra tuturor, a făcut daruri oamenilor, [XVI]căci El poate îndeplini toate aceste lucruri, şi a împărţit aceste daruri în câteva funcţiuni ale Bisericii Sale, rânduind-o şi întărind-o pentru a continua până la sfârşitul lumii, ungând astfel pentru toţi prelaţi precum pastorii, dascălii, stareţii, diaconii, ajutoarele întru îndrumare, guvernare şi slujire a bisericii Sale. 

o See the 18. Article before, and Exod. 25. 2. and 35. 5. 1 Cor. 12, 4. 5. 6. 7. 12. 18. Rom. 12. 4. 5. 6. 1. Pet. 4. 10. Eph. 4, 16. Colos. 2, 5. p Eph. 4, 8. 10. 11. 12. 13. Rom. 12, 7. 8. & 16. 1. 1. Cor. 12. 4. 5. 6. 7, 8. 11. 14. 15. 16. 17. 18. 28. 1. Tim. 3, & 5. 3. 9. 17. 21. Act. 6, 2. 3. & 14. 23. and 20. 27. 28. Phil. 1, 1. q Rev. 22, 18. 19. Mat. 28, 20. 1. Tim. 6, 13, 14.

20. Această preoţie este descrisă exact, distinctă, îngrădită de celelalte lucruri, privind îndatoririle lor, chemarea lor la îndatorire, efectuarea acestei îndatoriri şi menţinerea acestei îndatoriri prin cele mai desăvârşite alegi ale cuvântului lui Dumnezeu, legi pe care nu se cuvine ca aceşti prelaţi, sau oricine din întreaga Biserică să le neglijeze, încalce sau profaneze în vreun fel; şi nici să primească alte legi aduse în Biserică de altcineva, oricine ar fi.

r Pro. 8, 8. 9. heb. 3. 2. 6. the first Epistle to Timothy wholly. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. & 20, 17. etc. 1. pet. 5, 2. 3. 1. Cor. 5, 4. 5. 11. 12. 13. etc. and 9. 7. 9. 24. s Heb. 2. 3. and 3. 3. and 12. 25. etc. 2. Tim 3, 14.15. Gal. 1, 8. 9. 1 tim. 6, 13. 14. Deut. 12, 32. and 4. 2. Revel. 22, 18. 19.

21. Nimeni nu are voie să uzurpeze sau să îndeplinească un ministeriat, aşa cum Biserica este chemată îndreptăţit să facă acolo unde are prelaţi; tot aşa ea îşi va da silinţa de av le întocmi ministeriatul, de a-i găsi credincioşi şi nepătaţi în toate cele.

 t Num. 16, 5. 40. & 18. 7. 2. Chron. 26. 18. Joh. 10. 1.2 and 3. 27. Heb. 5. 4. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. Tit. 1, 5. vAct. 2. 28. 1. cor. 4, 1. 2. Col. 4, 17. 1. Tim. 1, 18. 19. & 4. 12. and 5 21 & 6. 11. 12. 13. 14. 2. Tim. 1, 13. 14. and 3. 14. and 4. 5, 1. Pet. 5, 1. 2. 3. 4

22. Acest ministeriat este aidoma dat fiecărei congregaţii creştine, având şi bucurându-se de aceeaşi putere şi împuternicire, aşa cum Dumnezeu a lăsat oameni potriviţi şi ţeluri cuvenite, aceleaşi legiuiri dată tuturor pentru alegerea şi înfăptuirea cumsecade pretutindeni.

Mat. 28, 20. 1. cor 14, 33. 36. 1. Cor. 12, 4. 5. 6. 7. and 4. 17. and 16. 1. eph. 4, 10. 11. 12. 13. 1. cor. 3, 21. 22. 23. Mat. 18. 17. see Article 20

23. Aşa cum fiecare congregaţie creştină are puterea şi poruncax de a-şi alege şi unge propriul ministeriat potrivit legilor hărăzite şiy în timp ce aleşii îşi vor înfăptui cu credinţă îndatorirea, să îi iubească din toată inima în numele lucrării lor, să îi îngrijească cu cele trebuincioase, să îi cinstească şi onoreze, să le acorde demnitatea cerută de îndatorirea pe care o pun în fapt. Tot aşaz au şi puterea şi porunca ca, atunci când prelaţii decad, fie în viaţa lor, în doctrină sau în fapte necuvenite, atunci potrivit legiuirii să se descotorosească de ei sau să îi lipsească de ministeriatul lor, potrivit poruncii de a-i înlătura de la preoţia pe care o înfăptuiau; şi dacă situaţia este de aşa natură, iar ei rămân în nelegiuire şi fără de pocăinţă, să fie potrivit rânduielii pedepsiţi cu excomunicarea.

x Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 23. 2. Cor. 8. 19. Act. 15. 2, 3. 22. 25. 1. Tim. 3, 10. and 4. 14, & 5. 22. Num. 8, 9. 10. y 1. Thes. 5, 12. 13. 1. Tim. 5, 3. 17. Heb. 13, 17. 1. cor. 9. Gal. 6. 6. z 1. Tim. 3, 10. and 5. 22. Rom. 16, 17. Phyl. 3, 2. 18. 19. 1. Tim. 6, 3. 5. Ezek. 44, 11. 13. Mat. 18, 17.

24. Hristos a dat această putere, de a primi sau de a înlătura orice membru, către trupul cel mare al bisericii şi fiecărei congregaţii creştine, şi nu fiecărui membru în parte sau vreunor membrii mai deosebiţi de întreg, sau vreunei congregaţii oarecare; şi pentru astab fiecare congregaţie este îndemnată să întrebuinţeze cel mai bun ajutor pe care îl poate avea şi cei mai mulţi membri pe care-i poate întruni pentru a se pronunţa astfel în adunări publice.

aPsal. 122. 3. Act. 1, 47. Rom. 16, 2. Lev. 20, 4. 5. & 24. 14. Num. 5, 3. Deu. 13, 9. Mat. 18, 17. 1. Cor. 5, 4. 2. cor. 2, 6, 7. 8. b 1. Cor. 3, 21. 22. 23. Act. 15. 1. cor. 3, 4. 5. & 12. 20

[XVII] 25. Fiecare membru al fiecărei congregaţii creştine, oricât de destoinic, măreţ sau învăţat ar fi, va fi supus acestei legiuiri şi judecăţii lui Hristos; iar Biserica va proceda împotriva acelor persoane nu fără o mare grijă şi fără poveţele cuvenite.

Lev. 4. Psal. 141, 5. and 2, 10. 11. 12. & 149. 8. 9. 1. Chro 26, 20. Act. 11, 2. 4. 1: Tim. 5, 19. 20. 21.

26. Pentru a păstra această Biserică în sfânta şi legiuita comuniune, aşa cum Hristos a a rânduit, oamenii deosebiţi să fie suspuşi în sânul Bisericii, care prin îndatorirea lor să conducă, supravegheze, cerceteze, să ia aminte etc. Aidomad pentru a-i păstra în toate locurile, pe toţi membrii, El a dat autoritate şi a numit datoria tuturor de lua aminte unul la celălalt.

cCant. 3, 3. Esa. 62, 6. Eze. 33. 2. Mat. 14, 45. Luk. 12, 42. Act. 20, 28. Heb. 13, 17. bMar. 13, 34, 37. Luk. 17, 3. 1. Thes. 5, 14. Gal. 6, 1. Jude. 3, 20. Hebr. 10, 24, 25. & 12. 15

27. Prelaţii şi oamenii să rămână astfel laolaltă sub porunca Sa sfântă şi în comuniunea creştină, fiecare ţintind să împlinească voia lui Dumnezeu la care au fost chemaţi, iar astfel să păşească în supunere faţă de Hristos care le-a făgăduit că va fi prezent între ei, pentru a-i binecuvânta şi apăra împotriva tuturor puterilor vrăjmaşe, iar astfel gurile iadului să nu îi poată dovedi.

Deu. 28, 1. etc. Mat. 28, 20. Luk. 12, 35. 36. 37. 38. Mat. 16. 18. Zach. 2, 5. & 12, 2. 3. 4. Psal. 125, 2. & 132. 12. 13. etc.

28. Dar când şi unde această sfântă poruncă şi veghe sârguincioasă a fost întreruptă, neglijată sau încălcată, Antihristul, acest om al păcatului, a corupt şi a stricat sfintele rituri, îndatoriri şi rânduieli ale bisericii, a adus şi ridicat noi şi stranii ministeriate, liturghii şi guvernări asupra naţiilor, împărăţiilor şi locuitorilor pământului, fiind îmbătaţi de acest potir al desfrâului şi mârşăviilor, toţi oamenii fiind siliţi să primească pecetea Fiarei şi să se închine chipului ei, fiind astfel aduşi în tulburare şi babilonie.

Rev. 9. & 13. & 17. & 18. 1. Thes. 2, 3. 4. 9. 10. 11. 12. psal. 74. Esa. 14. 13. 14. Dan. 7, 25 and 8. 10. 11. 12. & 11. 31. 1. Tim. 4, 1. 2. 1. joh. 2, 18. 22. & 4. 3

29. Acele ministeriate avute şi întrebuinţate în Anglia de arhiepiscopibb , protopopi, pre-canonici, canonici, arhidiaconi, cancelari, împuterniciţi, preoţi, diaconi, parohi, vicari, ajutori de preot, predicatori năimiţi, îngrijitori de biserici, clerici parohiali şi tămăduitori şi întreaga tagmă a acelora prin care şi sub oblăduirea cărora aceste catedrale şi adunări parohiale au fost induse în confuzie, sunt nişte ministeriate şi funcţiuni stranii şi anticreştine; şi aceste ministeriate nu sunt instituite întru Testamentul lui Hristos, sau îngăduite în şi peste Biserica Lui.

Revel. 9, 3. etc. & 13. 15. 16. 17. & 18. 15. 17. compared with Rom. 12, 7. 8. Eph. 4, 11. 12. 1. Tim. 3. 15. & 5. 17. Compare this Art. with the 1. 7. 12. 13. 14. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 28. Articles aforesaid

30. Funcţiile, posesiunile, administrările şi menţinerile lor, precum şi denumirile, titlurile, privilegiile şi prerogativele ale căror puteri şi legi ei le uzurpă în aceste adunări ecleziastice, peste toate ministeriatele, prin toate demersurile şi treburile clerice, una peste alta, prin preoţii lor care arată, suspendă, reduc la tăcere, deposedează, absolvă, excomunică etc. Confuzia lor dintre jurisdicţiile ecleziastică şi civilă, cazuri şi proceduri în rândul persoanelor lor, a curţilor şi comisiilor, a cercetărilor, a legiuirilor mai mărunte, luându-şi îndatoririle clericale şi aplicându-le sub conducerea lor prin gprescrieri şi îngrădiri, cerând supunere canonică către dânşii, administrând prin tot soiul de născociri, prin liturghii papistaşe ciuntite etc sunt suficiente dovezi ale precedentei afirmaţii, cele mai multe conchideri ale lor fiind studiate anapoda prin comparaţie cu Legile din Testamentul lui Hristos sau a celor îngăduite în şi pentru Biserica Sa.

e Ccompare with Articles 1, 7. 12. 13. 14. 19. etc. Rev. 9. 3, etc. & 18. 15. 17. Joh. 10, 1. Dan. 7, 8. 25. and 8. 10. 11. 12. 2 Tbes. 2. 3. 4. 8. 9. rev. 17, 4. 5. 16. f Luk. 22, 25. 26. Rev. 14. 11. & 17. 3. 4. 5. & 13. 15. 16. 17 1. Pet. 5, 3. with Joh. 3, 29. & with Rev. 2. 1. 1. King. 12. 27. zac. 11. 15. 16. g Rev. 13, 15. 16. 17. Esa. 29. 13. Mat. 7, 7. 8. Ga. 1, 10. etc. & 2, 4. 5. Col. 2, 20. 22. 23. Ezek. 8, 5. & 13. 9. 10. 11. 18. 19. Mica 2, 11. mal. 1, 8. 13. 14.

31. Aceste Adunări Ecleziastice, rămânând în confuzie şi dependenţă de aceste ministeriate, curţi, canoane, închinări şi funcţii antihriste, fără puterea sau libertatea de a îndrepta vreo anomalie, nu Îl au în această tulburare şi supunere pe Hristos ca Profet al lor, ca Preot şi Rege, nici nu pot ajunge în starea aceasta (dacă îi judecăm după legiuirile cuvântului lui Dumnezeu) pentru a-i privi ca pe nişte adunări legiuite, sau constituite ca biserici ale lui Hristos, aşa încât cei credincioşi vor avea fie să ajungă de capul lor, fie să se pleceh comuniunii duhovniceşti cu ei în închinările şi administraţia lor publică.

Rev. 18, 2. 1. Cor. 14, 33. Jir. 15, 19. Mal. 1, 4. 6. 8. Hos. 4, 14. etc. Rom. 6, 16. 2. Pet 2, 19. compare with. Art. I. 7. 11. 12. 13. 14. 15. 17. 18. 19. 20. 24. 28. 29. 30. aforesaid. h Levit. 17, Hos. 4, 15, 1. Cor. 10. 18. 19. 20. 2. Cor. 6, 14. 15, 16. Rev, 18, 4. Cant. 1, 6. 7.

32. Astfeli că prin Poruncile lui Dumnezeu toţi cei care vor fi mântuiţi, trebuie să vină degrabă înafara aceste stări antihristek, lepădând robia de sub Stăpânirea căreia îi aparţineau. Şi aşa, atât cei care au primit cât şi cei ce au înfăptuit vreuna dintre aceste false funcţiuni sau au cerut o funcţie sau un ministeriat în sau pentru aceste consituiri mincinoase şi antihriste, arată că doresc să aibă frică de Dumnezeu, să se lepede de aceste slujbe nelegiuite, şi să nu mai servească în acest fel aceste adunări în asemenea hal. Şi tot aşa1, nimeni să nu mai dea, indiferent de stare sau condiţii, vreo parte a bunurilor, pământurilor sau banilor către aceste ministeriate mincinoase şi să nu se închine la vreuna din acele Porunci, oricum ar fi ele înfăţişate.

i Reu. 18, 4. Esa. 48, 20. and 52. 11. Jir. 50, 8. & 51. 6. 45. Zech. 2, 6. k 2. Chro. 15, and 27. 6. 2. King. 23, 5. etc. Rom. 13, 4. Mat. 22, 22. rev. 17, 16. 1 Zech. 13, 2. 4. 5. 6. Jir. 51, 26. Psal. 129, 59. 60. 128. Prov. 5, 20. Esa. 8, 11. 12. and 35. 8. Zach. 14, 21. Prov. 3, 9. 10. compared with Exod. 20. 4, 5. Judg. 17. 3. 4. 5. Ezek. 16. 17. 18. 19. 1. Cor. 10. 19. 20. 21. 22. compared with Heb. 13, 10. & with 2. Cor. 8. 3. 4. 5. 1. Tim. 5, 17

33. Ieşind degrabă din această stare anticreştină către libertate şi adevărata servitute întru Hristos, pe lângăm îndrumarea [XIX] şi buna călăuzire a propriilor familii, fi-vor dornici de a se alătura comuniunii creştine şi legământului legiuit, iar prin mărturisirea credinţei şi supunerii întru Hristos, să seo unească pe ei înşişi în congregaţiile rânduite; în vreme ce, ca membri ai unui trup în care Hristos este singurul cap, ei se vor închina şi vor servi lui Dumnezeu potrivit cuvântului Său, luând amintep să ţină sfântă ziua Domnului.

m Gen. 18. 19. Exod. 13, 8. 14. Pro. 31, 26. 27. Eph. 6, 4. Deut. 6, 7. Psal. 78, 3. 4 n Luk. 17, 37. Psal. 110, 3. Mat. 6, Esa. 44. 5. Act. 2, 41, 42. Jir. 50, 4. 5. Neh. 9, 38. Act. 2, 41. 42. o 1. Cor. 1, 2. and 12. 14. Rev. 1, 20 and 2. 1. 8. 11. 18. & 3. 1. 7. 14. Eph. 2, 19. Col. 2, 19. p Exod. 20, 8. Rev. 1, 10. Act. 20, 7. 1. Cor. 16, 2.

34. În acest felq Dumnezeu dându-le harul de a tălmăci Scripturile, încercând să înfăptuiască Profeţia, dându-le destoinicia de a studia şi învăţa, ei pot şi trebuie, prin numirea de către Congregaţie, să înveţe şi pe alţii cuvântul, până ce oamenii vor fi lămuriţi şi Dumnezeu va alege oamenii cu haruri şi potrivire pentru astfel de funcţiuni sau slujbe, aşa cum Hristos a rânduit pentru preoţia publică a bisericii Sale; dar nicir una din Sfintele Taine nu va fi săvârşită până ce pastorii sau învăţătorii au fost aleşi şi hirotonisiţi pentru slujba lor.

q 1. Cor. 14, rom. 12. 6. 1. Cor. 12, 7. 1. Pet. 4, 10. Act. 13. 15. 1. Tbes. 5, 20. r Num. 16, 10. 39. 40. Rom. 12. 7. Heb. 5, 4. Joh. 1, 23. 25.

35. Astfels se va discerne cum se cade să fie potrivirea oamenilor, iar oamenii înzestraţi cu harurile necesare nu numai că vor continua să înfăptuiască Profeţia, precum am spus mai înainte, ci vor proceda, după chibzuiala cuvenită, şi la alegerea şi hirotonisirea slujbaşilor pentru ministeriat şi servirea Bisericii, potrivit legiuirii din cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel ei vor înainta către căile lui Hristos, întru lămurirea şi tihna fiecăruia dintre ei, aşa cum îi place lui Dumnezeu să dea cunoaştere şi slavă. Şi în mod deosebit, aşat cum este dat din seminţie, sau sub conducerea oricăreia dintre Biserici, primind încă din pruncie botezul şi fiind făcuţi părtaşi ai pecetluirii Legământului lui Dumnezeu făcut cu cei credincioşi şi cu seminţia lor şi a urmaşilor lor. Iar aceiax din sânul Bisericii care sunt împuterniciţi şi capabili de a lua aminte la ei înşişi, să se împărtăşească şi la Cina Domnului, atât bărbaţii cât şi femeile, deopotrivăz cu pâine şi vin, elemente prin carea, ca şi la apa de botez, chiar şi după ce au fost miruiţi, nu există nici transsubstanţiere, nici consubstanţiune cu trupul şi sângele lui Isus Hristos;  acesteab doar de ceruri sunt păstrate; până la vremea [XX] când toate lucrurile vor reintra în făgaşul rânduit. Însăc ei sunt sub veghea semnelor lui Dumnezeu şi ale pecetluirii Legământului etern cu Dumnezeu, reprezentând şi oferind tuturor celor care primesc, dar înălţându-i doar pe adevăraţii credincioşi ai Domnului Isus Hristos şi a binefacerilor lui întru virtute, sfinţenie şi viaţă veşnică, prin credinţa în numele Lui, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

a Lev. 8. Act. 6, 3. 5. 6. & 14. 21.. 22. 23. Tit. 1, 5. etc. 1. Cor. 12, 7. 8. 14. 15. 1. Tim. 3. t Col. 2, 5. 6. 7. 2. Thes. 2. 15. Jud. 3, etc. Mat. 28, 20. v Act. 2, 38, 39. 1. Cor. 7, 14. Rom. 11, 16, Gen. 17, 7. 22. 27. 1. cor. 10, 2. Psal. 22, 30. Exod. 12, 48. 49. Act. 16, 15. 33. 1. Cor. 1, 16. Mar. 10, 13, 14. 15. 16. Gal. 3, 29. x Mat. 26, 26. 27. 1. Cor. 11. 28. and 10. 3. 4. 16. 17. act. 2, 42, & 20. 7. 8. y Gal. 3, 28. Act. 2. 42. with 1. 1 4. 1. Cor. 12, 33. z Mat. 26, 26. 27. 1. Cor. 10, 3. 4. 16. & 11. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. a 1. Cor, 10, 16. 17. & 11. 23. 24. 25. 26. etc. Mat. 26, 26. 27. 29. & 15. 17. Joh. 12, 8. b Act, 3, 21. & 7. 56. c Gen. 17, 11. Rom. 4, 11. Exod. 12, 13. with Heb. 13, 20. d 1. Cor. 11, 26. 27. 28. 29. & 10. 3. 4. 5. Rom. 2. 28. 29. Act, 15. 9. Rom. 5, & 6. 7. & 8. Chapt.

36. Astfele fiind cu îndreptăţire întrunit, rânduit şi înfăptuind întru comuniunea creştinească şi supunere faţă de Evanghelia lui Hristos, nimeni nu este lăsat în pierzanie şi denaturare, în care ar putea să cadă, atâta vreme cât Biserica este alcătuită din oameni muritori1, posibile până şi în sânul adevăratei Biserici, dacă nu revin la calea dreaptă pentru a căuta îndreptarea.

e Lev. 4. 13. etc. 2. Chro. 15, 9. 17. and 30. 18. 19. rev. 2, and 3. 1. Cor. 1. 10. Phil. 2, 1. 2. 3. 4. 5. 6. and 3. 15. 16. heb. 10. 25. ind [Jude] 19. f 2. Cor. 13. 1. 2. rev. 2. and 3. 1. Thes. 5. 14. 2. Thes. 3, 6. 14. Mat. 18, 17. 1. Cor. 5, 4. 5. Act. 15. 1. 2

37. Astfelg că cei ce nu au văzut încă adevărul, pot auzi în public doctrina şi rugăciunile bisericii, şi cu toată smerenia vor fi căutat acest lucru prin toate mijloacele. Însă nimenih care este pe dinafară nu va fi primit deodată ca membru, ci doar după ce vor face o mărturisire a credinţei lor, dorind deschis să fie primiţi ca membri şi făgăduind să meargă în supunerea faţă de Hristos. Şi nicii pruncii, dar ei sunt seminţele celor credincioşi prin vreunul dintre părinţi, sau prin educaţie şi ascultare. Şi tot la fel, nici unk membru al congregaţiei nu va fi primit ca membru în numele altuia, fără a se fi dovedit starea lor dinainte şi scopul din prezent.

 g 1. cor. 14, 24. 25. Psal. 18. 49. rom. 15, 9. 10. 1. Tim. 2, 4. 2. Tim. 2, 25. h 2. Cor. 6, 14. 15. 16. Ezra. 4, 3. Exod. 12, 43. Lev. 22. 25. Exod, 34. 12. Deu. 7, Esa. 44. 5. Act. 19, 18. i Exod. 20, 5. 6. 1. Cor. 7, 14. Gen. 17, 7. 12. 27. Exod. 12, 48. 49. Act. 16. 15, 33. k Act. 9, 26. 27. Rom. 16, 1. 2. 2. Cor. 3, 23. Col. 4, 10.

38. Aşa că, deşi congregaţiile pot fi astfel distincte şi fiinţând în mai multe corpuri, fiecare precum o cetate de sine stătătoare, totuşi ele trebuie să meargă sub una şi aceeaşi lege, şi prin toate cele să stea sub legământul de a se povăţui şi ajuta una pe alta în treburile şi necesităţile Bisericii, ca membre ale unui singur trup al credinţei comune, sub capul lor care este Hristos.

Look Articles 1. 22. 23. Psal. 122 3. Cant. 8. 8. 9. 1. cor. 4, 17. and 16. 1.

39. Aceasta este îndatorirea şi datoria prinţilor şi magistraţilor, care1 prin voia lui Dumnezeu sunt conducători supremi, sub oblăduirea Lui, peste toţi oamenii şi pricinile de pe tărâmurile şi domeniile lor, pentru am suprima şi înlătura, prin autoritatea lor, toate falsele ministeriate, religiile amăgitoare şi care se amestecă în închinarea la Dumnezeu, de a aboli şi distruge templele idolilor, zugrăvelile, altarele, veşmintele şi toate celelalte artefacte ala idolatriei şi superstiţiei şi de a lua în folosul şi trebuinţa lor civilă nu doar beneficiile unor astfel de clădiri şi monumente idolatre, dar şi taxele, birurile, stăpânirile, posesiunile şi avuţiile oricărui ministeriat mincinos şi ale funcţiilor ecleziastice nelegiuite, oricare ar fi domeniile acelora. [XXI]. Şi, pe de altă parte, de a rândui şi menţine prin legile lor fiecare părticică a cuvântului lui Dumnezeu, din religia Lui curată şi adevărată. Slujbele clericale să aibă şi să ocrotească toate cele care sunt trebuincioase pentru închinarea la Dumnezeu, potrivit cuvântului Său, şi să ducă o viaţă cucernică în pace şi loialitate; şi să îi facă pe cei supuşi lor, fie ei clerici sau laici, să îşi facă datoria faţă de Dumnezeu şi oameni, ocrotind şi menţinând binele, pedepsind şi înlăturând răul, aşa cum a poruncit Dumnezeu, ai cărui locotenenţi ei sunt aici, pe pământ.

1 Rom. 13, 3. 4. 1. Pet. 2. 3, 14. 2. Chro. 19, 4. etc. and. 29. and 34. Chap. Judg. 17, 5. 6. Math. 22. 21. Tit. 3,1. m 2. King. 23, 5, etc. Psal. 110. Deu 12, 2. 3. with 17. 14. 18. 19. 20. 2 King. 10. 26. 27. 28. 2. Chro. 17, 6. Pro. 16, 12. and 25. 2. 3. 4. 5. Act. 19, 27. Rev. 17. 16. n Deut. 17. 14, 18. 19. 20. Josua 1, 7. 8. 2 Chro. 17, 4. 7. 8. 9. & 19. 4. etc. & 29. & 30. Dan. 6, 25. 26. Psal. 2, 10. 11. 12. & 72. 1. etc. Esa. 49, 23. Rev, 21. 24. Ezra. 7. 26.

40. Astfel căo protecţia şi poruncile de la prinţi şi magistraţi fac lucrurile mai paşnice, chiar dacăp nu întru totul, pentru a merge pe cărările şi rânduielile lui Isus Hristos, aşa cum el a poruncit bisericii Sale să se păstreze fără pată şi nefărâmată până ce El va reveni, la sfârşitul lumii. qIar asta în numele fraţilor care au cugetat şi au înfăptuit precum s-a spus mai înainte, ţinându-se mereu smeriţi faţă de Dumnezeu, precum şi faţă de prinţii şi conducătorii lor, astfel încât cei ocârmuiţi de aceştia să poată avea un trai liniştit şi paşnic în dumnezeire şi cinste.

a Pro. 16, 15. Ezr. 5. aud 6. Act. 9, 31. 1. Tim. 2, 2. Dan. 6, 25. 26. Rev. 21, 24. p Act. 4, 18. 19. and 5. 28. 29. Dan. 6, 7. 8. 9. 10. 22. Luk. 21, 12. 13. Mat. 28, 20. 1. tim. 5, 21. and 6. 13. 14. q Psal. 72, 1. etc. 1 tim. 2, 2. 2 chro. 15, 1. 2. Hag. 1. 4. 14. and 2. 5.

41. Dacă Dumnezeu înclină inimile magistraţilor către îngăduinţă şi ocrotire a supuşilor, ei primesc o fericită binecuvântare de la Dumnezeu, care le-a făgăduit aşa ceva taţilor şi mamelor vrednice din Biserica Sa, şi să fie cu luare aminte în a merge merituoşi de o aşa mare milostenie a lui Dumnezeu, în recunoştinţă şi supunere.

Psal. 126, 1. etc. Esa. 49, 13. and 60 16. Psal. 72, 1. etc. Rom. 13, 3. 1 Tim. 2, 2. 3. 4

42. Dacă Dumnezeu a luat aminte la îngăduinţa şi chibzuiala magistraţilor, eir au pus în fapt, cu toţii, legământul creştin şi comuniunea, astfel încât să păşească în supunere de Hristos în toate toiurile judecăţilor şi neînţelegerilor, nu pentru a-şi lua în stăpânire bunuri, pământuri, femei, copii, taţi, mame, fraţi şi surori, nici pentru a-şi face lor traiul mai lesnicios, astfel ca să îşi poată duce la bun sfârşit misia în bucurie, amintindu-şi mereu că noi trebuies să ne supunem lui Dumnezeu mai întâi, să ne bizuimt pe poruncă, pe angajamentul şi făgăduiala Mântuitorului nostru Hristos, care aşa cum are putere în ceruri şi pe pământ, tot astfel a făgăduit ca pentru respectarea poruncilor Lui, date fără a ţine seamă de timp, loc, magistraţi, voie sau interdicţie, să fie cu cei supuşi până la sfârşitul lumii.

Mat. 6, 9. etc. Luk. 11, 2. etc. compared with Mat. 14, 30. and 26. 39. 42. Act. 1. 24. 25. and 4. 24. etc. Rom. 8, 26. 27. Rev. 8, 3, 4. Eph. 6. 18, 19. Phyl. 4, 6. Heb. 11, 18. 19. 20. 21. Jude vers. 24, 25.

Acum, El este cel capabil să ne ţină pentru a nu cădea şi să ne arate negreşit înainte prezenţa slavei Sale cu bucurie; asta poate s-o facă numai Mântuitorul nostru întru Dumnezeu, cu Ei fie slava, măreţia, domnia şi puterea, acum şi pururi. Amin.

Note de subsol :

1. Mărturisirea este tipărită în limba latină, cu texte pe marginea paginii. Scriitorul a pus textele la finele fiecărei secţiuni, pentru a fi mai la îndemână, asta având loc în această ediţie latină din 1598.
2. Un răspuns la frecventa întrebare care se referă la ce este de făcut cu un suveran care merită excomunicarea.
3. Episcopii Domnului, scopul preferat separatist pentru un episcop de dioceză aşa cum s-a concluzionat de către un episcop din Noul Testament.
4. Vezi anterior, pag. 46.
5. De exemplu, copiii celor care sunt membrii bisericii locale, astfel fiind în relaţie de legământ cu Dumnezeu.