Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Marturia Evangheliei
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Apologetica

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Angelologia – doctrina despre îngeri

 

 

Angelologia

 

1.    Definiţie.

A.    Expresie.

B.    Explicație.

C.    Menire.

 

2.    Descriere.

A.    Personalitatea lor.

B.    Originarea lor.

C.    Enumerarea lor.

D.   Locuința lor.

E.    Caracterizarea lor.

F.    Atributele perfecțiunii lor.

G.   Gradarea lor.

H.    Împărțirea lor.

 

3.    Decriere.

A.    Îngeri buni.

B.    Îngeri răi.

 

4.    Satan.

A.    Numele şi titluri descriptive ale lui Satan.

B.    Personalitatea lui Satan.

C.    Originea lui Satan.

D.   Cariera lui Satan.

E.    Locația lui Satan.

F.    Caracterul lui Satan.

G.   Lucrarea lui Satan.

H.    Limitarea lui Satan.

I.     Atitudinea noastră față de Satan.

 

Angelologia

 

Angelologia este doctrina despre îngeri.

 

1. Definiţie.

 

A. Expresie.

 

„Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.” (Psalmi 104:4) „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmi 34:7) „îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” (Psalmi 8:4-5) „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” (Maleahi 3:1a) „Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41) Vezi de asemenea Geneza 19:1, 15; 24:7; 28:12; Psalmi 103:20; Evrei 1:7, 14; Matei 11:10; Luca 7:27.

 

B. Explicație.

 

1. Traducerea. Vechiul Testament ebraic şi Noul Testament grec traduc cuvântul înger ca „ambasador, mesager, trimis, şi slujitori.”

 

          a. Pentru mesageri umani. De la un om la altul. „După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan” (Luca 7:24a)

          b. Pentru mesageri umani purtând un mesaj divin. „Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.” (Hagai 1:13). Vezi de asemenea Galateni 4:14.

          c. Pentru providența impersonală. Aceasta ar putea fi o deformare fizică. „Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12:7).

          d. Pentru episcopi sau predicatori. „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur” (Apocalipsa 2:1). Vezi de asemenea Apocalipsa 1:20; 2:8, 12, 18; 3:1, 7, 14.

          e. Pentru demoni fără trupuri. „Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” (Matei 12:24; 25:41).

          f. Pentru ființele cerești. Vezi Geneza 18.

g. Pentru Un Înger predominant: Îngerul Domnului. „Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.” (Exodul 3:2)

 

2. Notație. Termenul „înger” nu este un nume personal, ci mai degrabă un titlu ce descrie o slujbă.

 

C. Menire.

 

Există trei îngeri a căror nume personal îl cunoaştem noi:

 

1. Lucifer. Acesta este numele necăzut al Diavolului. Satan este numele lui căzut. „Cum ai căzut din cer, (Lucifer, n. tr.) luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!” (Isaia 14:12)

 

2. MihailArhanghelul. Potrivit Scripturilor există doar un arhanghel. El este menționat în cărțile Daniel şi Apocalipsa. Mihail a avut de a face cu învierea; el este cel care va suna din trâmbiță, şi nu Gabriel. „Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9) „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel [Mihail] şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. ” (1 Tesaloniceni 4:16).

 

          a. Prințul poporului lui Daniel, evreii.

          b. Conducătorul armatei cerești de îngeri.

 

3. Gabriel. Acest nume este găsit în Daniel şi Luca. „Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.” (Daniel 8:16) „Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.” (Luca 1:19). Vezi de asemenea Daniel 9:21-27; Luca 1:26, 27.

 

2. Descriere.

 

A. Personalitatea lor.

 

Ei sunt ființe personale, şi nu influenţe impersonale, cum ar fi gândurile, ideile, etc. Pavel scrie că, „cumva” Dumnezeu va da „potrivnicilor”, „pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului … şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia. ” (2 Timotei 2:25, 26). Vezi de asemenea 2 Samuel 14:20; Apocalipsa 12:9, 12; 22:8, 9.

 

B. Originarea lor.

 

Ei sunt ființe create şi superioare omului, dar ei nu sunt aşa cum îi pictează artiştii, având aripi, şi altele asemănătoare. Fără îndoială ei au trupuri, dar nu la fel ca trupurile noastre. Dacă ochii noştri nu erau orbiți prin căderea omului, noi am fi putut să fim în stare să-i vedem. Eva l-a văzut pe Satan ca un înger de lumină. Îngerii nu sunt ființe veşnice. În timp ce ei vor trăi veşnic, totuşi ei nu au trăit veşnic, pentru că ei sunt ființe create. Ei au fost creați ca omul, dar nu ca ființe umane. Un creştin nu devine un înger când moare, ci, în Cristos, el este mai mare decât pot fi vre-odată îngerii. „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:16). Vezi de asemenea Neemia 9:6; Geneza 18:8; Luca 24:37.

 

C. Enumerarea lor.

 

„Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor” (Evrei 12:22). „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53) Șase mii alcătuiau o legiune; Domnul putea să fi chemat şaptezeci şi două de mii de îngeri pentru ajutor dacă el ar fi dorit astfel. Vezi de asemenea Daniel 7:10; Psalmi 68:17.

 

D. Locuința lor.

 

Foarte mulţi îngeri locuiesc în ceruri. „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Matei 22:30). Vezi de asemenea Matei 18:10; Luca 2:13-15; Ioan 1:15; Galateni 1:8; Apocalipsa 5:11; 7:11.

 

E. Caracterizarea lor.

 

1. Îngerii sunt duhuri. „Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui” (Evrei 1:7). Vezi de asemenea Evrei 1:14; Psalmi 104:4.

 

2. Îngerii sunt corporali. Deşi fiind duhuri, ei au trupuri de un anumit fel şi înfăptuiesc fapte  trupești. Maria „a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare. ” (Ioan 20:12). Vezi de asemenea Geneza 18:1-8; 19:1-3; Judecători 6.

 

3. Îngerii sunt masculini. Este o eroare să spui că ei sunt fără gen. Ei sunt mereu manifestați în formă de bărbat. Pronumele masculine sunt mereu folosite în legătură cu ei. „Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.” (Marcu 16:5-6). Vezi de asemenea Matei 28:2-4; Luca 1:26.

 

4. Îngerii sunt celibatari. Nu există nici o înregistrare că îngerii s-au căsătorit vre-odată. „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Matei 22:30). Scriptura citată nu înseamnă că ei vor fi fără gen, doar că ei nu se vor căsători.

 

F. Atributele perfecțiunii lor.

 

1. Ei sunt nemuritori. Ei nu vor muri niciodată, sau nu vor înceta niciodată să existe. Ei nu îmbătrânesc. „dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.” (Luca 20:35-36).

 

2. Ei sunt neschimbători. Nu există nici o materie în ei care să poată să se schimbe.

 

3. Ei sunt ilocali. Ei nu sunt supuși la limitări, sau spațiu. Noi suntem (Faptele Apostolilor 17:26). Totuşi, ei nu sunt omniprezenți.

 

4. Ei sunt puternici. Ei nu sunt omnipotenți (atotputernici). Ei sunt mai puternici decât suntem noi, dar sunt inferiori lui Dumnezeu. „şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:7). Vezi de asemenea Faptele Apostolilor 5:19; 12:5-11, 23; Psalmi 103:20; 2 Petru 2:10, 11.

 

5. Ei sunt înţelepți. Ei au inteligență super-umană, totuşi ei nu sunt omniscienți (atot-înțelepți). Unul din scopurile predicării lui Pavel a fost „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:10-11). Vezi de asemenea 2 Samuel 14:17-20; Matei 24:36; Marcu 13:32; 1 Petru 1:10-12.

 

6. Ei sunt subordonați. Ei au fost întotdeauna supuşi lui Dumnezeu. Chiar Diavolul este în această categorie. Nu este nimic pe care el să poată să îl facă, decât voia lui Dumnezeu. „[Isus Cristos] care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.” (1 Petru 3:22). Vezi de asemenea Evrei 1:4-8, 13, 14.

 

G. Gradarea lor.

 

1. Îngerul Domnului. Acest înger este prezentat ca nici un alt înger în Scripturi. El are o poziție pe care nici un alt înger nu ar putea să o ocupe. El este Domnul Isus Cristos însuși. El s-a prezentat pe sine lui Hagar, Avraam şi Ghedeon.

 

2. Heruvimi. Acesta este pluralul lui heruvim. Ei sunt ființe puternice, mereu conectate cu tronul lui Dumnezeu. Ei erau prezenți în grădina din Eden. Ei au fost puși acolo ca să îl împiedice pe Adam şi Eva de a re-intra în grădină. Potrivit Scripturii, ei par să fie mai mult decât doar ființe angelice, pentru că ei sunt conectate cu Dumnezeu ca un simbol al lui Dumnezeu însuși. Imagini de heruvimi au fost făcute din aur şi au acoperit scaunul milei. Scaunul milei este un tip al lui Cristos; astfel, heruvimii sunt înfățișați ca unii care duc la îndeplinire lucrarea lui Cristos în dragoste şi lumină.

3. Heruvimul uns. Fără îndoială că acesta a fost Satan în starea lui necăzută. „Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.” (Ezechiel 28:14)

 

4. Serafimi. Aceste ființe angelice sunt menționate doar în Isaia. Ei sunt atenți la DOMNUL Oștirilor. „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi… Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.” (Isaia 6:1, 2, 6)

 

5. Arhanghel. „Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9). Vezi de asemenea 1 Tesaloniceni 4:16.

 

6. Tronuri. „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:16)

 

7. Domnii. Dumnezeu l-a pus pe Cristos „să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” (Efeseni 1:20-21). Vezi de asemenea Coloseni 1:16.

 

8. Stăpâniri. „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39). Vezi de asemenea Coloseni 1:16; Efeseni 6:12.

 

9. Puteri. „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,” (Efeseni 3:10). Vezi de asemenea Coloseni 1:16; Efeseni 1:21.

 

10. Puternici. „Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.” (Psalmi 82:1). Vezi de asemenea Psalmi 89:6.

 

11. Autorități. „[Isus Cristos] care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.” (1 Petru 3:22).

 

12. Dregătorii. „Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. ” (Iuda 1:8). Vezi de asemenea 2 Petru 2:10.

 

H. Împărțirea lor.

 

Îngerii sunt împărțiți în două domenii sau sfere morale:

 

1. Îngeri sfinţi – îngeri ai lui Dumnezeu. „Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim.” (Geneza 32:1-2). Vezi de asemenea Matei 25:31; Daniel 4:13.

 

2. Îngeri căzuți – îngeri ai lui Satan. „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7-9). Vezi de asemenea 2 Petru 2:4-6; Iuda 1:6, 7.

 

Aceştia sunt numiți îngerii lui Satan; ei nu au fost creați de el; ei au devenit ai lui prin alegere. Toţi îngerii au fost creați în sfinţenie; având o voință liberă, ei au putut să aleagă să slujească fie lui Dumnezeu fie lui Satan. „Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.” (Psalmi 89:7). Vezi de asemenea Matei 18:10; 13:9; Marcu 8:38; Ioan 8:34; 2 Petru 2:4; Iuda 1:6; 1 Ioan 5:18.

 

3. DeScriere.

 

A. Îngeri buni.

 

1. Adorarea lor. „Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” (Evrei 1:6). Vezi de asemenea Isaia 6:3; Ioan 12:41; Apocalipsa 5:11, 12. Ni se spune în Coloseni 2:18 ca niciodată să nu ne închinăm îngerilor.

 

2. Slujirea lor.

          a. Descoperirea angelică. Ei sunt capabili să poarte voia lui Dumnezeu către om. „Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare” (Evrei 2:2-3). Vezi de asemenea Daniel 8:16, 17; Luca 1:11-13; Faptele Apostolilor 1:9-11.

          b. Păstrarea angelică. Ei sunt trimiși să îi ajute pe sfinţii lui Dumnezeu. „El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). Vezi de asemenea 2 Împăraţi 6:15-18; Evrei 1:14.

          c. Încurajarea angelică. Ei sunt trimiși să încurajeze copilul lui Dumnezeu. „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.” (Faptele apostolilor 27:23-25).

          d. Eliberarea angelică. Ei sunt trimiși să elibereze copilul lui Dumnezeu. „Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.” (Faptele apostolilor 5:19-20).

          e. Întreținerea angelică. „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.” (Matei 4:11). Vezi de asemenea Luca 22:43.

          f. Transmiterea angelică. „Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.” (Faptele apostolilor 8:26). Vezi de asemenea Geneza 24:7; Exod 23:20-23; Numeri 20:16; Faptele Apostolilor 10:3-8.

          g. Administrarea angelică. Ei execută voia lui Dumnezeu. „Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui! Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! ” (Psalmi 103:21-22).

          (1) În judecată. „Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului!” (Psalmi 35:5). Vezi de asemenea 1 Cronici 21:15; 2 Împărați 19:35.

          (2) În păzirea celor mântuiți. „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău” (Daniel 12:1a). Vezi de asemenea Evrei 1:14.

          (3) În păzirea celor morți. „Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.” (Luca 16:22).

          (4) În comunicarea Legii. „Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.” (Galateni 3:19). Vezi de asemenea Evrei 2:2.

          (5) În însoțirea lui Cristos. „şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1:7).

          (6) În readunarea lui Israel. „Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.” (Matei 25:31)

          (7) În recolta de la sfârşitul erei. „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” ” (Matei 13:30).

 

B. Îngeri răi.

 

Aceştia sunt urmașii angelici ai Diavolului. Aceștia sunt ei pentru care iadul este pregătit.

 

1. Menirea lor. Ei sunt duhuri rele; demoni ispititori, necurați. „Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.” (Matei 8:28). Vezi de asemenea Matei 9:33; 10:1; 12:43; Marcu 1:26; 5:2-5; 9:17, 20; Luca 6:18; 9:39.

 

2. Împărțirea lor.

          a. Căzuți şi liberi.

          b. Căzuți și înlănțuiți. „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată” (2 Petru 2:4). Vezi de asemenea Efeseni 6:12; Iuda 1:6.

 

3. Îngerii liberi.

          a. Activitățile lor.

          (1) Ei au obținut posesia trupurilor oamenilor. „Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.” (Luca 8:36)

          (2) Ei lasă liber în mod voluntar trupurile oamenilor. „Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.” (Matei 12:43)

          b. Energiile lor.

          (1) Ei au trântit un om jos şi nu l-au rănit. „Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.” (Luca 4:35)

          (2) Ei au aruncat un om jos şi l-a scuturat. „Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său.” (Luca 9:42)

(3) Ei au condus un om în pustie. „Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustiuri.” (Luca 8:29)

          c. Caracteristici.

          (1) Unii sunt surzi. „Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.” (Marcu 9:25)

          (2) Unii sunt muți. „Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu care este stăpânit de un duh mut.” (Marcu 9:17)

          (3) Unii mint. „Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieşi”, a răspuns el, „şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!” (1 Împăraţi 22:22)

          (4) Unii sunt necurați. „Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat” (Marcu 9:25a)

          (5) Unii sunt înșelători. „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1).

          d. Puterea lor. Ea este strașnică.

          (1) Ei controlează trupurile oamenilor şi animalelor deopotrivă (Marcu 5:8-13).

          (2) Ei produc neputințe fizice. „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” (Luca 13:16)

          (3) Ei produc boli mintale. „Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.” (Marcu 5:5)

          (4) Ei produc necurăție morală. „Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.” (Marcu 5:2). Vezi de asemenea Matei 10:1

          e. Existența lor. Cuvântul „diavol” este cel mai bine tradus „demon.” Există un singur Diavol, dar mulți demoni, Diavolul fiind prințul peste ei. Există posesiune demonică azi. Misionarii către țări străine atestă cu privire la acest fapt. Oamenii posedați de demoni au tărie supranaturală; ei sunt pe deplin controlați de demoni.

 

Este bine de indicat faptul că demonii mereu au vorbit prin gurile celor pe care ei i-au posedat. Demonii din aceşti oameni l-au recunoscut pe Domnul Isus, şi el a deosebit între demon şi om. Demonilor nu le place să fie scoși din trup; ei preferă să fie aruncați într-o turmă de porci (Marcu 5:1-20).

          f. Dovada lor. Demonismul nu a fost limitat la vremea lui Cristos. Exista dovada că acesta era în existență înainte de prima Lui venire.

          (1) Cele patru Evanghelii au expus demonismul ca lucrul care era cunoscut.

          (2) Oamenii nu s-au arătat deloc surprinși de posesiunea demonică.

          (3) Evreii au pretins că ei scot demonii prin puterea lor. (Matei 12:27).

          (4) După vremea lui Cristos, Părinții Apostolici timpurii au intrat în contact cu demonismul (Matei 10:1; Marcu 16:17; Faptele Apostolilor 8:7).

          (5) Demonismul este văzut azi în istoriile misiunilor moderne (Efeseni 2:2, 6).

 

4. Îngerii închiși.

          a. Păcatele lor. „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată” (2 Petru 2:4). Scriptura de mai sus arată clar că aceşti îngeri nu au fost în răzvrătirea originală cu Satan. Aruncarea afară a lui Satan a avut loc înaintea vremii lui Adam; îngerii la care se face referire au păcătuit de la vremea lui Adam încoace.

 

Cu siguranţă aceştia trebuie să fie „fiii lui Dumnezeu,” care s-au căsătorit cu „fiicele oamenilor.” „Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales… Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” (Geneza 6:1, 2, 4).

 

Există cei care susțin că „fiii lui Dumnezeu” erau Fiii lui Set, şi că „fiicele oamenilor” erau fetele lui Cain. Aceasta este respinsă simplu prin întrebarea, „Cum a putut Set să nască Fiii lui Dumnezeu?”

 

Alții argumentează că „fiii lui Dumnezeu” erau oameni regenerați, care s-au căsătorit cu femei neregenerate, numite „fetele oamenilor.” Noi vedem aceleași lucruri că au loc chiar azi, dar nu se naște nici un uriaș datorită acestei uniri la jug inegal.

 

Pentru a fi în siguranţă şi siguri de interpretarea corectă, haideți să aflăm cine ar putea fi „fiii lui Dumnezeu”. Există mai multe persoane numite „fiii lui Dumnezeu” în Scriptură:

 

1. Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu – prin relaţie.

2. Adam – un fiu al lui Dumnezeu – prin creație (Luca 3:38).

3. Îngerii – fiii lui Dumnezeu – prin creație (Iov 1, 2).

4. Oamenii regenerați – fiii lui Dumnezeu – prin regenerare şi adopție.

 

Amintiți-vă, noi suntem copiii lui Dumnezeu acum doar prin regenerare; noi vom fi declarați a fi fii la adopția noastră – „a şti răscumpărarea trupului nostru.”

 

Prin simplă eliminare aflăm cine erau „fiii lui Dumnezeu”: Cristos este eliminat, şi Adam de asemenea, deoarece el fusese mort de multă vreme. Ei nu puteau fi oameni regenerați deoarece adopția de filialitate nu a avut loc încă. Aceasta lasă doar îngerii.

 

Se iveste întrebarea în mod natural, „Nu învață Scripturile că îngerii nu se pot căsători?” Ele nu învață aceasta; ele învață că ei nu se căsătoresc în cer. Omul se căsătorește aici, dar el nu se va căsători în cer. Atunci cum s-au căsătorit ei cu fetele oamenilor? Noi nu știm, dar următoarele versete dovedesc fără vre-o îndoială, că ei au făcut aceasta. Noi deja am citat Iuda 1:6, dar vom face aceasta din nou, adăugând versetul şapte. Aceasta substanțiază pretenția noastră: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia [stăpânirea, a lor proprie ca fiind îngeri], ci şi-au părăsit locuinţa [cerul]. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. ” (Iuda 1:6-7). Astfel, eu cred că este dovedit pozitiv că îngerii au păcătuit după asemănare cu Sodoma şi Gomora

 

Această unire a adus o rasă de uriași – uriași în statură, şi uriași în păcat. Ei au fost distruși de potop.

 

Posesiunea demonică era prolifică înainte de potop; şi Domnul Isus a descoperit, „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” (Matei 24:37). Posesiunea demonică va fi în control deplin în timpul Marelui Necaz (Apocalipsa 12), înainte de descoperirea lui Cristos la a doua Lui venire.

          b. Poziția lor. Ei sunt aruncați jos în Tartar, cea mai interioră închisoare din Hades (iad, n. tr.), închiși în întuneric, așteptând ziua lor de judecată (2 Petru 2:4).

 

4. Satan.

 

A. Numele şi titluri descriptive ale lui Satan.

 

          1. Satan. Acest nume înseamnă „adversar, urâtor şi acuzator.” „Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.” (1 Cronici 21:1)

 

          2. Diavolul. Acest nume înseamnă „Bârfitorul, Acuzatorul, Înșelătorul.” „El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. ” (Apocalipsa 20:2)

 

          3. Beelzebul. Acesta este prințul demonilor. Original, acesta a însemnat „Domnul Muștelor”; mai târziu evreii l-au schimbat să însemne „Domnul Grămezii de Bălegar.” „Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii [demonii] cu ajutorul domnului dracilor [demonilor].” (Marcu 3:22)

 

          4. Belial. Acesta înseamnă „bun-de-nimic.” „„Nişte oameni răi [ai lui Belial, în versiunea în engleză, n. tr.] au ieşit din mijlocul tău şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicând: „Haidem şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti” (Deuteronomul 13:13).

 

          5. Cel Rău. El este cel rău, care nu are nici un respect pentru Cristos. „V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.” (1 Ioan 2:14). Vezi de asemenea 1 Ioan 2:13; Matei 6:13.

 

          6. Stăpânitorul lumii acesteia. Politica lumii, afacerile şi societatea sunt sub domeniul lui. Domnul Isus nu a negat aceasta când el a fost acostat de Diavolul în pustie (Matei 4; Luca 4). „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” (Ioan 12:31). Vezi de asemenea Ioan 14:30; 16:11.

 

          7. Dumnezeul veacului acestuia. „Şi, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:3-4)

 

          8. Domnul puterii văzduhului. „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” (Efeseni 2:1-2).

 

          9. Șarpele cel vechi. „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apocalipsa 12:9). Vezi de asemenea Apocalipsa 12:3; 20:2.

 

          10. Balaur. „El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. ” (Apocalipsa 20:2)

 

          11. Cel rău (malefic, n. tr.). „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. ” (1 Ioan 5:18).

 

          12. Înger de lumină. „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14)

 

          13. Tatăl minciunii. „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. ” (Ioan 8:44).

 

          14. Ucigaș. „El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” (Ioan 8:44b). Vezi de asemenea 1 Ioan 3:12-15.

 

          15. Leu care răcnește. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. ” (1 Petru 5:8)

 

          16. Stăpânitor al întunericului. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. ” (Efeseni 6:12)

 

B. Personalitatea lui Satan.

 

Există o negare generală că Diavolul este o persoană. A nega aceasta înseamnă a nega Cuvântul lui Dumnezeu. Scripturile învață că el este tot atât de mult o persoană precum Domnul Isus Cristos este o persoană.

 

C. Originea lui Satan.

 

Satan a fost o ființă creată (Ezechiel 28:15). Poziția lui a fost cea mai mare dintre toate oștirile angelice, „Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. ” (Ezechiel 28:14). El a fost unul din heruvimii care supravegheau scaunul milei al templului din cer.

 

Numele lui, Lucifer, înseamnă „Fiul Dimineții.” El a fost creat în frumusețe perfectă (Ezechiel 28:12, 17). Unii susțin că el a fost liderul corului din cer, deoarece timpanele şi flautele erai pregătite pentru ziua când el a fost creat (Ezechiel 28:13). Alții ar putea întreba, „Dar capitolul douăzeci şi opt din Ezechiel nu vorbeşte despre Împăratul Tirului?” Da, a început cu el dar scriitorul inspirat merge dincolo de Împăratul Tirului şi vorbeşte despre o persoană care nici un o persoană umană nu ar putea să o îndeplinească, „Stăteai în Eden” (Ezechiel 28:13). Cine ar putea fi acesta decât Satan? El a fost perfect în căile lui (Ezechiel 28:15) până când păcatul a fost găsit în el.

 

D. Cariera lui Satan.

 

Care a fost păcatul care l-a cauzat pe Satan să fie? Ce a fost ceea ce l-a schimbat pe Lucifer în Diavolul? A fost păcatul original al universului: mândria. „mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” (Isaia 14:14). Păcatul mândriei a fost cauzat prin alegerea voinței lui proprii mai presus de voia lui Dumnezeu. „Eu voi” a devenit păcatul original al universului.

 

El a apărut în grădina din Eden şi a vârât rasa umană în păcat şi moarte. Esteș a venit la Iov şi a adus nefericire în viața lui. El l-a ispitit pe David să numere poporul. El l-a ispitit pe Cristos (Matei 4) şi pe Petru (Luca 22:32). El l-a împiedicat pe Pavel în marea lui lucrare (1 Tesaloniceni 2:18). El fură Cuvântul din inimile oamenilor (Marcu 4:15).

 

E. Locația lui Satan.

 

El are acces la tronul lui Dumnezeu, pentru că el l-a acuzat pe Iov, şi ni se spune că el îi acuză pe frați zilnic. „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10c). Este o eroare să gândim că Diavolul locuiește într-un palat în iad; locația lui este în locurile cerești.

 

F. Caracterul lui Satan.

 

          1. El are mare demnitate. Titlurile lui arată aceasta. „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” (Ioan 12:31). Vezi de asemenea Iuda 8, 9; 2 Corinteni 4:4.

 

          2. El are mare putere. Dumnezeu (Isus) l-a trimis pe Pavel spre neamuri „ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” (Faptele apostolilor 26:18). Vezi de asemenea Iov 1:10-12; Luca 11:14, 18; Efeseni 6:11, 12. Întreaga lume fără Cristos este sub el.

 

          3. El are o mare șiretenie și înșelăciune. „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14). Vezi de asemenea Matei 24:24; 2 Corinteni 2:11.

 

          4. El are o mare dușmănie neîmpăcată. „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3:8). Vezi de asemenea 2 Corinteni 4:4.

 

          5. El are o mare frică. „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7)

 

G. Lucrarea lui Satan.

 

          1. El este autorul păcatului şi îi ispitește pe oameni să păcătuiască. „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.” (Matei 4:1)

 

          2. El produce boală şi are puterea morții. „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2:14). Vezi de asemenea Luca 13:16; Faptele Apostolilor 10:38.

 

          3. El întinde capcane pentru oameni. „În nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului… şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” (2 Timotei 2:25b-26)

 

          4. El ia Cuvântul din inimi. „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.” (Matei 13:19).

 

          5. El pune scopuri rele în inimi. „şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27).

 

          6. El orbește minți. „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:4)

 

          7. El hărțuiește oameni. „Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12:7)

 

          8. El îi acuză pe oameni înaintea lui Dumnezeu. „Pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ” (Apocalipsa 12:10c).

 

          9. El intră în oameni. „În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă… Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda.” (Ioan 13:2, 27)

 

          10. El seamănă neghină printre oamenii lui Dumnezeu. „Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.” (Matei 13:38-39)

 

          11. El dă putere celor nelegiuiți. „Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:10-11).

 

          12. El stă împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.” (Zaharia 3:1). Vezi de asemenea Daniel 10:13.

 

          13. El împiedică slujitorii lui Dumnezeu. „Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.” (1 Tesaloniceni 2:18)

 

          14. El îi cerne pe slujitorii lui Dumnezeu. „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31).

 

          15. El ține lumea. „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.” (1 Ioan 5:19)

 

H. Limitarea lui Satan.

 

          1. El nu este omniprezent. El nu poate fi decât într-un loc la un moment dat. El este o ființă creată, şi o ființă creată nu poate fi în două locuri în acelaşi timp. El nu este pretutindeni, dar adepţii lui (demonii) sunt. El se poate mișca rapid spre ajutorul agenților săi (Luca 10:18).

 

          2. El nu este omniscient. El este înțelept; prea înțelept pentru noi, dar el nu este atot-înțelept. Diavolul ar ști mai puțin dacă noi i-am spune mai puțin. Spiritismul nu este totul o păcăleală. Acesta este demonism, controlat de Diavolul. Nimeni nu poate comunica cu morții, dar Diavolul şi îngerii lui cunosc despre morți şi comunică această cunoştinţă către ai săi medium.

 

          3. El nu este omnipotent. El nu este atot-puternic, deşi el are mai multă putere decât avem noi. El este supus față de Cuvântul lui Dumnezeu. Un bun exemplu a acestei realități este găsit în Iov 1 şi 2.

 

I. Atitudinea noastră față de Satan.

 

          1. Drepturile răscumpărătoare trebuie să fie pretinse de credincios. „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” (Apocalipsa 12:11). Vezi de asemenea Efeseni 6:16; Evrei 2:14; Coloseni 2:15; 1 Ioan 3:8.

 

          2. Echipamentul complet trebuie să fie însușit de credincios. „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:10-11). Vezi de asemenea Efeseni 6:12-18.

 

          3. Auto-controlul strict trebuie să fie menținut. „şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)

 

          4. Vigilența trebuie să fie exercitată de către credincios. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Vezi de asemenea 2 Corinteni 2:11.

 

          5. Rezistența trebuie să fie făcută de credincios. „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Vezi de asemenea 1 Ioan 2:14.

 

 

Angelologia: îngerii

 

de Gregory Herrick

 

Termenul „angelologia” vine de la doi termeni grecești, şi anume, aggelos (pronunțat angelos) însemnând „mesager” sau „înger” şi logos însemnând „cuvânt,” „materie,” sau „lucru.” În teologia sistematică creştină acesta este folosit pentru a se referi la studiul doctrinei biblice a îngerilor. Acesta include astfel de subiecte precum originea, existența şi natura îngerilor, clasificarea îngerilor, slujba şi lucrările îngerilor cât şi existenţa, activitatea şi judecata lui Satan şi a demonilor (ca îngeri căzuți sau îngeri răi). Totuşi, unii teologi tratează pe Satan şi demonii sub un titlu separat, şi anume, demonologia.

 

Natura îngerilor

 

Un înger este o ființă spirit creată de Dumnezeu şi însărcinată de El pentru un anumit scop special potrivit cu ducerea la capăt a planului Său (de exemplu, Coloseni 1:16; Evrei 1:14). Ei au putere şi cunoştinţă enormă, deşi limitată (ca o creatură). Ei sunt denumiți ca „mesageri” deopotrivă în Vechiul şi Noul Testament şi astfel ei îndeplinesc lucrararea lui Dumnezeu. Deşi unii cărturari au negat personalitatea lor, este clar din Scriptură că ei într-adevăr au personalitate; ei gândesc (1 Petru 1:12), simt (Luca 2:13), şi aleg (Iuda 6), şi sfinţii îngeri aduc laudă inteligentă şi excelentă către Dumnezeu. Ei sunt dintr-un ordin mai înalt decât omul, precum explică Psalmul 8:4-5, dar ei sunt inferiori față de Cristos (2 Samuel 14:20; Luca 20:36; Evrei 1). Evident ei nu sunt capabili să procreeze (Matei 22:30).

 

În Vechiul Testament îngerii sunt denumiți „oastea cerească,” „fiii lui Dumnezeu,” şi „cei sfinţi” (1 Samuel 17:45; Iov 1:6; 2:1; Psalmul 89:5, 7). Prima expresie, „oastea cerească” are legătură cu numărul lor nenumărat şi puterea lor de a apăra poporul lui Dumnezeu (conform Evrei 12:22). A doua expresie, „fiii lui Dumnezeu” subliniază relaţia lor apropiată cu Dumnezeu, calitățile lor dumnezeiești, şi capacitatea în care ei funcționează înaintea lui. A treia expresie, „cei sfinţi,” subliniază caracterul lor moral pur.

 

Clasificarea îngerilor

 

Nu există o mare cantitate descoperită în Scriptură despre clasificarea îngerilor. Unul şi-ar dori mai multă informație, căci ceea ce este dat sugerează „ranguri” sau „clasificări” între ei, dar este dificil să spunem multe dincolo de aceasta. Totuşi, noi ar trebui să comentăm la început, că pretenția că unii îngeri au fost închiși în abis când ei au păcătuit şi alții nu au fost închiși, pe baza textelor precum 2 Petru 2:4, că este improbabilă. Toţi îngerii căzuți sunt ținuți în gropile de întuneric până la ziua rânduită a judecății, dar ei sunt capabili de acolo să aducă la îndeplinire strategii împotriva lui Dumnezeu, poporul lui şi creația lui.

 

Mihail este menționat ca un arhanghel în Iuda 9 – o denumire care nu este primită de nici un alt înger din scriptură (dar desigur pot fi mulţi alţi arhangheli). Aceasta pare să indice faptul că el are autoritate asupra mai multor îngeri şi face aceasta sub autoritatea lui Dumnezeu. El este de asemenea denumit ca „marele prinț,” unde termenul „prinț” de asemenea pare să sugereze nivele de autoritate printre îngeri (Daniel 9:21; 12:1). De asemenea, există îngeri care stăpânesc peste anumite țări precum vedem în referința lui Daniel la „prințul împărăţiei Persiei” (10:13).

 

În timp ce există ceva dezbatere referitoare la îngerii păzitori, se pare că Isus în Matei 18:10 ar putea implica aceasta.

 

De asemenea există Serafimii menționați în Isaia 6:2-4. Din nefericire, acesta este singurul loc unde ei sunt menționați în Scriptură, astfel că nu se poate spune multe despre ei. Termenul serafim înseamnă „cei arzători” şi poate avea în vedere strălucirea lor, totuşi este interesant că ei îşi ascund picioarele şi fețele de strălucirea Sfântului lui Israel. Astfel, se pare că ei sunt adânc preocupați despre sfinţenia lui Dumnezeu şi i se închină în umilință. În cazul lui Isaia ei au venit la el, şi din partea lui Dumnezeu, i-au comunicat cunoştinţa că păcatele lui erau iertate. Fiind curățit de sfinţenia arzătoare a lui Dumnezeu, profetul era acum pregătit să vorbească unui Israel neascultător din partea lui Dumnezeu.

 

Heruvimii sunt de asemenea menționați de numeroase ori în Vechiul Testament şi o dată în Noul Testament (Evrei 9:5). Ei par să fie conectați cu protejarea sfinţeniei lui Dumnezeu şi accesul la el în relaţie. Astfel, ei sunt așezați la Grădina Edenului făcând imposibil ca omul să se întoarcă în grădină şi să mănânce din pomul vieții (Geneza 3:22-24). În mod similar, ei sunt legați cu scaunul milei şi legea în Exod 25:18-22; acolo la scaunul milei Dumnezeu s-a întâlnit cu omul păcătos, în exemplu, cu israeliții. Ei sunt ființele vii pe care Ezechiel le-a văzut în viziunea lui (Ezechiel 1:4-28; 10:15) şi ei păreau că au patru aripi şi fețe ca lei, tauri, vulturi şi ființe umane. Ei aveau mâini umane, picioare ca şi cele ale unor viței, etc. Vezi Ezechiel 1:4-14 pentru mai multe detalii. Ei de asemenea, ca aceia văzuți de Isaia, au strălucit luminos, ca bronzul lustruit. Ei sunt de asemenea asociați cu focul, fulgerul, şi închinarea sfântă față de adevăratul şi milostivul Dumnezeu (conform Apocalipsa 4:4-8).

 

Slujirea îngerilor

 

Este imposibil să descrii toate slujirile pe care îngerii le oferă la porunca lui Dumnezeu, dar aici sunt câteva dintre următoarele legate de mântuire, judecată, şi controlul providențial al lui Dumnezeu asupra istoriei umane. În termeni de mântuire, îngerii au jucat un rol în venirea, moartea şi învierea lui Cristos. Ei au predat mesajul către Maria că ea îl va avea pe Cristosul-copil (Luca 1:26-38) şi ei l-au proclamat pe el ca Mântuitor înaintea păstorilor (Luca 2:13). Ei i-au slujit lui Cristos în timpul ispitirilor lui din pustie la fel cum l-au întărit în încercările din Ghețimani (Luca 22:43). Ei au fost de asemenea gata la porunca lui să lupte pentru el (Matei 26:53). Mai mult, ei au dat piatra la o parte de la mormântul lui şi ei de asemenea au proclamat învierea lui (Matei 22:2, 6).

 

Scriitorul cărții Evrei rezumă rolul îngerilor în viețile credincioşilor în Evrei 1:14: „Nu sunt oare toţi (îngerii, n. tr.) duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” Astfel, ei sunt interesați în mod vital şi implicați în creșterea noastră spiritual şi în misiunea pe care o avem de a duce evanghelia la marginile pământului. Când Dumnezeu doreşte, ei ne vor încuraja şi chiar ne vor scăpa de pericolele fizice astfel ca noi să putem continua lucrarea lui Dumnezeu de predicare a evangheliei (Faptele Apostolilor 12:7; 27:23-24). Ei sunt profund interesați în mântuirea celor pierduți şi se bucură când un păcătos se pocăiește şi se întoarce la Dumnezeu (Luca 15:10). Într-adevăr, Filip a fost însărcinat de un înger să meargă şi să întâlnească famenul etiopian pe drumul în pustie pentru ca acest om să poată fi mântuit (Faptele Apostolilor 8:26). Îngerii sunt de asemenea implicați în îngrijirea pentru credincioşi când ei mor (Luca 16:22).

 

Îngerii sunt de asemenea folosiți de Domnul în judecata celor necredincioşi. Aceasta se poate vedea în Geneza 19:12-13 când îngerii i-au spus lui Lot să iasă din Sodoma; la porunca Domnului şi datorită răutății acelei cetăți, ei erau pregătiți să o distrugă. Uneori ei aplică pedeapsa (Faptele Apostolilor 12:23) şi în Apocalipsa 8-9, 16 ei sunt strâns legați cu trâmbița şi judecățile potirelor. 28 La sfârşitul erei ei vor fi cei care îi adună pe cei nedrepți pentru judecată (Matei 13:41-42).

 

În sensul în care îngerii au fost implicați în venirea lui Cristos, mântuirea, creșterea, păstrarea creştinilor, şi judecata necredincioşilor ei sunt implicați în ducerea la capăt a planului providențial al lui Dumnezeu (cuprinzând toate lucrurile) în lume. Aceasta se poate vedea de asemenea în controlul națiunilor, de asemenea (Daniel 10:13, 20-21).

 

Satan ca un înger căzut

 

Termenul „Satan” înseamnă „adversar” în Biblia ebraică şi scriitorii Noului Testament au adus numele în limba greacă fără nici o schimbare. Satan este un înger căzut, rău, probabil un heruvim, deşi aceasta nu este în nici un caz sigur (conform Ezechiel 28:14).

 

A existat multă speculație cu privire la Satan (şi demonii săi) care pune sub semnul întrebării existenţa şi personalitatea lui. În primul rând, trebuie să fie spus că diavolul sau demonii sunt atestați de fiecare scriitor din Noul Testament şi apare de asemenea în mai multe cărți din Vechiul Testament. În al doilea rând, Isus Cristos însuși a avut de a face în mod direct cu Satan şi demonii săi în numeroase ocazii (de exemplu Matei 4:1-11; Marcu 5:1-20). În al treilea rând, anumite rele în special extraordinare din toată istoria – cum ar fi Holocaustul – oferă ajutor la susținerea realității portretului biblic al lui Satan, al demonilor, şi al capacităților şi activităților lor destructive.

 

Satan este de asemenea portretizat în mod clar în Scriptură ca o persoană. Dar unii argumentează că ideea de Satan şi demoni trebuie să fie demitologizată. Adică, Satan şi demonii săi aparțin viziunii mondiale a creştinilor (şi a altora) din primul secol, dar acum cu apariția viziunii mondiale științifice, noi ştim mai bine. Ce boli fizice străvechii le-au atribuit lui Satan noi ştim acum că sunt boli cauzate de bacterii şi viruși microscopici. Problema cu această viziune este că creştinii (şi alții) din primul secol nu au atribuit toate infirmitățile fizice diavolului, ci doar unele. Astfel, ei nu au fost atât de naivi precum implică această viziune. Mai mult, este pur şi simplu arogant, să nu menționăm chiar naiv, să afirmăm aceasta, că deoarece ei au trăit atunci şi noi trăim acum, viziunile lor metafizice sunt în mod necesar infantile, copilărești, şi neplauzibile şi ale noastre sunt în mod necesar informate. Probabil noi nu cunoaştem cât ar trebui să cunoaştem. Pe lângă aceasta, știința este incapabilă de a oferi o judecată cu privire la această chestiune pentru că în natura cazului, realitatea lucrurilor despre care se vorbeşte nu stă în cadrul domeniului ei, metodelor, sau „paradigmelor de cunoştinţă” ale cercetărilor ei.

 

Există alții care spun că diavolul este într-adevăr un fel de a vorbi despre forțele rele, în cultură. Totuşi, aceasta este, o îndepărtată rătăcire față de ceea ce învață Biblia despre Satan şi emisarii săi. Cu privire la Satan, Biblia învață că el este o persoană (adică, are personalitate, dar el nu este uman). El este foarte viclean (Geneza 3:1; 2 Corinteni 11:3), se mânie când împiedicat (Apocalipsa 12:17), şi el îşi exercită voința sa în capturarea oamenilor care nu sunt dispuși să asculte față de adevăr (2 Timotei 2:26). Acestea sunt toate funcțiuni pe care le întreprinde o persoană şi el, desigur, va fi considerat responsabil înaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce el a făcut, ceea ce el face, şi ceea ce va face (Ioan 12:31; Apocalipsa 20:10). Astfel, el este responsabil din punct de vedere moral. El nu este doar o forță în cultură, rea sau altfel; el este o persoană care deşi nu poate fi egalat cu cultura, cu toate acestea joacă un rol rău în evenimentele culturale şi mondiale (1 Ioan 5:19). Demonii de asemenea au personalitate şi nu sunt sufletele oamenilor morți care au păcătuit despărțiți de harul mântuitor al lui Cristos.

 

În scriptură Satan („adversar”) apare sub multe nume şi titluri care elucidează activitatea lui de a se opune scopurilor lui Dumnezeu, planurilor lui şi poporului lui. Numele lui includ: (1) diavolul („bârfitorul” Matei 4:1; 13:39; Apocalipsa 12:9) 29; Beelzebul („Domnul cerului”; Matei 12:24; în timp ce este folosit de Farisei pentru a se referi la Satan, originea şi asocierile numelui sunt nesigure. Poate că acesta a fost folosit original pentru a se referi la zeitatea fertilității Canaanite care era adversarul principal al religiei Israelite. În acest caz Baal înseamnă „domn” şi zebul se referă la „cer” 30), şi (3) Belial („unul care se opune lui Dumnezeu”; 2 Corinteni 6:15). 31

 

Satan este de asemenea cunoscut după multele titluri care descoperă eforturile lui de a se opune lucrării lui Dumnezeu şi de a face rău sfinţilor. El este cunoscut ca dumnezeul acestui veac – un veac caracterizat de păcat şi opoziție față de Dumnezeu. El se opune evangheliei prin orbirea minților oamenilor față de adevărul ei (2 Corinteni 4:4). El este denumit în mod similar ca prințul acestei luminii (Ioan 12:31). Şi astfel există un sens în care întregul sistem al lumii zace în poala lui (1 Ioan 5:19). El este prințul puterii văzduhului (Efeseni 2:2; Coloseni 1:13) şi astfel el domnește peste demonii care îndeplinesc porunca lui şi peste oamenii necredincioşi, fiii neascultării. Numele lui, cel rău, sugerează natura lui şi natura lucrării lui printre oameni promovând răul şi opunându-se dreptății şi adevărului. El este de asemenea cunoscut ca (1) un hoț vicios care vine să fure, să ucidă şi să distrugă (Ioan 10:10); (2) ispititorul (1 Tesaloniceni 3:5); (3) un ucigaș (Ioan 8:44); (4) tatăl minciunilor (Ioan 8:44), şi (5) Marele Balaur care înșeală toată lumea (Apocalipsa 12:9). Ce veste măreață este că misiunea lui Isus a lovit în inima puterii sale şi acum el este un duşman înfrânt, așteptând sentința. Finalul său va fi în iazul de foc unde el va fi chinuit zi şi noapte pentru totdeauna (Apocalipsa 20:10).

 

Demonii ca îngeri căzuți

 

Satan este îngerul căzut şi este denumit ca „prințul demonilor” (Marcu 3:22). De aceea, demonii sunt de asemenea îngeri căzuți şi sub comanda lui. Uneori ei sunt denumiți ca „duhuri necurate” şi „duhuri rele”, amândouă atribuiri de nume referindu-se la răutatea lor morală şi spirituală (Matei 10:1; 12:43; Marcu 1:23, 26). Ei sunt de asemenea denumiți ca „stăpâniri şi puteri” în Romani 8:38-39, 1 Corinteni 15:24, şi Coloseni 2:8-15. Ei sunt capabili să locuiască în oameni şi să vorbească prin ei (Marcu 1:34) cât şi să locuiască în animale (Marcu 5:12). Ei caute să cauzeze boala, deşi nu fiecare boală este cauzată de ei (Matei 12:22-24). Ei doresc să îi înșele pe creştini (2 Corinteni 11:14) până în punctul de a obține închinarea de la ei (1 Corinteni 10:20) şi de aceea trebuie în mod ferm să ne împotrivim lor (Efeseni 6:12-18; Iacov 4:7; 1 Petru 5:8). Noi nu trebuie să fim în necunoștință față de planurile lui Satan (2 Corinteni 2:11). Ceea ce este esenţial este că demonii, la fel ca tatăl lor prințul demonilor, doresc să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu prin a determina poporul lui Dumnezeu să păcătuiască sau să facă orice care i-ar face mai puţin eficienți pentru El. De asemenea, lor le place să conducă întreaga lume departe de adevărul în Cristos şi să îi distrugă dacă Dumnezeu îi permite (conform Ioan 10:10). Planul lor final este să răstoarne împărăţia luminii cu împărăţia întunericului şi să îl detroneze pe Dumnezeu.

 

Judecata îngerilor

 

Prin ceea ce am spus până acum s-ar putea părea că noi apărăm un fel de „dual de egali” între forțele binelui şi forțele răului. Dar nu este aşa. Diavolul şi îngerii lui sunt complet sub controlul lui Dumnezeu în fiecare privință. Finalul lor în iazul cu foc dovedește aceasta (Apocalipsa 20:10). Pe scurt, judecata lor a fost asigurată prin crucea şi învierea lui Cristos pentru că prin marele eveniment el a scos afară pe prințul acestei lumi (Ioan 12:31). Poate că războiul nu este gata, dar „victoria-crucii” la Normandia a redat victoria finală ca fiind sigură.

 

Atitudinea față de demoni şi războiul spiritual

 

Aproape toţi creştinii ar spune că noi avem cel puţin o măsură de autoritate peste Satan. La urma urmei, noi putem să ne împotrivim lui şi nouă nu ni se cere să ne supunem autorităţii lui (Iacov 4:7). De asemenea, există vremuri când noi trebuie să ne angajăm în lupta „mână cu mână” împotriva lui Satan şi a forțelor lui (Efeseni 6:12-18). Alți creştini merg mai departe şi pretind că noi putem, aşa cum a făcut Stăpânul nostru, să scoatem afară demonii atunci când suntem confruntați cu ei. Aceasta de asemenea pare destul de scriptural şi într-adevăr necesar uneori. Noi stăm așezați cu Cristos în locurile cerești şi împărtășim din domnia lui la timpul actual. Acesta pare să fie punctul lui Pavel în Romani 16:20 când el spune că Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan „sub picioarele voastre” – o aluzie la Psalmul 110:1 şi domnia lui Mesia. 32 Escatonul s-a rupt în prezent şi noi avem acum autoritate în Cristos să învingem lucrările diavolului.

 

NOTĂ: Un cuvânt despre „posesiunea” demonică. Termenul „posesiune” cu referire la demoni sau Satan nu apare în Scripturile ebraice sau grecești şi este o traducere greșită nefericită. Există două feluri în care Biblia vorbeşte despre influenţa demonilor asupra oamenilor. Se spune despre oameni că sunt „demonizați” sau „că au un demon.” Acesta nu este acelaşi lucru ca posesiunea în folosirea modernă a acelui termen unde acesta adesea înseamnă că demonul are control complet asupra persoanei, folosindu-se de el/ea după voie. Acesta este cazul rar, chiar în evanghelii. Cel mai des limbajul de „a avea un demon” şi „demonizat” pare să vorbească despre influenţă demonică în grade mai mari sau mai mici.

 

Există o considerabilă dezbatere în comunitatea evanghelică din jurul lumii dacă demonii pot locui în creştinii care au Duhul Sfânt. Nu putem răspunde în detaliu la această întrebare aici, atât de importantă cât este aceasta, dar nimeni de oricare parte a dezbaterii nu îţi poate permite să ignore influenţa profundă pe care Satan şi demonii lui o poate avea asupra creştinilor, uneori până în punctul în care locuirea pare posibilă. În orice caz, noi trebuie să stăm ferm în poziția noastră în Cristos. Când el atacă, noi trebuie să ne împotrivim lui folosind Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciunea. Mai presus de toate noi trebuie să urmărim o viață sfântă astfel ca noi să nu îi dăm nici un punct de sprijin. De asemenea, noi trebuie să fim atenți să nu învinuim tot păcatul şi boala datorită lui şi să uităm propria noastră participare la rău. Sindromul „demonul sub fiecare piatră” este în mod potențial la fel ca distrugerea credinţei asemănătoare cu negarea existenței lui Satan.

 

Note

 

28 Vezi Sydney H. T. Page, Powers of Evil: A Biblical Study of Satan and Demons (Grand Rapids: Baker, 1995), 255-61.

 

29 BAGD, s.v. diavbolo". Numele este uneori folosit interschimbabil cu Satan (Matei 4; 1, 10; Marcu 4:15; Luca 8:12)

 

30 Vezi G. H. Twelftree, “Demon, Devil, Satan,” in Dictionary of Jesus and the Gospels, ed. Joel B. Green, Scot McKnight, I. Howard Marshall (Downers Grove, IL: InterVarsity, 1992), 164.

 

31 Originea exactă a acestui nume este foarte dificil de găsit. Acesta probabil nu este folosit în legătură cu vre-un „personaj” din Vechiul Testament, dar este găsit mai târziu în scrierile de pe urmă evreieşti de la Qumran. Acesta pare să indice unul care se opune lui Dumnezeu şi scopurilor lui. Vezi Ralph P. Martin, 2 Corinthians, Word Biblical Commentary, ed. David A. Hubbard and Glenn W. Barker, vol. 40 (Dallas: Word, 1986), electronic version, in loc.

 

32 Timpul viitor „va… zdrobi” se referă la escatonul când Satan va fi înfrânt deplin, dar observaţi că chiar ca atunci, tot astfel acum, noi participăm la răsturnarea lui. În Romani aceasta implică învingerea puterii lui în ispită datorită locuirii păcatului şi a morții.

 

 

Angelologia: doctrina îngerilor

 

Gary E. Gilley, păstor-învățător, Southern View Chappel

 

1. ANGELOLOGIA

 

A. Existența îngerilor:

 

1. Îngerii sunt găsiți în treizeci şi patru de cărți din Biblie în două sute şaptezeci şi cinci de referințe.

 

2. Cristos a învățat existenţa îngerilor (Matei 18:10; 26:53).

 

3. Îngerii sunt un ordin distinct al creației şi le-a fost dată o poziție sau sferă cerească, mai presus de sfera omului (Psalmul 8:5; Evrei 2:7-9 şi Apocalipsa 5:11; 7; 11).

 

4. Înger înseamnă „mesager.” Ei sunt mereu numiți la genul masculin.

 

B. Creația îngerilor

 

- Coloseni 1:15-17

Îngerii nu sunt o rasă ci o oștire. Ei sunt fiii lui Dumnezeu (Iov 1:6), nu a altor îngeri. Ei au fost creați (Iov 38:6, 7) la un anumit punct în timp înainte de crearea lumii fizice. Îngerii au fost creați într-o stare de sfinţenie (Iuda 1:6). Ei sunt nenumărați (Evrei 12:22).

 

C. Personalitatea îngerilor:

 

1. Intelect (1 Petru 1:12).

 

2. Emoții (Luca 2:13).

 

3. Voință (Iuda 1:6) – capabili să îşi părăsească prima lor stare.

 

D. Natura îngerilor:

 

1. Ei sunt ființe spirit (Evrei 1:14).

 

2. Ei nu se reproduc (Marcu 12:25).

 

3. Ei sunt masculini cu excepţia din Zaharia 5:9 (genul feminin folosit de două ori).

 

4. Ei nu mint (Luca 20:36).

 

5. Ei sunt distincți față de ființele umane (Psalmul 8:4, 5).

-- Ei nu sunt spiritele celor morți.

 

6. Ei au mare putere (2 Petru 2:11).

 

E. Misiunea îngerilor:

 

1. Față de Cristos:

 

a. Au prezis nașterea Lui (Luca 1:26-33).

 

b. Au anunțat nașterea Lui (Luca 2:13).

 

c. L-au protejat ca bebeluș (Matei 2:13).

 

d. L-au întărit după ispitirea Lui (Matei 4:11).

 

e. Au fost pregătiți să Îl apere (Matei 26:53).

 

f. Au dat piatra la o parte şi au anunțat învierea Lui (Matei 28:2, 6).

 

g. La înălțarea lui Cristos (Fapte 1).

 

2. Către credincioşi:

 

a. Ajută credincioşi în general (Evrei 1:14).

 

b. Sunt implicați în răspunsul la rugăciune (Faptele Apostolilor 12; 7).

 

c. Oferă încurajare (Faptele Apostolilor 27:23-24).

 

d. Îngeri gardieni (Evrei 1:14; Matei 18:10).

 

e. Observă experienţe creştine (1 Corinteni 4:9; 1 Timotei 5:21).

 

f. Interesați în eforturi (Luca 15:10; Faptele Apostolilor 8:26).

 

g. Se îngrijesc de credincioşi la moarte (Luca 16:2; Iuda 1:9)

 

3. Către necredincioși

 

a. Mihail este gardianul lui Israel (Daniel 12:1).

 

b. Implicați în executarea judecăților din perioada necazului (Apocalipsa 8; 9 şi 16).

 

c. Aduc pedeapsă celor necredincioşi (Faptele Apostolilor 12:23).

 

d. Implicați când Domnul se întoarce pentru a întemeia împărăţia Lui (Matei 13:39).

 

F. Clasificarea îngerilor:

 

1. Arhanghelul – Mihail a cărui nume înseamnă „Cine este ca Dumnezeu” (Iuda 1:9).

 

2. Îngerii aleşi (1 Timotei 5:21).

 

3. Stăpâniri şi puteri – termeni folosiți despre toţi îngerii şi uneori doar despre îngerii căzuți (Efeseni 1:21; 3:10).

 

4. Heruvimi – sau creaturi vii care apără sfinţenia lui Dumnezeu de poluarea ființelor păcătoase (Geneza 3:24; Exod 25:17- 20; Ezechiel 1:1-18). Observaţi de asemenea scopul original pentru care Satan a fost creat (Ezechiel 28:14).

 

5. Serafimi (Isaia 6:2-7) – mereu se închină lui Dumnezeu.

 

6. Îngerul lui Iehova – aceștia sunt apariții obişnuite ale lui Cristos în Vechiul Testament.

 

7. Gabriel (Luca 1:19).

 

2. DOCTRINA DESPRE SATAN

 

A. Existența lui:

 

1. Învățată în şapte cărți din Vechiul Testament şi recunoscută de fiecare scriitor din Noul Testament.

 

2. Cristos a recunoscut şi a învățat despre existenţa lui Satan (Matei 13:39; Luca 10:18 şi 11:18).

 

B. Personalitatea lui:

 

1. Intelectul (Matei 4; 2 Corinteni 11:3) – el citează Scriptura.

 

2. Emoțiile (Apocalipsa 12) – mânia.

 

3. Voința (2 Corinteni 2:26; Isaia 14; Matei 25:41 şi 2 Timotei 2:26) – responsabil moral.

 

C. Natura lui:

 

1. O ființă creată (Ezechiel 28:14, 15) – De aceea el trebuie să răspundă înaintea creatorului Său.

 

2. O ființă spirit (Efeseni 6:11, 12).

 

3. A fost un heruvim (Ezechiel 28:14).

 

4. Cel mai înalt dintre toate ființele angelice (Ezechiel 28:12).

 

5. Limitări:

 

a. El este o creatură şi de aceea, nu este omnipotent, omniprezent sau omniscient.

 

b. Creştinul i se poate împotrivi (Iacov 4:7).

 

c. Dumnezeu a pus anumite limitări asupra lui (Iov 1:12).

 

6. Trăsături de personalitate:

 

a. El este un ucigaș (Ioan 8:44).

 

b. El este un mincinos (Ioan 8:44).

 

c. El este un păcătos confirmat (1 Ioan 3:8).

 

d. El este un acuzator (Apocalipsa 12:10).

 

e. El este un adversar (1 Petru 5:8).

 

D. Nume principale:

 

1. Satan – adversarul (2 Corinteni 11:14).

 

2. Diavolul – bârfitorul (Matei 4:1).

 

3. Șarpele – înșelător (Apocalipsa 12:9).

 

4. Lucifer – fiul dimineții (Isaia 14:12).

 

5. Cel rău (1 Ioan 5:19).

 

6. Dragonul (Apocalipsa 12:17).

 

7. Prințul acestei lumi (Ioan 12:31).

 

8. Dumnezeul acestei lumi (1 Corinteni 2:4).

 

9. Acuzatorul fraților (Apocalipsa 12:10).

 

10. Beelzebul – prințul demonilor (Matei 12:24).

 

11. Belial (2 Corinteni 6:15).

 

E. Căderea lui Satan:

 

(Conform Ezechiel 28 şi Isaia 14)

 

1. Păcatul lui (Isaia 14:5 şi 12-15) – „Mă voi… ”

 

a. Mă voi sui în cer (Voi lua locul lui Dumnezeu).

 

b. Îmi voi înălța tronul meu mai presus de stelele lui Dumnezeu (mai presus de îngeri).

 

c. Voi sta pe muntele adunării în nordul îndepărtat.

 

d. Mă voi înălța mai presus … de nori (slava lui Dumnezeu).

 

e. Voi fi ca cel preaînalt. (Satan a dorit să fie posesorul cerului şi al pământului.) – Păcatul lui a fost mândria (1 Timotei 3:6) şi poate fi caracterizat ca o contrafacere a lui Dumnezeu (ca Cel Preaînalt).

 

2. Pedepsele lui:

 

a. Aruncat afară din poziția lui originală în Cer (Ezechiel 28:16).

 

b. În Grădina din Eden (Geneza 3:14-15).

 

c. La cruce (Ioan 12:31).

 

d. Îngrădit de tot accesul spre Cer în timpul perioadei necazului (Apocalipsa 12:7-13).

e. Închis în abis (Apocalipsa 20:2).

 

f. Aruncat în Iazul de Foc (Apocalipsa 20:10).

 

F. Lucrarea lui Satan după cum se relaţionează cu:

 

1. Dumnezeu:

 

a. Încearcă să zădărnicească planul lui Dumnezeu în orice domeniu şi prin fiecare mijloc posibil.

 

b. Caută să contrafacă programul lui Dumnezeu.

 

c. L-a ispitit pe Cristos (Matei 4).

 

d. A posedat trupul lui Iuda ca să îl trădeze pe Cristos (Ioan 13:27).

 

2. Necredincioşi:

 

a. Orbește mințile lor (2 Corinteni 4:4).

 

b. Fură cuvântul din inimile lor (Luca 8:12).

 

c. Foloseşte necredincioşii pentru a se opune lucrării lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:13).

 

d. El îi va aduna atunci la bătălia de la Armaghedon (Apocalipsa 16:13-14).

 

e. El îi înșeală acum (Apocalipsa 20:3).

 

3. Credincioşii

 

a. Îi ispitește ca să mintă (Faptele Apostolilor 5:3).

 

b. Acuză şi calomniază credincioşii (Apocalipsa 12:10).

 

c. Poate împiedica lucrarea unui creştin (2 Tesaloniceni 2:18).

 

d. Încearcă să ne învingă prin demoni (Efeseni 6:12).

 

e. Ne ispitește spre imoralitate (1 Corinteni 7:5).

 

f. Seamănă falsuri printre credincioşi (Matei 13:38, 39).

 

g. Stârnește persecuţii împotriva credincioşilor (Apocalipsa 2:10).

 

G. Apărarea credincioşilor împotriva lui Satan:

 

1. Mijlocirea lui Cristos (Evrei 7:25; Ioan 17:15).

 

2. Să ai atitudine corespunzătoare față de Satan (1 Petru 5:8 şi Iuda 1: 8, 9).

 

3. Fii în gardă împotriva lui Satan (1 Petru 5:8).

 

4. Ia atitudine împotriva lui Satan, deşi uneori noi ar trebui să fugim (Iacov 4:7 şi 2 Timotei 2:22).

 

5. Foloseşte armătura spirituală (Efeseni 6:11-18).

 

3. DOCTRINA DESPRE DEMONI

 

A. Viziuni despre originea demonilor:

 

1. Sufletele oamenilor răi care au murit (grecii).

 

2. Spiritele rasei pre-Adamice.

 

3. Sămânța îngerilor căzuți şi femeile înainte de potop (Geneza 6:1-4).

 

4. Acei îngeri care l-au urmat pe Satan la căderea lui (poziția Biblică).

 

Toţi îngerii

 Îngeri necăzuți

Îngeri căzuți (demoni)

 

a. Demoni liberi

 

b. Demoni legați

 

c. Demoni legați temporar (Apocalipsa 9:14 şi Luca 8:28-31)

 

B. Caracteristicile demonilor:

 

1. Ființe spirit (Matei 17:18, conform cu Marcu 9:25).

 

2. Îl cunosc pe Isus Cristos (Marcu 1:24).

 

3. Îşi cunosc sfârşitul lor (Matei 8:29).

 

4. Cunosc planul de mântuire (Iacov 2:19).

 

5. Au un sistem de doctrină (1 Timotei 4:1-3).

 

6. Imorali, răi, necurați (1 Timotei 4:1-3).

 

C. Activitățile demonilor:

 

1. În general:

 

a. Încearcă să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu (Apocalipsa 16:13-16 şi Daniel 10:11-14).

 

b. Extind autoritatea lui Satan (Efeseni 6:11, 12).

 

c. Demonii pot fi folosiți de Dumnezeu în îndeplinirea scopului Lui (2 Corinteni 12:7; 1 Timotei 1:19; 1 Corinteni 5:5 şi 1 Samuel 16:14).

 

2. Unele particularități:

 

a. Pot pricinui boală (Matei 9:33).

 

b. Pot poseda oameni (Matei 4:24).

 

c. Pot poseda animale (Marcu 5:13).

 

d. Răspândesc doctrina falsă (1 Timotei 4).

 

e. Se opun creșterii spirituale a copiilor lui Dumnezeu (Efeseni 6:12).

 

D. Posesiunea demonică:

 

1. Definiţie: Un demon care locuiește într-o persoană, exercitând control direct al minții şi/sau trupului acelei persoane.

 

2. Rezultatul: Boală fizică sau handicapuri (Matei 9:23, 33), deranjament mintal (Matei 17:15).

 

3. Urme de posesiune demonică din Marcu 5 (demonicul din Gadara):

 

a. Locuit de un spirit necurat (versetul 2).

 

b. Tărie fizică neobişnuită (versetul 3).

 

c. Accese de mânie (versetul 4).

 

d. Dezintegrarea sau sciziunea de personalitate (versetele 6 şi 7). Demonicul a alergat la Isus după ajutor, totuşi a strigat din frică.

 

e. Rezistența față de lucrurile spirituale (versetul 7).

 

f. Puteri clarvăzătoare (versetul 7) – a știut imediat cine era Isus.

 

g. Alternarea vocii (versetul 9).

 

h. Transferul ocult (versetul 13) – demonii au părăsit omul şi au intrat în porci.

 

E. Destinul demonilor:

 

1. Temporar unii sunt închiși. De exemplu, unii care erau liberi în timpul vieții lui Cristos au fost aruncați în abis (Luca 8:31) şi vor fi eliberați ca să îşi facă lucrarea lor în timpul zilelor necazului care vine (Apocalipsa 9:1-11 şi 16:13-14).

 

2. În final toţi demonii for fi aruncați cu Satan în Iazul de Foc pentru totdeauna (Matei 25:41 şi Apocalipsa 20:10).

 

RĂZBOIUL SPIRITUAL

 

Se pare că creştinii niciodată nu obosesc în a încerca să vină cu un nou fel de a trata cu viața. Ni se amintește despre Atenienii din Areopag, care, „nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.” (Faptele apostolilor 17:21). Între creştinii evanghelici de azi, există o paradă constantă cu privire la noile abordări pentru a trata cu păcatele şi problemele noastre. Una dintre acestea este ceea ce unii numesc „războiul spiritual.” Războiul spiritual a devenit chiar moda în orice cercuri creştine de azi, în ciuda lipsei suportului Biblic. Aceasta este datorat la mai mulți factori: influenţa elementelor carismatice; pragmatismul; predarea bisericii față de psihologie în timpul ultimilor douăzeci de ani; şi girul dat de teologi respectați. Totuşi, întrebarea este, ca întotdeauna, oare această noua mișcare se încadrează cu Cuvântul lui Dumnezeu? Noi vom descoperi că aceasta nu se încadrează cu Scriptura, dar că mișcarea de război spiritual este anti-Scripturală.

 

CREȘTINII ŞI POSESIUNEA DEMONICĂ

 

Definiţia demonizaților:

 

Învăţătorii razboiului spiritual fac o mare afacere din cuvântul grecesc adesea tradus, „posedat de demon” în Noul Testament. Cuvântul în sine înseamnă simplu „a fi demonizat.” Cumva această definiţie este presupusă a atenua conceptul unui creştin de a fi posedat de un demon. De exemplu, Neil Andreson spune că aceasta înseamnă a fi controlat de un demon şi este o chestiune de grade. Totuşi, Noul Testament niciodată nu foloseşte termenul pentru nimic mai puţin decât de a fi locuit în interior de un demon. Acesta nu este niciodată folosit pentru a descrie activitatea lui Satan de a-i acuza pe frați, ispitirea, înșelarea sau persecuţia. Deci, indiferent cum traducem noi cuvântul „daimonizomai,” el este mereu folosit exclusiv despre aceia care sunt locuiți în interior de demoni.

 

Poate un creştin să fie posedat de demon?

 

Întrebarea trebuie să fie pusă, „Poate un creştin să fie posedat de demon; adică, locuit în interior şi controlat de un demon?” C. F. Dickenson, în cartea sa Demon Possession and the Christian (Posesia Demonică şi creştinul, n. tr. ), dedică un studiu serios la această întrebare. El tratează fiecare porțiune majoră din Scriptură despre subiect şi apoi concluzionează: „Noi am descoperit că deşi există multe informaţii de considerat, şi deşi oamenii aduc dovezi de o greutate variabilă, totuşi noi nu am putut ajunge la o concluzie definită… Noi am căutat dovada din considerații biblice şi teologice dacă creştinii pot fi demonizați.” (p. 149)

 

Cu alte cuvinte, potrivit lui Dr. Dickenson, aceleași Scripturi care pretind că oferă tot ceea ce noi avem nevoie pentru viață şi evlavie (2 Petru 1:3), este necorespunzătoare pentru a trata cu acest subiect important. Ce să facă un creştin? Potrivit lui Dickenson, Dumnezeu a neglijat să includă în Cuvântul Lui instrucţiuni pentru victoria peste unul dintre cei mai puternici duşmani ai creştinului. Dickenson ne asigură că ne putem uita la experienţă cu încredere. El admite că, „Pericolul de a ne baza teologia noastră pe experiență este evident.” Totuşi, de vreme ce Cuvântul lui Dumnezeu nu se adresează subiectului demonizării creştinilor, învăţătorii războiului spiritual s-au simțit liberi să dezvolte un întreg sistem de război demonic bazat pe presupusele experienţe ale oamenilor.

 

Ce spune Biblia?

 

Înainte să examinăm structura greșită a războiului spiritual noi ar trebui să examinăm dacă Biblia ne dă vre-un indiciu despre demonizarea credincioşilor. Următoarele pasaje trebuie să fie studiate –

Coloseni 1:13-14 – Când indivizii sunt mântuiți ei sunt eliberați de domeniul întunericului.

 

Romani 8:37 – În timp ce este în contextul siguranței credincioșilor, cu toate acestea, noi găsit că creştinului îi este promisă victoria prin Cristos.

 

1 Corinteni 6:19 – Creştinul este locuit în interior de Duhul Sfânt. Este de neconceput că Duhul Sfânt ar împărtăși trupurile noastre cu un demon. În timpul misiunii lui Isus pe pământ demonii s-au temut de Isus şi de obicei l-au evitat dacă a fost posibil. De ce nu ar trebui să fie adevărat despre Duhul Sfânt?

 

1 Ioan 4:4 – Creştinul are Duhul Sfânt în interiorul lui. Demonii, pe de altă parte, locuiesc lumea şi pe cei din lume.

 

1 Ioan 5:19 – Cel rău nu îl poate atinge pe copilul lui Dumnezeu.

 

2 Tesaloniceni 3:3 – Datorită credincioşiei Domnului (nu a noastră) noi suntem protejați de cel rău.

 

1 Corinteni 5:5 – În Noul Testament noi nu găsim nici o indicație că un credincios poate fi locuit în interior de un demon, nici nu ni se dă vre-o poruncă sau instrucțiune referitoare la izgonirea afară a demonilor. Acest pasaj vorbeşte despre predarea unui credincios către Satan pentru distrugerea cărnii. Nu este spus nimic despre eliberarea unui credincios de sub posesiunea diavolului.

 

De ce există interes în acest subiect:

 

Deci de ce unii cred că creştinul poate fi demonizat?

 

Există trei motive:

 

1. Experienţa – Povești, unele dintre ele destul de credibile, domină domeniul. Teoria pare să fie că dacă cineva a avut o experienţă, indiferent cât de absurdă sau nebiblică, ea trebuie să fie de la Dumnezeu. „Teologia poveștilor” este marca dominantă a teologiei de azi.

 

2. Influenţa psihologiei – Problemele mele nu pot fi din vina mea. Trebuie să existe o soluţie, în afara Scripturilor. Aceasta este aceeaşi viziune despre Scripturi pe care psihologul creştin o învață.

 

3. Mutarea vinei – Anderson spune, „Cei care spun că un demon nu poate controla un domeniu din viața unui credincios ne-au lăsat doar cu doi posibili vinovați pentru problemele cu care noi ne confruntăm: noi înșine sau Dumnezeu. Dacă ne învinuim pe noi înșine noi ne simțim neajutorați pentru că nu putem face nimic pentru a opri ceea ce facem. Dacă noi îl învinuim pe Dumnezeu încrederea noastră în El ca un Tată binevoitor este risipită. În orice fel, noi nu avem nici o șansă să câștigăm victoria pe care Biblia ne-o promite” (The Bondage Breaker, (Cel care zdrobește robia, n. tr.) p.174). De vreme ce noi nu ne mai învinuim pe noi înșine pentru problemele noastre, demonii devin tapi ispășitori la îndemână.

 

I. ÎNVĂȚĂTURILE LIDERILOR ÎN RĂZBOI SPIRITUAL

 

Neil Anderson este cel mai popular învăţător al razboilui spiritual. Anderson a fost președintele la Departamentul de Teologie Practică din Școala de Teologie Talbot din Universitatea Biola. El a scris mai multe cărți pe acest subiect, inclusiv: The Bondage Breaker (Cel care zdrobește robia, n. tr.); The Seduction of Our Children (Seducția copiilor noştri, n. tr.); Victory over the Darkness (Victoria asupra întunericului, n. tr.); Released from Bondage (Eliberat de sclavie, n. tr.); şi Walking Through the Darkness (Umblând prin întuneric, n. tr.). De asemenea, el călătorește în țară dând seminarele lui „Libertatea în Cristos”. Vom trata învăţăturile lui Anderson ca reprezentant al întregului grup.

 

A. Învăţături Biblice:

 

Multe dintre conceptele lui Dr. Anderson sunt aliniate cu Scripturile, pentru care noi îi dăm slavă lui Dumnezeu. Anderson ar fi în acord cu doctrinele esenţiale ale credinţei. În plus, el pune accent special pe –

 

- Gândirea corectă va produce emoțiile corecte.

 

- Cea mai mare piedică a sănătății mintale şi emoționale este o cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu.

 

- Credinciosul trebuie să înțeleagă identitatea lui în Cristos.

 

- Iertarea este extrem de importantă în viața creştină.

 

B. Creştinii pot fi demonizați sau posedați de demoni:

 

Anderson face următoarele afirmații. „Este observaţia mea că nu mai mult de 15% din comunitatea creştină evanghelică este complet liberă de robia lui Satan” (Bondage, (Robia, n. tr.), p. 107). „Influenţa demonică nu este o forță exterioară în domeniul fizic; aceasta este manipularea interioară a sistemului nervos central” (p. 111). „Orice rău din care tu nu te poţi opri să îl faci, sau orice bine pe care tu nu te poţi face pe tine să îl faci, ar putea fi o zonă de control demonic” (p. 179).

 

Pentru Anderson 85% dintre creştinii evanghelici sunt controlați într-un anumit grad de Satan. Ar fi o cercetare destul de interesantă să încercăm să găsim susținere Scripturală pentru afirmaţiile lui Anderson.

 

C. Creştinii pot fi eliberați de demonizare:

 

Din fericire pentru noi, Anderson a descoperit un mijloc de eliberare pentru creştinul controlat de demon. Unde a găsit el acest program? Cu siguranţă, nu în Scriptură – amintiți-vă că Biblia aparent este neobişnuită cu această problemă. El nu a găsit-o nici măcar în tradițiile marilor sfinţi din trecut. De fapt, nici unul din istoria bisericii nu a învățat vre-odată metodele dezvoltate de Anderson – ceea ce ne spune două lucruri:

 

1. De vreme ce acest program nu este bazat pe Scriptură, şi de vreme ce este nou nouț pentru biserică, se cere o mare precauție.

 

2. Dacă Anderson este corect, atunci majoritatea sfinţilor din trecut, care au avut doar Cuvântul lui Dumnezeu să îi călăuzească, au fost neajutorat robiți de demoni – aparent fără a realiza aceasta. Ce gând trist!

 

D: Învăţăturile lui Anderson despre ceea ce trebuie să facă credinciosul pentru a fi liber de demonizare. Concentrarea lui primară este conținută în următoarele trei concepte:

 

1. Înțelegând identitatea noastră în Cristos –

 

Mult din ceea ce învață Anderson în această secțiune este biblic, totuşi el deviază în două domenii importante:

 

a. Autoritatea credinciosului.

 

Argumentul merge cam aşa: Eu sunt așezat în locurile cerești în Cristos. Cristos are toată puterea şi autoritatea. De aceea, eu am puterea şi autoritatea lui Cristos. Ca un rezultat, toţi creştinii au autoritate asupra lui Satan şi a demonilor săi.

 

Ar trebui să fie evident că a treia premisă de mai sus nu este adevărată. Anderson oferă Luca 9 şi 10 ca texte dovadă. Totuşi, nu doar că acestea sunt referințe către credincioşii pre-penticostali (care nu erau în Cristos), dar, ele sunt instrucţiuni specifice pentru un grup specific de oameni pentru un act specific. Aceste pasaje nu au nici o referință la biserică.

 

b. Legarea, dezlegarea, poruncirea către Satan şi demonii săi.

 

Anderson admite că nu există instrucţiuni în epistole pentru a scoate afară demoni pentru că (spune el) este responsabilitatea fiecărui creştin să îşi pună armătura lui Dumnezeu, să stea tare şi să se împotrivească diavolului.

 

Scriptura folosită ca suport este Matei 12:29, dar este greșit să concluzionăm că Cristos întemeia un principiu universal pentru legarea duhurilor rele. Apropo, cine continuă să îi lase liberi?

 

2. Libertatea față de trecutul nostru –

 

Anderson sugerează o abordare cu patru colțuri:

 

a. „Integrarea psihologiei cu teologia.”

 

b. Eliberarând creştinul de „sclavia demonică generațională.” El vorbeşte despre demoni moșteniți genetic, spirite călăuză, blesteme Satanice, şi o predispoziție genetică spre păcatul dependent sau deprins.

 

Exod 20:5 este presupusa bază Scripturală, dar acesta este folosit în afara contextului (vezi versetul 6), dar chiar dacă păcatul moștenit era contextul, Ezechiel 18:19 a anulat acesta.

 

c. Iartă-l pe Dumnezeu (Released, (Eliberat, n. tr.) p. 174).

 

Nu mai este nevoie să spunem nimic aici. Aceasta nu este nimic în afară de blasfemie.

 

d. Iartă-te pe tine însuți.

 

Nimic din tot Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă autoritatea de a ne ierta pe noi înșine.

 

3. Libertatea față de conflictele spirituale cauzate de demoni – Confruntarea demonică este miezul misiunii lui Anderson.

 

Observaţi trei presupuneri nesănătoase şi/sau nescripturale:

 

a. Demonii (nu firea) sunt sursa primară a eşecului Scriptural pentru creştin (Galateni 5:16-21).

 

b. Creştinii pot deveni posedați de demoni.

 

c. Razboiul spiritual este o campanie ofensivă, mai degrabă decât defensivă, incluzând asalturi verbale asupra lui Satan. „Noi trebuie să învățăm să legăm omul puternic înainte ca el să fie în stare să îşi scape prizonierii săi” (Bondage, (Sclavia, n. tr.) p. 91).

 

4. Pași spre libertatea în Cristos – Satan va fi învins doar dacă noi îl confruntăm în mod verbal (p. 84):

 

Pasul 1. – Renunță la implicarea în practici satanic inspirate. (Aceasta va include orice activitate în care un membru al familiei ar fi putut participa.)

 

Pasul 2. – Alege să trăiești mai degrabă după adevăr decât după înșelare.

 

Pasul 3. – Alege mai degrabă iertarea decât să fi cu amărăciune. (Aceasta include a ne ierta pe noi înșine, p. 196.)

 

Pasul 4. – Noi trebuie să alegem să fim mai degrabă supuşi decât rebeli.

 

Pasul 5. – Trăiește umil în locul mândriei.

 

Pasul 6. – Alege mai degrabă libertatea decât sclavia față de păcat.

 

Pasul 7. – Reunță la păcate şi blesteme, care ar fi putut să fie puse pe strămoșii tăi (vezi de exemplu p. 201).

 

2. EVALUAREA RĂZBOIULUI SPIRITUAL

 

Scripturile pretind că ne oferă tot ceea ce avem nevoie pentru mântuire şi sfinţire (2 Timotei 3:16, 17 şi 2 Petru 1:3). Totuşi, prin răboiul spiritual recunoașterea personală a învăţătorului este că nu există nici o dovadă biblică a faptului că un copil al lui Dumnezeu poate fi demonizat. Dacă acesta este cazul, atunci evident Scripturile nu oferă nici un pas spre eliberarea de posesiunea demonică. Acum ni se spune că Neil Anderson şi C. Fred Dickenson ne oferă ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu o face. De unde iau acești oameni informaţii? Din experienţă – aceeaşi sursă din care carismaticii îşi iau învăţăturile lor nebiblice.

 

A. Nu doar că mișcarea războiului spiritual este derivată din surse extrabiblice, dar aceasta contrazice mult din ceea ce ne spune Noul Testament despre demoni.

 

1. În epistole există zece referințe la demoni (majoritatea în legătură cu anumite realități), dar există peste cincizeci de referințe la „carne” ca primul duşman al creştinului. Perspectiva Noului Testament este că domeniul major de conflict este în arena cărnii, nu a influenţei demonice.

 

2. Unii pretind că demonii au nume care reflectă influenţa lor. Nume precum „poftă,” „crimă,” „invidie,” „bârfă,” etc. Totuşi, nicăieri în Biblie nu găsim vre-un sprijin pentru această învăţătură. Scriptura spune explicit că aceste acțiuni sunt un produs al cărnii (de exemplu Galateni 5:19-21).

 

3. Anderson pretinde că atunci când noi tratăm cu demonii aceasta este o „adevărată întâlnire,” nu o „întâlnire puternică.” Totuşi, când Isus sau Apostolii scot demonii aceasta a fost mereu o întâlnire puternică. Niciodată Isus nu a încercat să raționeze cu un individ demonizat. Nici o dată El nu i-a chemat să creadă adevărul. El mereu în mod forțat i-a alungat pe demoni din astfel de oameni. În plus, nici o singură persoană din Evanghelii nu a ajuns la Isus pentru eliberare de demoni. Motivul evident fiind că atunci când demonii controlează pe cineva, acea persoană şi-a pierdut abilitatea de a alege corect. Învăţătorii războiului spiritual învață că credincioşii demonizați vin la ei pentru eliberare în mari cete.

 

4. Liderii războiului spiritual nu înțeleg distincția între Isus şi Apostoli şi creştinul mediu. Întâlnirile lui şi cu demonii au fost în mod direct legate de pretenția Lui de a fi Mesia şi oferta Lui a Împărăţiei. Cât despre Apostoli, există trei ocazii în care ei au scos afară demonii după înălțarea lui Cristos (Faptele Apostolilor 8:5-8; 16:16-18; 19:11-12). Abilitatea de a face aceasta a fost dată pentru a verifica numirea lor ca Apostoli (Marcu 16:17; 2 Corinteni 12:12). În Noul Testament noi nu găsim creştini scoțând demoni decât dacă ei erau Apostoli. Totuşi, chiar la Apostoli noi nu găsim că scoaterea demonilor este o parte majoră a misiunii lor. În schimb, norma pentru a trata cu cei posedați de demoni a fost prezentarea evangheliei.

 

5. Este interesant să realizăm că chiar aceste domenii – cele pe care carismaticii şi oamenii războiului spiritual le accentuează atât de puternic – despre care Isus arată ca dovedind nimic referitor la relaţia noastră cu Dumnezeu (Matei 7:21-23). Mai târziu Pavel chiar va învăța că oamenii inspirați satanic pot produce minuni (2 Tesaloniceni 2:9-12).

 

6. Esenţa este că această metodă de sfinţire nu este învățată nicăieri în Biblie. Noi cu siguranţă ne putem încrede că Domnul nostru ar fi inclus mijloace de eliberare demonică dacă aceasta ar fi fost necesară.

 

B. Câteva învăţături adiționale NEBIBLICE:

 

1. Legarea lui Satan – bazată pe interpretarea greșită a trei pasaje: Matei 12:29; 16; 19 şi 19:18. Totuşi, contextul ne descoperă că Matei 12:29 a fost o ilustrație a puterii personale a lui Cristos peste Satan, nu a noastră. De asemenea, Matei 16:19 şi 18:18 sunt în contextul îndeplinirii voii lui Dumnezeu pe pământ, incluzând disciplina bisericească.

 

2. Mustrarea diavolului – credincioşii nu sunt niciodată instruiți să îl mustre pe diavolul sau pe demonii săi. Noul Testament vede mustrarea ca pe singura prerogativă a lui Isus (Iuda 1:9). De fapt, acesta este un semn al profeților mincinoși (2 Petru 2:4-12; Iuda 1:8, 9). Atunci de ce îl mustră oamenii pe diavolul? 2 Petru 2:12 şi Iuda 1:10 spun că ei fac aşa deoarece ei nu înțeleg ceea ce fac. 2 Petru 2:10 sugerează că ei fac astfel datorită aroganței.

 

3. Rugăciunea sângelui – Această frază sau idee nu se găsește nicăieri în Noul Testament. Sângele lui Cristos ne izbăvește de păcat.

 

4. Blesteme moștenite – patru motive de ce aceasta este incorect:

 

a. Mântuirea ne eliberează de tot păcatul – inclusiv păcatele oculte. Biblia nu recunoaște păcatul ocult ca o categorie specială cu care nu s-a tratat la cruce.

 

b. Exod 20:5 se referă la alegerea a fiecărei generații succesive de a urma păcatele strămoșilor lor. Ezechiel 18:10-20 spune că fiecare vom fi tratați după propriul nostru păcat.

 

c. Exod 20:5-6 şi Deuteronom 5:9-10 tratează cu Israel – nu cu biserica.

 

d. Nu există nici un exemplu în Biblie de o persoană mântuită de a fi sub un blestem satanic, care trebuia să fie „rupt” de către exorcismul creştin sau prin mărturisire distinctă.

 

e. Duhuri teritoriale.

 

3. INSTRUCȚIUNI BIBLICE REFERITOARE LA ATITUDINEA FAȚĂ DE DEMONI

 

A. Faptul că Satan şi demonii săi sunt implicați activ în încercarea de a distruge viețile noastre este evident în toată Scriptura. 1 Petru 5:8 probabil însumează eforturile şi scopurile lui Satan mai bine decât oricare alt loc din Biblie. Marea întrebare este cum să tratăm noi cu atacurile lui? Unii învață azi că noi trebuie să îl mustrăm sau să îl legăm pe Satan. Alții ne spun că noi trebuie să scoatem demoni din oameni prin a proclama sângele lui Cristos, (The Bondage Breaker, pag. 69, 84, 85, 88, 107 şi 111). Totuşi, în Noul Testament nu suntem niciodată instruiți sau nu avem nici o poruncă de a scoate afară sau a lega demonii.

 

B. Când este vorba de Satan noi suntem învățați să jucăm un rod defensiv. Când credincioşii merg în ofensivă împotriva lui Satan ei îşi depășesc granițele lor legitime prin a deveni implicați în situații în care Domnul nu a intenționat niciodată pentru ei. Mai degrabă decât instrucția referitoare la exorcism, legare, mustrare, etc., noi suntem învățați (în doar trei locuri din Noul Testament unde instrucțiunea referitoare la atitudinea față de Satan este găsită) de a ne împotrivi Diavolului (1 Petru 5:6-9; Iacov 4:7 şi Efeseni 6:10-18).

 

C. Doar pasajul din Efeseni 6 ne învață despre cum să rezistăm prin a ne îmbrăca cu armătura lui Dumnezeu. Pavel, ca un prizonier la acel timp el a scris epistola către Efeseni, a observat zilnic armătura protectoare a soldaților care l-au păzit. Folosind armătura ca o ilustrație, Pavel ne-a explicat cum putem noi să stăm tari împotriva planurilor Diavolului. Șase piese de armătură sunt necesare pentru a proteja pe deplin credinciosul împotriva atacurilor Satanei:

 

1. Brâul Adevărului (6:14) –

Brâul era esenţa pentru a ține celelalte piese de armătură la loc şi pentru a asigura libertatea de mișcare prin a lega în spate tunica lungă pe care soldații o purtau. Adevărul despre care se vorbeşte aici este adevărul obiectiv al Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să fim complet dominați şi controlați de adevărul Bibliei. Pentru că mulți creştini nu sunt dedicați față de adevărul absolut şi autoritatea finală a Cuvântului lui Dumnezeu ei suntem ineficienți în războiul lor spiritual. Noi trebuie să luăm 2 Timotei 3:16, 17 şi 2 Petru 1:3 în mod serios. Aceasta trebuie să fie presupunerea noastră.

 

2. Platoșa Neprihănirii (6:14) –

Organele vitale ale soldatului roman erau protejate de platoșa lui. Oamenii au nevoie de două tipuri de neprihănire care protejează gândurile lor, emoțiile şi voințele lor:

 

a. „Neprihănirea mântuitoare” care ne este dată la momentul convertirii noastre (Romani 4:5). Aceasta este neprihănirea lui Cristos şi este creditată nouă fără merit din partea noastră când ne încredem în Cristos pentru iertarea păcatelor.

 

b. „Neprihănirea personală” care se referă la neprihănire produsă în viețile noastre de Duhul Sfânt. Aceasta are loc în viața unui credincios în timp ce el recunoaşte păcatul lui şi se întoarce la Cristos. A alege să trăiești „drept” este o mare protecție.

 

3. Încălțămintea Evanghelia Păcii (6:15) –

Veți observa că noi trebuie să avem picioarele încălțate cu pregătirea evangheliei păcii. Aceasta vorbeşte despre a fi gara, pășire fermă, mobilitate şi protecție care vine din a avea evanghelia păcii. Lucrul care ne asigură de victoria finală împotriva lui Satan este că noi avem pace cu Dumnezeu (Romani 5:1, 2). De aceea, noi putem rămâne tari şi neclintiți pentru că picioarele noastre sunt ferm întemeiate pe relaţia naos neschimbătoare cu Dumnezeu.

 

4. Scutul Credinţei (6:16) –

Aceasta vorbeşte nu despre „credinţa mântuitoare,” pentru că aceşti oameni deja au fost mântuiți, ci de o „credinţă vie,” o încredere în promisiunile şi în puterea lui Dumnezeu. Arma principală a lui Satan este să ne facă să nu ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu. Prin credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Lui noi suntem în stare să tratăm orice aruncă Satan în calea noastră. Doar prin a privi departe de eu spre Dumnezeu, punându-ne încrederea noastră în El pentru viață, moarte şi veşnicie, bazându-ne doar pe Cuvântul Lui de revelaţie şi promisiune, este posibil să respingem dușul lui Satan de rachete arzătoare.

 

5. Coiful mântuirii (6:17) –

1 Tesaloniceni 5:8 clarifică înțelesul aici. El nu vorbeşte despre a deveni mântuiți ci despre „speranţa mântuirii.” Adică, noi avem absolută asigurare cu privire la mântuirea noastră indiferent de cât de violentă devine lupta. Dacă nu ar fi faptul că în mijlocul greutăților şi persecuţiei asigurarea mântuirii locuiește în inimile noastre noi am putea ușor să renunțăm la luptă. Coiful mântuirii ne capacitează pentru a merge în luptă cu încredere deplină, nu în noi înșine ci în Dumnezeul nostru (Filipeni 1:6).

 

6. Sabia Duhului (6:17) –

Aceasta se referă la sabia scurtă ca un pumnal care era folosită în primul rând pentru apărare, nu sabia mare care era o armă ofensivă. „Sabia pe care creştinul o poartă aici este descrisă ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Dar acesta nu este grecescul „logos”, ci „rhema.” „Rhema” se referă la un cuvânt specific sau rostire. În războiul spiritual nu este destul să avem doar o cunoştinţă generală despre Scripturi; noi trebuie de asemenea să avem o cunoştinţă specifică despre Scripturi şi să folosim această cunoştinţă în mod corect” (A Holy Rebellion, (O sfântă răscoală, n. tr.) p.145). Observaţi 6:18, 19 unde această armătură trebuie să fie scăldată în rugăciune.

 

 

Angelologia: doctrina despre îngeri

 

Introducere

 

Faptul că Dumnezeu a creat un domeniu de ființe personale altele decât omenirea este un subiect potrivit pentru studiile teologice sistematice pentru că aceasta în mod natural lărgește înțelegerea noastră a lui Dumnezeu, a ceea ce El face, şi cum El lucrează în univers.

 

Noi nu trebuie să gândim că omul este cea mai înaltă formă de ființă creată. După cum distanța între om şi formele mai joase de viață este umplută cu ființe de felurite grade, este posibil ca între om şi Dumnezeu să existe creaturi mai înalte decât inteligența şi puterea umană. Într-adevăr, existența a divinități mai mici în toate mitologiile păgâne presupune existenţa unui ordin mai înalt de ființe între Dumnezeu şi om, superioare omului şi inferioare față de Dumnezeu. Această posibilitate este transformată în certitudine de învăţătura expresă şi explicită a Scripturilor. Ar fi trist într-adevăr dacă noi ne-am permite să fim astfel de victime de percepție a simțurilor şi atât de materialiști încât să refuzăm să credem într-un ordin de ființe spirituale pur şi simplu pentru că acestea sunt dincolo de vederea şi atingerea noastră. 1

 

Studiul îngerilor sau doctrina angelologiei este una din zece categorii majore de teologie dezvoltate în principalele lucrări teologice sistematice. Tendința a fost, totuşi, ca acesta să fie neglijat. După cum scrie Ryrie,

 

„Unul trebuie doar să citească cu atenție cantitatea de spațiu dedicată angelologiei în teologiile standard pentru a demonstra aceasta. Această nepăsare pentru doctrină poate pur şi simplu să fie neglijare sau poate indica o respingere tacită a acestui domeniu al învăţăturii biblice. Chiar Calvin a fost precaut în discutarea acestui subiect (Institutes, 1, 14, 3).” 2

 

Deşi doctrina despre îngeri deține un loc important în Cuvântul lui Dumnezeu, aceasta a fost văzută adesea ca un subiect dificil pentru că, în timp ce există o mențiune abundentă de îngeri în Biblie, natura acestei revelaţii este fără de acelaşi fel descriere explicită pe care îl găsim adesea cu alte subiecte dezvoltate în Biblie:

 

„Fiecare referință la îngeri este incidentală față de un alt subiect. Ei nu sunt tratați în ei înșiși. Revelaţia lui Dumnezeu niciodată nu țintește spre a ne informa referitor la natura îngerilor. Când ei sunt menționați, aceasta este totdeauna pentru a ne informa mai departe despre Dumnezeu, ce face el, şi cum face el aceasta. De vreme ce detaliile despre îngeri nu sunt semnificative pentru acel scop, ele tind să fie omise.” 3

 

În timp ce multe detalii despre îngeri sunt omise, este important să ținem minte trei elemente importante despre revelaţia biblică pe care Dumnezeu ne-a dat-o despre îngeri.

 

(1) Menționarea îngerilor este cuprinzătoare în Scriptură. În traducerea NASB se face referire la aceste ființe celeste de 196 de ori, de 103 ori în Vechiul Testament şi de 93 de ori în Noul Testament.

 

(2) Mai departe, aceste multe referințe sunt răspândite în toată Biblia fiind găsite în cel puţin 34 de cărți de la cele mai timpurii cărți (fie Iov fie Geneza) până la ultima carte a Bibliei (Apocalipsa).

 

(3) În final, există numeroase referințe la îngeri de către Domnul Isus, care este declarat a fi Creatorul tuturor lucrurilor, care include ființele angelice. Pavel a scris, „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri (o referință la îngeri). Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:16)

 

Deci, în timp ce menționarea îngerilor poate părea accidentală față de alt subiect contextual, acesta este un element important al revelaţiei divine şi nu ar trebui neglijat, în special cu privire la moda actuală şi multele concepții greșite despre îngeri. De aceea, din acest corp extins de Scriptură, doctrina despre îngeri, aşa cum este prezentată în acest studiu, va fi dezvoltată. Obiectivul este să facem mai degrabă Biblia autoritatea noastră decât speculațiile oamenilor sau experiențele lor sau ceea ce ar putea suna logic pentru oameni.

 

Deşi teologii au fost atenți în studiul lor al îngerilor, în anii recenți am fost bombardați de ceea ce poate fi ușor numit Angelomania. În „Kindred Spirit” (Spirit înrudit, n. tr.) Dr. Kenneth Gangel a scris un articol despre discuția larg răspândită şi fascinația față de îngeri chiar de către lumea seculară pe care el a intitulat-o, Angelomania. 4 Gangel scrie,

 

În cartea lui din 1990 Angels: An Endangered Species, (Îngerii: o specie în pericol, n. tr.), Malcolm Godwin estimează că în ultimii 30 de ani în fiecare al zecelea dintre câtecele pop se menționeză un înger. Dar aceasta a fost doar amuzament romantic.

 

Acum cultura noastră ia îngerii în serios, dacă nu cu acuratețe. În ultimii doi ani Time, Newsweek, Ladies’ Home Journal, Redbook, şi o serie de alte reviste populare au purtat articole despre îngeri. La mijlocul anului 1994, ABC a transmis în eter un program de două ore, prima dată în mod special intitulat „Angels: the Mysterious Messengers.” (Îngerii: mesagerii mistorioși, n. tr.). În ediția din 28 noiembrie 1994 revista Newsweek a emis un articol intitulat „In Search of the Sacred” (În căutarea sacrului, n. tr.), în care s-a observat că „20% dintre americani au avut o revelație de la Dumnezeu în ultimul an, şi 13% au văzut sau au simțit prezența unui înger” (p. 54).

 

Newsweek are dreptate; societatea modernă, atât de clar seculară şi neajutorat de materialistă, caută cu disperare ceva înțeles spiritual sau supranatural. Dacă îngerii îl pot oferi, atunci îngerii vor fi. Cu siguranţă, ei sunt mai plăcuți şi mai luminați decât dragostea noastră nebună de multă durată față de filme cu demoni şi duhuri rele, alături cu nesfârșite învieri ale lui Dracula. 5

 

Librăriile abundă cu cărți despre îngeri şi multe pretind întâlniri cu îngeri. Unul dintre canalele media majore are un program popular intitulat „Touched By An Angel” (Atins de un înger, n. tr.). Cu siguranţă, aceasta este doar o poveste pentru a distra, dar aceasta ilustrează fascinația noastră despre acest subiect. În plus, aceasta ilustrează o înțelegere foarte slabă a ceea ce Biblia cu adevărat învață despre îngeri şi despre Dumnezeu. Prin aceste comentarii eu nu vreau să dezaprob toate aşa-numitele întâlniri cu îngeri despre care noi citim sau auzim ocazional. De ce? Pentru că, aşa cum va fi discutat în mai mult detaliu mai târziu, îngerii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, descriși de autorul lui Evrei ca, „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea” (Evrei 1:14). Vezi de asemenea Psalmul 91:11 şi Matei 4:11. Deci, cu siguranţă, datorită caracterului ispirat şi fără greșeală al Scripturii, noi putem să ne încredem complet în învăţătura Bibliei despre îngeri şi, „cu un grad probabil mai mic de siguranţă, să considerăm relatările personale ale unor creştini reputabili.” 6

 

Există o întrebare importantă care trebuie să fie adresată. De ce există toată fascinația culturii noastre față de îngeri? Mai întâi, întotdeauna există o înclinație în om pentru miraculos sau supranaturale, pentru ceea ce îl ridică din lumescul şi durerea vieții, chiar dacă pentru un moment, dar există mai multe despre această chestiune. Interesul în îngeri este datorat în parte aripilor pendulatoare ale societății. În trecut, societatea a pendulat de la speculațiile mistice grosolane din evul mediu la raționalismul de la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900. Acum, datorită în parte a eşecului raționalismului şi materialismului de a da răspunsuri şi semnificație vieții, golul din inima omului alături cu inutilitatea căutărilor sale a dat naștere la interesul său în mistic, supranatural, şi în spiritual. Tragedia este că cultura noastră continuă să urmărească aceasta în mod independent de revelaţia lui Dumnezeu, Biblia. Pendulul a căzut înapoi spre misticism după cum este văzut atât de proeminent în mișcarea New Age, ocultul, şi în culte. Astfel, credinţa în Satan, demoni şi îngeri este mai mult şi mai mult un lucru obişnuit azi şi este folosit ca un substitut pentru o relaţie cu Dumnezeu prin Cristos. Această predispoziție nu este pentru că oamenii cred Biblia, ci datorită sporirii fenomenelor oculte şi a inutilității vieții fără Dumnezeu (vezi Efeseni 2:12 şi 4:17-19).

 

O simplă definiţie

 

Îngerii sunt ființe spirituale create de Dumnezeu pentru a-L sluji, deşi create mai presus decât omul. Unii, îngerii buni, au rămas ascultători față de El şi duc la îndeplinire voia Lui, în timp ce alții, îngeri căzuți, nu au ascultat, au căzut din poziția lor sfântă, şi acum stau în opoziție activă față de lucrarea şi planul lui Dumnezeu.

 

Termeni folosiți despre îngeri

 

TERMENI GENERALI

 

          ÎNGER

 

Deşi alte cuvinte sunt folosite pentru aceste ființe spirituale, cuvântul primar folosit în Biblie este înger. Trei alți termeni fără îndoială referindu-se la îngeri sunt serafimi (Isaia 6:2), heruvimi (Ezechiel 10:1-3), şi duhuri slujitoare, care este probabil mai mult o descriere decât un nume (Evrei 1:13). Se va spune mai mult despre aceasta mai târziu când tratăm clasificarea îngerilor.

 

Cuvântul ebraic pentru înger este mal`ach, şi cuvântul grec este angelos. Amândouă cuvintele înseamnă „mesager” şi descriu unul care execută scopul şi voința celui pe care ei îl slujesc. Contextul trebuie să determine dacă este avut în vedere un mesager uman, sau una din ființele cerești numite „îngeri,” sau dacă acesta este folosit despre a doua Persoană din Trinitate după cum va fi discutat mai jos. Îngerii sfinţi sunt mesagerii lui Dumnezeu, slujindu-L şi făcând ordinul Lui. Îngerii căzuți slujesc lui Satan, dumnezeul acestei luminii (aiwn, „veac”) (2 Corinteni 4:4).

 

Ilustrații de folosiri care nu se referă la ființe cerești:

 

(1) Pentru mesageri umani de la un om la altul (Luca 7:24; Iacov 2:25).

 

(2) Pentru mesageri umani care poartă un mesaj divin (Hagai 1:13; Galateni 4:14).

 

(3) Pentru agentul impersonal, țepușul din carnea lui Pavel, descris ca „un sol al Satanei” (2 Corinteni 12:7).

 

(4) Pentru mesagerii celor şapte bisericii (Apocalipsa 2-3). Acesta este folosit de asemenea în legătură cu cele şapte biserici din Asia, „Către îngerul bisericii din…” Unii iau aceasta a însemna un mesager special sau delegație către biserică precum un bătrân bisericesc învățător, alții iau aceasta ca referindu-se la un înger păzitor.

Astfel, termenul angelos nu este doar un termen generic, referitor la un ordin special de ființe (de exemplu, îngeri), dar de asemenea descriptiv şi expresiv cu privire la slujba şi slujirea lor. Deci, când noi citim cuvântul „înger” noi ar trebui să ne gândim la acesta în acest fel.

 

          CEI SFINŢI

 

Îngerii necăzuți sunt de asemenea descriși ca fiind „cei sfinţi” (Psalmul 89:5, 7). Motivul este dublu. Primul, fiind o creație a unui Dumnezeu sfânt, ei au fost creați perfecți fără nici o greșeală sau păcat. Al doilea, ei sunt numiți sfinţi datorită scopului lor. Ei au fost „puşi de o parte” de Dumnezeu şi pentru Dumnezeu ca slujitori ai Lui şi ca părtași la sfinţenia Lui (conform Isaia 6).

 

          OȘTIREA

 

„Oștirea” este ebraicul tsaba, „armată, armate, oștiri.” Acesta este un termen militar şi transmite ideea de război. Îngerii sunt denumiți ca „oștire,” ceea ce cheamă atenția noastră spre două idei. Prima, acesta este folosit pentru a descrie îngerii lui Dumnezeu ca „armatele cerului” care slujesc în armata lui Dumnezeu angajată în război spiritual (Psalmul 89:6, 8; 1 Samuel 17:45). A doua, aceasta cheamă atenția noastră spre îngeri ca o mulțime de ființe cerești care îl înconjoară şi îl slujesc pe Dumnezeu aşa cum este văzut în fraza „Domnul oștirilor” (Isaia 31:4). În plus, tsaba uneori include oștirea de corpuri cerești, stelele universului.

 

TERMENI DIFICILI

 

          FIII LUI DUMNEZEU

 

În starea lor sfântă, necăzută, îngerii sunt numiți „fiii lui Dumnezeu” în sensul că ei au fost aduşi în existenţă prin creație de către Dumnezeu (Iov 1:6; 38:7). Deşi nu se spune niciodată despre ei ca fiind creați după chipul lui Dumnezeu, de asemenea ei pot fi numiți „fiii lui Dumnezeu” pentru că au o personalitate asemănătoare cu a lui Dumnezeu. Aceasta va fi demonstrat mai târziu în acest studiu. Acest termen este de asemenea folosit în Geneza 6:2 care ne spune despre „fiii lui Dumnezeu” că au luat neveste dintre „fetele oamenilor.” Unii cărturari înțeleg că „fiii lui Dumnezeu” din Geneza 6:2 se referă la fiii din linia evlavioasă a lui Set şi „fiicele oamenilor” a se referi la linia ne-evlavioasă a Cainiților. Alții, păstrând folosirea lui „fiii lui Dumnezeu” din Iov, cred că termenul se referă la îngerii căzuți care s-au împerecheat cu fiicele oamenilor pentru a produce o progenitură extrem de rea şi puternică care a condus la răutatea extremă din zilele lui Noe. Majoritatea care țin de această viziune din urmă găsesc sprijin în 2 Petru 2:4-6 şi Iuda 6-7. 7 Încă alții cred că ei se referă la despoți, conducători puternici. Ross scrie:

 

Incidentul este unul de hubris, depășirea mândră a granițelor. Aici acesta se aplică la „fiii lui Dumnezeu,” un lot viguros, puternic luptându-se după faimă şi fertilitate. Ei erau probabil conducătorii puternici care au fost controlați (locuiți) de îngeri căzuți. Se poate că îngerii căzuți şi-au părăsit locuința şi au locuit în corpurile unor despoți şi luptători umani, cei puternici de pe pământ. 8

 

          ÎNGERUL DOMNULUI

 

A doua dificultate are legătură cu identitatea lui „îngerul Domnului” după cum este folosit în Vechiul Testament. Un studiu atent al multor pasaje care folosesc acest termen sugerează că acesta nu este un înger obişnuit, ci o Teofanie, sau mai bine, o Cristofanie, o apariție preîncarnată a lui Cristos. Îngerul este identificat cu Dumnezeu, vorbeşte ca Dumnezeu, şi pretinde a exercita prerogativele lui Dumnezeu. Totuşi, în unele pasaje El se distinge pe Sine de Yahweh (Geneza 16:7-14; 21:17-18; 22:11-18; 31:11-13, Exod 3:2; Judecători 2:1-4; 5:23; 6:11-22; 13:3-22; 2 Samuel 24:16; Zaharia 1:12; 3:1; 12:8). Faptul că Îngerul Domnului este o Cristofanie este sugerat de faptul unei clare referințe la „Îngerul Domnului” încetează după întrupare. Referințele la un înger al Domnului din Luca 1:11; şi 2:8 şi Faptele Apostolilor 5:19 le lipsesc articolul grecesc, ceea ce ar sugera un înger obişnuit.

 

Originea, natura şi numărul îngerilor

 

ÎNGERII SUNT FIINȚE CREATE

 

          FAPTUL CREAȚIEI LOR

 

Îngerii sunt ființe create şi nu duhurile celor morți sau ale ființelor umane glorificate, iar aceasta este clarificat în Psalmul 148. Acolo Psalmistul cheamă toate din cerurile celeste, inclusiv îngerii, să îl laude pe Dumnezeu. Motivul dat este, „Căci El a poruncit şi ei au fost creați” (Psalmul 148:1-5). Îngerii la fel ca şi cerurile celeste sunt declarate a fi create de Dumnezeu.

 

De vreme ce Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24) este natural să presupunem că există ființe create care se aseamănă mai îndeaproape cu Dumnezeu decât se aseamănă creaturile lumești care combină deopotrivă materialul cât şi imaterialul. Există o împărăţie materială, o împărăţie animală, şi o împărăţie umană; deci, se poate presupune, că există o împărăţie angelică sau a spiritelor. Totuşi, Angelologia nu se bazează pe rațiune sau presupunere, ci pe revelaţie. 9

 

          TIMPUL CREĂRII LOR

 

Deşi timpul exact al creării lor nu este niciodată afirmat, noi ştim că ei au fost creați înainte de crearea lumii. Din cartea lui Iov ni se spune că ei erau prezenți când pământul a fost creat (Iov 38:4-7) deci crearea lor a fost anterioară creării pământului aşa cum este descrisă în Geneza.

 

          AGENTUL CREĂRII LOR

 

Scriptura afirmă specific faptul că Cristos, ca acela care a creat toate lucrurile, este creatorul îngerilor (conform Ioan 1:1-3 cu Coloseni 1:16).

 

Creația Fiului include „toate” lucrurile din cer şi de pe pământ, vizibile şi invizibile. Acestea indică întregul univers, deopotrivă material cât şi imaterial. O ierarhie înalt organizată de ființe angelice este referită cu cuvântul „tronuri” (gronoi), „puteri” (kuriothtes), „conducători” (arcai), şi „autorități” (exousiai). Aceasta nu doar indică o stăpânire înalt organizată în lumea spiritelor a îngerilor, ci arată că Pavel scrie pentru a combate o formă incipientă de Gnosticism care a promovat închinarea la îngeri în locul închinării față de Cristos (conform Coloseni 2:18). În aceasta, Pavel demonstrează superioritatea şi locul de drept al închinării ca suprem (conform Efeseni 1:21; 3:10; 6:12; Filipeni 2:9-10; Coloseni 2:10, 15). 10

 

          NATURA ŞI NUMĂRUL LOR CREAT

 

Îngerii au fost creați simultan ca o oștire sau o companie. Dumnezeu a creat omul şi împărăţia animală în perechi cu responsabilitatea şi capacitatea de a procrea. Totuşi, îngerii au fost creați simultan ca o companie, o oștire nenumărată de mulțimi (Coloseni 1:16; Neemia 9:6). Aceasta este sugerat de faptul că ei nu sunt supuşi față de moarte sau vre-o formă de extincție şi ei nu se răspândesc sau înmulțesc ei înșiși precum oamenii. Evrei 9:27 spune, „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” În timp ce îngerii căzuți vor fi judecați în viitor şi închiși permanent în iazul cu foc (Matei 25:41; 1 Corinteni 6:4; 2 Petru 2:4; Iuda 6), niciodată nu există vre-o mențiune referitoare la moartea îngerilor (vezi Luca 20:36). Cu toate acestea, ei sunt o oștire nenumărată creată înaintea pământului (conform Iov 38:7; Neemia 9:6; Psalmul 148:2, 5; Evrei 12:22; Daniel 7:10; Matei 26:53; Apocalipsa 5:11; cu Matei 22:28-30; Luca 20:20-36).

 

ÎNGERII SUNT FIINȚE SPIRITUALE

 

          LOCUINȚA LOR

 

Afirmaţii precum, „îngerii care sunt în cer” (Marcu 13:32) şi „un înger din cer” sugerează că îngerii au locuințe fixate sau centre pentru activitățile lor. Totuşi, datorită misiunii şi abilităților date lor în slujba lui Dumnezeu, ei au acces la întregul univers. Ei sunt descriși ca slujind în cer şi pe pământ (conform Isaia 6:1 şi următoarele versete; Daniel 9:21; Apocalipsa 7:2; 10:1).

 

Deşi îngerii căzuți par să aibă o altă locuință decât cerul însuși, nici o locație specifică nu este dată cu excepţia că Satan va fi legat în „Abis” timp de o mie de ani după a Doua Venire înainte ca el să fie eliberat (Apocalipsa 20:3). Tot astfel, ciuma care pare să fie demonică este exprimată ca venind din Abis (9:1-30). Îngerii căzuți au de asemenea un rege care este referit ca fiind „îngerul Abisului” (v. 11). Destinul îngerilor căzuți este iazul de foc (Matei 25:41). Îngerii sfinţi vor locui în noile ceruri şi noul pământ descrise în Apocalipsa 21-22. 11

 

Referința la „Abis” aduce un alt element important referitor la locuinţa îngerilor căzuți. Ryrie scrie:

 

„Scripturile indică în mod clar două grupuri de îngeri căzuți, unul constând din aceia care au ceva libertate de a îndeplini planurile lui Satan, şi celălalt cei care sunt închiși. Dintre cei care sunt închiși, unii sunt temporar astfel, în timp ce alții sunt permanent închiși în Tartarus (2 Petru 2:4 şi Iuda 6). Grecii au gândit despre Tartarus ca fiind un loc de pedeapsă mai jos decât hades (iadul, n. tr.). Aceia închiși temporal sunt în abis (Luca 8:31; Apocalipsa 9:1-3, 11), unii aparent închiși acolo pentru a aștepta judecata finală în timp ce alții vor fi eliberați pentru a fi activi pe pământ (versetele 1-3, 11, 14, 16:14).” 12 (accentul este al meu).

Iuda vorbeşte de asemenea despre o lucuință pentru îngeri:

 

Iuda 1:6 „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.”

 

În timp ce înțelesul acestui pasaj este dezbătut, acesta ne arată că îngerii nu doar au un domeniu sau zonă de autoritate atribuită lor, ci un o locuință.

 

Cel mai probabil aici referința este la îngerii („fiii lui Dumnezeu,” conform Geneza 6:4; Iov 1:6; 2:1) care au venit pe pământ şi s-au amestecat cu femei. Această interpretare este expusă în Cartea pseudo-epigrafică a lui Enoh (7, 9.8, 10.11; 12.4), din care Iuda citează în v. 14, şi este obişnuită în literatura inter-testamentală şi la părinții bisericii primare (de exemplu, Iustin Martirul 2.5). Aceşti îngeri „nu şi-au păstrat pozițiile lor de autoritate” (ten heauton archen). Folosirea cuvântului arche pentru „conducere,” „stăpânire,” sau „sferă” este neobişnuită dar apare să fie astfel intenționată aici (conform BAG, p. 112). Implicația este că Dumnezeu le-a atribuit îngerilor responsabilități stipulate (arche, „stăpânire”) şi un loc stabilit (oiketerion). Dar datorită răzvrătirii lor, Dumnezeu a păstrat sau a rezervat (tetereken timpul perfect) aceşti îngeri căzuți în întuneric şi în lanțuri veşnice așteptând judecata finală. Aparent unii îngeri căzuți sunt în lanțuri în timp ce alții sunt dezlegați şi activi printre oameni ca demoni. 13

 

          IMATERIALITATEA LOR

 

Deşi uneori ei s-au descoperit pe ei înşişi în forma unor corpuri umane (angelofanii) ca în Geneza 18:3, ei sunt descriși ca „duhuri” în Evrei 1:14. Aceasta sugerează că ei nu au corpuri materiale aşa cum au oamenii. Acest lucru este mai departe susținut de faptul că ei nu funcționează ca ființele umane în termeni de căsătorie şi procreare (Marcu 12:25) nici nu sunt supuși morții (Luca 20:36).

 

Omenirea, inclusiv Domnul nostru întrupat, este „mai prejos decât îngerii” (Evrei 2:7). Îngerii nu sunt supuşi la limitările omului, în special de vreme ce ei sunt incapabili de moarte (Luca 20:36). Îngerii au o mai mare înţelepciune decât omul (2 Samuel 14:20), totuşi aceasta este limitată (Matei 24:36). Îngerii au o putere mai mare decât omul (Matei 28:2; Faptele Apostolilor 5:19; 2 Petru 2:11), totuşi ei sunt limitați în putere (Daniel 10:13).

 

Totuşi, îngerii au limitări în comparați cu omul, în particular în relaţiile viitoare. Îngerii nu sunt creați după chipul lui Dumnezeu, de aceea, ei nu împărtășesc destinul glorios al omului în răscumpărarea în Cristos. La sfârşitul veacului, omul răscumpărat va fi înălțat mai presus de îngeri (1 Corinteni 6:3). 14

 

Millard Erickson scrie:

 

„Faptul că îngerii sunt duhuri poate fi dedus din următoarele considerații:

 

Demonii (îngerii căzuți) sunt descriși ca duhuri (Matei 8:16; 12:45; Luca 7:21; 8:2; 11:26; Faptele Apostolilor 19:12; Apocalipsa 16:14).

 

Ni se spune că lupta noastră nu este „împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12).

 

Pavel, în Coloseni 1:16, pare să identifice forțele cerești ca invizibile.

 

Faptul că îngerii sunt duhuri pare să rezulte (deşi nu necesar) din afirmaţiile lui Israel că îngerii nu se căsătoresc (Matei 22:30) şi nu mor (Luca 20:36).” 15

 

Îngerii, deşi ființe spirituale şi foarte puternice, nu sunt omnipotente, omnisciente, nici omniprezente. Ei nu pot fi pretutindeni deodată.

 

          ÎNFĂȚIȘAREA LOR

De vreme ce ei sunt ființe spirituale, ei de obicei sunt nevăzuți, decât dacă Dumnezeu dă capacitatea de a-i vedea sau decât dacă ei înșiși se manifestă. Balaam nu a putut vedea îngerul stând în calea lui până când Domnul i-a deschis ochii săi (Numeri 22:31) şi slujitorul lui Ilie nu a putut vedea oastea de îngeri înconjurându-l până când Ilie s-a rugat pentru ca ochii lui să fie deschiși (2 Împăraţi 6:17). Când îngerii au fost văzuți ca înregistrați în Scriptură, ei au fost deseori confundați cu bărbații deoarece ei au fost manifestați într-o formă asemănătoare cu a bărbatului (Geneza 18:2, 16, 22; 19:1, 5, 10, 12, 15, 16; Judecători 13:6; Marcu 16:5; Luca 24:4). Uneori, ei apar într-un fel care fie manifestă slava lui Dumnezeu (Luca 2:9; 9:26) fie într-o anumită formă de îmbrăcăminte strălucitoare (conform Matei 28:3; Ioan 20:12; Faptele Apostolilor 1:10 cu Ezechiel 1:13; Daniel 10:6). În consecvență, ei au apărut ca bărbați reali, niciodată ca fantome, sau ca animale cu aripi (conform Geneza 18:2; 19:1; Marcu 16:3; Luca 24:4).

 

Ei sunt ocazional ilustrați în alte forme şi în alte manifestări ca având aripi, şi ca o combinație de om, animal, şi păsări ca în Ezechiel 1:5 şi următoarele versete şi Isaia 6:6. Dar aparent astfel de manifestări au avut loc doar printr-o formă de viziune sau revelaţie specială de la Dumnezeu. Nici un înger literal nu a apărut în astfel de formă.

 

De asemenea, ei au apărut mereu ca bărbați tineri sau maturi (Marcu 16:5), dar niciodată ca bărbați bătrâni, probabil pentru că ei nici nu îmbătrânesc nici nu mor (Luca 20:36).

 

În fascinația prezentă a culturii noastre, anterior denumită ca angelomania, concepția obişnuită despre îngeri este aceea de creaturi cu aripi şi în majoritatea dăților ca femei.

 

Unele dintre concepțiile ținute în comun nu sunt susținute de mărturia scripturală. Nu există nici o indicație de îngeri apărând în formă feminină. Nici nu există referință explicită față de ei ca fiind cu aripi, deşi Daniel 9:21 şi Apocalipsa 14:6 vorbesc despre ei ca zburând. Heruvimii şi serafimii sunt reprezentați ca având aripi (Exod 25:20; Isaia 6:2), aşa cum sunt creaturile simbolice din Ezechiel 1:6 (conform Apocalipsa 4:8). Totuşi, nu avem nici o asigurare că ceea ce este adevărat despre heruvimi şi serafimi este adevărat despre îngeri în general. De vreme ce nu există nici o referință explicită indicând că îngerii ca un întreg au aripi, noi trebuie să considerăm aceasta ca cel mai bine o deducție, dar nu o deducție necesară, din pasajele biblice care îi descriu ca zburând. 16

 

În timp ce îngerii în general apar ca bărbați în Scriptură, Zaharia 5:9 ar putea sugera că nu este totdeauna aceasta cazul. Cele două femei menționate în acest pasaj nu sunt specific numite îngeri, dar ele sunt în mod clar agenți ai lui Dumnezeu sau forțe ale lui Satan, precum îngerii, buni sau răi.

 

            SFINŢENIA LOR

 

Toţi îngerii au fost creați sfinţi, fără păcat, şi într-o stare de sfinţenie perfectă.

 

Original, toate creaturile angelice au fost create sfinte. Dumnezeu a pronunțat că creația Lui este bună (Geneza 1:31), şi, desigur, El nu a putut crea păcatul. După ce păcatul a intrat în lume, îngerii buni ai lui Dumnezeu, care nu s-au răzvrătit împotriva Lui, sunt numiți sfinţi (Marcu 8:38). Aceştia sunt îngerii aleși (1 Timotei 5:21) în contrast cu îngerii răi care l-au urmat pe Satan în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu (Matei 25:41). 17

 

          CREATURA LOR

 

Ca ființe create, ei sunt desigur simple creaturi. Ei nu sunt divini şi este interzisă explicit închinarea înaintea lor (vezi Coloseni 2:18; Apocalipsa 19:10; 22:9). Ca un ordin separat de creaturi, ei sunt deopotrivă distincți față de ființele umane şi mai presus decât oamenii cu puteri dincolo de abilitățile umane din această eră (conform 1 Corinteni 6:3; Evrei 1:14; 2:7). Dar ca şi creaturi ei sunt limitați în puterile lor, în cunoştinţa lor, şi în activități (1 Petru 1:11-12; Apocalipsa 7:1). Ca toate creația, îngerii sunt sub autoritatea lui Dumnezeu şi supuși judecății Lui (1 Corinteni 6:3; Matei 25:41).

 

După revelaţia dată lui Ioan, în două ocazii apostolul a căzut pe fața lui în închinare, dar îngerul i-a spus repede lui Ioan să nu se închine lui şi atunci i-a dat motivul. Îngerii sunt doar „împreună slujitori” şi sunt chemați să slujească lui Dumnezeu precum toate creaturile lui Dumnezeu ar trebuie. Astfel, lui Ioan i s-a spus să se „închine lui Dumnezeu.” Închinarea la îngeri (ca orice alt obiect de închinare) distrage de la închinarea înaintea lui Dumnezeu şi atribuie puteri divine către obiectul închinării. Îngerii sunt puternici şi minunați în multe feluri, dar, ca noi, ei sunt doar creaturi şi slujitori ai Dumnezeului viu care singurul merită închinarea noastră. Aceasta înseamnă că noi nu trebuie să ne rugăm lor sau să ne încredem chiar dacă Dumnezeu îi poate folosi pentru a sluji nevoilor noastre în felurite moduri. Încrederea noastră trebuie să fie în Dumnezeu, nu în îngeri. Ei ne slujesc la porunca Lui sub autoritatea şi puterea Lui. Deşi uneori instrumentul de ajutor sau eliberare a fost un înger, credincioşii Noului Testament au recunoscut că Domnul a fost cel care i-a eliberat (vezi Fapte 12:11).

 

În Faptele Apostolilor 27:23-25, Luca a relatat experiența lui Pavel cu un înger care i-a adus un mesaj de la Domnul, dar acolo nu a fost nici o închinare față de înger. În schimb, credinţa lui Pavel a fost în Dumnezeul pe care el l-a slujit.

 

„23. Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte 24. şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” 25. De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.” (Faptele apostolilor 27:23-25)

 

Deşi scriind despre invizibilitatea lor față de omenire, Chafer are un comentariu interesant:

 

„Un motiv de ce îngerii sunt redați invizibili către privirea umană ar putea fi că, dacă ei ar fi văzuți, li s-ar putea aduce închinare. Omul, care este atât de înclinat spre idolatrie încât să se închine lucrărilor mâinilor sale, cu greu ar putea să reziste să nu se închine îngerilor dacă ei ar fi înaintea ochilor săi.” 18

 

Biserica din Colose fusese invadată de învăţători falși care învățau o falsă umilință şi închinarea la îngeri ca o parte din mijloacele spre spiritualitate. Se pare că acești învățători pretindeau viziuni mistice speciale prin modul de viziuni în conecție cu închinarea lor la îngeri. Cu privire la aceasta, Pavel a scris:

 

„Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti” (Coloseni 2:18).

 

Persoana care încearcă să facă o astfel de judecată este descrisă ca unul „care se delectează într-o smerenie falsă şi închinare la îngeri” (traducere din versiunea NIV, n. tr.). Contextul sugerează că el caută să impună aceste lucruri asupra Colosenilor şi că acesta este mijlocul prin care el încearcă să îi descalifice pe ei de la premiul lor. 19

 

Aceasta era demonic deoarece era o încercare să uzurpe locul predominant şi suficiența lui Cristos ca Mântuitor şi Domn (conform Coloseni 2:10). Atunci, nu este de mirare, că autorul lui Evrei, în cel mai extins pasaj despre îngeri din Noul Testament (Evrei 1:5-29), demonstrează superioritatea lui Cristos chiar față de îngerii puternici (Evrei 1:2-4, 13). În aceasta el concluzionează argumentul său cu o întrebare planificată să arate că Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi strălucirea slavei Lui care stă la dreapta lui Dumnezeu, este superior față de îngeri pentru că el a întrebat, „Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” (Evrei 1:14)

 

          PERSONALITĂȚILE LOR

 

Există mai multe calități comune pentru personalitate pe care toate le posedă îngerii – existenţa personală, intelectul, emoția şi voința. Ca personalități noi i-am văzut interacționând una cu alta în toată Biblia. Ryrie scrie:

 

„Atunci îngerii se califică ca personalități pentru că ei au aceste aspecte de inteligență, emoții, şi voință. Aceasta este adevărat deopotrivă pentru îngerii buni cât şi pentru cei răi. Îngerii buni, Satan şi demonii posedă inteligență (Matei 8:29; 2 Corinteni 11:3; 1 Petru 1:12). Îngerii buni, Satan şi demonii arată emoții (Luca 2:13; Iacov 2:19; Apocalipsa 12:17). Îngerii buni, Satan şi demonii demonstrează că ei au voințe (Luca 8:28-31; 2 Timotei 2:26; Iuda 1:6). De acee, se poate spune despre ei că sunt persoane. Faptul că ei nu au trupuri umane nu afectează personalitățile lor (nu mai mult decât aceasta este nu îl afectează pe Dumnezeu).” 20

 

Îngerii căzuți sunt chiar descriși prin acțiuni de personalitate cum ar fi minciuna şi păcatul (Ioan 8:44; 1 Ioan 3:8-10). Unii au considerat pe îngeri, inclusiv Satan, ca simple personificări abstracte ale binelui şi răului, dar aceasta nu este deloc în concordanță cu învăţătura Scripturii.

 

          ATRIBUTELE ŞI PUTERILE LOR

 

Cunoştinţa lor: Isus a spus, „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Matei 24:36). Acest comentariu al Domnului sugerează două lucruri: (1) Fraza „nici îngerii” implică faptul că îngerii au cunoştinţă super-umană, dar (2) afirmaţia principală a acestui verset arată că ei sunt limitați în cunoştinţa lor, ei nu sunt omniscienți. Că cunoştinţa lor este mai mare este de asemenea sugerat de faptul că ei erau prezenți la unul dintre sfaturile cerești, au fost implicați în transmiterea revelaţiei (Galateni 3:19), şi au folosiți de Dumnezeu pentru a interpreta viziunile precum în cazul lui Daniel şi Zaharia.

 

Ryrie sugerează trei motive pentru cunoştinţa lor superioară:

 

(1) Îngerii au fost creați ca un ordin mai înalt de creaturi în univers decât sunt oamenii. De aceea, în interior ei posedă o cunoştinţă mai mare. (2) Îngerii studiază Biblia profund decât o fac oamenii şi câștigă cunoştinţă din aceasta (Iacov 2:19; Apocalipsa 12:12). (3) Îngerii câștigă cunoştinţă prin observație lungă a activităților umane. Spre deosebire de oameni, îngerii nu trebuie să studieze trezutul; ei l-au experimentat. De aceea, ei cunosc cum alții au acționat şi reacționat în situații şi pot prezice cu un mai mare grad de acuratețe cum putem acționa noi în circumstanţel similare. Experiențele de longevitate le dau o mai mare cunoştinţă. 21

 

Tăria lor: De vreme ce omul este creat mai prejos decât îngerii, cu limitări pe care îngerii nu le au, noi ne-am aștepta ca ei să aibă de asemenea tărie super-umană. Faptul că îngerii au tărie mai mare decât omul este evident cel puţin din două considerații:

 

(1) Afirmaţii specifice din Scriptură: Scriptura vorbeşte specific despre puterea lor mai mare. Psalmul 103:20 cel puţin sugerează puterea lor mai mare în afirmaţia, „Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui.” Apoi, 2 Tesaloniceni 1:7 se referă la întoarcerea Domnului cu îngerii Săi puternici în foc aprins. Mai departe, 2 Petru 2:11 afirmă, „pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.” Singura întrebare aici este cu cine sunt ei comparați? Subiectul principal din context este cel al învăţătorilor falși (ființe umane), totuşi, datorită versetului 10, unii cred că comparația este făcută între „stăpânirile angelice” din versetul 10, îngerii buni şi îngerii răi. Dacă este aşa, atunci versetul afirmă că îngerii buni sunt mai puternici decât cei răi.

 

(2) Activitățile lor aşa cum sunt descrise în Scriptură: Deşi marea lor putere este mereu o putere derivată de la Dumnezeu, lucrările mărețe pe care ei le realizează, ca în execuția judecăților lui Dumnezeu, demonstrează tăria lor super-umană (conform 2 Cronici 32:21; Faptele Apostolilor 12:7-11; şi multe referințe la activitățile angelice din Apocalipsa). În această privință, încrederea şi rugăciunea lui Ilie pentru slujitorul său ca să vadă mulțimea de îngeri care îi înconjoară în fața forțelor umane, sugerează puterea lor mai mare (2 Împărați 6:15-17). Încrederea lui a fost cu siguranţă nu doar în numărul lor mai mare. Ilustrații ale puterii lor sunt văzute în Faptele Apostolilor 5:19; 12:7, 23; Matei 28:2 (piatra dată la o parte de înger cântărea aproximativ 4 tone).

Psalmistul a exclamat, „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!” (Psalmi 72:18). Toată puterea miraculoasă îşi are sursa ei în Dumnezeu. Ca ființe angelice, ei sunt supuși la limitările calității lor de creaturi. Ei sunt puternici, dar nu atotputernici. Chiar Satan, un înger căzut, cu puterile lui angelice trebuie să opereze sub voia permisivă a lui Dumnezeu (Iov 1:12; 2:6).

 

          POZIȚIA LOR

 

                        Cu privire la om

 

Prin creație, omul este mai prejos decât îngerii (Evrei 2:7-9). Îngerii sunt superiori în inteligență, putere, şi mișcare, totuşi îngerii slujesc oamenilor ca duhuri slujitoare (Evrei 1:14) trimise pentru a-i sluji pe sfinţi indiferent de puterea lor şi de poziția lor înaltă. După cum am menționat, oamenii sunt avertizați ca niciodată să nu se închine îngerilor pentru că ei sunt doar creaturi.

 

Azi credincioşii sunt experiențial mai jos decât îngerii, totuşi pozițional ei sunt mai presus datorită unirii lor în Cristos (conform Efeseni 1:20-22; cu Efeseni 2:4-6 şi Evrei 2:9). Creştini împărtășesc scaunul lui Cristos la dreapta lui Dumnezeu. Totuşi, într-o zi, credincioşii vor fi deopotrivă pozițional şi experiențial mai înalți şi îi vor judeca pe îngeri (1 Corinteni 6:3). Aceasta se referă fără îndoială la un fel de direcție de guvernare pe care credincioşii o vor avea asupra îngerilor.

 

                   Cu referință la Cristos

 

Prin natura şi ființa Lui esenţială, Cristos este mai înalt pentru că El este Dumnezeu Creatorul (conform Heb 1:4 şi următoarele versete cu Coloseni 1:15-17). Prin întruparea lui Cristos, El a devenit mai prejos pentru o scurtă vreme (Evrei 2:9), dar aceasta doar aplicat la umanitatea Lui. Prin a Lui Cristos moarte, îngropare, înviere şi înlățare, El a devenit cu mult superior față de îngeri precum ultimul Adam şi al doilea om (conform 1 Corinteni 15:45-48; Efeseni 1:20-22; 1 Petru 3:18-22; Coloseni 2:15). Ca glorificat şi înățat Dumnezeu-om El a devenit ultimul Adam. Adam a fost capul primei rase de oameni, dar Cristos a devenit capul celei de-a doua rase de oameni regenerați. El este numit ultimul pentru că nu va mai fi niciodată o altă cădere, şi pentru că El, ca Mântuitor glorificat şi înălțat, este un Duh dătător de viață. Ca al doilea om din cer El este privit ca fiind capul şi începutul unei noi şi înălțate rase de oameni.

 

Împărțirea îngerilor – buni şi răi

 

În timp ce toţi îngerii au fost original creați sfinţi şi fără păcat, a existat o răzvrătire prin Satan, care, fiind ridicat de propria lui frumusețe, s-a răzvrătit şi a căutat să se înalțe pe sine mai presus de Dumnezeu. În răzvrătirea lui, el a luat cu el o treime dintre îngeri (Apocalipsa 12:4). Această răzvrătire şi cădere este probabil descrisă pentru noi în Isaia 14:12-15 şi Ezechiel 28:15 întrupată în regii din Babilon şi Tir. 22 Profețind despre un conflict angelic viitor care va avea loc la mijlocul Necazului, Ioan a scris, „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei” (Apocalipsa 12:7). Cu alte cuvinte, există îngeri buni şi există îngeri răi. Cu privire la căderea lor, Bushwell scrie:

 

„Noi presupunem că îngerii care au păcătuit au făcut aşa în cunoştinţă deplină de toate chestiunile implicate. Ei au ales corupția-de-sine, cuoscând exact ceea ce făceau. Ei au păcătuit fără remediu, şi nu există nici o ispășire pentru ei (2 Petru 2:4; Iuda 1:6). Pe de altă parte, se pare că îngerii sfinţi, fiind confruntați ccu aceeaşi alegere etică şi posedând aceeaşi abilitate dată de Dumnezeu de a alege, au rămas şi sunt confirmați în starea lor de sfinţenie. Ei nu au cunoscut niciodată experienţa păcatului.” 23

 

După cum este clar din Apocalipsa 12:7 şi multe alte pasaje, liderul acestor îngeri căzuți, dau demoni după cum sunt ei numiți, este Satan (conform Matei 12:25-27). Ca lider al acestor îngeri nesfinți, Satan este un mincinos, un ucigaș, şi un hoț (Ioan 10:10). Fiind cel mai mare antagonist al lui Dumnezeu, Satan îl urăște pe Dumnezeu şi pe poporul Său şi în mod constantă pândește ca un leu răcnitor în căutarea celor pe care el să poată să îi devoreze prin intriga lui păcătoasă (1 Petru 5:8). Ca o ființă angelică, Satan, alături cu îngerii săi asemănători cu demonii, este supranatural puternic şi genial, şi îşi foloseşte toate puterile lui împotriva umanității. Nu doar că el este un mincinos, un hoț, şi un deformator, dar una dintre caracterizările lui principale este înșelăciunea. Ioan îl descrie ca fiind unul „care înșeală întreaga lume” (Ioan 12:9). În șiretenia lui, el se deghizează pe sine ca un înger de lumină (2 Corinteni 11:14). Din această cauză, Apostolul Pavel a scris, „Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii…” (2 Corinteni 11:15).

 

Organizarea îngerilor

 

FAPTUL ORGANIZĂRII ANGELICE

 

În timp ce revelaţia Bibliei despre organizarea îngerilor este mai degrabă săracă, ea spune destul pentru a ne arăta că se pare că există o organizare în lumea angelică. Ei apar a fi organizați în felurite ranguri şi ordine şi poziții. Acest lucru este sugerat de faptul că Mihail este numit Arhanghel sau înger șef (Iuda 1:9). Apoi, în Daniel 10:13 el este numit unul din prinții șefi. Alte ranguri şi ordine sunt sugerate de termenii folosiți despre îngeri în Efeseni 3:10; 6:12, şi 1 Petru 3:22. Ryrie scrie:

 

„Scripturile vorbesc despre „adunarea” sau „consiliul” îngerilor (Psalmul 89:5, 7), despre organizarea lor pentru bătălie (Apocalipsa 12:7), şi despre un rege peste lăcustele-demoni (9:11). Lor li se dă de asemenea clasificări de guvernare care indică organizarea şi rangul (Efeseni 3:10, îngeri buni; şi 6:12, îngeri răi). Fără îndoială, Dumnezeu i-a organizat pe îngerii aleși şi Satan i-a organizat pe îngerii răi.

 

Un punct practic foarte important reiese din aceasta. Îngerii sunt organizați; demonii sunt organizați; totuşi creştinii, individual şi în grupuri, adesea simt că este inutil ca ei să fie organizați. Aceasta este în special adevărat când este vorbeşte de lupta cu răul. Credincioşii uneori simt că ei pot „merge prin aceasta singuri” sau să se aștepte la victorie fără vre-o anterioară organizată pregătire şi disciplină. Aceasta este de asemenea adevărat când este vorba de promovarea binelui. Credincioşi uneori pierd ce este mai bun pentru că ei nu plănuiesc şi nu organizează faptele lor bune.” 24

 

Aceasta este mai departe susținută de afirmaţia lui Iuda referitoare la îngerii care şi-au părăsit „domeniul” lor (traducerea NASB, n. tr.) sau „pozițiile de autoritate” (traducerea NIV, n. tr.), în Iuda 1:6. „Domeniu” este în greacă arch, care poate însemna, „domeniu, conducere, autoritate,” sau „sferă de influenţă.” 25

 

CLASIFICĂRI ALE ÎNGERILOR

 

Paul Enns ne oferă un excelent rezumat al celor mai felurite ranguri şi clasificări ale lumii angelice organizate.

 

Îngerii care sunt conducători guvernamentali. Efeseni 6:12 se referă la „rangul îngerilor căzuți”: conducătorii sunt „cei care sunt în primul sau cel mai înalt rang”; puterile sunt „cei investiți cu autoritate”; forțele mondiale ale acestui întuneric „exprimă puterea sau autoritatea pe care ei o exercită ascultare lumii”; forțele spirituale ale răutății descrie huhurile rele, „exprimând caracterul şi natura lor”. Dan. 10:13 se referă la „prințul împărăţiei din Persia” opunându-se lui Mihail. Acesta nu era împăratul Persiei ci mai degrabă un înger căzut sub controlul lui Satan; el era un demon „de rang înalt, atribuit de șeful demonilor, Satan, pentru Persia ca zona lui specială de activitate” (conform Apocalipsa 12:7).

 

Îngerii care sunt cel mai înalt grad. Mihail este singurul arhanghel denumit, şi poate fi singurul de acest rang. Misiunea arhanghelului este să fie protector al lui Israel. (El este numit „Mihail prințul vostru” în Daniel 10:21). Au existat prinți șefi (Daniel 10:13), despre care Mihail a fost unul, ca fiind cel mai înalt în rang dintre îngerii lui Dumnezeu. Îngerii conducători (Efeseni 3:10) sunt de asemenea menționați, dar nu se dă nici un detaliu în plus.

 

Îngerii care sunt proeminent individuali. (1) Mihail (Daniel 10:13; 12:1; Iuda 1:9). Numele Mihail înseamnă „cine este ca Dumnezeu?” şi identifică singurul clasificat ca arhanghel în Scriptură. Mihail este apărătului lui Israel ca va purta război de partea lui Israel împotriva lui Satan şi hoardele lui în Necaz (Apocalipsa 12:7-9). Mihail de asemenea a disputat cu Satan cu privire la trupul lui Moise, dar Mihail s-a abținut de la judecată, lăsând aceasta lui Dumnezeu (Iuda 1:9). Martorii lui Iehova şi unii creştini îl identifică pe Mihail ca Cristos; totuşi, această viziune ar sugera că Cristos are mai puţină autoritate decât Satan, ceea ce nu poate fi susținut.

 

(2) Gabriel (Daniel 9:21; Luca 1:26). Numele lui înseamnă „omul lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu este puternic.” „Gabriel pare să fie mesagerul special al lui Dumnezeu despre programul Lui de împărăție către profeții şi poporul lui Israel.” Într-un pasaj foarte semnificativ, Gabriel a explicat evenimentele celor şaptezeci de săptămâni pentru Israel (Daniel 9:21-27). În Luca 1:26-27 Gabriel i-a spus Mariei că Cel născut ei va fi măreț şi va domni pe tronul lui David. În Daniel 8:15-16 Gabriel i-a explicat lui Daniel împărăţiile succesive ale Medo-Persiei şi Greciei cât şi moartea prematură a lui Alexandru cel Mare. Gabriel de asemenea a anunțat nașterea lui Ioan Botezătorul lui Zaharia (Luca 1:11-20).

 

(3) Lucifer (Isaia 14:12) înseamnă „cel strălucitor” sau „steaua dimineții.” El poate că a fost cel mai înțelept şi cel mai frumos dintre toate ființele create de Dumnezeu, care a fost original pus în poziție de autoritate peste herumimii are înconjoară tronul lui Dumnezeu.

 

Îngerii care sunt părtași divini. (1) Heruvimii sunt „din cel mai înalt ordin sau clasă, creați cu puteri şi frumusețe indescriptibilă… Scopul şi activitatea lor principală poate fi rezumată în acest fel: ei sunt proclamatorii şi protecția prezenței gloriase a lui Dumnezeu, suveranitatea Lui, şi sfinţenia Lui.” Ei au stat de pază la poarta Grădinii din Eden, împiedicând omul păcătos să intre (Geneza 3:24); unde figurile aurite acoperă scaunul milei mai sus de chivot în Sfânta Sfintelor (Exod. 25:17–22); si au însoțit slava lui Dumnezeu în viziunea lui Ezechiel (Ezechiel 1). Heruvimii aveau o înfățișare extraordinară cu patru fețe – cea a unui om, leu, bou şi vultur. Ei aveau patru aripi şi picioarele ca un vițel, strălucind ca bronzul lustruit. În Ezechiel 1 ei au însoțit slava lui Dumnezeu pregătitoare pentru judecată.

 

(2) Serafimii, însemnând „cei arzători,” sunt înfățișați ca încercuind tronul lui Dumnezeu în Isaia 6:2. Ei sunt descriși ca având fiecare șase aripi. În proclamația lor întreită, „sfânt, sfânt, sfânt” (Isaia 6:3), aceasta înseamnă „a recunoaşte pe Dumnezeu ca extrem, perfect sfânt. De aceea, ei laudă şi proclamă sfinţienia perfectă a lui Dumnezeu. Serafimii de asemenea exprimă sfinţenia lui Dumnezeu în faptul că ei proclamă că omul trebuie să fie curățit de întinăciunea morală a păcatului înainte ca el să poată sta înaintea lui Dumnezeu şi să Îl slujească.” 26

 

Referitor la conducătorii guvernamentali în lumea angelică, Ryrie a descris aceasta după cum urmează:

 

1. Conducători sau stăpâniri. Aceste cuvinte, folosite de Pavel de şapte ori, indică un ordin de îngeri deopotrivă buni şi răi implcați în guvernarea universului (Romani 8:38; Efeseni 1:21; 3:10; 6:12; Coloseni 1:16; 2:10, 15).

 

2. Autorități sau puteri. Aceasta mai probabil accentuează autoritatea super-umană a îngerilor şi demonilor exercitată în relaţia cu afacerile lumii (Efeseni 1:21; 2:2; 3:10; 6:12; Coloseni 1:16; 2:10, 15; 1 Petru 3:22).

 

3. Puteri. Acest cuvânt subliniază faptul că îngerii şi demonii au puteri mai mari decât oamenii (2 Petru 2:11). Vezi Efeseni 1:21 şi 1 Petru 3:22.

 

4. Locul de domnie. Într-un singur loc demonii sunt desemnați ca stăpânitorii mondiali ai acestui întuneric (Efeseni 6:12).

 

5 Tronuri şi dominioane (stăpâniri). Această desemnare accentuează demnitatea şi autoritatea conducătorilor angelici în folosirea lor de către Dumnezeu în guvernarea Lui (Efeseni 1:21; Coloseni 1:16; 2 Petru 2:10; Iuda 1:8). 27

Unii întreabă dacă Serafimii şi Heruvimii sunt de fapt îngeri de vreme ce ei niciodată nu sunt clar identificați ca îngeri, dar datorită naturii îngerilor şi a serviciului lor ca slujiori super-umani ai lui Dumnezeu, acesta este locul cel mai logic de a-i clasifica. Ar fi ajutător de asemenea să considerăm explicația lui Ryrie despre aceste ființe angelice:

 

Heruvimii: Heruvimii constituie un alt ordin de îngeri, evident de rang mai înalt de vreme ce Satan a fost heruvim (Ezechiel 28:14, 16). Ei par să funcționeze ca gardieni ai sfinţeniei lui Dumnezeu, păzind drumul spre pomul vieții în Grădina din Eden (Geneza 3:24). Folosirea heruvimilor în decorarea cortului şi templului ar putea de asemenea indica funcția lor de păzire (Exod 26:1 şi următoarele versete, 36:8 şi următoarele versete; 1 Împărați 6:23-29). Ei de asemenea au purtat carul-tron pe care l-a văzut Ezechiel (Ezechiel 1:4-5; 10:15-20). Unii de asemenea identifică cele patru făpturi vii din Apocalipsa 4:6 ca heruvimi, deşi alții simt că aceştia reprezintă atributele lui Dumnezeu. Reprezentări ale heruvimilor vor fi de asemenea parte din templul milenar (Ezechiel 41:18-20).

 

Serafimii: Tot ce ştim despre acest rang de ființe angelice este găsit în Isaia 6:2, 6. Aparent serafimii au fost un ordin similar heruvimilor. Ei au acționat ca însoțitori la tronul lui Dumnezeu şi agenți ai curățirii. Datoria lor era de asemenea să laude pe Dumnezeu. Descrierea lor sugerează o creatură cu șase aripi asemănătoare cu oamenii. Cuvântul ar putea fi derivat dintr-o rădăcină însemnând „a arde” sau posibil dintr-o rădăcină care înseamnă „a fi nobil.” 28

 

Mai rămân alte trei clasificări ale îngerilor:

 

1. Îngerii aleși: În 1 Timotei 5:21, Pavel vorbeşte despre „îngeri aleşi.” Aceştia sunt îngeri sfinţi care sunt într-un fel incluşi în scopurile alegătoare ale lui Dumnezeu. Aceştia sunt îngerii care nu l-au urmat pe Satan în răzvrătirea lui. Există puţin descoperit despre alegerea lor, dar aparent a existat o perioadă de probă pentru lumea angelică şi aceştia, fiind aleșii lui Dumnezeu, au rămas credincioşi şi sunt confirmați în starea lor sfântă în slujba Domnului. După cum scrie Chafer, „Căderea unor îngeri nu este mai mult neanticipată de Dumnezeu decât este căderea omului. Poate fi sugerat, de asemenea că îngerii au trecut o perioadă de testare.” 29

 

2. Creaturile vii: Acestea sunt creaturi angelice care par să fie implicate în descoperirea slavei lui Dumnezeul lui Israel în omniscienţa, omnipotenţa şi omniprezența Lui (Ezechiel 1:5 şi următoarele versete, Apocalipsa 4:6; 6:1). Ezechiel 10:15, 20 îi descoperă ca heruvimi. Prin cele patru fețe, ei ar putea de asemenea anticipa ce va face Dumnezeu pentru a aduce mântuire omului prin Fiul Său: (a) Fața de om sugerează înţelepciunea, compasiunea, inteligența şi imagini ale umanității lui Cristos ca Fiu al omului, accentul special găsit în evanghelia lui Luca; (b) fața de leu vorbeşte despre înfățișarea regească şi imagini ale lui Cristos ca Rege pe care Matei le accentuează; (c) fața de taur sau vițel portretizează un slujitor, accentul este văzut în Marcu; şi (d) fața de vultur vorbeşte despre acțiunea cerească şi portretizează divinitatea lui Cristos, care este accentul lui Ioan.

 

3. Veghetori: „Veghetori” este un cuvânt aramaic ce înseamnă, „vigilent, treaz, atent.” Versetul 17 poate sugera că acesta este un tip special de înger (dacă este intenționată o clasă specială). Aceștia par să descrie îngeri sfinţi care sunt vigilenți în mod constant pentru a-l sluji pe Domnul şi care veghează peste conducătorii lumii şi afacerile oamenilor (Daniel 4:13, 17, 23). Descrierea adăugată, „unul sfânt” în versetul 13 poate sugera că există veghetori nesfinți, de exemplu, forțe demonice care veghează asupra afacerilor oamenilor şi care caută să influenţeze şi să distrugă.

 

ÎNGERI SPECIALI

 

           ÎNGERI ASOCIAȚI CU NECAZUL

 

În Apocalipsa un număr de îngeri sunt specific asociați cu anumite judecăți care vor fi turnate pe pământ cum ar fi cele șapte trâmbițe şi ultimele șapte plăgi (Apocalipsa 8-9; 16). În plus, unii îngeri sunt asociați cu funcții speciale date lor, cel puţin în aceste zile din urmă. Există un înger care are puterea asupra focului (Apocalipsa 14:18), îngerul apelor (9:11), îngerul abisului care îl va lega pe Satan (20:1-2).

 

           ÎNGERI ASOCIAȚI CU BISERICA

 

În Apocalipsa 2-3, fiecare dintre cele şapte scrisori către cele şapte biserici este adresată către „îngerul bisericii din …”. În plus, ei sunt fiecare văzuți a fi în mâna dreaptă a lui Cristos în viziunea din capitolul unu (Apocalipsa 1:16, 20). Totuşi, de vreme ce termenul pentru înger înseamnă „mesager” şi acesta este de asemenea folosit cu privire la oameni, există o dezbatere dacă aceste referințe se referă la ființe angelice sau la lideri umani ai celor şapte biserici. Aceasta s-ar putea referi la un înger păzitor peste aceste biserici sau către acei oameni care funcționeză în capacitatea de învăţători ai Cuvântului, ca pastorii umani sau bătrânii bisericii.

 

Misiunea îngerilor

 

Caracteristica de bază principală a îngerilor buni este văzută în felul în care ei sunt descriși în Evrei 1:14 ca duhuri slujitoare şi în relatările activităților lor multe şi variate de slujire aşa cum sunt descrise în Scriptură. În esenţă, ei funcționează ca mesageri preoțești (leitourgika pneumatata) în universul-templu al lui Dumnezeu. 30 Din relatarea activităților lor în Biblie, slujirea lor poate fi rezumată ca aceea de (1) închinare față de Dumnezeu (Isaia 6:3; Apocalipsa 4:8), (2) ca mesageri ai lui Dumnezeu (Daniel 9:22; Luca 1:11, 26; 2:9; Apocalipsa 1:1), (3) ca soldați în lupta spirituală (Daniel 10:13 şi următoarele versete; Apocalipsa 12:7), şi (4) ca slujitori ai poporului lui Dumnezeu (Evrei 1:14). Referitor la activitățile lor ca duhuri slujitoare, Bushwell comentează:

 

„Se poate pune întrebarea, dacă noi nu trebuie să ne închinăm îngerilor, sau în vre-un fel nici să ne rugăm lor, care este valoarea doctrinei că ei sunt „duhuri slujitoare”? Ca răspuns noi putem spune cel puţin că învăţătura Scripturală cu privire la misiunea îngerilor este o frumoasă îmbogățire a concepției noastre despre guvernarea lumii de către Dumnezeu.” 31

 

Ca slujitori cerești ai lui Dumnezeu care îndeplinesc scopurile Lui, noi putem observa că misiunea lor se încadrează în mai multe relaţii diferite: 32

 

În relaţie cu Dumnezeu: În slujirea lor a lui Dumnezeu, ei sunt văzuți ca însoțitori în jurul tronului Său, așteptând să Îl slujească şi să îndeplinească poruncile Lui (Psalmul 103:20; Isaia 6:1 şi următoarele versete; Iov 1:6; 2:1; Apocalipsa 5:11; 8:1 şi următoarele versete), ca închinători în laudă Lui (Isaia 6:3; Psalmul 148:1-2; Evrei 1:6; Apocalipsa 5:12), ca observatori care se bucură de ceea ce El face (Iov 38:6-7; Luca 2:12-13; 15:10), ca soldați în bătălia cu Satan (Apocalipsa 12:7), şi ca instrumente ale judecății Lui (Apocalipsa 7:1; 8:2).

 

În relaţie cu națiunile: În relaţia cu națiunea lui Israel, Mihail, arhanghelul, pare că aibă o misiune foarte importantă ca gardian al lor (Daniel 10:13, 21; 12:1; Iuda 1:9). În relaţia cu alte națiuni, ei veghează peste conducători şi națiuni (Daniel 4:17) şi caută să influenţeze liderii lor umani (Daniel 10:21; 11:1). În timpul Necazului ei vor fi agenții pe care Dumnezeu îi foloseşte pentru a turna judecățile Lui (vezi Apocalipsa 8-9 şi 16).

 

În relaţie cu Cristos: cu planul lui Dumnezeu centrat în persoana Fiului Său, Isus Cristos, ei înfăptuiesc în mod natural multe servicii pentru Mântuitorul.

 

bullet

În relaţie cu naşterea Lui, ei au prezis aceasta (Matei 1:20; Luca 1:26-28) şi apoi au anunțat nașterea lui (Luca 2:8-15). Un înger l-a avertizat pe Iosif să o ia pe Maria şi pe bebelușul Isus şi să fugă în Egipt (Matei 2:13-15), şi un înger a direcționat familia să se întoarcă în Israel după ce Irod a murit (versetele 19-21).

bullet

În relaţie cu suferinţa Lui, îngerii au slujit Lui după ispitire (4:11), în stresul Său din Grădina din Ghețimani (Luca 22:43), şi Isus a spus că El ar fi putut chema o legiune de îngeri care stăteau gata să vină în apărarea Lui dacă El ar fi dorit aceasta (Matei 26:53).

bullet

În relaţie cu învierea Lui, un înger a rostogolit piatra de la mormânt (28:1-2), îngerii au anunțat învierea Lui către femei în dimineaţa de Paști (versetele 5-6; Luca 24:5-7), şi îngerii au fost prezenți la înălțarea Lui şi au dat instrucţiuni ucenicilor (Faptele Apostolilor 1:10-11).

bullet

În relaţie cu revenirea Lui, voccea arhanghelului va fi auzită la mutarea bisericii (1 Tesaloniceni 4:16), ei Îl vor însoți în întoarcerea Lui glorioasă spre pământ (Matei 25:31; 2 Tesaloniceni 1:7) şi ei vor separa grâul de pleavă la a doua venire a lui Cristos (Matei 13:39-40).

 

În relaţie cu cei nedrepți: Îngerii nu doar anunță şi aplică judecata (Geneza 19:13; Apocalipsa 14:6-7; Faptele Apostolilor 12:23; Apocalipsa 16:1), dar ei vor separa pe cei drepți de cei nedrepți (Matei 13:39-40).

 

În relaţie cu Biserica: Evrei 1:14 descrie misiunea lor ca „duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea.” Totuşi, în aceasta Scriptura indică spre un număr specific de misiuni: ei adus răspunsuri la rugăciuni (Faptele Apostolilor 12:5-10), ei ajută în aducerea oamenilor la Mântuitorul (Faptele Apostolilor 8:26; 10:3), ei pot să îi încurajeze în timpuri de pericol (Faptele Apostolilor 27:23-24), şi ei pot îngriji de poporul lui Dumnezeu la timpul morții (Luca 16:22).

 

În relaţie cu epocile noi: Ryrie atrage atenția asupra faptului că îngerii par a fi neobişnuit de activi când Dumnezeu instituie o nouă epocă în măturarea istoriei şi atunci subliniază aceasta pentru noi:

 

A. Ei s-au unit în laudă când Pământul a fost creat (Iov 38:6-7)

 

B. Ei au fost implicați în darea Legii Mozaice (Galateni 3:19; Evrei 2:2)

 

C. Ei au fost activi la prima venire a lui Cristos (Matei 1:20; 4:11)

 

D. Ei au fost activi în timpul anilor primari ai Bisericii (Faptele Apostolilor 8:26; 10:3, 7; 12:11)

 

E. Ei vor fi implicați în evenimentele care înconjoară a doua venire a lui Cristos (Matei 25:31; 1 Tesaloniceni 4:1). 33

 

Desigur, misiunea îngerilor a avut loc şi în alte vremuri, dar întrebarea care apare în mod natural, mai ales datorită fascinației din zilele noastre cu privire la îngeri, există o dovadă biblică a faptului că aceste slujiri variate ale îngerilor continuă să funcționeze în era actuală a bisericii?

 

Dacă îngerii continuă să funcționeze în toate aceste feluri în toată era actuală este nesigur. Dar ei au înfăptuit aceste misiuni şi pot bine continua să facă aşa chiar dacă noi nu suntem conștienți de ei. Desigur, Dumnezeu nu este obligat să folosească îngerii; El poate face toate aceste lucruri în mod direct. Dar se pare că El alege să folosească misiunea intermediară a îngerilor în multe ocazii. Cu toate acestea, credinciosul recunoaşte că Domnul este cel care face aceste lucruri fie direct fie prin a se folosi de îngeri (observaţi mărturia lui Petru că Domnul l-a eliberat din închisoare deşi de fapt Dumnezeu a folosit un înger pentru a realiza aceasta, Faptele Apostolilor 12:7-10 comparat cu versetele 11 şi 17).

 

Probabil o inscripție pe care am văzut-o odată într-o biserică veche din Scoția afirmă balanța bine.

 

„Deşi puterea lui Dumnezeu este suficientă pentru a ne guverna, totuşi pentru slăbiciunea omului, El a numit în funcție îngerii Săi să vegheze asupra noastră.” 34

 

Evrei 13:2 afirmă, „Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.” Oaspeții găzduiți fără să știe ne aduce aminte de Avraam (Geneza 18:1 şi următoarele versete) şi Lot (Geneza 19:1 şi următoarele versete), dar chiar această afirmaţie nu dovedește că îngerii funcționează azi ca în vremurile din Vechiul şi Noul Testament. După cum Ryrie subliniază, cuvântul „Cuvântul „înger” se poate referi la ființe superumane (vezi Geneza 18:1-8 pentru un exemplu de astfel de găzduire) sau acesta se poate referi la o ființă umană care este un mesager de la Dumnezeu (vezi Iacov 2:25 pentru un exemplu de astfel de găzduire).” 35

 

Probabil nici un aspect al slujirii lor față de om nu este discutat mai mult decât ideea de „înger păzitor.” Probabil oamenii adesea întreabă, „Oare au toţi un înger păzitor?” Conceptul că fiecare persoană are un înger păzitor specific este doar prin implicație din afirmaţia că îngerii păzesc sau protejează precum declară Psalmul 91:11. Dar acest pasaj este îndreptat spre cei care îl fac pe Domnul refugiul lor.

 

Psalmistul a explicat că nici un rău sau dezastru nu se poate întâmpla celor care l-au făcut pe Domnul al lor refugiu (mahseh, „adăpost de pericol”; …) pentru că El i-a însărcinat pe îngeri să se îngrijească de ei. Îngerii protejează de rănire fizică şi dau credincioşilor tăria să învingă dificultățile, descrise aici ca lei sălbatici şi șerpi periculoși. Satan, în ispitirea lui Cristos, a citat 91:11-12 (Matei 4:6), care arată că chiar cele mai minunate promisiuni ale lui Dumnezeu pot fi aplicate în mod nebun. 36

 

Unii ar pretinde că acest pasaj din Vechiul Testament nu ar trebui să fie aplicat la vremuri moderne, dar în Evrei 1:14 autorul cărții Evrei nu pare să facă acea distincție. Faptul că ei sunt duhuri slujitoare care slujesc sfinţilor este prezentat ca un adevăr general al Bibliei şi nu ar trebui să fie restricționat la vremurile Bibliei.

 

Cu siguranţă este mângâietor să cunoşti că Dumnezeu ne poate proteja, aproviziona şi încuraja prin îngerii Săi, dar acest fapt nu garantează mereu o astfel de eliberare, şi cu siguranţă noi nu ar trebui niciodată să abuzăm de această proviziune a lui Dumnezeu. Considerând astfel feluritele feluri în care îngerii slujesc, noi ar trebui să ținem minte că Dumnezeu nu ne scapă mereu de pericol sau aprovizionează nevoile noastre în feluri miraculoase fie prin îngeri fie prin intervenția lui directă. Pentru scopurile Lui suverane şi înțelepte, opusul este uneori voia Lui după cum ilustrează în mod clar viața şi Scripturile declară aceasta (Evrei 11:36-40).

 

Dar există un alt adevăr cu privire la îngeri care trebuie să fie păstrat în vedere. Cum ar fi că oamenii de obicei nu gândesc despre misiunea de pedepsire a îngerilor, astfel că oamenii, în ideile lor populare despre îngeri, adesea ignoră învăţătura Scripturii despre înșelăciunea îngerilor malefici ai lui Satan (2 Corinteni 11:14-15). Faptul că societate este ignorantă cu privire la aceasta nu este fără motiv. Motivul stă în înșelăciunea lui Satan şi în vidul inimii omului în timp ce el continuă să caute răspunsuri despărțit de Dumnezeu şi de revelaţia Scripturii lui Dumnezeu şi de planul Lui de mântuire în Cristos. Ca viclean înșelător şi antagonist față de Dumnezeu, față de biserică, şi față de omenire ca întreg, Satan este maestrul deghizării. Mult din felul în care societatea noastră gândește azi în vrăjirea ei cu îngeri este în mod clar un produs al mascaradei lui ca un înger de lumină cu îngerii săi care de asemenea se deghizează pe ei înșiși pentru a întreține scopurile lui. Investigați ceea ce este scris în cărți şi seminarii şi veți găsi numeroase publicații şi învăţătură umplută cu ceea ce nu este mai mult decât pură înșelătorie demonică. Pentru mai multe despre întreaga chestiune după cum se aplică la fascinația de azi față de îngeri, vezi studiul, „Angels, God’s Ministering Spirits” (Îngerii, duhurile slujitoare ale lui Dumnezeu, n. tr.) de pe pagina noastră de internet în secțiunea teologie.

 

Vegherea îngerilor

 

FAPTUL VEGHERII LOR

 

Semnificativ, un număr de pasaje vorbesc despre îngeri ca observatori. Unii sunt surprinși de acest adevăr, dar Biblia ne învață că îngerii sunt spectatori ai activităților lui Dumnezeu în lume şi că ei sunt în special doritori să observe desfășurarea planului Lui de răscumpărare. De vreme ce un număr de pasaje se adresează în mod specific faptului că îngerii sunt spectatori a ceea ce face Dumnezeu, noi am fi neglijenți să ignorăm acest adevăr biblic căci există cu siguranţă un motiv şi o lecție de învățat din aceasta (Iov 38:7; Luca 15:10; 1 Corinteni 4:9; 11:10; Efeseni 3:10; Timotei 3:16; 1 Petru 1:12).

 

OBIECTELE VEGHERII LOR

 

După cum a fost indicat anterior, ei au observat creația lui Dumnezeu şi s-au bucurat (Psalmul 38:7). La vederea nașterii lui Cristos, îngerii s-au bucurat în laudă către Dumnezeu (Luca 2:13-14) şi ei au mărturisit întreaga viață a lui Isus pe pământ (1 Timotei 3:16). De asemenea, ei observă bucuria lui Dumnezeu când un păcătos se pocăiește (Luca 15:10). 37 Îngerii sunt interesați cu mare atenție de mântuirea omului în Cristos şi observă cu atenție înţelepciunea felurită a lui Dumnezeu în descoperirea planului Său răscumpărător (1 Petru 1:12; Efeseni 3:10). În afirmaţia, „lucruri în care îngerii tânjesc să privească,” „lucrurile” sunt acele lucruri care aparțin de mântuirea noastră (versetul 10), şi „tânjesc să privească” este acelaşi cuvânt folosit despre acțiunile lui Ioan şi Petru şi Maria când ei s-au oprit să cerceteze mormântul gol (Luca 24:12; Ioan 20:5, 11). Verbul, parakuptw, „a se apleca peste,” transmite ideea de a te apleca pentru a vedea ceva mai clar sau pentru a te uita în mod atent (vezi de asemenea Iacov 1:24).

 

MOTIVE PENTRU VEGHEREA LOR

 

           CELE DOUĂ ÎMPĂRĂȚII ŞI CONFLICTUL ANGELIC

 

O întrebare care apare în mod natural este de ce sunt îngerii atât de profund interesați şi observatori cu privire la ceea ce se întâmplă pe acest pământ? Mai întâi, ca creaturi sfinte ei sunt interesați de închinarea şi gloria lui Dumnezeu care este datorată Lui ca şi Creator sfânt şi infinit. Acest lucru este evident în Isaia 6:3 unde, în corul repetativ, serafimii cântă despre sfinţenia lui Dumnezeu, „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Ioan afirmă că în devotamentul lor față de închinarea înaintea lui Dumnezeu, creaturile vii niciodată nu încetează să spună: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Devotamenul lor față de slava lui Dumnezeu devine extraordinar de prominent şi specific în Apocalipsa. În Apocalipsa 4:8-11, lauda lor continuă evocă lauda celor douăzeci şi patru de bătrâni care este țintită spre vrednicia lui Dumnezeu ca şi Creator Suveran. Apoi în capitolul 5:8-14, îngerii, însoțiți de douăzeci şi patru de bătrâni (reprezentanți ai bisericii), direcționeză lauda lor spre milostiva lucrare de mântuire a lui Dumnezeu prin Mielul în vederea vredniciei Lui de a deschide cele şapte peceți. El singurul este găsit vrednic de a deschide cartea de şapte ori sigilată şi să rupă pecețile ei (conform Apocalipsa 5:1 cu 5:9 şi următoarele versete).

 

Deşi nu ni se spune conținutul exact al cărții pecetluite cu șapte peceți, scrisă în interior şi pe spate, aceasta fără îndoială conține isoria pierderii de către om a domniei sale asupra pământului (Geneza 1:26) către Satan, uzurpatorul, şi recuperarea sa prin Dumnezeu-omul Mântuitorul, Leul care este de asemenea Mielul. Acest Miel este singurul care este capabil să realizeze ceea ce nimeni altcineva din univers nu este calificat şi capabil să facă. Următoarele trei adevăruri formează un element important al revelaţiei lui Dumnezeu:

 

(1) Scopul declarat al lui Dumnezeu: A fost intenția lui Dumnezeu că omul va stăpâni peste acest pământ sub autoritatea lui Dumnezeu (Geneza 1:26; Psalmul 8:4-6; Evrei 2:5-8a).

 

(2) Scopul întârziat al lui Dumnezeu: Datorită căderii, aşa cum este înregistrată în Geneza 3, Satan a smuls această stăpânire de la om (conform Evrei 2:5 cu 2:8b). Intenția lui Dumnezeu a fost pentru ca omul să conducă peste acest pământ, niciodată îngerii, cu mult mai puţin îngerii căzuți.

 

(3) Scopul împlinit al lui Dumnezeu: Dar după cum a fost promis în Geneza 3:15, Mielul zdrobește stăpânirea lui Satan prin intermediul întrupării Lui, prin viața lui fără păcat, prin moartea, învierea şi înălțarea Lui (vezi Evrei 2:9-14) şi va recupera într-o zi ceea ce a fost pierdut prin judecățile celor şapte peceți aşa cum sunt descrise în Apocalipsa 6-19.

 

Una dintre trăsăturile cheie din Apocalipsa are de a face cu cele două împărății: împărăţia lumii (împărăţia lui Satan) şi împărăţia lui Dumnezeu. Cuvintele „împărat, împărați, împărăţia,” etc., se întâlnesc de treizeci de ori în douăzeci şi cinci de versete din această carte. Cu privire la lupta dintre cele două împărăţii, există o sărbătorire fericită a vocilor ridicate în cer la sunetul celei de-a șaptea trimbițe în anticiparea a ceea ce va realiza a șaptea trâmbiță. 38 Aceasta cu siguranţă include îngerii sfinţi:

 

„Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15)

 

Chestiunea răzvrătirii lui Satan față de autoritatea lui Dumnezeu poate fi explicată bine în afirmaţia lui Pavel din 1 Corinteni 11:10 că o femeie trebuie să aibă un simbol au autorităţii pe capul ei datorită îngerilor. Aceasta sugerează că unul din domeniile pe care îngerii îl observă este acela al supunerii față de autoritate. Supunerea îl glorifică pe Dumnezeu în timp ce răzvrătirea îl dezonorează pe Dumnezeu şi promovează scopurile lui Satan. La rădăcina interesului intens în ceea ce face Dumnezeu azi este răzvrătirea şi căderea lui Satan. Ca observatori, toţi îngerii au fost prezenți când Satan, în aventura lui de a fi ca acela PreaÎnalt, a căutat să uzurpe domnia suverană a lui Dumnezeu (vezi Isaia 14:12-15). Aceasta a fost o ofensă față de slava lui Dumnezeu. Se pare din Apocalipsa 12:3-4 că o treime din oștirile cerești au ales să îl urmeze pe Satan. Datorită păcatului lui Satan, el a fost scos afară din locul înlățat şi a devenit cel mai mare adversar al lui Dumnezeu şi al poporului lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 28:11-19). 39 În plus, Domnul de asemenea ne spune explicit că iazul de foc a fost pregătit pentru Satan şi îngerii lui (Matei 25:41). Deşi este un duşman învins (conform Coloseni 2:15), Satan nu este închis acolo acum, ci el şi îngerii săi vor fi închiși acolo şi acesta este marele punct de anticipare în Biblie (conform Romani 16:20; Apocalipsa 20:10).

 

           CARACTERIZAREA LUI SATAN CA BÂRFITOR

 

O înțelegere a unuia dintre numele lui Satan este ajutătoare aici şi este încărcată cu implicații. Termenul, diavol, aşa cum este atât de des folosit despre Satan, înseamnă „bârfitor, defăimător, unul care acuză în mod fals.” 40 Acest nume îl dezvăluie pe el în una dintre caracterizările lui cheie din Scriptură. Ca „bârfitor,” el este unul care defaimă caracterul lui Dumnezeu şi una din modurile prin care el încearcă să facă aceasta este prin acuzarea credincioşilor (Apocalipsa 12:10). Cartea lui Iov ne dă i bună ilustrație a acuzațiilor lui defăimătoare împotriva credincioşilor şi cum, în acelaşi timp, el caută să vorbească de rău caracterul lui Dumnezeu. Când noi citim primele două capitole din Iov, scopul adevărat al acuzațiilor lui Satan devin repede evidente. Pretenția lui Satan că Iov se închina lui Dumnezeu datorită a tot ceea ce Dumnezeu i-a dăruit lui; aceasta nu era pentru că Iov îl iubea pe Dumnezeu pentru cine era El sau pentru că Dumnezeu merita să primească închinarea ca Creator Sfânt şi Suveran. Ia dar tot ceea ce el are şi el te va blestema, a fost esenţa acuzației lui Satan (conform Iov 1:6-11; 2:1-6).

 

           CARACTERIZAREA LUI SATAN A LUI DUMNEZEU

 

Din caracterizarea Bibliei a lui Satan ca „adversar” (1 Petru 5:8) 41 şi „diavolul,” 42 şi din activitățile lui aşa cum sunt văzute în Scriptură, pare doar logic faptul că Satan poate că a argumentat că Dumnezeu era neiubitor şi că judecata Lui a lui Satan şi a îngerilor lui către iazul de foc era incorectă şi nedreaptă. La scurt timp după crearea lui Adam şi Eva, atacul diavolului asupra caracterului lui Dumnezeu ca incorect devine imediat evident în natura defăimătoare a întrebării lui şi a afirmaţiilor către Eva în ispitire (Geneza 3:1-5). Deci azi, de la o lume care zace sub decepția lui (vezi Ioan 12:31; 16:11; Efeseni 2:2; 2 Corinteni 4:3-4), există un sentiment obişnuit care răsună printre multe care, respingând Cuvântul lui Dumnezeu, ar putea spune, „Dumnezeul Bibliei este răzbunător. Cum ar putea un Dumnezeu iubitor să trimită oameni în iad? Eu refuz să cred într-un astfel de Dumnezeu.”

 

           UN MOTIV PENTRU OM

 

Parte din motivul pentru crearea omului şi pentru planul lui Dumnezeu de mântuire în Cristos este să demonstreze adevărul caracterului lui Dumnezeu ca înţelept, sfânt, drept, iubitor, îndurător, milostiv şi bun. În sfinţenia şi dreptatea Lui, Dumnezeu nu a avut nici o altă alegere decât să îl judece pe Satan şi pe îngerii lui spre iazul de foc. Acelaşi lucru este adevărat pentru omul păcătos. Dar Dumnezeu este de asemenea milostiv, îndurător şi iubitor, astfel El a oferit o soluţie prin cruce pentru ca omul să poată avea viaţa veşnică. Acest plan milostiv de iubire nu a fost doar anticipat în Vechiul Testament, dar de fapt el a fost mai întâi anunțat șarpelui (diavolul în deghizare) în Geneza 3:16, care este semnificativ în vederea conflictului angelic şi a acuzațiilor defăimătoare ale lui Satan. Răscumpărarea omului şi recuperarea paradisului pierdut a fost mereu bazată pe ceea ce va face Dumnezeu prin sămânţa femeii, Mesia Mântuitorul care va muri ca substitut al omului, dar de asemenea îl va învinge pe Satan şi, prin implicație, va demonstra defăimarea făcută de Satan ca fiind falsă (conform Isaia 53; Romani 3:21-26; Coloseni 2:10-15; Evrei 2:14-16).

 

Scripturile dezvăluie adevărul că îngerii învață mult de la Dumnezeu din activitățile Lui prin persoana şi Cristos şi prin biserică, în special în dezvăluirea planului de răscumpărare al lui Dumnezeu. Referitor la suferințele lui Cristos, slava care va urma, şi lucrurile anunțate credincioşilor prin cei care au predicat evanghelia prin Duhul Sfânt, Petru a declarat, „lucruri în care chiar îngerii doresc să privească” (vezi 1 Petru 1:11-12). Apoi, alături de o linie similară Pavel a scris,

 

„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos 9. şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; 10. pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, 11. după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:8-11)

 

În consecinţă, biserica devine un mijloc de dezvăluire deopotrivă a înţelepciunii şi a harului felurit al lui Dumnezeu către îngeri, pentru că în Efeseni 2:4-7 Pavel a scris:

 

„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, 7. ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.”

 

Chafer îl citează pe Otto Von Gerlach care a subliniat:

 

„Prin revelaţia de Sine în Cristos, prin instituirea Bisericii creştine pe pământ, Dumnezeu după o manieră până atunci necunoscută Se glorifică pe Sine înaintea stăpinirilor cerești. Cei care până acum, umpluți cu uimire, Îl lăudaseră pentru minunea creației, acum văd înţelepciunea Lui glorificată într-o nouă formă în comuniunea creştină prin feluritele moduri prin care oamenii pierduți sunt mântuiți. O cu totul nouă şi inepuizabilă bogăție de înţelepciune divină a fost manifestată în răscumpărare.” 43

 

           VICTORIA ANTICIPATĂ

 

Apocalipsa 4-5 arată perspectiva cerului în pregătirea pentru judecățile care vor urma pe pământ după cum este descris în capitolele 6-19. Aceste judecăți sunt cele care îl înving pe Satan şi sistemul lui lumesc şi îl va întemeia pe Fiul lui Dumnezeu pe tronul Său pe pământ. Totuşi, în aceste două capitole, există un puternic accent pe sfinţenia lui Dumnezeu, vrednicia Lui de a primi slavă şi onoare, şi pe vrednicia Mielului, Domnul Isus, de a deschide şi a turna potirele şi de a domni şi primi slavă şi onoare. Şi cine sunt proeminenți în aceste două capitole? Îngerii!

 

În vederea acestui scenariu, putem vedea de ce îngerii sfinţi ai lui Dumnezeu sunt atât de intens interesați în mântuirea noastră pentru că în ea ei observă felurite înţelepciune, iubire, har şi sfinţenie a lui Dumnezeu (Efeseni 3:10; 1 Petru 1:12). Aceasta devine chiar mai mult decât o problemă când cineva ia în considerare răzvrătirea şi acuzațiile lui Satan în lumina bunăvoinței lui Cristos a căror întreagă viață ei au mărturisit-o (1 Timotei 3:16). A fi martor la supunerea şi bunăvoința lui Dumnezeu întrupat, chiar până la moarte de cruce, a fost o extraordinară declarație a caracterului lui Dumnezeu ca sfânt şi neschimbător.

 

Ce bunăvoință uimitoare! A se supune la propria lui lege ca şi când ar fi doar o creatură, şi în atitudinea unui slujitor! Aceasta era noutate. Ei l-au văzut ca şi conducător al universului; dar niciodată până acum ca un supus! Întâlnirea cu Satan în conflict şi ispitirea prelungită! Aceasta era noutate. 44

 

Gândiți-vă la aceasta! Ei l-au văzut pe Satan aruncat din poziția lui înălțată şi condamnat la iazul de foc datorită mândriei şi răzvrătirii lui, dar în întruparea şi în viața supusă a lui Cristos, chiar până la cruce, ei au exemplul suprem al sfinţeniei, iubirii, harului şi milei lui Dumnezeu şi justețea sentinței pentru Satan.

 

Dar cu privire la îngerii căzuți? Evident, a fost un timp de har şi testare pentru îngeri înainte de căderea lui Satan, dar ei rămân acum confirmați în starea lor căzută la fel cum cei care mor fără Cristos vor rămâne în starea lor căzută pentru a înfrunta Judecata de la Marele Tron Alb şi separarea veşnică de Dumnezeu.

 

Conflictul angelic şi problema morală a răului

 

Înțelegerea scenariului de mai sus ne oferă o parte din răspunsul la întrebarea bătrână, cum un Dumnezeu care este bun ar putea permite răul, în special dacă El este omniscient şi omnipotent? Contrar față de Scriptură, care declară omnipotenţa şi omniscienţa lui Dumnezeu, unii au căutat să răspundă la problemă prin a pretinde că deşi Dumnezeu este bun, El a fost neajutorat în a opri răul să se întâmple. Deşi aceasta este doar prin implicație, doar Biblia ne oferă un răspuns la problema răului, care constă, în parte cel puţin, în conflictul angelic pe scurt descris în paragrafele anterioare. Anumite lucruri sunt de bază pentru o discuție a acestei chestiuni.

 

Scriptura îl descoperă pe Dumnezeu a fi perfect în sfinţenie, iubire, bunăvoință, har şi milă. Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu poate face răul pentru că răul este contrar caracterului Său Sfânt. De exemplu, Dumnezeu nu poate minți (Tit 1:2). Mai departe, El nu poate ispiti creatura să păcătuiască (Iacov 1:13). El nu poate fi autorul păcatului pentru că El a judecat tot răul şi a fi autor al păcatului ar fi contrar cu justiția şi dreptatea Lui perfectă. Dumnezeu nu ar fi putut judeca păcatul în creatură dacă El era autorul păcatului creaturii. De aceea, deşi permis de Dumnezeu, răul nu a originat de la Dumnezeu. El a originat din ceva din afara lui Dumnezeu.

 

Potrivit Bibliei, păcatul uman original aşa cum este înregistrat în Geneza 3 nu este primul păcat în univers. Biblia descoperă faptul că problema morală este legată de: (1) căderea lui Satan şi a îngerilor săi în păcat; (2) caracterizarea lui Satan ca adversarul defăimător al lui Dumnezeu; (3) Scopul lui Dumnezeu pentru om de a conduce pământ cu pierderea acelei conduceri prin ispitirea omului şi căderea în păcat; şi (4) răscumpărarea omului şi recuperarea acelei conduceri prin Mântuitorul Dumnezeu-om fără păcat, care a purtat pedeapsa pentru păcatul nostru.

 

În studiul acestei probleme morale anumite fapte reies. Este clar că Dumnezeu în crearea îngerilor şi oamenilor i-a creat ca şi creaturi morale cu puterea de alegere. Problema păcatului este prezentă când o creatură morală alege păcatul în locul dreptății. Aceasta este explicația pentru căderea îngerilor şi căderea oamenilor. 45

 

Revelaţia Scripturii despre căderea lui sunt, căderea omului, şi conflictul angelic care urmează ne învăluie în lucruri dincolo de înțelegerea noastră. Cu toate acestea, Biblia învăţă că Dumnezeu a creat îngerii şi omul. După cum este sugerat de părtășia care poate fi observată în Trinitate între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, chiar ființa lui Dumnezeu a necesitat ca El să dea naștere la creaturi pentru părtășie, dar El nu a creat aceste creaturi ca roboți care nu au nici o alegere. Nu ar exista nici o părtășie sau slavă cu un robot mecanic care nu avea nici o alegere. Dumnezeu a dat deopotrivă îngerilor şi ființelor umane personalități cu intelect, emoție şi voință. Prin exerciţiul aceste personalități, deopotrivă omenirea şi îngerii au putut să aibă părtășie cu Dumnezeu şi să îi aducă slavă Lui. Dar, deşi creată perfect şi fără păcat, libertatea de alegere de asemenea a însemnat posibilitatea, cunoscută din veşnicie de către Dumnezeu, că Satan şi omenirea ar putea să aleagă împotriva lui Dumnezeu, care deopotrivă au făcut aceasta. Deci, de ce a permis Dumnezeu aceasta? Probabil răspunsul stă în consecinţele păcatului de vreme ce slava lui Dumnezeu este arătată chiar mai mult. După cum nimic nu arată splendoarea diamantului în lumină mai mult decât o fundalul unui șervețel negru, tot aşa nimic nu ar putea arăta slava milei, bunătății, harului şi iubirii lui Dumnezeu atât de mult precum negreala păcatului omului.

 

Pentru că aceasta face perplexă mintea umană, mulți resping întreaga idee de Dumnezeu sau postulează slăbiciunea lui Dumnezeu sau în vre-un fel găsește vină cu Dumnezeu. Dar Biblia are ceva cuvinte importante de avertizare referitoare la un astfel de răspuns şi povestea lui Iov, încercările lui, activitatea lui Satan şi îngerii buni aşa cum sunt menționate în Iov sunt instructive aici. Cartea lui Iov este semnificativă la întrebări referitoare la întrebări referitoare la problema morală a răului şi prezența suferinței datorită înțelegerii pe care ni le oferă cu privire la activitatea împotrivitoare a lui Satan şi activitățile îngerilor numiţi „fiii lui Dumnezeu” (vezi Iov 1:6-13; 2:1-7; 38:4-6).

 

Îngerii sunt menționați ca prezenți şi dând slavă lui Dumnezeu când Dumnezeu a creat pământul (Iov 38:7), dar în Iov 1:6 şi 2:1, „fiii lui Dumnezeu” apar înaintea lui Dumnezeu, fără îndoială ca participanții şi servitorii Săi supuși în adorare şi lauda Celui Atotputernic. Dar atunci Satan este dintr-odată introdus în imagine ca acuzatorul calomnios. Deşi motivul specific pentru apariția lui Satan nu este afirmat, întrebările pe care Dumnezeu le adresează lui Satan face motivul clar. El este acolo pentru a-şi îndeplini activitatea lui calomiatoare în conflictul său în curs de desfășurare împotriva caracterului lui Dumnezeu.

 

Atunci, pe scurt, ceea ce Biblia ne învață despre Satan şi păcat şi suferință ne oferă un răspuns la această dilemă morală. Cartea lui Iov cu revelaţia ei despre Satan, îngeri, încercările lui Iov şi răspunsurile lui la suferinţa sa adaugă o înțelegere importantă la înțelegerea noastră şi răspunsul la problema morală a răului.

 

Iov a fost un om care a suferit enorm. Pierderile şi durerea lui au fost groaznice. Astfel, alături de el au venit trei prieteni care au căutat să îl sfătuiască, dar cu prieteni ca aceștia, cine are nevoie de duşmani? În esenţă, sfatul lor a fost că suferința lui a fost cauzată de păcat. Şi, desigur, uneori aceasta este cauza suferinței, dar păcatul personal este doar unul dintre motivele pe care Scriptura le oferă pentru suferință. În procesul dialogului lui Iov cu cei trei prieteni ai lui, Iov a căutat să se apere pe sine împotriva acuzațiilor lor. El a căutat să arate că el era nevinovat în orice greșeală care a cauzat durerea lui. Şi, în esenţă, el era. Dar în timp ce dialogul său şi suferința lui Iov a continuat peste o perioadă prelungită, Iov a început să devină mânios față de Dumnezeu şi el a dezvoltat un duh revendicativ. Aceasta pare evident prin cuvintele lui Dumnezeu către Iov văzute în capitolele 38-40, dar în special în următoarele versete:

 

„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? 3. Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.” (Iov 38:2-4)

 

Cu alte cuvinte, cât de absurd este să gândești că o creatură ar trebuie să devină criticul Creatorului sau a ceea ce El face ca Domnul Suveran al universului. Apoi, următoarele două capitole dezvoltă această temă despre înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu.

 

„Domnul a vorbit lui Iov şi a zis: „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?” (Iov 40:1-2)

 

Apoi Iov a răspuns şi a zis,

 

„Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. 5. Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.” (Iov 40:4-5)

Deşi acesta a fost un start în direcția corectă, este clar din ceea ce a urmat că Iov a fost smerit dar încă nu s-a pocăit astfel că Dumnezeu l-a întrebat mai departe. De ce? Pot să sugerez că atunci când Iov a criticat căile lui Dumnezeu sau a devenit revendicativ față de Dumnezeu el de fapt urma pași lui Satan în deopotrivă găsirea greșelii şi în uzurparea poziției lui Dumnezeu ca guvernator al lumii. În următorul paragraf (versetele 6-14), unul plin de ironie, Dumnezeu îl întreabă pe Iov dacă el poate cu adevărat înfăptui acele lucruri pe care doar Dumnezeu este în stare să le facă. Observaţi versetele 6-9:

 

„Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: 7. „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 8. Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? 9. Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui?” (Iov 40:6-9)

 

Deşi problema răului şi Satan nedumerește mintea umană, doar Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o explicație rezonabilă despre cauza, cursul şi destinul final al răului. Nevoia noastră este să recunoaștem că Dumnezeu nu este doar suveran şi infinit înțelept, dar să ne supunem în credinţă față de planul lui Dumnezeu. Cartea Apocalipsa, o carte plină cu referințe la îngeri, ne oferă rezultatul final – învingerea finală a păcatului, morții şi a lui Satan împreună cu îngerii săi căzuți, şi cu paradisul recâștigat. Apoi Dumnezeu va șterge fiecare lacrimă şi universul va cunoaşte permanent bucuria şi pacea dincolo de cele mai uimitoare vise ale noastre.

 

Chiar natura complexității creației nu doar revendică o cauză adecvată, un Creator, dar aceasta demonstrează înţelepciunea şi puterea Lui infinită (Psalmul 19:1-6; Romani 1:18-21). Dumnezeu este infinit înțelept. El este Cel omniscient în care sunt ascunse comorile de înţelepciune şi cunoştinţă. Şi deşi Dumnezeu ne-a descoperit unele lucruri, El evident a lăsat multe care nu sunt descoperite. Noi pur şi simplu nu am avea capacitatea de a le înțelege în starea noastră prezentă (conform Deuteronom 29:29). Cu toate acestea, este vital pentru credinţă şi practică ca noi să ajungem la punctul unde noi nu doar recunoaştem că gândurile şi căile noastre sunt de departe diferite de ale Lui, ci în credinţa noi acceptăm ceea ce El a descoperit. Observaţi accentul din pasajul de mai jos.

 

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. 7. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” 8. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:6-9)

 

Oare aceasta înseamnă că noi nu ar trebui să punem întrebări şi să căutăm răspunsuri la tainele universului? Desigur, nu. Dar unde Dumnezeu ne-a dat revelaţie sau unde găsim răspunsurile lui Dumnezeu în Biblie, prin care prin afirmaţii explicite sau prin argumente implicite puternice, nevoia noastră este să ne supunem cu umilință față de ceea ce aceasta învață şi să punem lucrurile care încă ne fac perplecși pe raftul de sus pentru înțelegere ulterioară. Aceasta, desigur, este chestiunea crucială. Ce învăţă cu adevărat Biblia despre oricare dintre aceste întrebări? Tendința noastră este să privim la răspunsurile Bibliei prin rațiunea şi logica umană. Atunci, când aceasta pare contrară rațiunii umane, tendința noastră este să o respingem sau cel puţin să o chestionăm sau să deformăm adevărul ca să se potrivească cu logica noastră umană. De exemplu, doctrina despre trinitate nu este explicit învățată în Biblie, dar ea este clar învățată implicit în Scriptură. Alte doctrine, precum întruparea, sunt dincolo de abilitatea noastră de a o pricepe dau este o doctrină afirmată explicit în Biblie. Precum Isaia a scris, „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.” (Isaia 66:2b)

 

Lecții de la îngeri

 

Un studiu al îngerilor, deopotrivă buni şi răi, ne furnizează un număr de lecții despre cum ar trebui noi să trăim şi cum nu ar trebui să trăim deopotrivă negativ şi pozitiv. Apostolul Pavel ne oferă un precedent pentru aceasta în avertismentul lui cu privire la selectarea celor tineri pentru a fi bătrâni în 1 Timotei 3:6-7.

LECȚII NEGATIVE

 

Satan, ca heruvimul uns, nu a fost doar creat perfect, dar el era extrem de frumos. Poziția lui înaltă şi frumusețea lui, desigur, era produse ale harului lui Dumnezeu şi ale puterilor creatoare ale lui Dumnezeu, nu ale lui Satan. Cu toate acestea, el a devenit umflat de mândrie cu privire la frumusețea şi puterea lui. El a uitat că este o creatură şi a dorit să devină ca Dumnezeu (conform Ezechiel 28:11-15; Isaia 14:12-13). Pentru mândria şi răzvrătirea lui, el a fost judecat şi aruncat din poziția lui înălțată ca heruvim uns şi condamnat la iazul de foc, locul osândei lui finale. Ca atare, Satan nu doar devine ilustrația clasică a ispitei şi nebuniei de mândrie în creatură, ci mândria devine una dintre cursele sale principale prin care el caută să cauzeze necaz printre cei din poporul lui Dumnezeu care sunt atât de predispuși să devină umflați cu privire la abilitățile lor proprii sau a rolurilor lor sau cu privire la abilitățile şi rolurile altora, toate care sunt daruri de la Dumnezeu. Cu privire la acest pericol mereu prezent, Pavel a avertizat împotriva acestui lucru prin selectarea unoi convertiți noi la o poziție de autoritate, „Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară (bisericii, n. tr.), pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.” (1 Timotei 3:6-7)

 

Satan şi îngerii săi căzuți de asemenea ne avertizează împotriva naturii rele şi a pericolelor de răzvrătire în contrast cu supunerea şi ascultarea. Probabil nu este nici un loc în care aceasta să fie mai clar afirmat decât în 1 Samuel 15:22-23. Aici seriozitatea neascultării (versetul 22), care este în esenţă definită ca răzvrătire (versetul 23), este subliniată prin comparațiile făcute cu ghicirea şi idolatria. Samuel o compară cu ghicirea (ebraică, qesem, un termen general pentru felurite practici oculte sau spiritism. Pentru unele dintre feluritele forme de ghicire vezi Deuteronom 18:10-11.). Ghicirea ca idolatria este demonică (vezi 1 Corinteni 10:19-22). În spatele ocultului şi idolatriei este lucrarea lui Satan, rebelul rebelilor.

 

În final, Satan şi îngerii săi malefici, demonii, ne furnizează exemple a tot ceea ce este malefic alături cu consecinţele hidoase ale răului. Satan este un rebel, un mincinos, un criminal, un înșelător, un calomniator, un ispititor, un deformator, şi unul care se opune la tot ceea ce este bun, drept şi sfânt. Ca şi un criminal de la început şi tatăl minciunilor (Ioan 8:44) care a ispitit-o pe Eva în Eden, el în final a devenit tatăl a tot ceea ce este malefic.

 

Aceasta, desigur, nu îl absolvă pe om de responsabilitatea lui de a alege ceea ce este bine, iar noi nu îl putem învinui pe Satan pentru păcatul nostru, deşi el este mereu la pândă pentru a promova păcatul şi a înșela şi a ne ispiti. Deşi Satan ne ispitește în mod constant, ispitirea noastră spre păcat în final răsare din poftele noastre care se luptă în sufletele noastre (Iacov 1:14; 1 Petru 2:11; Efeseni 2:3).

 

LECȚII POZITIVE

 

Multele referințe la îngerii sfinţi ai lui Dumnezeu în Biblie sunt în principal înregistrări ale activităților lor multe, dar două lucruri stau în picioare repede. Ei sunt în mod constant văzuți în activități de adorare închinătoare față de Dumnezeu şi în slujire umilă, total supuși față de voia lui Dumnezeu. Dacă aceste ființe cerești, cu toată tăria lor, sfinţenia lor, şi cunoştinţa lor a lui Dumnezeu sunt atât de dedicate, nu ar trebui ei să fie o motivație şi un exemplu pentru noi?

 

După ce Isaia a văzut sfinţii serafimi în închinare şi umilință (sugerată prin acoperirea picioarele lor) înălțându-l pe Domnul, abia atunci el a văzut şi a mărturisit păcătoșenia lui şi a devenit un slujitor binevoitor. Atunci, ca răspuns la întrebarea Domnului, „Pe cine să trimit?” profetul a spus, „Iată-mă, trimite-mă” (vezi Isaia 6:1-8). Urmând veștile bucuroase ale nașterii lui Mesia, experienţa de a-l vedea pe Isus în Betleem, şi de a auzi oștirile cerești de îngeri lăudându-l pe Dumnezeu, au fost păstorii cei care, urmând exemplul îngerilor, au mers înapoi, „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese” (Luca 2:20).

 

O conștiență a realității vastei oștiri de ființe angelice – beneficiul derivat din cei buni, şi opoziția celor răi – poate fi câștigată doar prin meditație la Scripturile care înregistrează aceste adevăruri, şi prin rugăciune. 46

 

Note de subsol:

 

1 William Evans, The Great Doctrines of the Bible, Moody Press, Chicago, 1912, p. 215.

 

2 Charles C. Ryrie, Basic Theology, Victor Books, Wheaton, IL, 1987, chapter 17, electronic media.

 

3 Millard J. Erickson, Christian Theology, Baker Book House, Grand Rapids, 1983, p. 434.

 

4 “Kindred Spirit,” a quarterly publication of Dallas Theological Seminary, Summer 1995, pp. 5-7.

 

5 Gangel, p. 5.

 

6 Gangel, p. 7.

 

7 Pentru o discuție excelentă şi sprijin pentru această viziune, vezi studiul lui Deffinbaugh asupra lui Geneza 6 în studiul lui asupra cărții Geneza de pe pagina noastră de internet.

 

8 The Bible Knowledge Commentary, OT, John F. Walvoord, Roy B. Zuck, Editors, Victor Books, Electronic Media.

 

9 Lewis Sperry Chafer, Systematic Theology, Vol. 2, Kregel Publications, 1993, p. 3.

 

10 The Bible Knowledge Commentary, NT, John F. Walvoord and Roy B. Zuck, Editors, Victor Books, 1983, electronic media.

 

11 Lewis Sperry Chafer, Lewis Sperry Chafer Systematic Theology, Vol. 1, Part 3, Abridged Edition, John F. Walvoord, Editor, Donald K. Campbell, Roy B. Zuck, Consulting Editors, Victor Books, Wheaton, Ill., 1988, p. 284.

 

12 Ryrie, p. 159.

 

13 Frank E. Gaebelein, General Editor, The Expositors’ Bible Commentary, Zondervan, Grand Rapids, electronic media, 1997.

 

14 Paul Enns, The Moody Handbook of Theology, Moody Press, Chicago, 1996, electronic media.

 

15 Erickson, p. 439.

 

16 Erickson, p. 440.

 

17 Ryrie, p. 124.

 

18 Lewis Sperry Chafer, Systematic Theology, Vol. 2, Kregel Publications, 1993, p. 8.

 

19 Gabelein, Expositor’s Bible Commentary, electronic media.

 

20 Ryrie, p. 125.

 

21 Ryrie, p. 125.

 

22 Termenii şi descrierile date acolo cu siguranţă merg cu mult dincolo de cea a oricărui monarh uman. În plus, alt pasaj ne învață în mod clar că există adeseori forțe angelice sau demonice în spatele domniei unor împărați umani sau împărății (conform Daniel 10; şi Efeseni 6:10-12).

23 James Oliver Bushwell Jr., A Systematic Theology of the Christian Religion, Vol. 1, Zondervan, Grand Rapids, 1962, p. 134.

 

24 Ryrie, p. 128.

 

25 Walter Bauer, Wilbur F. Gingrich, and Frederick W. Danker, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, Chicago: University of Chicago Press, 1979, electronic media.

 

26 Paul Enns, The Moody Handbook of Theology, Chicago, Ill.: Moody Press, 1996.

 

27 Ryrie, p. 129.

 

28 Ryrie, pp. 129-130.

 

29 Chafer, p. 17.

 

30 Ryrie, p. 131.

 

31 James Oliver Bushwell Jr., A Systematic Theology of the Christian Religion, Vol. 1, Zondervan, Grand Rapids, 1962, p. 133.

 

32 Materialul care acoperă misiunea îngerilor în feluritele lor relaţii este adaptat din cartea lui Ryries, Basic Theology, (Teologie de bază, n. tr.) pag. 131-132.

 

33 Ryie, p. 131.

 

34 Ryrie, p. 133.

 

35 Charles Caldwell Ryrie, Ryrie Study Bible, Expanded Edition, Moody Press, Chicago, 1995, p. 1964.

 

36 The Bible Knowledge Commentary, OT, John F. Walvoord, Roy B. Zuck, Editors, Victor Books, 1983, 1985, electronic media.

 

37 Punctul principal din versetul 10 este că există mare bucurie în cer (conform versetului 7) când un păcătos se pocăiește. Unii ar argumenta că textul nu spune că îngerii se bucură, doar că este bucurie în prezența lor. Ei observă bucuria lui Dumnezeu, dar cu siguranţă, îngerii care sunt devotați voii lui Dumnezeu, de asemenea se bucură după cum noi îi vedem lăudându-L pe Dumnezeu în Luca 2 la naşterea lui Cristos.

 

38 Cele şapte trâmbițe au continuat din cele şapte sigilii şi imediat urmând această trâmbiță finală sunt cele şapte potire ale judecății care rezultă în întoarcerea lui Cristos pe pământ, învingerea împărăţiei lui Satan, şi întemeierea domniei lui Cristos pe pământ.

 

39 „Această secțiune, cu referințele ei super-umane, aparent descrie pe cineva altul decât regele uman al Tirului, şi anume, pe Satan. Dacă este aşa, privilegiile unice ale lui Satan înaintea căderii lui sunt descrise în versetele 12-15 şi în Judecata asupra lui în versetele 16-19. Tu ai avut sigiliul perfecțiunii (v. 12). Satan a fost desăvârșirea perfecțiunii în înţelepciunea şi frumusețea lui originale.” (Charles Caldwell Ryrie, Ryrie Study Bible, Expanded Edition, Moody Press, Chicago, 1995, p. 1306).

 

40 Grecescul, diabolos, „un acuzator, un bârfitor,” de la diabollw, „a acuze, malign.”

 

41 „Adversar,” grecescul antidikos, a fost folosit despre un adversar legal, „un oponent într-un proces legal.”

 

42 Pentru mai multe detalii despre Satan, originea lui, titlurile, etc., vezi doctrina Satanalogiei de pe pagina noastră de pe internet.

43 Chafer, p. 25.

 

44 Chafer, p. 22, îl citează pe Dr. William Cooke, Christian Theology, pp. 622-23.

 

45 Lewis Sperry Chafer, Lewis Sperry Chafer Systematic Theology, Vol. 1, Abridged Edition, John F. Walvoord, Editor, Donald K. Campbell, Roy B. Zuck, Consulting Editors, Victor Books, Wheaton, Ill., 1988, p. 289.

 

46 Chafer, p. 27.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate