Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

horizontal rule

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

 

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

horizontal rule

În acest număr:

 

Arianismul - Predica împotriva lui Auxentius despre cedarea bazilicilor [pagina 1]
Amilenism: Scurtă trecere în revistă a escatologiei amileniste - de Anthony Hoekema [pagina 2]

horizontal rule

ARIANISMUL

 

Predica împotriva lui Auxentius despre cedarea bazilicilor.

 

Pentru a calma anxietatea oamenilor cu privire la decretul imperial, el îşi înfăţişează răspunsul înaintea lor, şi adaugă că el nu s-a dus la consistoriu, pentru că i-a fost teamă să nu piardă bazilica. Apoi, mai întâi provocându-şi oponenţii la o discuţie în biserică, el spune că nu este înspăimântat de armele lor; şi de asemenea, după ce îşi aminteşte răspunsul lui cu privire la vasele sacre, declară că este gata pentru concurs. Voia lui Dumnezeu, susţine el, nu poate fi zădărnicită, nici protecţia Lui nu poate fi învinsă, totuşi El este gata de asemenea să sufere în slujitorii Lui. De vreme ce el încă nu fusese luat înainte de aceasta, este clar că ereticii fac această tulburare cu nici un motiv. Apoi, după ce aplică istoria lui Nabot şi a intrării lui Cristos în Ierusalim, la starea prezentă de lucruri, el critică legea crudă a lui Auxentius, răspunde la obiecţiile arianilor, şi afirmă că va discuta cu bucurie chestiunea în prezenţa oamenilor. Auxentius, adaugă el, deja a fost condamnat de păgâni, pe care el i-a ales să stea ca judecători, deoarece el a fost condamnat de Pavel şi de Cristos. Ereticul a uitat anul dinainte, când el a făcut acelaşi apel la Cezar; şi, arianii, în stârnirea împotrivirii împotriva slujitorilor lui Cristos, sunt mult mai răi decât evreii: pentru că Biserica nu aparţine lui Cezar, ci arată imaginea lui Cristos. Apoi adăugând la acestea încâ puţin mai multe cuvinte la răspunsul şi la imnurile lui, el declară că nu este neascultător, că Împăratul este un fiu al Bisericii, şi că Auxentius este mai rău decât un evreu.

 

1. Văd că eşti neobişnuit de tulburat, şi că mă priveşti îndeaproape. Mă întreb care este motivul? Este că ai văzut sau auzit că am primit un ordin imperial din mâinile tribunilor, cu efectul că eu urma să merg de aici încolo, oriunde aş fi vrut, şi că toţi cei care ar fi vrut m-ar fi putut urma? Te-ai temut că aş părăsi Biserica şi te-aş uita în lacrimi de dragul protecţiei mele? Dar tu ai fi putut observa mesajul care l-am trimis, că dorinţa de a părăsi Biserica nu mi-a intrat niciodată în mintea mea; căci m-am temut de Domnul universului mai mult decât de un împărat pământesc; şi dacă m-ar fi forţat să ies din Biserică, trupul meu într-adevăr ar fi putut fi scos afară, dar nu şi mintea mea. Eram gata, dacă el ar fi făcut ceea ce puterea lui regală obişnuieşte să facă, să sufăr soarta pe care un preot trebuie să o poarte.

 

2. De ce, atunci, eşti tulburat? Niciodată nu te voi părăsi de bună voie, deşi se foloseşte forţa, nu pot să întâlnesc aceasta. Voi fi în stare să jelesc, să plâng, să gem; împotriva armelor, soldaţilor, goţilor, lacrimile mele sunt armele mele, pentru că acestea sunt apărarea unui preot. Nu se cuvine, nu pot rezista în nici un alt fel; dar să fug şi să părăsesc Biserica, nu este calea mea; ca nu cumva cineva să presupună că am făcut astfel de frica unei anumite pedepse mai grele. Voi înşivă ştiţi că eu sunt obişnuit să arăt respect împăraţilor noştri, dar nu să le cedez, să mă ofer în mod liber spre pedeapsă, şi să nu mă tem de ceea ce este pregătit pentru mine.

 

3. Dacă măcar aş fi sigur că Biserica nu va fi predată niciodată ereticilor. Cu bucurie m-aş duce la palatul Împăratului, dacă aceasta s-ar potrivi cu slujba unui preot, şi astfel să ţin discuţia noastră mai degrabă în palat decât în biserică. Dar în consistoriu Cristos nu este obişnuit să fie acuzat ci să judece. Cine va nega faptul că cauza credinţei ar trebui susţinută în biserică? Dacă cineva are încredere lăsaţi-l să vină până aici; să nu caute judecata Împăratului, care deja îşi arată părtinirea lui, care dovedeşte în mod clar prin legea care este dată că el este împotriva credinţei; nici să nu caute aşteptata bunăvoinţă a anumitor oameni care vor să se împace bine cu amândouă părţile. Nu voi acţiona într-un astfel de fel încât să dau vre-o şansă de a face bani dintr-un rău făcut lui Cristos.

 

4. Soldaţii în jur, ciocnirea armelor cu care biserica este încercuită, nu alarmează credinţa mea, ci ei mă neliniştesc din a mă teme de faptul că în ţinerea mea aici voi aţi putea să întâmpinaţi un anumit pericol pentru vieţile voastre. Căci eu am învăţat până acum să nu mă tem, dar încep să mă tem mai mult pentru voi. Permiteţi-mi, vă implor, episcopul vostru să se întâlnească cu duşmanii săi. Noi avem un adversar care ne atacă, pentru că adversarul nostru „diavolul, ca un leu care răcneşte, caută pe cine să devoreze,”1 aşa cum a spus Apostolul. El a primit, fără îndoială, el a primit (noi nu suntem înşelaţi, ci avertizaţi de aceasta) puterea să ispitească în acest fel, ca nu cumva eu probabil prin rănile trupului meu să fiu îndepărtat de seriozitatea credinţei mele. Aţi citit cum diavolul l-a ispitit pe sfântul Iov în aceste multe feluri, şi cum în final el a căutat şi a obţinut puterea să încerce trupul său, pe care l-a acoperit cu bube.

 

5. Când mi s-a sugerat că ar trebui să renunţ la vasele Bisericii, am dat următorul răspuns: vor renunţa de bună voie la orice mi se cere din propria mea mea proprietate, fie că este moşia, sau casa, sau aurul, sau argintul - orice, de fapt, care este în puterea mea. Dar nu pot lua ceva din templul lui Dumnezeu; nici nu pot renunţa la ceea ce am primit pentru a păzi şi nu pentru a abandona aceasta. Făcând aceasta acţionez pentru binele Împăratului, căci nu ar fi nici drept pentru mine să renunţ, nici pentru el să primească. Să asculte el de cuvintele unui episcop care vorbeşte liber, şi dacă doreşte să facă ceea ce este bine pentru el însuşi, să înceteze să mai greşească lui Cristos.

 

6. Aceste cuvinte sunt pline de umilinţă, şi gândesc că duhul aceluia care este episcop trebuie să se arate faţă de Împăratul. Dar de vreme ce „lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui, ci de asemenea” (ceea ce este mai rău) „împotriva răutăţii spirituale din locurile înalte,”2 prin care ispititorul diavolul face lupta mai grea prin intermediul slujitorilor săi, şi gândeşte să mă încerce prin rănile cărnii mele. Cunosc, fraţii mei, că aceste răni pe care noi le primim de dragul lui Cristos nu sunt răni care distrug viaţa, ci mai degrabă o extind. Îngăduiţi, vă rog, să aibă loc lupta. Este pentru voi să fiţi spectatori. Reflectaţi dacă un oraş are un atlet, sau unul priceput în altă artă nobilă, este de dorit să-l aduceţi pentru un concurs. De ce refuzaţi să faceţi aceasta într-o chestiune mult mai importantă ceea ce obişnuiţi să doriţi în afaceri mai mici? El nu se teme nici de arme nici de barbarii care nu se tem de moarte, şi nu este prins de nici o plăcere a cărnii.

 

7. Şi într-adevăr dacă Domnul m-a rânduit pentru această luptă, degeaba aţi vegheat voi fără somn atât de multe nopţi şi zile. Voia lui Cristos se va împlini. Pentru că Domnul Isus este Atotputernic, aceasta este credinţa noastră: şi ceea ce vrea El să se facă se va împlini, şi nu este pentru noi să zădărnicim scopul său divin.

 

8. Aţi auzit ce s-a citit azi: Mântuitorul a poruncit ca mânzul unei măgăriţe să fie adus la El de către apostolii, şi le-au poruncit spunând, dacă cineva li s-a împotrivit: „Domnul are nevoie de el.”3 Ce dacă acum, de asemenea, El a poruncit ca mânzul unei măgăriţe, adică, mânzul acelui animal care este obişnuit să poarte o povară grea, aşa cum trebuie să facă omul, căruia i se spune: „Veniţi la Mine voi toţi cei trudiţi şi greu împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă; luaţi jugul Meu asupra voastră, pentru că este uşor;”4 ce dacă, spun eu, El a poruncit ca mânzul să fie adus la El acum, trimiţând acei apostoli, care, depunându-şi trupul, poartă asemănarea unor îngeri nevăzuţi de ochii noştri? Dacă se împotriveşte cineva, nu vor spune ei: Domnul are nevoie de el? Dacă, de exemplu, dragoste de această viaţă, sau carne şi sânge, sau contact sexual (pentru că probabil noi părem plăcuţi pentru unii), li s-ar împotrivi lor? Dar el care mă iubeşte aici, şi-ar arăta dragostea lui mult mai mult dacă mi-ar permite să devin martirul lui Cristos, căci „a pleca şi a fi cu Cristos este mult mai bine, deşi să locuiesc în trup este mai folositor pentru voi.”5 De aceea nu este nimic de ce să vă temeţi, iubiţi fraţi. Căci ştiu că orice aş putea suferi, voi suferi de dragul lui Cristos. Şi am citit că nu trebuie să mă tem de cei care pot ucide carnea.6 Şi am auzit pe Unul Care spune: „Cel care îşi pierde viaţa lui de dragul Meu o va găsi.”7

 

9. De aceea dacă Domnul vrea, cu siguranţă nimeni nu se va împotrivi. Şi dacă încă El întârzie lupta mea, de ce vă temeţi? Nu paza trupească ci providenţa Domnului este de obicei gardul în faţa slujitorului lui Cristos.

 

10. Eşti necăjit pentru că ai găsit uşile duble deschise, pe care un om orb în căutarea camerei lui se spune că le-a deschis. În aceasta înveţi că vigilenţa umană nu apără. Iată! Unul care şi-a pierdut darul vederii a pătruns prin toate apărările voastre, şi a scăpat să fie observat de gărzi. Dar Domnul nu şi-a pierdut8 garda milei Sale. Nu s-a descoperit de asemenea în urmă cu două zile, după cum vă amintiţi, că o anumită intrare în partea stângă a bazilicii era deschisă, despre care voi gândeaţi că a fost închisă şi asigurată? Oameni înarmaţi au încercuit bazilica, au încercat aceasta şi cealaltă intrare, dar ochii lor au fost orbiţi astfel că nu au putut vedea cea care era deschisă. După cum ştiţi bine aceea a fost deschisă multe nopţi. Atunci, încetaţi să mai fiţi neliniştiţi; căci va avea loc ceea ce porunceşte Cristos şi ceea ce este cel mai bun lucru.

 

11. Şi acum voi pune înaintea voastră exemple din Lege. Elisei a fost căutat de împăratul Siriei; a fost trimisă o armată ca să-l captureze; şi el a fost încercuit din toate părţile. Slujitorul lui a început să se teamă, căci el era un slujitor, adică, el nu avea o minte liberă, nici nu avea puteri libere de acţiune. Sfântul profet a căutat să deschidă ochii lui, şi a spus: „Priveşte şi vezi cu cât de mulţi sunt de partea noastră decât cei care sunt împotriva noastră.”9 Şi el a zărit, şi a văzut mii de îngeri. De aceea observaţi că cei care îi păzesc pe slujitorii lui Cristos sunt mai degrabă sunt cei care nu se văd decât cei care se văd. Dar dacă ei vă păzesc, ei fac aceasta ca răspuns la rugăciunile voastre: căci aţi citit că acei oameni, care l-au căutat pe Elisei, au intrat în Samaria, şi au venit la el pe care au dorit să-l ia. Nu doar că ei nu au putut să-l rănească, dar ei înşişi au fost feriţi la mijlocirea omului împotriva căruia ei au venit.

 

12. De asemenea, Aposl Petru ne dă un exemplu de un alt caz.10 Căci atunci când Irod l-a căutat şi l-a luat, el a fost băgat la închisoare. Pentru că slujitorul lui Dumnezeu nu a fugit, ci a stat ferm fără nici un gând de frică. Biserica s-a rugat pentru el, dar Apostolul a adormit în închisoare, o dovadă că el nu era înfricoşat. Un înger a fost trimis să-l trezească în timp ce dormea, prin care Petru a fost condus afară din închisoare, şi a scăpat de moarte pentru un timp.

 

13. Şi din nou după aceea, Petru, când l-a învins pe Simon, prin semănarea doctrinei lui Dumnezeu printre oameni, şi în învăţarea castităţii, a stârnit minţile neamurilor. Şi când aceştia l-au căutat, creştinii l-au implorat ca el să se retragă pentru o scurtă vreme. Şi deşi el a dorit să sufere, totuşi a fost mişcat la vederea oamenilor care se rugau, pentru că ei i-au cerut să se salveze pe sine pentru instruirea şi întărirea oamenilor săi. Este nevoie să spun mai mult? Noaptea, el se porneşte să plece din oraş, şi văzându-l pe Cristos venind să-l întâlnească la poartă, şi intrând în oraş, spune: Doamne, unde Te duci? Cristos răspunde: Vin să fiu răstignit din nou. Petru a înţeles răspunsul divin a se referi la propria lui cruce, pentru că Cristos nu putea fi răstignit a doua oară, pentru că El s-a dezbrăcat de carne prin patimile morţii prin care El a trecut; de vreme ce: „În faptul că El a murit, El a murit pentru păcat o dată, dar în faptul că El trăieşte, El trăieşte pentru Dumnezeu.”11 Astfel Petru a înţeles că Cristos urma să fie răstignit din nou în persoana slujitorului Său. De aceea el s-a întors de bună voie; şi când creştinii l-au chestionat, le-a spus răspunsul. El a fost imediat prins, şi l-a glorificat pe Domnul Isus prin crucea lui.

 

14. Atunci, vedeţi, că Cristos doreşte să sufere în slujitorii Săi. Şi ce dacă El spune acestui slujitor, „Vreau ca el să întârzie, tu urmează-Mă,”12 şi doreşte să guste din rodul acestui pom? Pentru că dacă mâncarea Lui era să facă voia Tatălui Său,13 şi tot astfel, mâncarea Lui este să ia parte la suferinţele noastre. Pentru a lua un exemplu de la Domnul Însuşi, nu a suferit El când a vrut, şi nu a fost găsit când a fost căutat? Dar când ora pătimirii Lui încă nu venise, El a trecut prin mijlocul celor care L-au căutat,14 şi deşi ei L-au văzut ei nu L-au putut prinde. Aceasta ne arată clar că atunci când Domnul vrea, fiecare este găsit şi luat, dar pentru că nu este timpul potrivit, el nu este ţinut, deşi el întâlneşte ochii celor care îl caută.

 

15. Şi eu însumi nu m-am dus zilnic să fac vizite, sau nu m-am dus la mormintele martirilor? Nu am trecut pe lângă palatul regal deopotrivă la venire şi la întoarcere? Totuşi nici unul nu a pus mâna pe mine, deşi ei au avut intenţia să mă dea afară, după cum au făcut aceasta ulterior, spunând, Părăseşte oraşul, şi mergi unde vrei. Am fost, am mărturisit, căutând un lucru măreţ, fie sabia fie focul pentru Numele lui Cristos, totuşi ei mi-au oferit lucruri plăcute în loc de suferinţe; dar atletul lui Cristos nu are nevoie de lucruri plăcute ci suferinţe. Atunci, să nu vă tulbure nimeni, pentru că au oferit o trăsură,15 sau datorită cuvintelor lor dure, după cum el le gândeşte, au fost rostite de Auxentius, care se numeşte pe sine episcop.

 

16. Mulţi au afirmat că asasinii au fost trimişi, că pedeapsa cu moartea a fost decretată împotriva mea. Nu mi-e frică de toate acestea, nici nu voi părăsi poziţia mea de aici. Dacă voi merge, când nu este nici un duh care nu este umplut de gemete şi lacrimi, când în toate Bisericile Catolice episcopii sunt excluşi, sau dacă se împotrivesc, sunt daţi săbiei, şi fiecare senator care nu ascultă de decret este exilat. Şi aceste lucruri au fost scrise de mână şi vorbite de gura unui episcop care, ca să se poată arăta ca fiind cel mai învăţat, nu a omis o avertizare străveche. Căci citim în profet că el a văzut o seceră zburătoare.16 Auxentius, pentru a imita aceasta, a trimis o sabie zburătoare în toate oraşele. Dar Satan, de asemenea, se transformă într-un înger de lumină,17 şi imită puterea sa pentru a face rău.

 

17. Tu, Doamne Isuse, ai răscumpărat lumea într-un moment al timpului: va înjunghia Auxentius într-o clipă, atât cât poate, atât de mulţi oameni, unii prin sabie, alţii prin sacrilegiu? El caută bazilica mea cu buze sângeroase şi mâini însângerate. Capitolul de azi îi răspunde lui bine: „Dar celor răi Dumnezeu le spune: Pentru ce tu declari dreptatea Mea?”18 Adică, nu există nici o unire între pace şi nebunie, nu există nici o unire între Cristos şi Belial.19 Vă amintiţi de asemenea că citim azi despre Nabot, un om sfânt care avea propria lui vie, fiind îndemnat la cererea regelui să renunţe la ea. Când regele a spus că după ce scoate din rădăcină via intenţiona să planteze zarzavaturi, el i-a răspuns: „Să mă ferească Dumnezeu să renunţ la moştenirea părinţilor mei.”20 Regele a fost întristat, pentru că ceea ce aparţinea pe drept altuia i-a fost refuzat pe motive corecte, dar a fost obţinut pe nedrept prin intermediul unei femei. Nabot şi-a apărat via lui cu propriul său sânge. Şi dacă el n-a renunţat la via lui, să renunţăm noi la Biserica lui Cristos?

 

18. Atunci răspunsul pe care l-am dat a fost încăpăţânat? Căci atunci când am fost chemat am spus: Să mă ferească Dumnezeu să renunţ la moştenirea lui Cristos. Dacă Nabot nu a renunţat la moştenirea părinţilor lui, să renunţ eu la moştenirea lui Cristos? Şi am adăugat mai departe: Să mă ferească Dumnezeu să renunţ la moştenirea părinţilor mei, adică, moştenirea lui Dionysius, care a murit în exil din cauza credinţei; moştenirea Confesorului Eustorgius, moştenirea lui Mysocles şi a tuturor episcopilor credincioşi din zilele trecute. Am răspuns cum ar trebui să răspundă un episcop: Regele să acţioneze cum ar trebui să acţioneze un rege. El trebuie mai degrabă să-mi ia viaţa decât să-mi ia credinţa.

 

19. Dar faţă de cine voi ceda? Lecţia de azi din Evanghelie trebuie să ne înveţe ce se cere şi de cine se cere. Aţi auzit că atunci când Cristos21 a stat pe mânzul unei măgăriţe, copiii au strigat tare, şi iudeii au fost iritaţi. Ei au vorbit mult cu Domnul Isus, poruncindu-I să-i facă să tacă. El a răspuns: „Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga.”22 Apoi la intrarea în templu, El i-a dat afară pe schimbătorii de bani, şi mesele, şi pe cei care vindeau porumbei în templul lui Dumnezeu. Acel pasaj a fost citit fără nici un aranjament al meu, ci din întâmplare; dar este bine potrivit pentru timpul actual. Laudele către Cristos sunt mereu biciuri pentru cei necredincioşi. Şi acum când Cristos este lăudat, ereticii spun că rebeliunea este stârnită. Ereticii spun că moartea este pregătită pentru ei, şi cu adevărat ei îşi au moartea în laudele faţă de Cristos. Căci acum ei pot suporta laudele Lui, a cărui slăbiciuni ei le susţin. Şi astfel, azi, când Cristos este lăudat, nebunia Arianilor este biciuită.

 

20. Gadarenii nu au putut suporta prezenţa lui Cristos;23 aceştia, mai răi decât Gadarenii, nu pot suporta laudele lui Cristos. Ei văd băieţii cântând despre slava lui Cristos, căci este scris: „Tu ai scos laude din gura bebeluşilor şi a celor care sug la ţâţă.”24 Ei batjocoresc vârsta lor plăpândă, atât de plină de credinţă, şi spun: „Iată, de ce strigă ei?” Dar Cristos le răspunde: „Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga,”25 adică, cei mai puternici vor striga, deopotrivă tinerii şi cei mai maturi vor striga, şi bătrânii vor striga; aceste pietre acum ferm aşezate pe piatra despre care este scris: „Piatra pe care zidarii au respins-o a ajuns piatra din capul unghiului.”26

 

21. Apoi, invitat de aceste laude, Cristos intră în templu,27 şi ia biciul Lui şi îi scoate afară din templu pe schimbătorii de bani. Căci el nu permite sclavilor banilor să fie în templul Său, nici nu îi îngăduie să fie acolo pe aceia care vând scaune. Ce sunt scaunele dacă nu onoruri? Ce sunt porumbeii dacă nu minţi sau suflete simple care urmează o credinţă pură şi clară? Atunci, să aduc eu în templu pe cei pe care Cristos îi dă afară? Căci el care vinde demnităţi şi onoruri va fi obligat să iasă afară. El care doreşte să vândă minţile simple ale celor credincioşi va fi obligat să iasă afară.

 

22. De aceea, Auxentius este dat afară. Mercurius este înlăturat. Ameniţarea este una, numele sunt două! Ca nimeni să nu poată cunoaşte cine a fost, el şi-a schimbat numele ca să fie numit Auxentius, pentru că a existat aici un episcop Arian, numit Auxentius. El a făcut aceasta pentru a-i înşela pe oameni peste cine celălalt avea putere. El şi-a schimbat numele, dar nu şi-a schimbat falsitatea. El se dezbracă de lup, totuşi din nou se îmbracă în lup. Nu l-a ajutat cu nimic faptul că şi-a schimbat numele; orice se întâmplă el este cunoscut. El este numit după un nume în părţile din Scythia, el este chemat cu alt nume aici. El are un nume pentru fiecare ţară în care trăieşte. El are deja două nume, şi dacă ar fi să meargă în altă parte decât aici, el ar avea un al treilea nume. Căci cum va suporta să păstreze un nume ca o dovadă pentru o astfel de răutate? El a făcut mai puţin în Scythia, şi a fost atât de ruşinat încât şi-a schimbat numele. Aici el a îndrăznit să facă lucruri mai rele, şi va fi el gata să fie trădat de numele său oriunde merge? Îşi va scrie el garanţia morţii a atât de mulţi oameni cu propria lui mână, şi totuşi să fie în stare să fie nezguduit în mintea lui?

 

23. Domnul Isus i-a dat afară pe câţiva din templul Său, dar Auxentius nu a mai lăsat pe nimeni. Isus cu un bici i-a scos afară din templul Său, Auxentius cu o sabie; Isus cu un bici, Mercurius cu un topor. Domnul sfânt îi dă afară pe profanatori cu un bici; omul hulitor urmăreşte cele sfinte cu o sabie. Despre el aţi spus bine azi: Lăsaţi-l să-şi ia legile cu el. El le va lua, deşi este refractar; el va lua cu sine conştiinţa lui, deşi nu ia nici o scriere; va lua cu sine sufletul lui înscris cu sânge deşi el nu va lua o scrisoare înscrisă cu cerneală. Este scris: „Iuda, păcatul tău este scris cu un stilou de fier şi cu punctul unui diamant, şi este gravat pe inima ta,”28 adică, este scris acolo, de unde a venit.

 

24. Îndrăzneşte el, un om plin de sânge şi de crimă, să mă menţioneze într-o discuţie? El care gândeşte că cei pe care el nu i-a putut duce pe o cale greşită prin cuvintele sale trebuie să fie junghiaţi cu sabia, dând legi sângeroase cu gura lui, scriindu-le cu mâna lui, şi gândind că legea poate ordona credinţa pe care o susţine un om. El n-a auzit ceea ce s-a citit azi: „Că un om nu este îndreptăţit prin faptele legii,”29 sau „Eu, prin lege, sunt mort faţă de lege, pentru ca să trăiesc pentru Dumnezeu,”30 adică, prin legea spirituală el este mort faţă de interpretările carnale ale legii. Şi noi, prin legea Domnului nostru Isus Cristos, suntem morţi faţă de această lege, care permite astfel de decrete perfide. Legea nu a adunat Biserica împreună, ci credinţa lui Cristos. Pentru că legea nu este prin credinţă, ci „omul drept trăieşte prin credinţă.”31 De aceea, credinţa, nu legea, îl face pe un om drept, pentru că justiţia nu este prin lege, ci prin credinţa lui Cristos. Dar el care aruncă de o parte credinţa şi susţine pretenţiil legii, poartă mărturie că el însuşi este nedrept; pentru că omul drept trăieşte prin credinţă.

 

25. Atunci, va urma cineva această lege, prin care Consiliul din Arminum este confirmat, în care s-a spus despre Cristos că este o creatură. Dar ei spun: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, făcut dintr-o femeie, făcut sub lege.”32 Şi astfel ei spun „făcut,” adică, „creat.” Nu consideră ei aceste cuvinte pe care le-au adus înainte, că se spune despre Cristos să a fost făcut, dar dintr-o femeie; adică, El a fost „făcut” în ce priveşte naşterea Lui dintr-o Fecioară, El care a fost născut din Tatăl în ce priveşte naşterea Lui divină? De asemenea au citit ei azi, „că Cristos ne-a răscumpărat de blestemul legii, fiind făcut un blestem pentru noi”?33 A fost Cristos un blestem în Divinitatea Lui? Dar de ce este El numit un blestem de Apostolul care ne spune, afirmând că este scris: „Blestemat este oricine este atârnat pe un lemn,”34 adică, El Care în trupul lui a purtat carnea noastră, în trupul Lui a purtat neputinţele şi blestemele noastre, ca El să le poată crucifica; căci El Însuşi nu a fost blestemat, ci a fost blestemat în tine. Astfel este scris în altă parte: „Cel care nu a cunoscut nici un păcat, dar a fost făcut păcat pentru noi, pentru că El a purtat păcatele noastre,35 pentru ca să le poată distruge prin Sacramentul Pătimirii Lui.”

 

26. Aceste chestiuni, fraţii mei, le-aş discuta mai pe deplin cu el în prezenţa voastră; dar ştiind că voi nu sunteţi ignoranţi faţă de credinţă, el a evitat un proces înaintea voastră, şi a ales câţiva patru sau cinci păgâni să-l reprezinte, dacă a ales pe cineva, care aş dori să fie prezenţi în compania voastră, nu să îi judec cu privire la Cristos, ci să aud maiestatea lui Cristos. Totuşi, ei deja şi-au dat decizia cu privire la Auxentius, căruia ei nu-i dau nici o crezare deoarece el a pledat înaintea lor zi după zi. Ce poate fi mai mult decât o condamnare a lui decât faptul că, fără un adversar a fost înfrânt înaintea judecătorilor lui? Astfel acum avem de asemenea opinia lor împotriva lui Auxentius.

 

27. Şi faptul că el a ales păgâni este drept să fie condamnat; căci el a desconsiderat porunca Apostolului, unde el spune: „Îndrăzneşte careva dintre voi, având o chestiune împotriva altuia, să meargă la lege înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?”36 Şi mai jos el spune: „Este aşa, că nu este nici un înţelept printre voi, care poate să judece între păgâni? Dar frate merge la lege cu frate, şi aceasta înaintea celor necredincioşi.”37 Vedeţi voi, atunci, că ceea ce el a introdus este împotriva autorităţii Apostolului. Atunci, decideţi voi dacă să-l urmăm pe Auxentius sau pe Pavel ca stăpân al nostru.

 

28. Dar de ce să vorbim de Apostol, când Domnul Însuşi strigă prin profetul: „Ascultaţi de Mine, poporul Meu, voi care cunoaşteţi judecata, în a căror inimă este legea Mea.”38 Dumnezeu spune: „Ascultaţi de Mine, poporul Meu, voi care cunoaşteţi judecata.” Auxentius spune: Voi nu cunoaşteţi judecata. Vedeţi voi cum îl condamnă el pe Dumnezeu în voi, care respinge vocea glasului ceresc: „Ascultaţi de Mine, poporul Meu,” spune Domnul. El nu spune, „Ascultaţi, voi Neamurilor,” nici nu spune, „Ascultaţi, voi Evrei.” Căci cei care au fost oamenii Domnului acum au devenit oameni ai erorii, şi ei care au fost oameni ai erorii au început să fie oamenii lui Dumnezeu; pentru că ei au crezut în Cristos. Că oamenii care judecă, în a căror inimă este legea divină, nu cea umană, nu legea care este scrisă cu cerneală, ci în duhul Dumnezeului cel viu;39 nu pusă pe hârtie, ci ştampilată pe inimă. Atunci cine, vă face un rău, el care refuză, sau el care alege să fie ascultat de voi?

 

29. Hemmed în toate părţile, se îndreaptă spre voile părinţilor săi. El vrea să stârnească rea-voinţa din partea Regelui, spunând că un tânăr, un catehumen ignorant faţă de scrierile sacre, trebuie să fie judecat, şi să fie judecat în consistoriu. Deşi anul trecut când am fost trimis să merg la palat, când în prezenţa oamenilor şefi chestiunea a fost discutată înaintea consistoriului, când Regele a dorit să confişte bazilica, am fost intimidat atunci în faţa curţii regale, şi nu am arătat fermitatea pe care trebuie să o arate un episcop, sau am plecat cu pretenţii micşorate. Nu îşi amintesc ei că oamenii, când au aflat că eu m-am dus la palat, s-au grăbit atât încât ei nu au putut rezista forţei lor; şi toţi s-au oferit pe ei înşişi la moarte pentru credinţa lui Cristos când un ofiţer militar a venit cu nişte trupe uşoare pentru a dispersa mulţimea? Nu mi s-a cerut să calmez oamenii cu un discurs lung? Nu am garantat prin cuvântul meu că nimeni nu va invada bazilica bisericii? Şi deşi serviciile mele au fost solicitate pentru a face un act de bunătate, totuşi faptul că oamenii au venit la palat a fost folosit pentru a produce o rea-voinţă faţă de mine. Ei vor să mă aducă la aceasta din nou acum.

 

30. Am rechemat oamenii, şi totuşi nu am scăpat de rea-voinţa lor, care rea-voinţă, totuşi, mă gândesc că noi mai degrabă ar trebui să o provocăm decât să ne temem de ea. Căci de ce ar trebui să ne temem pentru Numele lui Cristos? Decât dacă întâmplător ar trebui să fiu necăjit pentru că ei spun: „Nu trebuie Regele să aibă o bazilică, la care să meargă, şi Ambrose vrea să aibă mai multă putere decât Regele, şi astfel refuză Regelui oportunitatea de a merge la biserică?” Când ei spun aceasta, ei doresc să prindă cuvintele mele, aşa cum au făcut evreii când l-au acuzat pe Cristos cu cuvinte viclene, spunând: „Stăpâne, este legal să dăm tribut Cezarului sau nu?”40 Este totdeauna rea-voinţa stârnită împotriva slujitorilor lui Dumnezeu pe seama lui Cezar, şi oare păgânismul se foloseşte de aceasta cu viziunea de a porni o bârfă, pentru a se adăposti sub numele imperial? Şi pot să spună ei că nu împărtăşesc sacrilegiul cu cei a căror sfat îl urmează?

 

31. Vedeţi cu cât mai răi decât Evreii sunt Arianii. Ei au întrebat dacă El a gândit că dreptul de tribut ar trebui dat lui Cezar; aceştia vor să dea lui Cezar dreptul Bisericii. Dar după cum aceşti necredincioşi îşi urmează autorul lor, tot astfel lăsaţi-ne să răspundem cum Domnul şi Autorul nostru ne-a învăţat. Căci Isus văzând răutatea evreilor le-a spus: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un ban. Când ei i l-au dat, El a răspuns: „A cui imagine şi scris îl are?”41 Ei i-au răspuns şi au zis: ale Cezarului. Şi Isus le-a spus: „Daţi Cezarului lucrurile care sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu.”42 Tot astfel, eu le spun celor care mi se opun: Arătaţi-mi un ban. Isus vede banul Cezarului şi spune: Daţi Cezarului lucrurile care sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. Pot ei în capturarea bazilicilor bisericii să ofere banul Cezarului?

 

32. Dar în biserică eu cunosc doar o Imagine, anume Imaginea Dumnezeului nevăzut, despre care Dumnezeu a spus: „Să facem om după Chipul şi Asemănarea Noastră;”43 acea Imagine despre Care este scris, că Cristos este Strălucirea slavei Sale şi Imaginea Persoanei Sale.44 În acea Imagine eu îl percep pe Tatăl, după cum a spus Domnul Isus Însuşi: „Cel care M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.”45 Pentru că această Imagine nu este separată de Tatăl, care într-adevăr m-a învăţat unitatea Trinităţii, spunând: „Eu şi Tatăl Meu suntem Una,”46 şi din nou: „Toate lucrurile pe care le are Tatăl sunt ale Mele.”47 De asemenea despre Duhul Sfânt, spunând că Duhul este al lui Cristos, şi a fost primit de la Cristos, după cum este scris: „El va primi de la Mine, şi vă va declara aceasta vouă.”48

 

33. Atunci, cum de nu am răspuns suficient de smeriţi? Dacă el cere tribut, noi nu îl refuzăm. Pământurile Bisericii plătesc tribut. Dacă Regele vrea pământuri, el are puterea să le pretindă, nici unul dintre noi nu se va amesteca. Contribuţiile oamenilor sunt destul de suficiente pentru cei săraci. Nu stârniţi rea-voinţa în chestiunea pământurilor. Lăsaţi-i să le ia dacă este voinţa Regelui. Eu nu le dau, dar nu le refuz. Ei cer aur. Pot să spun: Argint şi aur nu cer. Dar ei stârnesc rea-voinţa pentru că aurul este cheltuit. Nu mă tem de o astfel de rea-voinţă. Am subordonaţi. Subordonaţii mei sunt săracii lui Cristos. Eu ştiu cum să colectez această comoară. În aceasta ei m-ar putea acuza cu acest delict, că am cheltuit banii pe săracul de mine şi dacă ei acuză că eu caut să mă apăr în mâinile lor, nu neg aceasta; ba chiar o solicit. Am apărarea mea, dar aceasta constă în rugăciunile săracilor. Orbul şi ologul, slabul şi bătrânul, sunt mai puternici decât războinicii curajoşi. În final, darurile către săraci îl îndatorează pe Dumnezeu faţă de noi, pentru că este scris: „Cel care dă săracilor, împrumută pe Dumnezeu.”49 Gărzile de luptători adesea nu merită harul divin.

 

34. Ei declară de asemenea că oamenii au fost rătăciţi de tensiunile imnurilor mele.50 Cu siguranţă nu neg aceasta. Aceasta este o tensiune măreaţă, şi nu există nimic mai puternic decât aceasta. Căci ce are mai multă putere decât mărturisirea Trinităţii care este zilnic sărbătorită prin gura întregului popor? Toţi întrecându-se unul cu altul în mărturisirea credinţei, şi cunoscând cum să laude în vers pe Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Astfel ei toţi au devenit învăţători, care de-abia ar putea fi ucenici.

 

35. Ce ar putea arăta o ascultare mai mare decât că noi ar trebui să urmăm exemplul lui Cristos, „Care fiind găsit la înfăţişare ca un om, S-a smerit şi a devenit ascultător chiar până la moarte?”51 Astfel El ne-a eliberat pe toţi prin ascultarea Lui. „Căci după cum prin neascultarea unui om mulţi au devenit păcătoşi, tot aşa prin ascultarea Unuia mulţi vor fi făcuţi drepţi.”52 Atunci, dacă El a fost ascultător, fie ca ei să primească regula ascultării: faţă de care ne lipim, spunând celor care stârnesc rea-voinţa împotriva noastră de partea Regelui: Noi plătim Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Tributul este datorat Cezarului, nu negăm aceasta. Biserica aparţine lui Dumnezeu, de aceea aceasta nu ar trebui să fie atribuită Cezarului. Pentru că templul lui Dumnezeu nu poate fi pe drept al Cezarului.

 

36. Faptul că aceasta este spus cu simţire respectuasă pentru Rege, nimeni nu poate nega. Căci ce este mai plin de respect decât faptul că Regele trebuie să fie numit fiul Bisericii. După cum este spus, este spus fără păcat, de vreme ce este spus cu favoare divină. Pentru că Regele este în Biserică, nu mai presus de ea. Pentru că un rege bun caută ajutorul Bisericii şi nu îl refuză. După cum spun aceasta cu toată umilinţa, tot astfel afirm aceasta cu fermitate. Unii ne ameninţă cu focul, sabia, exilul; noi am învăţat ca slujitori ai lui Cristos să nu ne temem. Pentru cei care nu au nici o frică, nimic nu este vre-odată o cauză serioasă de a se înspăimânta. Astfel de asemenea este scris: „Loviturile lor au devenit săgeţi de copii.”53

 

37. Un răspuns suficient, atunci, pare că a fost dat la sugestia lor. Acum eu îi întreb, ce a întrebat Mântuitorul: „Botezul lui Ioan, a fost din cer sau de la oameni?”54 Evreii nu au putut să-i răspundă. Dacă evreii nu au făcut un nimic din botezul lui Ioan, Auxentius face nimic din botezul lui Cristos? Pentru că acela nu este un botez al oamenilor, ci din cer, pe care îngerul mare sfătuitor55 ni l-a adus, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi faţă de Dumnezeu. Atunci, de ce susţine Auxentius că cei credincioşi trebuie rebotezaţi, când ei au fost botezaţi în numele Trinităţii, când Apostolul spune: „O credinţă, un botez”?56 Şi pentru ce spune el că el este duşmanul omului, nu al lui Cristos, căutând să dispreţuiască sfatul lui Dumnezeu şi condamnă botezul pe care Cristos ni l-a acordat pentru a ne răscumpăra de păcatele noastre.

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate