Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Al Patrulea Conciliu Ecumenic - Chalcedon, 451 A.D.

horizontal rule

Al patrulea Conciliu Ecumenic. Conciliul de la Calcedon 451 d. Hr.

 

Împăraţi – Marcion şi Pulcheria (în Răsărit), Valentinian III (în Apus).

Papă – Leo I.

 

Introducere generală

 

Voi considera aceasta ca bucată de impertinenţă dacă voi încerca să adaug ceva la ceea ce s-a spus deja cu referire la Conciliul de la Calcedon. Literatura despre acest subiect este aşa de mare şi atât de polemic de amară încât cred că voi face bine prin a pune înaintea cititorilor Actele, în mod practic complete în toate punctele disputate, şi să-i las să tragă concluziile lor. Totuşi, nu voi fi supus acuzaţiei de nedreptate dacă voi cita într-o anumită lungime deducţiile lui Eagle de Meaux, faimosul Bossuet, din aceste acte; şi din moment ce poziţia sa oarecum izolată ca Galican îi oferă o potrivire singulară pentru a servi în aceasta şi alte întrebări similare ca un mediator între Catolici şi Protestanţi, remarcile sale despre acest Conciliu, cred eu, vor fi citite cu mare interes şi respect.

 

(Bossuet. Defensio Dec. Cleri Gallic. Lib. VII., cap. xvij. [Traducere de Allies])

 

Un punct important tratat la Conciliul de la Calcedon, adică, stabilirea credinţei, şi aprobarea scrisorii lui Leo, este după cum urmează: Deja aproape întregul Apus, şi majoritatea Răsăritenilor, cu însăşi Anatolius, Episcop de Constantinopole, au mers aşa de departe încât să confirme prin subscriere acea scrisoare, înainte ca conciliul să aibă loc; şi în însăşi conciliu Părinţii au strigat adesea, „Noi credem, ca Leo: Petru a vorbit prin Leo: noi toţi am subscris scrisorii: ceea ce s-a enunţat este suficient pentru Credinţă: nu se mai poate face nici o altă expunere.” Lucrurile au mers aşa de departe, încât ei ar fi permis din greu o definire pentru a se face de către conciliu. Dar nici subscrierile făcute privat înaintea conciliului, şi nici aceste strigăte vehemente ale Părinţilor în conciliu, au fost crezute drept suficiente pentru a calma minţile într-o stare aşa de tulburată a Bisericii, căci teama ca o materie aşa de importantă ar putea fi determinată mai degrabă de strigăte decât de discuţia corectă şi legitimă. Şi clerul de la Constantinopole a exclamat, „Puţini sunt cei ce strigă, nu întregul conciliu care vorbeşte”. Aşa că s-a determinat, ca scrisoarea lui Leo să fie examinată în mod legal de către conciliu, şi o definiţie a credinţei să fie scrisă de însăşi sinod. Aşa că actele conciliilor precedente au fost citite anterior, magistraţii au propus referitor la scrisoarea lui Leo, „După cum vedem Evangheliile divine puse înaintea Pietăţii voastre, fiecare dintre episcopii adunaţi să declare, dacă expunerea celor 318 Părinţi de la Nice, şi cei 150 care s-au adunat apoi în oraşul imperial, este de acord cu scrisoarea celui mai venerat Arhiepiscop Leo”. [continuare aici...]

horizontal rule

451-588 d. Hr. Perioada celor 5 Patriarhi şi dezvoltarea puterii papale

Compilat şi editat de Steve Rudd

 

A. Comentariile şi observaţiile noastre:

 

  1. La începutul acestei perioade, avem 5 „biserici mamă” egale. La sfârşitul acestei perioade, avem pe episcopul Romei, pretinzând că este „Papă” sau „Episcop universal”, care controla singur biserica în întregul vest.

  2. Papa Leo, în protestul său împotriva celui de-al patrulea conciliu ecumenic, ţinut la Chalcedon în 451, a început să facă cereri curajoase cu privire la puterea papală, dar care au fost ignorate de majoritatea.  

  3. În 590 DH, Gregory a acţionat ca un Papă, dar a denunţat titlul de Episcop universal. Doi papi mai târziu, în 606 DH, Bonifaciu III este primul episcop roman care a acţionat şi ca un papă şi care a folosit şi numele de Episcop universal.  

  4. Era într-adevăr o bătălie a puterii între vest (Roma ) şi est (Constantinopol). Pretenţiile de putere universală au fost făcute pentru prima dată de către episcopul Constantinopolului, care s-a auto denumit „Episcop universal”, dar s-a renunţat repede la ele de către episcopul Romei, la fel de arogant şi care pregătea drumul pentru Anti-Crist, la fel. Totuşi, câţiva ani mai târziu, noul episcop al Romei, îşi ia pentru prima dată numele de „Episcop universal”. Această luare a puterii desparte în final Estul de Vest, creând Biserica Romano Catolică şi Biserica Greco Catolică. [continuare aici...]

horizontal rule

Păreri eronate cu privire la persoana lui Hristos

 

de L Boettner


Pentru a menţine în minte mai clar adevărata doctrină cu privire la persoana lui Hristos, poate este de ajutor să facem o scurtă trecere în revistă asupra părerilor eronate care au apărut în cursul istoriei bisericii. După cum am declarat la începutul acestui studiu, prima întrebare care trebuie rezolvată de oricine mărturiseşte că este creştin este, „Ce crezi despre Hristos?” (Mat. 22:42); şi odată ce această întrebare primeşte răspuns, adevărul sau falsitatea creştinismului acelei persoane devine evident. Arhivele istorice atestă că s-a ajuns la prima declaraţie completă despre persoana lui Hristos numai după controverse lungi şi violente, în cursul cărora, fiecare interpretare posibilă a datelor biblice a fost examinată, fiecare element al adevărului cercetat şi păstrat în timp ce elementele de eroare care îl deformau, au fost expuse şi eliminate. 

1. EBIONISMUL

Vederea eretică cea mai veche cu privire la persoana lui Hristos este cea cunoscut[ sub numele de „ebionism”. În interesele unui presupus pur monoteism, ebioniştii neagă divinitatea lui Hristos şi susţin că El a fost doar un om asupra căruia s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu, în toată plinătatea. Dumnezeu şi omul erau priviţi ca fiind diferiţi întotdeauna. Nega posibilitatea unei uniuni a divinului cu natura umană şi excludea astfel doctrina Întrupării. Unii ebionişti recunoşteau naşterea Sa supranaturală, în timp ce alţii o respingeau şi susţineau că botezul Lui marchează timpul în care a fost dăruit cu Duhul Sfânt în mod special. Toţi erau de acord că după moartea Sa, El a fost înălţat la titlul de rege. Dar aceasta înseamnă că ei îl recunoşteau numai ca pe un mare profet sau învăţător în timpul slujbei Lui pe pământ şi astfel, definitiv, o parte din existenţa creaţiei—aceasta însemnând că închinarea dată lui de către biserică era pur şi simplu idolatrie. Ei susţineau că vechea lege evreiască era încă obligatorie peste poporul lui Dumnezeu, deci sistemul lor pare a fi simplu iudaism în scindarea Bisericii creştine. 

2. DOCETISMUL 

Cronologic, următoarea eroare importantă care s-a dezvoltat cu privire la persoana lui Hristos, a fost Docetism. Acest termen deriva din grecescul dokeo, Doceti susţineau exact eroare opusă, afirmând că El avea numai o natură divină şi că apariţia Lui în această lume a fost doar o iluzie, sau şi mai corect, o teofanie. Conform aceste vederi, El nu a avut un trup omenesc real şi deci nu a putut avea o viaţă omenească reală. Aceasta înseamnă mai mult, că El nu a suferit nici o durere reală 

Această credinţă ciudată se bazează pe presupunerea filozofică că materia este rea din naştere. Deoarece Hristos a fost recunoscut ca fiind pur întru-totul, ei nu puteau admite că El era în vreun fel legat de un trup fizic. Docetism era deci pur şi simplu o filozofie păgână în cadrul bisericii. A apărut destul de devreme, cam în anul 70 d Hr. Şi a continuat aproximativ un secol. Ereziile Patripassion şi Sabellian care au apărut mai târziu,pot fi considerate secte ale ereziei Docetic deoarece şi ele negau orice umanitate reală a lui Hristos. 

Combaterea Docetism de către Scriptură se găseşte în declaraţia lui Ioan „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, (Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl) plin de har, şi de adevăr.” 1:14; şi de asemenea în declaraţia neechivocă din Evrei 2:14: „Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele” Putem adăuga în mod incidental, că apariţia vremelnică a Docetism cu accentul ei puternic pe divinitatea lui Hristos este o mărturie elocventă ce arată că impresia făcută asupra celor care L-au văzut şi auzit când era în trup, a fost că era o fiinţă supranaturală.
[continuare aici...]

horizontal rule

Eutyches şi Eutychianismul

Eutyches (4) şi Eutychianismul. Eutyches a fost arhimandritul unei mănăstiri lângă Constantinopol. Timp de 70 de ani (după cum i-a spus papei Leo), a trăit o viaţă monastică, şi timp de 30 de ani a prezidat peste 300 de călugări. A fost un susţinător fidel părerilor şi conducerii lui  Cyril de Alexandria, care  i-a trimis, ca pe o favoare specială, o copie a Faptelor conciliului de la Efes, 431 d Hr. De cine a fost acuzat prima oară este dificil de decis, chiar dacă a fost de către Theodoret în Eranistes, sau de fostul lui prieten, Eusebius de Dorylaeum, sau de Domnus de Antioch, (cf. Hefele, ii. 319; Martin, 75-78); dar este clar că lui Eusebius i se datorează acuzaţiile clare aduse prima dată împotriva lui, la Constantinopol în 448.  

Flavian, care a l-a înlocuit pe Proclus în 447 ca arhiepiscop, a convocat un sinod în Constantinopol, în 8 Nov. 448, pentru a lua în considerare unele întrebări între metropolitanul din Sardis şi doi dintre episcopii lui susţinători. Eusebius de Dorylaeum a fost present; şi în urma concluziei s-a plâns că Eutyches a defăimat pe sfinţii părinţi şi pe el, un om care nu a fost niciodată suspectat de erezie,” declarându-se pregătit să-l condamne pe Eutyches pentru că era lipsit de sinceritate faţă de credinţa ortodoxă. Flavian a ascultat uimit şi a sugerat ca Eusebius să discute mai întâi în particular cu Eutyches punctele disputei. [continuare aici...]

horizontal rule

Monofizitismul

Eutychianismul

Informaţii generale

Monofizitismul este doctrina care susţine că Isus Hristos a avut numai o natură, nu două – divină şi omenească.  Această credinţă este cunoscută sub numele de Eutychianism, după Eutyches, un arhimandrit de la mijlocul secolului 5 dintr-o mănăstire a Constantinopolului. Eutyches învăţa că în Isus Hristos, umanitatea a fost absorbită de divinitate, „dizolvată ca o picătură de miere în mare”.  Eutyches lupta împotriva doctrinei Nestorian care susţinea că cele două naturi ale lui Hristos reprezentau două persoane diferite. Doctrina lui a fost condamnată ca fiind eretică, la Conciliul de la Chalcedon în 451.

Monofizitism strict sau Eutychianismul explică una din naturile lui Hristos în unul din patru moduri:  

bulletNatura umană este absorbită de cea divină;  

bulletCuvântul divin (Logos) dispare în umanitatea lui Hristos;

bulletO a treia natură unică este creată din combinaţia naturilor divină şi umană;  

bulletEste o compoziţie (un întreg natural) de umanitate şi divinitate, fără confuzie.  

Un Monofizitism mai moderat, a fost avansat de Severus (c. 465 - 538), patriarhul Antiohiei. Era mai puţin rigid şi în multe feluri diferit numai nominal de doctrinele conciliului de la Chalcedon. Cu toate acestea, toţi Monofiziţii au respins formulele dogmatice, iar eforturile de a se atinge un compromis acceptabil au eşuat. În secolul 6, Monofizitismul avea o bază puternic instituţională în trei biserici: cea Armeniană, cea Coptică şi cea Iacobită, toate rămânând nominal Monofizite astăzi. [continuare aici...]

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate