Apologetica

ADVENTISMUL

 Adevăruri pe care Adventiştii de ziua a şaptea nu ţi le vor spune

Adventiştii de ziua a şaptea nu iţi vor spune că ei sunt în spatele „Seminarelor Revelaţiei” pe care ei le sponsorizează. Dacă sunt întrebaţi ei toţi acţionează „interconfesional”. Urmăriţi şi aceste misiuni ale AZS (Adventiştii de ziua a şaptea): Vocea Profeţiei, Credinţă pentru Azi, Este Scris, Ora Tăcută, Adevăruri Uluitoare, etc. De asemenea, ei se ascund în spatele spectacolelor orientate pe Sănătate de pe reţele şi sponsorizează clinicile „nu mai fumaţi” etc, toate ca introduceri la Adventismul de ziua a şaptea.

Adesea, singura avertizare pe care o citeşti îşi are originea în ei este că este publicată de „Presa Pacifică”. Ei produc cărţi pentru Copii colorate şi strălucitoare, adesea văzute în birouri medicale şi dentare şi desigur, în librării creştine ne-suspecte.

Ei vor foarte mult să fie percepuţi ca şi Creştini Evanghelici, căutând un loc în părtăşia ministerială. Toate acestea sunt relaţii publice bune pentru ei, dar ce cred ei cu adevărat?

Ce adevăruri nu ţi le vor spune?

Ei nu iţi vor spune că ei se consideră pe sine a fi singura şi adevărata rămăşiţă a Bisericii. Profeta lor, Ellen G. White, pe care ei o respectă şi o cred fără îndoială le-a spus că:

„… Satan a luat in deplină stăpânire Bisericile”. (Daruri Spirituale, V1, p.189-90) Ei mai cred că rugăciunile noastră sunt o „oroare” pentru Dumnezeu. (Daruri Spirituale, V1, p.190)

Aceasta este ceea ce cred ei despre tine şi biserica ta, chiar dacă ei nu vor spune aceasta tare în public, sau în faţa ta.

Ei o venerează pe profeta lor fondatoare Ellen G. White şi fac următoarea afirmaţie în Revista lor de „Misiune” din octombrie 1981 şi nu au retractat-o niciodată:

„Noi credem că revelaţia şi inspiraţia Bibliei şi a scrierilor lui Ellen White au o calitate egală. Supravegherea Duhului Sfânt a fost la fel de atentă într-un caz ca şi în celălalt”.

Ei nu iţi vor spune prea mult despre Ellen G. White la seminarele lor publice, dar scopul lor este să aducă persoana care le frecventează la punctul convertirii şi al botezului.

Certificatul lor de botez din 2000 are întrebări la care candidatul trebuie să răspundă cu „da”. Întrebarea 8 spune:

„Accepţi învăţătura biblică a darurilor spirituale şi crezi că darul profeţiei este unul din semnele de identificare ale rămăşiţei bisericii”.

Dacă candidatul spune „da” şi este botezat, în curând ei învaţă că „darul profeţiei” sunt scrierile lui Ellen G. White. Punctul 13 îi face pe ei să accepte că Biserica Adventistă de ziua a şaptea este biserica rămăşiţă a profeţiei Bibliei. Ei au fost botezaţi într-un grup exclusiv, dar ei încă nu ştiu cât este el de exclusiv, încă! (continuare aici)

Acum există două tabere distincte în Adventism. Despărţirea a devenit evidentă la sfârşitul anilor 1970 când păstori mai în vârstă au început să pună sub semnul întrebării profeta lor, Ellen G. White. Ei au început să pună sub semnul întrebării doctrinele ei ciudate care nu putea să fie sprijinite în întregime de Scripturi. Mulţi au fost dezamăgiţi de descoperirea plagiatului ei, care era foarte vast şi a fost documentat în cartea „Minciuna White” de un fost pastor al Adventiştilor de ziua a şaptea, Walter Rea.

Sute de pastori care au pus-o sub semnul întrebării pe Ellen White ca şi autoritate absolută şi au descoperit muşamalizarea White Estate, s-au găsit a fi pe dinafară, încă încercând să aducă reforma din acea poziţie dezavantajată. S-au format repede două tabere, cei loiali lui Ellen White şi cei care erau determinaţi să fie loiali Bibliei mai presus de orice.

Cei loiali lui Ellen White au publicat astfel de afirmaţii ca cele conţinute în Revista „Misiunea” din octombrie 1981. Ron Graybill, care era atunci secretarul asistent al lui Ellen G. White Estate, a făcut această afirmaţie la pagina 8:

„Noi credem că revelaţia şi inspiraţia Bibliei şi a scrierilor lui Ellen White au o calitate egală. Supravegherea Duhului Sfânt a fost la fel de atentă într-un caz ca şi în celălalt”. Sfârşitul citatului.

Totuşi, Graybill a continuat să afirme că ... „în chestiuni de doctrină îndrăznim să nu o folosim pe Ellen White ca şi arbitru final”. Mai târziu cu câţiva ani, el a demisionat din poziţia sa.

Biserica Adventistă de ziua a şaptea a „simţit căldura”, şi a format consilii care să cerceteze doctrinele ciudate ale lui Ellen White. Ei au petrecut luni în discuţie, au publicat ziare nesfârşite, dar nu au corectat punctele de vedere ale lui Ellen White. De aceea, de vreme ce a trecut o perioadă suficientă pentru ca aceste chestiuni să fie corectate de biserică, trebuie să privim din nou la Adventism aşa cum este el azi şi să decidem, este Creştin sau este un Cult? (continuare aici)

 De Wallace şi Carole Slattery

Adventiştii cred că ei sunt Singura Religie Adevărată, ultimii Creştini. În cele din urmă, nu sunt ei cei care ţin toate cele Zece Porunci şi au „Mărturia lui Hristos” [profetul lor Ellen White].

După ce am descoperit adevărul mârşav despre plagiatul lui Ellen White în 1980, am început să cercetăm relaţia Adventismului cu creştinismul. Ne-a luat ani de zile, dar la mijlocul anului 1990 am simţit că am ajuns la miezul acestei relaţii. Pentru că teologia Adventistă este foarte asemănătoare cu o ceapă: ea poate fi strălucitoare şi atrăgătoare în exterior, dar straturile interioare devin progresiv mai tari şi mai clasificate până când devin de nesuferit.

Totul se reduce la aceasta: Care sunt caracteristicile fundamentale de identificare care disting creştinismul de toate celelalte religiile; şi cât de aproape urmează Adventismul aceste caracteristici? Caracteristicile de bază sunt:

1.      Credinţa că Isus Hristos a murit, a fost înviat în a treia zi după moartea sa şi s-a ridicat la Cer după 40 de zile.

2.      Credinţa în Sfânta Treime; că deşi Trinitatea cuprinde trei indivizi, ei sunt un în scop, existând ca şi membrii deplini egali în divinitate.

3.      Credinţa că Biblia este unica şi ultima sursă a instrucţiunilor doctrinale; cuvântul final al autorităţii în ce priveşte principiile sau doctrina şi credinţa.

4.      Credinţa că acceptarea a ceea ce a făcut Isus Hristos pentru noi în Ispăşirea sa este singura noastră sursă de mântuire (justificarea prin credinţă). Faptele noastre sunt doar rezultatul convertirii (sfinţirii) noastre, şi nu au nimic de a face cu mântuirea noastră.

Să examinăm cum măsoară Adventismul aceste puncte fundamentale doctrinale:

1. Moartea lui Hristos, învierea şi ridicarea la Cer.

Adventismul nu are nici o problemă reală cu acest punct din doctrină. Adventiştii sunt învăţaţi această doctrină în întregime. (continuare aici)

Predică adventiştii o altă Evanghelie?

de Dale Ratzlaff

Există două extreme pe care Biserica trebuie să le confrunte în mod continuu, oricare dintre ele pot fi dovedite a fi fatale acesteia. La fel cum este în timp ce conduci maşina pe şosea formezi un număr de telefon la celular şi dintr-o dată îţi pierzi concentraţia şi apoi te trezeşti că ai virat în afara drumului. Eu aproape că am lovit curba mai alaltăieri făcând acelaşi lucru.

Prima extremă este atunci când bisericile încep să se critice între ele. Nu există biserică perfectă şi trebuie să ne amintim de rugăciunea Domnului Isus pentru unitate ca toate să fie una. Dacă ar fi fost vreo biserică perfectă, cred că nu ar fi fost perfectă dacă ne alăturam noi la ea. Astfel că a face argumente despre stilurile de închinare, muzică, cât de des se serbează Cina Domnului, sau cum o să decurgă evenimentele zilei anterioare sunt lucruri pe care le consider că rănesc biserica în calitate de întreg.

Cealaltă extremă în care au căzut mulţi creştini este că noi ne vedem doar de afacerile noastre. Nu ne pasă deloc de ceea ce învaţă biserica. În cele din urmă, cine suntem de fapt noi ca să judecăm? Slujba noastră este să predicăm adevărul şi să nu ne îngrijorăm de alţii. Corect? Această atitudine de neimplicare face loc învăţătorilor falşi pentru a-i trage pe mii, da, milioane în organizaţii cultice şi extra-cultice, care compromit evanghelia care a fost odată pentru totdeauna dată sfinţilor.

Prin urmare, pe de-o parte, trebuie să fim atenţi să nu condamnăm alte biserici care au un stil de închinare diferite şi diferenţe în cadrul crezurilor periferice ci, pe de altă parte, Scriptura este clară referitoare la faptul că noi trebuie să confruntăm falşii învăţători care compromit fundamentul de bază al Creştinismului – evanghelia lui Hristos. (continuare aici)
 

sus