Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada - Apologet Baptist

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

horizontal rule

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

 

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

horizontal rule

 

Articolele din acest număr:

 

Montanismul - informaţii generale [pagina 1]

[click aici...]

Neo-Montanismul [pagina 1]

[click aici...]

Montanismul [pagina 2]

[click aici...]

Montanus [pagina 2]

[click aici...]

horizontal rule

Montanismul

Informaţii generale

Montanismul a fost o mişcare creştină apocaliptică care a apărut în secolul al doilea. Şi-a luat numele de la Montanus, un frigian care, la scurt timp după botezul lui ca şi creştin (156 sau 172 AD), susţinea că a primit o revelaţie de la Sfântul Duh pentru a face ceea ce el, ca profet reprezentativ al Duhului, ar fi condus biserica creştină spre stadiul ei final.

Ajutat de două femei, Maximilla şi Priscilla (ori Prisca), Montanus a întemeiat o sectă de entuziaşti care propovăduiau sfârşitul iminent al lumii, moralitatea austeră şi o severă disciplină de penitenţă. Ei interziceau căsătoria repetată, negau natura divină a bisericii şi refuzau iertarea păcatelor pe care persoanele le comiteau după botez. Montanus a chemat la o împuţinare a ierarhiei bisericeşti şi la o proorocire mai plină de har. El privea o viaţă de izolare şi contemplare a lumii ca pe singurul ideal creştin adevărat.

Montaniştii par să fi căutat reînnoirea bisericii din interior printr-o renaştere a entuziasmului religios care a marcat începuturile creştinismului. De prin secolul al III-lea, însă, ei au înfiinţat comunităţi separate în care femeile şi bărbaţii erau îngăduiţi întru presbiteriat  şi episcopat. Tertullian a devenit unul dintre aderenţii acestei mişcări.

Ca mişcare duhovnicească şi carismatică, montanismul a reprezentat o ameninţare la adresa ierarhiei bisericeşti. În pofida unei serii de condamnări şi a continuei opoziţii din partea scriitorilor creştini ortodocşi, totuşi, montanismul nu a dispărut până prin secolul al VI-lea.

Agnes Cunningham

Bibliografie
J Pelikan, The Emergence of the Catholic Tradition (1971); H Von Campenhausen, Ecclesiastical Authority and Spiritual Power (1969).

horizontal rule

Montanismul

Informaţii pe larg

Montanismul a fost o mişcare profetică apărută în Frigia, în Asia Mică Romană (Turcia) prin 172. A atras un număr mare de adepţi, îndeosebi în Răsărit, dar şi-a câştigat cel mai distins adept în Tertullian. După o perioadă de nesiguranţă, în special în Roma, a fost condamnat de sinoadele episcopilor în Asia şi pretutindeni. O sectă a mai subzistat în Frigia pentru câteva secole.

Principalele asociate ale lui Montanus, care erau recent convertite şi nu oficiaseră în biserică, erau profetesele Prisca (Priscilla) şi Maximilla. Ceea ce ei numeau "Noua Profeţie" era de fapt o chemare la pregătire pentru întoarcerea lui Hristos prin auzirea vocii lui Paraclete glăsuind, adesea la persoana întâi, prin profeticii săi purtători de cuvânt. Ei susţineau că urmează linia profeţiei creştine bine dovedită, în Asia, de Ioan în Apocalipsul, dar maniera lor extatică de exprimare a fost (cu falsitate) pretinsă să decurgă contra tradiţiei israelite şi a profeţiei creştine. Ei şi-au atras şi ostilitatea liderilor bisericii prin evidenţierea neobişnuită a femeilor, o cutezanţă care putea atrage martiriul, predicţiile lor pline de convingere asupra sfârşitului iminent (dovedit cu timpul a fi fals prin neîndeplinirea lui), sfinţirea unor obscure sate frigiene precum Pepuza ca fiind vestitori ai noului Ierusalim, precum şi ascetismul lor aspru care întrerupea căsătorii, prelungea postirea, şi îngăduia doar o dietă severă (xerofagie). Nimic strict eretic nu poate fi imputat montanismului. Orice legătură cu monarhianismul a fost întâmplătoare.

Deşi nici unul dintre oponenţii catolici nu s-a îndoit de constanţa profeţiei în cadrul bisericii, montanismul a erupt într-o vreme când consolidarea ordinii catolice şi conformării la tradiţia apostolică îi preocupa pe episcopi. Pretenţiile extravagante ale profeţilor, de vreme ce nu intenţionau să înlocuiască Noul Testament al Scripturii creştine, erau făcute pentru a ameninţa deopotrivă autoritatea episcopală şi pe cea scripturală. Recunoaşterea lui Paraclete în Noua Profeţie era borna lor de autenticitate.

Tertullian, a cărui rigoare religioasă a evoluat firesc către Noua Profeţie, a neglijat unele trăsături mai excentrice ale mişcării frigiene, punând accentul pe dezvoltarea eticii insuflată de Sfântul Duh întru împlinirea făgăduielilor lui Hristos în Ioan 14 - 16. "Marile lucruri" ce trebuiau să vină de la Paraclete erau standarde mai drastice de disciplină cerute de creştinii duhovnici, precum negarea unei a doua căsătorii a văduvilor sau iertarea, după botez, pentru păcatele grave. Contemporana lor, africana (din Cartagina) Perpetua a pătimit în urma unor întâmplări similare, îndeosebi martiriul fără teamă, ca dovadă a graţiei divine îmbelşugate a Sfântului Duh, pecetluită pentru ultimele zile. După cum şi Tertullian a spus, dacă ingeniozitatea diavolului creşte zilnic, de ce ar înceta lucrarea lui Dumnezeu să avanseze spre noi culmi? Noua Profeţie se pare că a pretins pentru sine un loc special în istoria mântuirii.

D F Wright
(Elwell Evangelical Dictionary)

Bibliografie
H von Campenhausen, Autoritatea ecleziastică şi puterea duhovnicească a Bisericii din primele trei secole, şi Formarea Bibliei creştine; D Powell, "Tertullianişti şi Catafrigieni," VC 29; D F Wright, "De ce au fost condamnaţi montaniştii?" Them 2.

horizontal rule

Neo-montanismul
[1901-prezent]
Istoria penticostală recentă şi rădăcinile
Penticostalismul este erezia antică a montanismului renăscută
Vezi: Montanismul: erezie din secolul al doilea  

Rădăcinile de început: 1830

Edward Irving

  1. În lumea vestică, penticostalismul îşi are în general rădăcinile în învăţăturile şi faptele lui Edward Irving, un prelat prezbiter din Scoţia, la începutul anilor 1800. După studierea Cărţii Faptelor Apostolilor, el a început să predice că ceea ce biserica timpurie a trăit trebuia să fie normativ pentru biserica din zilele sale. El a fost excomunicat din Biserica Prezbiteriană din cauza doctrinelor sale cristologice eretice. (Strachan, George, The Pentecostal Theology of Edward Irving – Teologia penticostală a lui Edward Irwing, Hendrickson Publishers, 1973, pg. 13)
  2. Pe 28 martie 1830, o domnişoară Mary Campbell a început să vorbească în alte limbi şi să pretindă că a fost vindecată în mod divin. Anul următor, pe 30 octombrie 1831, sora ei, d-ra Cardale a început şi ea să vorbească în alte limbi şi să proorocească.
  3. Edward Irving şi-a format propria biserică, numită Biserica Catolică Apostolică  şi curând el a hirotonisit pe primii ei 12 apostoli, pe 7 noiembrie 1832. "El a mai expus şi o învăţătură detaliată despre harurile Sfântului Duh şi a dat întregii sale teologii un caracter de urgenţă prin aşteptările sale privind o iminentă a doua sosire a Domnului. (Strachan, George, The Pentecostal Theology of Edward Irving, Hendrickson Publishers, 1973, pg. 18) A murit la scurt timp după aceea, dar mişcarea pe care a început-o a devenit cunoscută ca "irvingiţii."
  4. Edward Irving este considerat printre primii neo-montanişti adevăraţi, datorită credinţelor sale în:
bulletRemiterea darurilor hărăzite, inclusiv proorocirea
bulletNesupunerea lui în a recunoaşte autoritatea Bisericii privind credinţele sale
bulletAprobarea femeilor în preoţie (ca şi coincidenţă, femeile au fost primele care au profeţit în această mişcare)
bulletCredinţa sa în imediata întoarcere a lui Hristos, ceea ce are o puternică conotaţie escatologică.

Rădăcini moderne: Apostazia din 1901

II. John Alexander Dowie

  1. Ca şi Irving, Dowie a fost un prelat din aceeaşi zonă. A fost iniţial pastor de congregaţie, ulterior părăsindu-şi cultul şi formând unul propriu, numit "Biserica Catolică Creştină." (Burgess, McGee, Alexander, Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements, Dicţionarul mişcărilor penticostale şi carismatice Zondervan Publishing House, 1988, pg. 249)
  2. În 1901 a început construirea unui oraş al echităţii în afara oraşului Chicago, pe care l-a numit Zion.
  3. El credea că este primul apostol revenit în sânul Bisericii, iar mai târziu a ajuns să creadă că este proorocul Ilie, restauratorul, trimis pentru a deschide calea întoarcerii lui Hristos, care credea el că este iminentă.
  4. Propovăduia că Biserica va fi pe deplin întoarsă la autoritatea şi puterea apostolică.
  5. Crezurile sale, cuplate cu cele ale lui Edward Irving, formează platforma de iniţiere a răspândirii rapide a credinţelor neo-montaniste, care în curând vor fi lansate pe plan global.

III. Misiunea Azusa Street

  1. William Seymour a fost învăţat despre primirea botezului prin Sfântul Duh, (adică, de ex., darul de a vorbi în alte limbi) de către Charles Fox Parham, în Kansas.
  2. Parham avea o mică şcoală biblică în care propovăduia nevoia restaurării creştinismului Noului Testament bazat pe modelul arătat în cartea Faptelor Apostolilor.
  3. În 1901, o femeie numită Agnes Ozman a fost prima penticostală vorbitoare de limbi pe care nu le învăţase înregistrată în istoria Bisericii Americane, iar William Seymour a primit botezul la un moment dat în şcoala biblică a lui Parham.
  4. Seymour a plecat în Los Angeles şi a început să predice despre botezul de la Sfântul Duh într-un hambar-depozit din strada Azusa.
Ce au spus martorii oculari despre Misiunea Azusa Street
Toţi aceşti oameni sunt scolastici respectabili ai Bibliei
G. Campbell Morgan a descris activităţile din Azusa Street ca "ultima vomă a Satanei." ("From Holy Laughter to Holy Fire"-”De la Sfintele Râsete la Sfântul Foc” de Michael L. Brown, pag. 197&198)
R.A. Torrey declara că această nouă mişcare penticostală era "evident nu a lui Dumnezeu, şi întemeiată de un sodomit." ("From Holy Laughter to Holy Fire" de Michael L. Brown, pag. 197&198)
H. A. Ironside a spus în 1912 A.D. că ambele mişcări, a sfinţeniei şi penticostală, erau "dezgustătoare. . .amăgitoare şi nebuneşti." ... "un pandemonium al unor etalări demne de balamuc ori o adunare de dervişi urlători," cauzând un "vacarm asurzitor de sminteală şi  necredinţă." ("From Holy Laughter to Holy Fire" de Michael L. Brown, pag. 197&198)
W.B. Godbey spunea despre participanţii din Azusa Street, afirmând că mişcarea era rezultatul spiritismului. "Predicatorii Satanei, escroci, necromanţi, vrăjitori, magicieni şi tot soiul de milogi," ("From Holy Laughter to Holy Fire" de Michael L. Brown, pag. 197&198)
Clarence Larkin "Dar comportarea acelor posedaţi, căzuţi la pământ şi crispaţi în contorsionări, cauzând răvăşirea îmbrăcămintei şi scene dizgraţioase, este mai mult caracteristică unei posedări demonice, decât unei lucrări a Sfântului Duh. Din ce s-a spus, vedem că trăim în "Vremurile primejdioase," şi că înspre noi vin "Duhuri ale ispitei," şi că ele vor deveni tot mai active pe măsură ce Credinţa se apropie de sfârşit, iar noi trebuie să ne străduim să fim cu mare băgare de seamă, pentru a nu o lua razna." ("From Holy Laughter to Holy Fire" de Michael L. Brown, pag. 197&198)
Aceşti 5 teologi bine instruiţi erau vii şi activi când a început "Renaşterea Azusa " şi ei erau bine informaţi, având şi o cunoaştere superioară. De ce este subestimată mărturia lor şi acceptată cea a unor oameni fără educaţie biblică?
  1. 4 aprilie 1906. O renaştere a început şi mii de oameni au venit pe strada  Azusa 312 să  primească botezul întru Sfântul Duh. Această renaştere a durat din 1906 până în1913 (Burgess, Stanley, Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements, Zondervan Publishers, 1988, pg. 31) şi în aceşti nouă ani mii de misionari penticostali au călătorit, stabilind parohii în jurul lumii.
    În rândul majorităţii creştinilor penticostali şi carismatici, Azusa este respectată ca o autentică faptă a lui Dumnezeu în restaurarea puterii şi autorităţii Bisericii. Totuşi, este la fel de adevărat că întâlnirile din strada Azusa erau frecventate de spiritişti, hipnotizatori şi alţii cu un profund interes în ocultism. În 1907, Parham a fost arestat şi acuzat de sodomie în Texas şi şi-a pierdut toată credibilitatea cu mişcarea neo-penticostală pe care o începuse! Pe la sfârşitul lui 1913 creştea numărul facţiunilor din tânăra mişcare, până la urmă câteva organizaţii penticostale independente fiind formate, din cauze precum conducerea lor şi diferenţele doctrinare. Patru dintre aceste organizaţii există astăzi:
bulletBiserica lui Dumnezeu întru Hristos (penticostalii negri) formată în 1907
bulletAdunările lui Dumnezeu (penticostalii albi) formată în 1914
bulletBiserica Penticostală Unită (membrii albi şi negri) formată în 1914 (În cele ce urmează, crezurile cheie doctrinare care disting mişcarea Penticostală a Unităţii: modalismul – Isus este singura persoană a lui Dumnezeu; doctrina "Treimii" este considerată demonică; vorbirea altor limbi este un semn esenţial al mântuirii; negarea existenţei lui Hristos   înainte de Întrupare. Botezul "în numele lui Isus" este obligatoriu pentru mântuire.)
bulletBiserica Penticostală a lui Dumnezeu (în majoritate membri albi) formată în 1919
  1. Rodney Howard Browne i-a recomandat pe Charles Parham şi William Branham ca oameni ai lui Dumnezeu. Amândoi însă, la fel ca şi mişcarea care a început ca  rezultat al eforturilor lui Branham şi-au pierdut credibilitatea în faţa instituţiilor şi mişcărilor creştine după cum urmează:
bullet1906 - Charles Parham "excomunicat" din renaşterea din strada Azusa .
bulletMişcarea Ploaia de pe Urmă a fost eliminată din Biserica Adunărilor lui Dumnezeu în 1949: " Aceste doctrine au cauzat o divizare în bisericile penticostale tradiţionale. Ele au dus la condamnarea `Noului Ordin al Ploii de pe Urmă' de către Adunările lui Dumnezeu în consiliul lor general din 1949. După această acţiune, mulţi prelaţi ai Adunării au renunţat sau au fost excomunicaţi pentru implicarea lor şi au format bisericile independente ale Ploii de pe Urmă. Majoritatea acestor biserici erau mici. Elaborarea doctrinelor lor a devenit tot mai eretică şi multe au degenerat  în ceea ce se pot defini culte (Biserica Cuvântului Viu, Trupul, Casa Rugăciunii, etc.)." (Old Wine in New Wineskins: A look at the Kansas City Fellowship – Vin vechi în butoaie noi: o privire asupra Tovărăşiei din Kansas City, Stephen F. Cannon, Personal Freedom Outreach, 1990.)
bulletCultele Penticostal şi Adunările lui Dumnezeu provin de la renaşterea din strada Azusa. Charles Parham a fost înlăturat din sânul mişcării din cauza învăţăturilor eretice.
bullet"Rodney Howard-Browne vorbeşte laudativ despre Charles Parham, aparent neavertizat că Parham a fost înlăturat din Azusa Street în 1906 şi interzis de atunci încolo. Parham şi-a petrecut restul zilelor acuzându-i pe W.J. Seymour şi renaşterea din strada Azusa." (vezi Synan, "The Holiness Pentecostal Movement" – „Mişcarea Sfinţeniei Penticostale”, pg. 112).

IV. Cultele şi sectele neo-montaniste ale tămăduirii de la începuturi

Patru antecedente timpurii legate de renaşterea tămăduitoare

  1. "Profetul" Joseph Smith, întemeietorul Bisericii Mormone, credea nu numai că este un profet al lui Dumnezeu, ci că are şi puteri tămăduitoare divine, prin punerea mâinilor pe oamenii bolnavi sau prin intermediul batistelor îmbibate cu mir aplicate suferindului. (1835)
  2. John Humphrey Noyes, întemeietor al Comunităţii Oneida se ruga pentru bolnavi şi credea că boala era cauzată de păcatul personal şi de lucrarea demonilor. El aştepta semne supranaturale şi miracole actuale cum se întâmplau pe vremea Bisericii Apostolice timpurii.
  3. Ellen Gould White, fondatoarea sectei Adventiste de Ziua a Şaptea, era şi ea considerată profet, şi ea se ruga pentru bolnavi, punea mâinile pe ei şi propovăduia vindecarea divină. (anii1840)
  4. Aimee Semple McPherson, cunoscută pe plan naţional ca vindecătoare evanghelistă între 1920 - 1930. A fondat şi condus Biserica Evanghelică Pătrată, a dus o viaţă controversată şi a murit după o supradoză de droguri în 1944.
  5. Kathryn Kuhlman a fost unsă ca prelată baptistă, dar nu şi-a asociat funcţia cu vreun cult. A fost puternic influenţată de renaşterea din strada Azusa şi de Biserica Romană Catolică. A fost renumită pentru manifestările care surveneau la întâlnirile ei, incluzând "râsetele". Se spune că este responsabilă pentru introducerea manifestării "nimicirii întru spirit" (o stare de pierdere a controlului trupului). Existau câteva deosebiri la această mişcare, îndeosebi prin faptul că ea insista ca întâlnirile să fie disciplinate. Manifestările care să întrerupă slujba nu erau permise. Era foarte bine văzută în multe cercuri creştine şi i-a influenţat puternic pe Benny Hinn şi John Arnott.

Toţi aceşti patru indivizi gândeau că organizaţiile lor restaurau de fapt adevăratul creştinism care se pierduse în decursul timpului. Toate aceste grupări iniţial credeau în dăruirea harurilor de la Sfântul Duh, incluzând profeţia. Ele pot fi clasificate drept neo-montaniste datorită:

bulletCrezul lor în darul profeţiei ca revelaţie divină
bulletAcceptării femeilor ca autorităţi
bulletCrezului în revelaţii extra-biblice
bulletNesupunerii faţă de alte autorităţi recunoscute ale Bisericii

V. William Branham, părintele neo-montanismului

  1. A început la o Biserică Misionară Baptistă. După o scurtă şedere, el s-a alăturat  Bisericii Penticostale Unite (God Can Do It Again – Dumnezeu o poate face iar, Kathryn Kuhlman, Prentice-Hall, 1969.). Mai târziu el a respins toate confesiunile ca fiind ale antihristului şi a format Tabernaclul Branham, ca biserică independentă.
  2. După Al Doilea Război Mondial, o altă renaştere a tămăduirii a izbucnit în  America şi în lume.
  3. Iniţiatorul acestei noi renaşteri a fost William Branham.
  4. Branham se considera a fi un profet trimis de Dumnezeu pentru ultima eră a Bisericii, dându-i-se 7 viziuni privind timpurile de pe urmă.
  5. Învăţăturile lui Branham au fost fundamentale pentru formarea neo-montanismului ca mişcare dinamică în cadrul Bisericii, începând cu 1947 în N. Battleford, Canada.
  6. Branham susţinea că harurile Sfântului Duh puteau fi transmise prin atingerea cu mâinile din partea unui om care posedă astfel de haruri.
  7. El credea şi în revelaţia dată de îngeri, în vise, viziuni şi profeţii.
  8. Susţinea cu fermitate că Isus se va întoarce foarte curând şi va judeca aspru America
  9. Cu toate că William Branham nega Treimea şi declara că este o doctrină demonică în care credeau doar acei ce aparţin de biserica mincinoasă a târfei Babilonului – era totuşi privit ca un profet adevărat de aproape fiecare instituţie majoră penticostală şi carismatică (din cele trinitariene). Chiar dacă credea în numerologie şi afirma că Dumnezeu a făcut Marea Piramidă – era totuşi acceptat ca un adevărat profet. Chiar dacă multe din profeţiile sale legate de viitor nu s-au întâmplat – era totuşi văzut ca un adevărat profet. Chiar dacă majoritatea învăţăturilor sale sunt total eronate sau diametral opuse învăţăturii de căpătâi a Scripturii, era totuşi susţinut drept adevărat profet al lui Dumnezeu.

Teologia eretică a lui William Branham:

  1. Cuvântul lui Dumnezeu constă în zodiac, piramidele egiptene şi scriptură.
  2. Doctrina Treimii este considerată demonică
  3. Declaraţia că el este profetul Ilie
  4. Mileniul începe în 1977.
  5. Faptul că el era al şaptelea mesager angelic pentru Era Bisericii Laodiceene (note de subsol, pag. 620).(Folosind teoria dispensării, că fiecare biserică din Apocalips  reprezintă o eră a bisericii, cea curentă fiind Era Bisericii Laodiceene).
  6. Faptul că oricine aparţine oricărei confesiuni a primit "semnul fiarei" (note de subsol, pag. 627, 629, 643, 648).
  7. Faptul că el a primit revelaţii de inspiraţie divină (The Revelation of the Seven Seals - Revelaţia Celor Şapte Peceţi, de Branham; Spoken Word Publications, Tucson, Ariz., n.d.; pag.19; Questions and Answers, Book 1 – Întrebări şi răspunsuri, de Branham; Spoken Word Publications, Tucson, 1964; pag. 60.)
  8. Căderea omului s-a petrecut când Eva a avut relaţii sexuale cu Satana, iar această împreunare sexuală l-a produs pe Cain. (Branham spunea că "fiecare păcat care s-a petrecut vreodată pe Pământ a fost cauzat de o femeie....cea mai josnică creatură de pe Pământ" The Spoken Word, Vol. III Nos. 12, 13, 14;, Branham; Spoken Word Publications, Jeffersonville, Ind. 1976; pp. 81-82. Citat în „The Man and His Message” – Omul şi mesajul lui, pag. 41).
  9. Branham L-a negat pe Dumnezeul triunitar biblic. El a numit asta "o eroare grosolană" (The Spoken Word – Cuvântul rostit, pag. 79) şi, ca profet cu autoritate gen "Aşa a spus Domnul," susţinea că "trinitarianismul este diavolesc" (note de subsol, pag. 606).
  10. Cei neizbăviţi provin din speţa şarpelui.

VI. Greşelile lui Branham sunt adoptate, extinse şi propagate, rezultând o stabilire expresă a neo-montanismului ca forţă în cadrul bisericii

  1. George Hawtin, Percy Hunt şi George Warnock au luat învăţăturile lui Branham în Restaurarea Apostolică a Bisericii şi au propagat aceste teze spre mii de oameni  prin Şcoala Biblică a lor, intitulată Sharon, în Canada.
  2. În 1948, o femeie a proorocit o mare acţiune a lui Dumnezeu venind dinspre Sharon
  3. La următoarea întrunire Sharon, doctrinele Ploii de pe Urmă au fost oficializate şi împrăştiate
  4. Rezultatul a fost că mii de penticostali au părăsit cele 4 confesiuni penticostale majore şi s-au alăturat organizaţiilor penticostale independente care propovăduiau aceste adevăruri restaurate
  5. Învăţăturile Ploii de pe Urmă sunt blamate de Adunările lui Dumnezeu în 1950, dar reapar la suprafaţă prin mişcarea carismatică la începutul anilor ’60.
  6. Doctrinele Ploii de pe Urmă includ:
bullet Restaurarea funcţiei Apostolilor şi Profetului ca şi căpetenie a Bisericii. Pastorul, Învăţătorul şi Evanghelistul vor fi toţi sub autoritatea lor.
bullet Restaurarea tuturor harurilor supranaturale de la Sfântul Duh – cu accentul pe profeţi şi profeţii. Profeţia însemnând o dezvăluire directă a cuvântului din inima lui Dumnezeu prin gura profeţilor Săi de ambele sexe
bulletAcordarea unor drepturi egale pentru femei în autoritatea bisericească
bulletAlungarea demonilor din creştini
bullet Reconstruirea Tabernaclului lui David, adică proslăvirea profetică continuă înaintea Domnului
bulletDominarea lumii de către Biserică
bullet Înfrângerea morţii fizice prin înălţarea credincioşilor numiţi Fii Declaraţi ai lui Dumnezeu
bulletUnitatea întru Trup, adică toate bisericile să se supună autorităţii apostolice şi profetice

VII. Efectele răspândirii neo-montanismului astăzi

  1. Azi instituţiile şi bisericile carismatice fac parte din segmentul cu cea mai rapidă creştere din Trupul lui Hristos.
  2. Cele mai vaste congregaţii din lume sunt carismatice şi neo-montaniste ca doctrină, bunăoară congregaţia lui Paul Cho din Seul, în Coreea are peste  700.000 de membri. Multe biserici foarte mari din America au peste 5.000 de membri şi sunt neo-montaniste.
  3. Cele mai mari televiziuni religioase sunt neo-montaniste:
bulletPaul şi Jan Crouch – proprietarii reţelei Trinity Broadcasting Network cu sute de staţii TV pe plan global
bulletKenneth şi Gloria Copeland – ambii acceptaţi ca Profeţi şi Învăţători
bulletKenneth Hagin – Profet foarte renumit
bulletBernard Jordan – faimos Profet
bulletEpiscopul Earl Paulk - propagator al doctrinelor Ploii de pe Urmă, episcop peste mai mult de 3.000 de biserici
bulletPat Robertson – cuvântă profetic, scriitor prolific, realizator de televiziune, proprietar al postului TV The Family Channel
bulletMorris Curello – a cumpărat PTL, un susţinător al Ploii de pe Urmă, orator ca şi profet
bullet Evanghelistul Tămăduitor şi Învăţătorul Benny Hinn

4. Rafturile librăriilor creştine sunt pline cu cărţi, benzi şi materiale audio şi video despre cum să ne dezvoltăm profetic, cum să auzim vocea lui Dumnezeu, cum să plutim spre supranatural etc. Câteva exemple de astfel de cărţi:

bullet Understanding God's Prophetic Move Today – Înţelegerea faptei profetice a lui Dumnezeu astăzi - de Dr. Noel Woodroffe
bulletProphets and Personal Prophecy – Profeţi şi profeţia personală - episcop Bill Hamon
bulletThe Elijah Task, A Call to Today's Prophets - – Îndatorirea lui Ilie , un apel la profeţii de azi - John şi Paula Sandford
bulletGrowing In the Prophetic – Creşterea spre profetic – de Mike Bickle

5. Rolul femeilor ca Pastori, Învăţătoare şi Profeţi este susţinut pe larg, practicat şi sprijinit.

6. Oficii religioase majore sunt conduse de femei:

bulletGloria Copeland
bulletJoyce Meyers
bulletMarilyn Hickey
bulletJackie McCullah
bulletAnnette Capps – privită ca profetesă

7. Experienţe extra-biblice sunt acceptate şi sprijinite:

bulletMişcarea Râsului Sfânt, prin Rodney Howard Browne, a străbătut lumea bisericească
bulletMişcarea semnelor şi minunilor – înfăptuită prin sleirea spiritului, urlete, transă
bulletVise şi viziuni – cărţi despre vise şi viziuni de la Dumnezeu – neconfirmate – sunt acceptate peste tot, deşi conţinutul lor diferă în detalii, de la una la alta

Concluzie:

Montanismul este viu şi nevătămat şi creşte foarte rapid astăzi. În cea mai mare parte, poartă masca ortodoxiei, oricum, a luat cele mai rele elemente din montanismul original şi le-a extins către noi profunzimi ale greşelii. Amintiţi-vă că greşeala întotdeauna se perpetuează până este descoperită şi denunţată de învăţătura de căpătâi a Scripturii. Erezia întotdeauna prosperă când oamenii sunt nepăsători şi au o doză de superficialitate în devotamentul lor faţă de Dumnezeu şi de studierea Cuvântului Său.

Demersul penticostal modern:

Cursul credinţelor eretice actuale:

Descendenţa bisericilor penticostale moderne

E.W. Kenyon 1886-1948

Părintele Mişcării Cuvântul Credinţei

Franklin Hall, William Branham, George Warnock

Părinţii Ploii de pe Urmă / Fiii Declaraţi ai lui Dumnezeu / Mişcările Împărăţia Acum

1946 Frankin Hall scria "Putere atomică cu Dumnezeu, prin rugăciune şi post". "Glasul Tămăduirii" gazeta lui Gordon Lindsay şi emisiunile radio ale lui Thomas şi Evelyn Wyatt răspândeau mesajul lui de postire.

Prelaţi de seamă influenţaţi de ideile lui Franklin Hall

Gordon Lindsey

Oral Roberts

William Branham

A.A. Allen

W.V. Grant (senior)

Tommy Hicks

Dr. Waltrip (soţul Katherinei Khulman)

Kenneth Hagin

Mişcarea Cuvântul Credinţei 1967-1985

Kenneth Hagin pune bazele Centrului Educaţional Biblic Rhema în Tulsa şi este responsabil de lansarea a mii de biserici şi eparhii ale Cuvântului Credinţei pe plan global. Este centrul principal care propagă doctrinele Cuvântului Credinţei

Renaşterea Tămăduirii de după Al Doilea Război Mondial străbate America şi lumea 1946-1967

William Branham

A.A. Allen

Oral Roberts

Little David Walker

Katherine Khulman

T.L. Osborn

Buddy Harrison

(ginerele lui Kenneth Hagin)

Fondatorul editurii Harrison House Publisher, principalul editor al doctrinelor Cuvântului Credinţei

Pastor al Bisericii Faith Christian Fellowship – Tovărăşia Credinţei Creştine (FCF).

FCF Tulsa serveşte ca "acoperiş" pentru sute de  congregaţii ale FCF din lume, toate propagând doctrinele Cuvântului Credinţei

1947 Mişcarea lui William Branham a început să fie acceptată peste tot, până la moartea sa, în 1965. A născocit sintagma "Ploaia de pe Urmă"

Kenneth şi Gloria Copeland

(deţin înregistrările lui Hagin de la Buddy Harrison) De-facto, conducătorii mişcării Cuvântul Credinţei actuale

Saskatchewan din North Battleford

1947 George Hawtin şi Percy Hunt conduc orfelinatul Sharon: Lecturează cartea lui F. Hall şi supraveghează instituţia lui Branham. Post şi rugăciuni pentru un an, conform directorilor lui Hall, care încep propovăduirea principiilor lui Hall la Şcoala lor Biblică. Şi Institutul Biblic Elim răspândeşte Restauraţia în acest timp, fără vreo legătură aparentă cu North Battleford.

Alţi susţinători ai Cuvântului Credinţei

Jerry Savelle (discipol al soţilor Copeland)

Jesse Duplantis

Norval Hayes (discipolul lui Lester Sumrall)

Charles Capps (numit de Copeland)

Marilyn Hickey

Robert Tilton

Benny Hinn (Adunarea lui Dumnezeu )

 

Mişcarea Prozelitismului / Păstoririi

1967- anii ’80

Derek Prince (Florida)

Don Basham

Juan Ortega (Argentina)

Ralph Martin (Comunitatea Cuvântul lui Dumnezeu)

Conceptul "acoperirii", regulă autoritară

Iunie 1948 George Hawtin predică despre Restauraţia Apostolilor şi Profeţilor întru Trupul lui Hristos la Adunarea Sharon. În acelaşi an, Israelul  devine iarăşi stat.

11 februarie, 1948, profeţiile unei tinere despre marea renaştere urmează să aibă loc la şcoală.

Prelaţii din televiziune înfiinţează reţeaua
Trinity Broadcast Network

Paul şi Jan Crouch

Cea mai mare reţea de televiziune creştină, răspândind doctrinele Cuvântului Credinţei şi ale Împărăţiei Acum pe mapamond – expune cruciadele lui Benny Hinn

Reţeaua TV  Praise The Lord -      Slăviţi-L pe Domnul

Jim şi Tammy Bakker

Christian Broadcasting Network- Reţeaua Radiodifuziunii Creştine

Pat Robertson (Susţinătorul mişcării Împărăţia Acum)

7 -18 iulie 1948 Întrunire deschisă a şcolii Sharon, mii de oameni asistă şi doctrinele Ploii de pe Urmă încep să fie larg predicate printre penticostali. Inclusiv doctrina atingerii cu mâinile pentru Botezul întru Duhul Sfânt, Apostoli şi Profeţi, conceptul Adevărul de Azi, Harurile Ascederii
1949 George Warnock începe propovăduirea "Restaurării tuturor lucrurilor", implicându-i pe confraţii de la Sharon
1951 George Warnock publică "Sărbătoarea Tabernaclurilor", un manual pentru doctrinele şi riturile Ploii de pe Urmă
  1956 Adunarea lui Dumnezeu începe să blameze  doctrinele Ploii de pe Urmă ca fiind eretice, iar mişcarea se stinge

Doctrinele Ploii de pe Urmă devin iar proeminente în instituţiile Cuvântul Credinţei şi  Împărăţia Acum

Unii dintre Profeţii şi Apostolii contemporani

(Restaurarea Harurilor Ascederii)

Kenneth Hagin – Apostol / Profet

Kenneth Copeland - Profet

Paul Cain - Profet (fost asociate cu William Branham)

Frank Hammond - Profet (responsabil pentru Mişcarea Profetică şi iniţierea "Şcolii profeţilor")

Bernard Jordan - Profet

Rick Joyner - Profet

Bob Jones - Profet (Biserica Podgoriei)

Alan Vincent - Apostol

Turnel Nelson - Apostol

Jefferson Edwards – Apostol /  Profet

Mişcarea Profetică

(1985-1991- actuală)

Frank Hammond

Bernard Jordan

Rick Joyner

Cei Cinci Profeţi din Kansas City

Mişcarea Apostolică

(1991-actuală)

Arhiepiscop Earl Paulk

Arhiepiscop Benson Idahosa

Alan Vincent

Turnel Nelson

Semne şi Miracole

Instituţiile Benny Hinn

Mehesh Chavda

Morris Cerello

Rodney Howard Browne

Biserica Aeroportului din Toronto

(fostă Podgoria din Toronto)

Mişcarea Biserica Podgoriei

John Wimber

Mişcarea Râsului

Rodney Howard Brown

Randy Clark, John Arnott (Podgoria din Toronto)

De la Biserica Aeroportului din Toronto la diverse biserici din lume

 
Ce este nou?

 

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate