Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Bogomilii (continuare)

 

SECȚIUNEA III / DECLINUL TREPTAT AL DOCTRINEI DUALISTE – VIEȚILE SFINTE ȘI EXEMPLARE ALE PAULICIENILOR

 

Anii s-au transformat în decade, apoi în secole și numărul copiilor scripturii s-a multiplicat și a fost studiat de cercetătorii adevărului, vederile lor despre revelația divină au devenit mai limpezi, doctrinele lor, mai scripturale, viețile lor mai pure. și-au luat numele de cathari – purii - de la binecuvântarea Domnului nostru care au transformat-o în moto și regulă de viață: binecuvântați sunt cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Chiar dușmanii lor și persecutorii nu neagă caracterul lor exemplar, oricât de puternic ar denunța dorința lor de reverență față de icoane și ne închinarea la Maria. Dușmanii lor persecutori s-au convertit de multe ori, ca Pavel și au devenit lideri și martiri. Viețile lor pure nu i-au protejat de persecuții. Au devenit numeroși între armeni și locuitorii caucazieni și la începutul sec. 6, liderii lor au ajuns victimele împăraților și ai episcopilor.

 

Ocazional, a fost câte un împărat iconoclast a distrus statuile, sculpturile, icoanele și basoreliefurile din bisericile estice sau grecești, atunci persecuția se oprea, cum a fost cazul lui

Constantin. ("Copronymos," cum îl numeau călugării) s-a urcat pe tron în 741, și a distrus statuile și imaginile bisericilor greci și nu a simpatizat cu paulicienii – nume dat lor de dușmanii lor – încât a creat o colonie cu ei în Tracia, ca ei să influențeze păgânii bulgari, o rasă mixă de tartari și slavoni.

 

Mișcarea lui intenționată ca pedeapsă, nu a avut efect. Paulicienii armeni au câștigat inimile vecinilor păgâni și au converti mulți din ei la credința lor, și influența a fost așa de mare a vieții lor pure, asupra împăratului, încât ulterior și el a fost considerat paulician. 4 Dar fiul lui, Leo IV. (775-78O), și mulți de sub domnia crudului Irene, văduva lui, au restaurat icoanele i chipurile și au început persecuția paulicienilor. Irene a fost detronat și alungat în 802, dar persecuția a continuat în mijlocul frecventelor schimbări de domnitori, până în 815, Leo V. timp de 5 ani a înnoit regula fără icoane, și paulicienii au avut o pauză de odihnă. Următorii 22 de ani, războaiele străine au atras atenția împăraților -—Michael II și Theophilus—de la persecuția activă.

horizontal rule

SECȚIUNEA IV / CRUZIMEA ȘI VĂRSAREA DE SÂNGE A ÎMPĂRĂTESEI TEODORA – STATUL LIBER ȘI ORAȘUL TEPRICE

 

LA MOARTEA LUI Theophilus, împărăteasa lui, Theodora, a devenit regent (fiul ei, Michael III., având doar 5 ani), și timp de 15 ani a domnit cu un toiag de fier. Este remarcabil că împărătesele și regenții lor din dinastiile bizantine au fost mai cruzi, distrugători și persecutori decât împărații. Theodora nu a fost o excepție la regulă. Ea nu a distrus imaginile și picturile, a creat un conciliu de episcopi la Nicaea, pe care l-a obligat să aprobe edictul ei de menținere a imaginilor idolatre în biserici, apoi și-a canalizat energiile spre distrugerea paulicienilor armeni. A dat un decret ca toți supușii ei să se conformeze bisericii grecești și când armeni au refuzat, și-a trimis armatele acolo, a ucis cu sabia și focul peste 100000 de paulicieni, unii spun 200000 șui a exilat restul 5

 

Înțelegând că această împărăteasă crudă a cărei viață privată era la fel de infamă ca domnia ei despotică, înseamnă exterminarea lor, armenii s-au răzvrătit, fiind conduși paulicianul brav, Carseas, și-au reluat independența și au alungat pe Michael III și uzurpatorul Bardas din Armenia ași au amenințat Constantinopolul, și au stabilit statul liber Tephrice, cu libertate absolută de opinie pentru toți locuitorii6. Din capitala acestui stat, numită tot Tephrice,[7] au plecat misionari să convertească triburile slavone din Bulgaria, Bosnia, și Serbia la credința pauliciană. Au avut un mare succes—o mare parte a locuitorilor statului liber au migrat spre statele independente atunci care nu erau în controlul împăratului. Statul liber Tephrice a intrat în declin câțiva ani, apoi a dispărut prin emigrarea majorității locuitorilor și predarea restului înaintea Saracenilor. Vremile nu erau propice permanenței – o inteligență mai mare a maselor era necesară permanenței unui stat liber – dar a durat suficient pentru a demonstra că baza religioasă este cea mai bună pentru fondarea unui stat și că e posibil ca o națiune să existe cu libertate religioasă. peste 700 de ani aceste măsuri s-au luat cu succes pe coasta unui pământ din vestul îndepărtat, de a cărei existență nu a visat nici un om, motivele care au promova stabilirea unui stat liber fiind aceleași ca la început și doctrinele exilaților pentru credință fiind asemănătoare.

horizontal rule

SECȚIUNEA V / DEZVOLTAREA SLAVONĂ A CATHARILOR SAU A BISERICILOR PAULICIENE - BULGARIA, BOSNIA, ȘI SERBIA – SCAUNELELOR PRINCIPALE - EUCHITII, MASSALIANII ȘI BOGOMILII

 

Am ajuns la o perioadă în istoria acestor cathari sau paulicieni, în care mișcarea lor ia o nouă întorsătură. Ea a avut origine armeană, apoi a devenit slavonă. Bulgaria a devenit stat Independent – imperiu – luând Dunărea și extinzându-se la nord, unde este acum sudul Rusiei și la sud, până aproape de Constantinopolelui. Adesea țarii săi au bătut tare la acele porți, încât succesorii slabi ai lui Constantin s-au dat înapoi cu teamă și au fost gata să cumpere pacea cu bani. 2000 de pounzi de aur sau aproape 450000 dolari era tributul anual plătit de împărat țarului bulgar. La vest și nord vest se ridicau alte 3 state—Bosnia, Serbia, și Croația. Locuitorii lor erau slavoni și guvernul lor, la început patriarhal, a luat treptat forme monarhice, până ce fiecare stat a devenit practic independent; și toți au fost de partea imperiului Bulgar și au rezistat împăraților greci. Apoi s-au unit sub un sârb, apoi sub un bosniac, apoi sub un ungur, în lupta contra turcilor.

 

La începutul sec. 10, aceste state independente, mai ales Bosnia, aveau doctrina pauliciană la care dușmanii lor, deși nu i-au confundat niciodată cu manechenii, le-au aplicat un nume nou, cel de bogomili sau Bogomiles, iar scriitorii bulgari i-au numit Massalians alla Euchites. Sunt diferite explicații ale originii acestor nume, cele mai plauzibile fiind că sunt același nume tradus în siriacă, greacă sau slavonă. Termenul Massaliani se spune că derivă de la un termen siriac ce semnifică pe cei ce se roagă și grecescul Euchites sre sens similar; iar Bogomil derivă de la bulgarul Bog z'milui, semnificând Doamne ai milă. Rugăciunea fiind actul caracteristc al închinării bogomile și al sectelor cu care s-a aliat, derivarea are meritul probabilității și al tradiției8. O altă tradiție menționează un bătrân bulgar sau papă –termen slavon pentru preot – numit Bogomil. Este posibil un nume bulgar și răspunde la germanul Gottlieb ori grecescul Theophilus, fiecare semnificând iubit Dumnezeu.

 

Credincioșii aceștia nu s-au numit niciodată cu aceste nume și au renunțat și la cel de cathari, pe care l-au avut mai înainte. Se numeau creștini9 și onorau numele mai mult ca persecutorii lor.

horizontal rule

SECȚIUNEA  VI / IMPERIUL BULGAR ȘI ȚARII BOGOMILI

 

ÎN SEC. 10, DOCTRINA A PRINS RĂDĂCINI adânci în Bulgaria și Serbia. Țarul Samuel, domnitorul cel mai ilustru al imperiului bulgar, era convertiți la credință, iar unul din prinții sârbi, Sf. Vladimir era un dușman zelos al bogomililor, deși fiul lui Gabriel și soția sa erau membrii ai acelei secte. De la prima introducere în aceste țări, profesorii bogomili, sub orice nume cunoscuți, au fost propagandiști activi și misionari și succesul lor a fost remarcabil prin simplitatea extremă a ritualului lor și evitarea absolută a apelului la elemente senzuale din natura umană. Deși Bulgaria și Servia erau state independente atunci, cât privea imperiul bizantin, bisericile de stat erau în acord cu biserica de la Constantinopol și recunoșteau alianța cu patriarhul grec. Orice gândim acum de arhitectura bizantină, ornamentele minunate ale bisericilor, în interior și exterior, clopotele și turlele, stâlpii, porticurile, naosul, transeptul, altarul din marmura cea mai scumpă, bijuteriile de pe altare, picturile sacre și sculpturile strălucind de culoare de pe pereți, parfumul aerului cu tămâie scumpă, preoții bogat îmbrăcați și episcopii care cântă și intonează slujba – par atractive gustului oriental – cu dragostea sa pentru frumos și încântare senzuală.

horizontal rule

SECȚIUNEA VII / CONGREGAȚIA BOGOMILĂ ȘI ÎNCHINAREA EI - MOSTAR, PE NARENTA.

 

DAR SĂ NE IMAGINM O ADUNARE BOGOMILĂ DE LA FINELE SEC. 10. Alegem ca locație vechiul oraș Mostar din Herțegovina, care era unul din scaunele principale ale noii doctrine. Pe străzile înguste, în ziua Domnului, un grup de bosniaci simplu îmbrăcați își fac drum. Se întâlnesc la fiecare cotitură cu oameni îmbrăcați frumos, care merg la biserica greacă sau la teatru, care râd, strigă și sunt veseli aparent, dar ei merg hotărâți spre podul lui Traian, care se întinde cu o arcadă de piatră peste canalul Narenta, spre o clădire simplă, gen hambar, cu pereți de piatră și acoperiș de stuf, ce nu indică templul de închinare înaintea lui Dumnezeu. Intră toți în camera spațioasă, cu pereți goi și bănci neșlefuite, care se umple repede. Nici un stâlp nu susține tavanul jos, nici o pictură sau basorelief sau sculptură nu se află pe pereți, nici nu atrage atenția închinătorilor. Nu este aur sau culoare, nici paravan pentru cor, amvon pentru predicator, ci în spatele încăperii este o masă simplă acoperită cu o față albă de bumbac, pe care stă o copie a NT și câteva imnuri ale bisericii apostolice, acestea sunt singurele indicații că locul este o congregație. Lângă masă stă un bătrân cu păr alb ce cade pe umeri. Haina lui simplă – a fermierului bosniac al vremii – nu e diferită de cele ale oamenilor din congregație. Fața sa intelectuală este ascunsă de mână și atitudinea sa și maniera indică faptul că este angajat n rugăciune tăcută. Se ridică de pe scaun și se roagă cu fervoare, ceea ce arată că e demn de numele bogomil – omul care se roagă.

 

La terminarea rugăciunii, congregația i se alătură în citirea rugăciunii domnești, încheind cu un audibil amin. Apoi începe să cânte cu o voce melodioasă unele imnuri ale bisericii cu care Bunsen, în Hippolytus, ne-a familiarizat – imnuri cântate de apostoli. Apoi citește NT. Pune manuscrisul pe masă și descrie ascultătorilor caracterul și viața lui Isus întrupat. Povestește de sărăcia, suferințele sale, respingerea sa de către oameni, răstignirea, învierea, puterea Sa. De cele 6 săptămâni în care a stat pe pământ în starea de semi glorificare, de întoarcerea la cer, de îngeri, de sfinți, îl descrie ca Răscumpărător, cel care a învins moartea, Cuceritorul răului…iar ochii bătrânului sunt tot mai strălucitori, privește în sus, ca Ștefan care a văzut cerul deschis și începe să cânte psalmul 24: deschideți porțile să intre împăratul slavei. Congregația mișcată cântă: cine este împăratul slavei? și bătrânul replică: Domnul atotputernic, etc. apoi se întoarce la discursul său în care descrie în termeni strălucitori binecuvântarea stării cerești, bucuria răscumpăraților, lipsa de valoare a lucrurilor pământești și a confortului, cât de mici sunt persecuția și suferința de acum față de slava viitoare , încât ascultătorii lui sunt înălțați deasupra vieții acesteia. Nu se face apel la elemente senzuale, nici la cetatea lui Dumnezeu pe care Hrisostomul a descris-o elocvent – ci la un cer spiritual, pur, sfânt, unde nimeni cu inima necurată nu îl obține. Apoi repetă rugăciunea domnească, unde i se alătură întreaga congregație, cu amin, după care oamenii se despart. În a doua parte a zilei, la apusul soarelui, ei se adună iar pentru închinare și rugăciune, mulți participând la rugăciune. Repetarea rugăciunii domnești – prezbiterul Cosmas spune că de 5 ori pe zi – constituie o trăsătură importantă a slujbei lor10.

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate