Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Discutii Forum
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
Proiectul Betania
Arta Crestina
Stiri internationale
Congresul Baptist
Posta Redactiei

 

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada - Apologet Baptist

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

horizontal rule

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

 

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.

 

GNOSTICISMUL – Gnosticismul era un dualism filozofic religios care profesa mântuirea prin cunoaşterea secretă, sau gnosis. Mişcarea a ajuns la un punct înalt de dezvoltare în al 2lea secol d. Hr. în şcolile romane şi alexandriniene fondate de Valentius.

horizontal rule

 

Gnosticismul

 

Informaţii generale

 

Gnosticismul a fost un dualism filozofic religios care susţinea mântuirea prin cunoştinţa secretă, sau gnosis. Mişcarea a atins un punct mare de dezvoltare în timpul secolului al 2lea d. Hr. în şcolile Romane şi Alexandriniene fondate de Valentius. Cărturarii au atribuit originile gnosticismului unui număr de surse: cultul misterelor greceşti; Zoroastrismul; Cabala Iudaismului, şi religia egipteană. Creştinii timpurii au considerat pe Simon Magul (Fapte 8:9-24) drept fondator al gnosticismului. Doctrina sa, precum cea a altor învăţători gnostici, nu avea nimic în comun cu cunoaşterea misterelor lui Dumnezeu pe care Sfântul Pavel le-a numit înţelepciune (1 Corinteni 2:7).

 

Liderii creştini au privit asupra gnosticismului ca la o ameninţare subtilă, periculoasă faţă de Creştinism în secolul al 2lea, un timp marcat de aspiraţii religioase şi preocupaţii filozofice cu privire la originile vieţii, sursa răului în lume, şi natura divinităţii transcendente. Gnosticismul a fost perceput ca o încercare de a transforma Creştinismul într-o filozofie religioasă şi de a înlocui credinţa în misterele revelaţiei prin explicaţii filozofice.

 

Sectele gnostice şi-au expus învăţăturile lor în sisteme complexe de gândire. Caracteristica poziţiei lor a fost doctrina că toată realitatea materială este rea. Una din convingerile lor centrale era că mântuirea este realizată prin eliberare spiritului din întemniţarea sa în materie. Explicaţii elaborate au fost date cu privire la felul cum a ajuns să existe această întemniţare şi felul cum avea să se realizeze eliberarea sufletului. Dumnezeul transcendent era înlăturat din toată materia printr-o succesiune de fiinţe eterne intermediare numite eoni. Eonii emanau precum cuplurile (bărbat şi femeie); seriile complete (de obicei de 30) constituiau Pleroma, plinătatea Dumnezeiri. Dincolo de Pleroma era universul material şi fiinţele umane care să fie salvate.

 

În gândirea gnostică, o sămânţă divină era întemniţată în fiecare persoană. Scopul mântuirii era de a elibera această sămânţă divină de materia în care aceasta era pierdută. Gnosticii au clasificat pe oameni conform a trei categorii: (1) gnosticii, sau cei siguri de mântuire, pentru că ei erau sub influenţa duhului (pneumatikoi); (2) cei ce nu erau pe deplin gnostici, însă capabili de mântuire prin cunoaştere (psychikoi); şi (3) cei dominaţi de materie în aşa măsură încât erau dincolo de mântuire (hylikoi). Gnosticii practicau adesea ascetismul excesiv, pentru că ei credeau că astfel erau eliberaţi de spirit.

 

Gnosticismul a fost denunţat de teologii creştini Irineu, Hippolytus şi Tertullian. În secolul al 3lea, Clement de Alexandria a încercat să formuleze un gnosticism creştin ortodox pentru a explica diferenţa în perfecţiune atinsă de indivizi în răspunsul lor faţă de evanghelie. Gnosticismul mai apoi s-a unit gradat cu Manicaeismul. Astăzi, Mandeanii sunt singurii supravieţuitori ai sectei Gnosticilor. Cercetarea cărturarilor a fost cu mult sporită din 1945, când o bibliotecă gnostică Coptică a fost descoperită lângă Nag Hammadi (Nag Hammadi Papyri), în partea de sus a Egiptului.

 

Agnes Cunningham

 

Bibliografie

 

G Filoramo, Gnosticism (1990); R M Grant, Gnosticism and Early Christianity (1966); H Jonas, The Gnostic Religion (1963); J Lacarriere, The Gnostics (1977); E Pagels, The Gnostic Gospels (1981); J M Robinson, The Nag Hammadi Library (1977).

 

 

Informaţii Generale

 

Introducere

Gnosticismul este o mişcare religioasă esoterică care a înflorit în timpul secolelor 2 şi 3 d. Hr. şi a prezentat o provocare majoră pentru Creştinismul ortodox. Majoritatea sectelor Gnostice au profesat Creştinismul, însă crezurile lor au deviat în mod ascuţit de cele ale majorităţii creştinilor din biserica primară. Termenul Gnosticism este derivat din cuvântul grecesc gnosis ("cunoaştere revelată"). Pentru aderenţii săi, Gnosticismul a promis o cunoaştere secretă a tărâmului divin. Scântei sau seminţe ale Fiinţei Divine au căzut din acest tărâm transcendent în universul material, care este în întregime rău, şi au fost întemniţate în trupurile umane. Retrezite de cunoştinţă, elementul divin din umanitatea se poate întoarce la casa sa adecvată în tărâmul spiritual transcendent.

 

Mitologia

Pentru a explica originea universului material, Gnosticii au dezvoltat o mitologie complicată. De la Dumnezeul original de necunoscut, o serie de divinităţi mai mici a fost generată prin emanaţie. Ultima dintre acestea, Sofia ("înţelepciune"), a conceput o dorinţă de a cunoaşte Fiinţa Supremă de necunoscut. Din această dorinţă ilegitimă s-a produs un dumnezeu deformat, rău, sau demiurg, care a creat universul. Scânteile divine care locuiesc în umanitate au căzut în acest univers sau de altfel au fost trimise de Dumnezeul suprem pentru a răscumpăra umanitatea. Gnosticii au identificat dumnezeul rău cu Dumnezeul Vechiului Testament, pe care ei l-au interpretate ca o relatarea a eforturilor acestui dumnezeu de a menţine umanitatea cufundată în ignoranţă şi lumea materială, şi de a pedepsii încercările sale de a dobândi cunoştinţa. În această lumină ei au înţeles expulzarea lui Adam şi Eva din Paradis, potopul, şi distrugerea Sodomei şi Gomorei.

 

Gnosticismul şi Creştinismul

Deşi majoritatea Gnosticilor s-au considerat a fi ei înşişi creştini, anumite secte au asimilat doar elementele minore creştine într-un trup de texte gnostice ne-creştine. Creştinii gnostici au refuzat să identifice pe Dumnezeul Noului Testament, tatăl lui Isus, cu Dumnezeul Vechiului Testament, şi ei au dezvoltat o interpretare neortodoxă a lucrării lui Isus. Gnosticii au scris Evanghelii apocrife (cum ar fi Evanghelia lui Toma şi Evanghelia lui Maria) pentru a corobora pretenţia lor că Isus cel înviat a spus ucenicilor Săi adevărata interpretare, gnostică a învăţăturilor Sale: Hristos, spiritul divin, a locuit în trupul omului Isus şi nu a murit pe cruce ci s-a ridicat în locul divin de unde a venit. Gnosticii au respins astfel suferinţa ispăşitoare şi moartea lui Hristos şi învierea trupului. Totodată ei au respins alte interpretări literale şi tradiţionale ale Evangheliilor.

 

Rituri

Anumite secte gnostice resping toate sacramentele, altele au observat botezul şi Eucharistul, interpretându-le ca semne ale trezirii gnosisului. Alte rituri gnostice au fost intenţionate să faciliteze ridicarea elementului divin al sufletului uman către tărâmul spiritual. Imnurile şi formulele magice erau citate pentru a ajuta realizarea unei viziuni a lui Dumnezeu; alte formule erau recitate la moarte pentru a alunga demonii care ar putea captura spiritul ce se înălţa şi să-l întemniţeze din nou într-un trup. În secta Valentiniană (urmaşii lui Valentinus, un învăţător gnostic din partea timpurie a secolului 2 d. Hr.), un rit special, numit camera de nuntă, celebra reuniunea spiritului pierdut cu contra-partida sa cerească.

 

Etica

Învăţăturile etice ale gnosticilor au fost de la ascetism la libertinism. Doctrina că trupul şi lumea materială sunt rele a dus anumite secte să renunţe chiar la căsătorie şi procreare. Alţi gnostici susţineau aceasta pentru că sufletele lor erau complet străine faţă de această lume, nu conta ceea ce făceau ei în ea. Gnosticii în general au respins poruncile morale ale Vechiului Testament, privindu-le drept parte a efortului dumnezeului rău de a prinde în cursă umanitatea.

 

Surse

O mare parte a cunoştinţei erudite despre Gnosticism provine din textele creştine anti-gnostice din secolele 2 şi 3, care oferă doar citate extensive în greacă a textelor gnostice originale. Majoritatea textelor gnostice care au supravieţuit sunt în Coptică, în care au fost acestea traduse când Gnosticii s-au răspândit în Egipt în partea târzie a secolelor 2 şi 3. În 1945 un ţăran egiptean a găsit 12 codice care conţineau mai mult de 50 scrieri Gnostice Coptice lângă Nag Hammadi. S-a determinat faptul că aceste codice au fost copiate în secolul al 4lea în mănăstirile din regiune. Nu se cunoaşte dacă călugării erau Gnostici, sau dacă au fost atraşi de natura ascetică ale scrierilor, ori au adunat scrierile ca un studiu despre erezie.

 

Istorie

Textele gnostice nu descoperă nimic despre istoria diferitelor secte sau despre vieţile celor mai proeminenţi învăţători ai lor. Prin urmare, istoria mişcării trebuie să fie dedusă din tradiţiile reflectate din texte şi din scrierile anti-gnostice. Întrebarea cu privire la faptul dacă Gnosticismul s-a dezvoltat mai întâi ca o doctrină distinctă ne-creştină nu s-a rezolvat, însă secte păgâne gnostice au existat. Mitologia gnostică poate să fi derivat din speculaţia sectantă evreiască centrată în Siria şi Palestina din partea târzie a secolului 1 d. Hr., care la rândul ei a fost probabil influenţată de religiile dualiste persiene (vezi Mithraism, Zoroastrism). Prin secolul 2, învăţătorii gnostici creştini au sintetizat această mitologie cu speculaţia metafizică platonică şi cu anumite tradiţii creştine eretice. Cei mai proeminenţi gnostici creştini au fost Valentinus şi ucenicul său Ptolemaeus, care în timpul secolului al 2lea erau influenţi în biserica Romană. Gnosticii creştini, în timp ce continuau să participe în comunitatea creştină mai mare, aparent s-a adunat şi în grupuri mici pentru a-şi urma învăţăturile şi ritualurile lor secrete.

 

În timpul secolului al 2lea o altă tendinţă de Gnosticism a apărut în Siria de est, care punea accentul pe interpretarea ascetică a învăţăturilor lui Isus. Mai târziu în acel secol Gnosticismul a apărut în Egipt, iar naşterea monasticismului de acolo poate fi legată cu influenţa sectelor ascetice siriene.

 

Prin secolul al 3lea Gnosticismul a început să se moară în faţa opoziţiei şi persecuţiei creştine ortodoxe. În parte în reacţie faţă de erezia Gnostică, biserica şi-a întărit organizarea ei prin centralizarea autorităţii în oficiul de episcop, care îşi dădea eforturile să suprime gnosticii slab organizaţi mult mai eficient. Mai apoi, în timp ce s-a dezvoltat teologia şi filozofia creştină, învăţăturile mitologice gnostice au început să pară bizare şi grosolane. Atât teologii creştini cât şi filozoful neo-platonist Plotinus din secolul 3 au atacat părerea gnostică că lumea materială este în mod esenţial rea. Creştinii şi-au apărat identificarea lor a Dumnezeului Noului Testament cu Dumnezeul Iudaismului şi crezul lor că Noul Testament este singura cunoştinţă adevărat relevată. Dezvoltarea misticismului şi a ascetismului creştin au satisfăcut câteva din impulsurile care au produs Gnosticismul, şi mulţi gnostici au fost convertiţi la crezuri ortodoxe. Pe la finalul secolului al 3lea Gnosticismul ca mişcare distinctă pare să fi dispărut în mare parte.

 

Rămăşiţe

O mică sectă gnostică ne-creştină, Mandaeanii, încă mai există în Irak şi Iran, deşi nu este sigur că aceasta ar fi început ca parte a mişcării gnostice originale. Deşi sectele antice nu au supravieţuit, aspecte ale perspectivei gnostice au reapărut periodic în multe forme: religia dualistă antică numită Manichaeism şi ereziile medievale înrudite ale Albigenses, Bogomilii şi Paulicienii; filozofia medievală evreiască cunoscută drept Cabala (Kaballah); speculaţia metafizică din jurul alchimiei Renaşterii; teozofia secolului 19, existenţialismul şi nihilismul secolului 20, şi scrierile psihologului elveţian din secolul 20, Carl Jung. Esenţa Gnosticismului s-a dovedit a fi foarte durabilă: părerea că spiritul interior al umanităţii trebuie să fie eliberat dintr-o lume care este în fond înşelătoare, opresivă şi rea.

 

Pheme Perkins

 

--------------------------------------------------------------------------------

 

Informaţii avansate

 

Anterior primei jumătăţi din secolul al 20lea ereziologiştii (apărătorii Creştinismului împotriva ereziei) timpurii precum Irineu, Tertullian, Hippolytus şi Epifanius au fost sursele noastre principale de informaţie privitoare la gnostici. Aceşti ereziologişti au fost usturători în denunţările lor ale gnosticilor, care au fost percepuţi a-i duce în rătăcire pe creştini prin manipulări de cuvinte şi sucirea înţelesurilor scripturale. De un interes particular pentru interpreţii gnostici au fost povestirile din Geneza, Evanghelia după Ioan, şi epistolele lui Pavel. Ei au folosit textele biblice pentru scopurile lor proprii. Într-adevăr, gnosticii precum Heracleaon şi Ptolemaeus au fost primii comentatori ai celei de-a Patra Evanghelii. Însă Irineu aseamănă aceste interpretări cu cineva care ia aparte o imagine frumoasă a unui rege şi o regrupează într-o imagine a unei vulpi (Adversus Haereses 1.8.1).

 

Ereziologiştii au privit Gnosticismul ca un produs al combinaţiei filozofiei greceşti cu Creştinismul. De exemplu, după detalierea ereticilor gnostici, Tertullian anunţă: "Ce are de fapt a face Atena cu Ierusalimul? Ce armonie este intre Academie şi Biserică? Dar intre eretici şi creştini? Departe cu toate încercările de a produce un Creştinism pestriţ al compunerii Stoice, Platonice şi dialectice" (În Prescrierea Contra Ereticilor 7). Vederea ereziologiştilor cu privire la Gnosticism a fost în general privită drept acceptabilă chiar şi la finalul secolului al 19lea, când Adolf Harnack a definit Gnosticismul drept "secularizarea acută a Creştinismului".

 

Şcoala de istorie a religiilor, a cărui exponent contemporan este Hans Jonas, a provocat această definiţie. Conform lui Jonas, Gnosticismul este un fenomen religios general al lumii eleniste şi este produsul fuziunii al culturii greceşti şi a religiei orientale. "Conceptualizarea greacă" a tradiţiilor religioase răsăritene, adică, monoteismul evreiesc, astrologia babiloniană şi dualismul iranian, este văzut drept bază a Gnosticismului. În timp ce R M Wilson şi R M Grant au respins o astfel de definire largă şi afirmă în schimb o bază primară în Iudaismul elenist sau apocalipticul evreiesc, avantajul părerii lui Jonas este acela că recunoaşte spectrul mai larg din cadrul Gnosticismului. Slăbiciunea este că definiţia cuprinde aproape orice din cadrul conceptului religiilor elenistice.

 

Lăţimea orientărilor gnostice, totuşi, a fost confirmată de descoperirea unei biblioteci gnostice la Nag Hammadi în Egipt. În cele 13 codice antice sunt incluse 52 de tratate cu tipuri variate şi orientări. Un număr mare prezintă în mod clar o perspectivă gnostică creştină, cele mai familiare fiind 3 aşa-zise evanghelii Valentiniene: Evanghelia lui Toma (compusă dintr-o serie de scurte spuse ale lui Isus), Evanghelia lui Filip (o colecţie de spuse, metafore şi argumente esoterice) şi Evanghelia Adevărului (un discurs despre divinitatea şi unitatea reminiscentă a limbajului celei de-a Patra Evanghelii însă înclinată în mod definit în direcţia mitologiei gnostice şi posibil înrudită cu Evanghelia Adevărului a lui Valentius notată la Irineu). Totodată printre tratatele gnostice creştine sunt şi Apocrifa lui Iacov, Faptele lui Petru şi cei Doisprezece Apostoli, Tratatul despre Înviere, lunga colecţie cunoscută drept Tratatul Tripartit, şi trei ediţii ale Apocrifei lui Ioan (fascinanta povestire a creaţiei care implică o reinterpretare a relatării Genezei).

 

Însă nu toate tratatele revelează o orientare pseudo-creştină. Parafrazarea lui Shem pare să reflecte o perspectivă gnostică evreiască. Discursul al Optulea şi al Nouălea este în mod evident un tratat Hermetic. Cel mai lung tratat din bibliotecă (132 pagini) poartă desemnarea Zostrianos şi are ca scop de a fi din Zoroastru. Una din caracteristicile interesante ale bibliotecii este prezenţa a două ediţii ale lui Eugnostos Binecuvântatul, care par a fi un document filozofic ne-creştin care a fost aparent "creştinizat" într-o tratat redactat numit Sofia lui Isus Hristos. În final, prezenţa segmentului din Republica lui Plato printre aceste documente oferă o mărturie ulterioară faţă de natura sincretistă a gândirii gnostice. Ca rezultat al împrumuturilor gnostice, cititorii vor simţi o anumită fluiditate în desemnările gnostice.

 

Tipuri de Gnosticism

 

În ciuda unei fluidităţi în cadrul Gnosticismului, totuşi, Jonas defineşte două tipare de bază sau structuri ale gândirii gnostice. Ambele sunt structuri mitologice care caută să explice problema răului în termenii relaţiei sale faţă de procesul de creaţie.

 

Iranian

Această ramură a Gnosticismului s-a dezvoltat în Mesopotamia şi reflectă un dualism orizontal asociat cu închinarea Zoroastriană şi este condensat n forma sa Gnostică de mai târziu de Manichaeism. În acest tipar lumina şi întunericul, cele două principii primare sau divinităţi, sunt închise într-o luptă decisivă. Această luptă a fost poziţionată prin faptul că, din moment ce lumina transcende şi străluceşte dincolo de tărâmul ei, particulele de lumină au fost supuse capturii din partea duşmanului ei gelos, întunericul. Pentru a lansa un contra-atac şi să-şi recaptureze particulele sale pierdute, aşadar, lumina dă naştere la (sau "emană") o serie de divinităţi subordonate ce sunt emanate pentru scopul de a se lupta. În apărare, întunericul pune şi el în mişcare o naştere comparabilă de sub-divinităţi şi aranjează înmormântarea particulelor de lumină într-o lume creată. Acest tărâm cosmic devine sfera de luptă pentru protagonişti. Obiectul luptei este câştigarea fiinţelor umane care poartă particulele de lumină şi efectuarea eliberării lor din temniţa acestei lumi ca ele sa poată intra în sfera luminii cereşti.

 

Sirian

Acest tip a apărut în zona Siriei, a Palestinei şi Egiptului şi reflectă un dualism vertical mult mai complex. În acest sistem principiul ultim este binele, şi sarcina gânditorilor gnostici este de a explica felul cum răul a ieşit din principiul singur al binelui. Metoda utilizată este identificarea unei deficienţe sau erori în bine.

 

Soluţia Valentiniană la problema răului este că dumnezeul bun (adâncimea ultimă) cu consorţiul său (tăcerea) iniţiază procesul de naştere al (sau "emană") unei serii de divinităţi perechi. Ultima dintre divinităţile subordonate (de obicei desemnate drept Sofia, înţelepciune) este nefericită în privinţa consorţiului ei şi doreşte, în schimb, o relaţie cu adâncimea ultimă. Această dorinţă este neacceptabilă în dumnezeire şi este scoasă din Sofia şi exclusă din tărâmul ceresc (pleroma). În timp ce Sofia este astfel scăpată din pofta sa, dumnezeirea a pierdut o porţiune a naturii sale divine. Scopul, prin urmare, este de a recupera lumina căzută.

 

Însă dorinţa exclusă (sau Sofia de mai jos) este inconştientă de natura sa decăzută, şi depinzând de diferite relatări, ori de ea sau de descendentul ei, Creatorul, ea începe un proces "demiurgic" sau de naştere care oglindeşte parţial procesul de "emanare" în pleroma şi în final rezultă în crearea lumii. Dumnezeirea de mai sus (pleroma) prin mesagerul ei divin (adesea numit Hristos sau Duhul Sfânt) îl păcăleşte pe Creator – Demiurg în a sufla în om suflare de viaţă, şi astfel particulele de lumină sunt trecute la un om al luminii. Strategia de apărare a dumnezeirii de mai de jos (tărâmul Demiurgului) este că omul luminii este îngropat într-un trup al morţii care, sub direcţia Demiurgului, a fost format pentru pseudo-sub-divinităţile sale, cunoscute drept "sorţii" sau identificate cu tărâmul planetelor.

 

Povestirea Grădinii Edenului este apoi transformată aşa încât pomul biblic al cunoştinţei binelui şi răului devine un vehicul de cunoaştere (gnosis) stabilit de tărâmul ceresc sau pleromatic. Însă pomul vieţii devine un vehicul de robie şi dependenţă stabilit de tărâmul demiurgic. Mesagerul divin din pleroma îl încurajează pe om să mănânce din pomul cunoştinţei, şi în aceasta, omul descoperă că Creatorul gelos – Demiurgul (adesea legat cu formele scrise greşit de Yahweh cum ar fi Yaldabaoth sau Yao) nu este de fapt Dumnezeul ultim ci chiar un duşman al lui Dumnezeu. Omul, ca rezultat al ajutorului divin, ajunge astfel să cunoască mai mult decât Creatorul. În mânie Creatorul îl alungă pe om într-un trup pământesc al uitării, şi tărâmul pleromatic este forţat să iniţieze un proces de trezire spiritual prin mesagerul divin.

 

Mesagerul divin este adesea identificat cu figura creştină a lui Isus Hristos, însă o astfel de identificare are câteva alteraţii foarte semnificative. Din moment ce tărâmul divin este opus în fond creaţiei tărâmului mai de jos, trupurile în cel mai bun caz sunt parte a procesului creat şi prin urmare trebuiesc doar să fie privite ca unelte pe care divinul le poate folosi pentru propriile sale scopuri. Mesagerul divin Hristos, pentru scopul modelării perspectivei divine, "a adoptat" trupul lui Isus la un punct cum ar fi botezul şi s-a depărtat la un punct cum ar fi cel dinaintea crucificării. "Isus" cel înviat sau Hristos, este cel lipsit de restricţiile trupeşti, care bazat pe modelare are puterea de a-l trezi pe om din somnul său de uitare. Această asumare a trupului lui Isus de către mesagerul divin este în general pusă în termenii de "adopţionism" şi este înrudit docetismului, în care Hristos apare a fi doar un om.

 

Gnosticii sunt cei puşi într-o lume unde ei sunt persoanele spirituale (pneumatikoi) care posedă particulele de lumină şi care trebuiesc doar să fie treziţi pentru a putea moştenii destinele lor. În lumea în care se spune că sunt şi persoanele psihice (psychikoi), care sunt la un grad de mai jos şi trebuie să lucreze pentru oricare salvare la care ar putea ajunge. Gnosticii au identificat adesea astfel de psihici cu creştinii şi în mod înţeles au iritat pe ereziologii creştini precum Irineu. A treia diviziune a acestei păreri de umanitate este compusă din persoanele materiale (hylikoi sau sarkikoi), care nu au nici o şansă de a moşteni vreo formă de mântuire ci sunt destinaţi distrugerii. Prin urmare, ar trebui să fie evident că o astfel de vedere a antropologiei este foarte deterministă în orientare.

 

Scopul Valentinian este re-intrarea în pleroma, care este adesea simbolizat prin termeni precum "uniune" sau "unitate". În documente ca Evanghelia lui Filip, totuşi, folosirea termenului "camera nunilor" poate sugere un sacrament de uniune. Astfel de expresii subliniază faptul că în multe documente Gnostice se utilizează terminologia sexual sugestivă. Pentru unii gnostici interesele sexuale ar putea fi ataşate unei alternative spirituale dintr-un stil de viaţă ascetă care pare să apară în avertizare nu pentru a fragmenta ulterior particulele de lumină în eul cuiva prin relaţia conjugală sau sexuală. Pentru alţii, totuşi, cum ar fi urmaşii lui Marcus, conştiinţa spirituală a fost aparent transferată prin activitatea copulativă din afara căsătoriei.

 

La moarte gnosticii, care au experimentat trezirea, pierd hainele mortalităţii în timp ce se înalţă prin tărâmurile sorţii (sau planetele). Astfel, trecând prin purgatoriul planetelor, ei ajung în cele din urmă la limită (horos) sau graniţă (uneori numită "crucea") unde, lipsiţi de tot ceea ce constituie răul, ei sunt primiţi în tărâmul ceresc. Conceptul purgatoriului din tradiţia Romano Catolică nu este ne-înrudit cu modelul de epurare din gândirea gnostică.

 

Descrierea de mai sus este un tipar pentru înţelegerea tipului structurii gnostice siriene. În timp ce această structură ar oferi un model ajutător pentru cititori în interpretarea documentelor gnostice, este imperativ să se recunoască natura sincretistă a Gnosticismului şi larga varietate de forme care sunt evidente. Sethianii, de exemplu, s-au folosit de Seth drept figura lor principală, în timp ce Ophiţii s-au concentrat pe rolul şarpelui în dăruirea cunoaşterii. Posibilităţile vaste pentru variere în structură fac studiile gnostice să fie aventuri atât intrigante cât şi exercitante.

 

Gnosticii în mod evident au folosit surse precum dualismul Platonic şi gândirea religioasă Răsăriteană, inclusiv idei derivate din Creştinism. Folosirea lor de surse, totuşi, a rezultate adesea într-un atât asupra acestor surse. De exemplu, gnosticii utilizează conceptul de înţelepciune (scopul filozofiei greceşti) în aşa fel încât este făcută cauza întregului rău din lume. Un astfel de atac ingenios asupra conceptului înţelepciunii este mult mai ostil decât declaraţiile lui Pavel din 1 Corinteni 1:22-2:16.

 

În adiţie faţă de sistemul Valentinian şi multe forme relatate ale sale, literatura Hermetică oferă un oarecare dualism vertical structurat similar. Aceasta a apărut în Egipt, şi majoritatea scrierilor par a fi în general ne-înrudite cu Creştinismul sau Iudaismul, deşi tratatul principal al Corpus Hermeticum cunoscut drept Poimandres nu poate fi total neasemănător gândirii lumii Evangheliei a Patra. Literatura Hermetică ridică astfel problema originilor gnostice.

 

Problema datării

Datorită problemelor metodologice cu privire la originile gnostice, este imperativ să menţionăm pe scurt Mandaeanismul. În anii 1930 mulţi cercetători s-au referit la Mandaeanism ca fiind pre-creştin, în ciuda faptului că documentele folosite în procesul interpretativ au fost obţinute din mica sectă contemporană din Persia. Nu este nici o îndoială faptul că tradiţiile acestei secte de botez (care se referă la Ioan Botezătorul) proveneau dintr-o vreme mult mai timpurie. Dar cu cât de mult înaintea ridicării Islamului, care a considerat pe Mandaeani o grupare religioasă validă care poseda atât scrieri sacre cât şi un profet înaintea lui Mahomed, este total necunoscut. Chestiunea datării este, prin urmare, extrem de problematică în întregul studiu al Gnosticismului.

 

Anumite documente cum ar fi materialele Hermetice par să evidenţieze foarte puţine influenţe din Creştinism, întrucât câteva documente, cum ar fi Sofia lui Isus, pot fi redactări creştinizate ale documentelor ne-creştine mai timpurii. Însă întrebarea care mai rămâne să fie răspunsă este: Când s-a ridicat Gnosticismul? În mod clar la mijlocul secolului al 2lea d. Hr. Gnosticismul şi-a atins înflorirea. Însă contrar cu Schmithali (Gnosticismul în Corint) oponenţii lui Pavel în Corint abia dacă erau gnostici. Erau oponenţii descrişi în Coloseni sau Efeseni gnostici? Sau oponenţii scrisorilor ioaniene erau gnostici? E greu să citeşti Noul Testament şi să dobândeşti vreun sentiment sigur în prezent că scriitorii canonici atacau devotaţii sau mitologizatorii gnosticii.

 

G L Borchert

(Elwell Evangelical Dictionary)

 

Bibliografie

 

D M Scholer, Nag Hammadi Bibliography 1948 - 1969; J Robinson, ed., The Nag Hammadi Library in English; R M Grant, ed., Gnosticism: A Source Book of Heretical Writings from the Early Christian Period; W Foerster, Gnosis: A Selection of Gnostic Texts; B Aland, Gnosis: Festschrift fur Hans Jonas; G L Borchert, "Insights into the Gnostic Threat to Christianity as Gained Through the Gospel of Philip," in New Dimensions in New Testament Study, ed. R N Longenecker and M C Tenney; R M Grant, Gnosticism and Early Christianity; H Jonas, The Gnostic Religion; E Pagels, The Gnostic Gospels; G Quispel, Gnosis als Weltreligion; W Schmithals, Gnosticism in Corinth and Paul and the Gnostics; R M Wilson, The Gnostic Problem and Gnosis and the New Testament; E Yamauchi, Pre - Christian Gnosticism.

 

--------------------------------------------------------------------------------

 

Indexul Alfabetic al Bibliotecii Nag Hammadi

 

Articolele de mai sus menţionează o masivă bibliotecă gnostică Coptică care s-a descoperit lângă Nag Hammadi (Nag Hammadi Papyri), în partea de sus a Egiptului în 1945. Conţinutul celor 52 de tratate ale colecţiei sulurilor includ următoarele:

 

Faptele lui Petru şi cei Doisprezece Apostoli

Allogenses

Apocalipsa lui Adam

Apocalipsa lui Iacov (Prima)

Apocalipsa lui Iacov (A Doua)

Apocalipsa lui Pavel

Apocalipsa lui Petru

Apocrifa lui Iacov

Apocrifa lui Ioan

Asclepius 21-29

Învăţăturile Autoritare

Cartea lui Toma Luptătorul

Conceptul Marii Noastre Puterii

Dialogul Salvatorului

Discursul al Optulea şi al Nouălea

Eugnostos Binecuvântatul

Exegeză asupra Sufletului

Evanghelia Egiptenilor

Evanghelia lui Filip

Evanghelia lui Toma

Evanghelia Adevărului

Hypostasis-ul lui Archons

Hypsiphrone

Interpretarea Cunoştinţei

Scrisoarea lui Petru către Filip

Marsanes

Melchizedek

Despre Ungere

Despre Botez A

Despre Botez B

Despre Eucharist A

Despre Eucharist B

Despre originea Lumii

Parafrazarea lui Shem

Plato, Republica 588A-589B

Rugăciunea Apostolului Pavel

Rugăciunea de Recunoştinţă

Al Doilea Tratat despre Marele Seth

Sentinţele lui Sextus

Sofia lui Isus Hristos

Învăţăturile lui Silvanus

Mărturia Adevărului

Gândul lui Norea

Cele Trei Stele ale lui Seth

Tunetul, Mintea Perfectă

Tratatul despre Înviere

Protennoia Trimofică

Tratatul Tripartit

O Expoziţie Valentiniană

Zostrianos

 

(Se crede că conţin textul complet a câteva din acestea)

horizontal rule

ADEVARURI
care ar trebui stiute despre Martorii lui Iehova

 

Martorii lui Iehova. Aproape toata lumea s-a confruntat cu prozelitismul lor agresiv din usa-n usa! Organizatia pe care acestia o reprezinta, cunoscuta sub numele de Watchtower Bible and Tract Society (W.T.B. & T.S.), este renumita pentru accentul pe care-l pune asupra profetiilor vremii sfarsitului, insa de mai multe ori profetind gresit sfarsitul lumii. In acelasi timp, Organizatia Turnului de Veghere exercita un control sever asupra Martorilor lui Iehova si le interzice acestora participarea la activitati sociale cum ar fi sarbatorirea zilelor de nastere, a Craciunului, a Pastelui, sau a Zilei Mamei, sau le interzice salutul drapelului national, votatul sau serviciul militar, sau transfuziile de sange. Prin aceste restrictii Organizatia Turnului de Veghere creeaza un zid de izolare a Martorilor fata de restul societatii.

 

Trecutul istoric

Organizatia Turnului de Veghere si Societatea Tractatului pretinde cu indrazneala sa fie singura organizatie pe care Dumnezeu o foloseste in zilele noastre pentru a invata adevarul Lui si a vorbi in Numele Lui1. Conform Organizatiei Turnului de Veghere toti ne-Martorii lui Iehova vor fi distrusi la Armaghedon, un eveniment al judecatii divine cu a carui iminenta ameninta tot timpul. Societatea Turnului de Veghere tipareste saptamanal peste 15 milioane de copii ale revistelor ei in 120 de limbi iar peste 5 milioane de Martori ai lui Iehova (cunoscuti sub numele de "pionieri/vestitori") ii raspandesc doctrinele in 230 de tari. In cele ce urmeaza vom reda cateva lucruri elementare pe care fiecare om ar trebui sa le cunoasca despre trecutul si crezurile Martorilor lui Iehova.

 

Crezuri si doctrine imprumutate. Charles T. Russell (1852-1916) este cel a pus bazele miscarii Martorilor lui Iehova. In adolescenta acesta si-a negat traditia prezbiteriana de care apartinea alaturandu-se putin mai liberalei Biserici Congregationale, grup pe care de asemenea l-a parasit2. A negat dumnezeirea Domnului Isus Hristos si invataturile biblice ale iadului si pedepsei vesnice. Fara a poseda vreo pregatire biblica formala, Russell doar a imprumutat si a adaptat diversele invataturi ce erau populare in vremea lui. De pilda, Adventismul este cel ce l-a influentat in negarea iadului, iar un grup dizident al Adventismului ce era condus de N.H. Barbour i-a starnit interesul in studierea profetiilor vremurilor sfarsitului. Astfel de la Barbour, Russell a imprumutat crezul ca Hristos urma sa se intoarca invizibil pe Pamant in anul 1874, si ca anul 1914 era anul in care lumea trebuia sa fie distrusa dupa care se inaugura Mileniul (deci, cei 1000 de ani de domnie literara a lui Hristos pe pamant; n.tr.).

 

Pretentii aberante. In anul 1879 Russell si-a publicat propria sa revista denumita Zion's Watchtower and Herald of Christ's Presence (deci, "Turnul de Veghere si Vestitorul Prezentei lui Hristos") in care si-a promovat propriile invataturi. Fiindca oamenii au fost atrasi de prezicerile senzationaliste ale sfarsitului, organizatia a crescut in numar.

 

In pofida lipsei sale de pregatire formala in teologie si de cunoastere a limbilor originale Russell a pretins ca el era singurul care cunostea adevarul condamnand in mod viguros toate celelalte religii crestine. In consecinta, pastorii mai multor bisericii au inceput sa demaste invataturile false ale lui Russell si caracterul sau indoielnic.

 

Un caracter dubios. Reverendul J.J. Ross este cel ce intai a publicat o brosura in care dezvaluia pretentiile si invataturile false ale lui Russell. Astfel, Ross evidentia ca Russell, "nu a frecventat niciodata scolile superioare, nu stie aproape nimic despre filozofie, despre teologia istorica sau sistematica si este complet ignorant in ce priveste limbile biblice (greaca si ebraica)3." Fara succes, Russell a incercat sa opreasca raspandirea acestor informatii demascatoare prin a-i intenta proces pentru calomnie reverendului Ross. Insa, Russell nu doar ca a pierdut procesul, dar s-a si facut vinovat de sperjur in tribunal, mintind sub depunere de juramant ca poseda cunostinte ale limbii grecesti pentru ca la urma sa recunoasca ca afirmatiile privitoare la el facute in brosura erau adevarate4.

 

In anul 1913, din nou fara succes, Russell a dat in judecata ziarul "The Brookly Daily Eagle" pentru calomnie fiindca a fost demascat pentru incercarile frauduloase de a vinde un grau obisnuit la pretul exorbitant de 60 de dolari sacul (35,24 litri) sustinand ca este un "grau miraculos"5.

 

Profetii neimplinite. In ciuda acestor piedici Russell a continuat sa-i atraga pe oameni cu fantasticele sale interpretari profetice si avertismente dramatice ale unui Armaghedon ce urma sa aibe loc in 1914. Cand anul 1914 a venit si a trecut, acesta a schimbat data la 1915. Insa in anul 1916 Russell a murit lasandu-si urmasii deziluzionati si stupefiati de prezicerile sale neimplinite. Atunci Joseph Franklin Rutherford a preluat controlul organizatiei.

 

Profetie contra cost. Rutherford (1869-1942) a folosit la randul sau amenintarea Armaghedonului pentru a-i intimida pe Martorii lui Iehova. Astfel, el a publicat Misterul Incheiat (The Finished Mystery), o carte in care a prezis ca in 1918 Dumnezeu va nimici bisericile si milioanele lor de membrii, dupa care in anul 1920 toate regatele lumii vor fi cuprinse de anarhie6. Rutherford sustinea ca singura modalitate de a scapa de judecata iminenta si de nimicire era de a se intra in randurile organizatiei Turnului de Veghere.

 

Teama de Armaghedon i-a motivat pe Martori sa se straduiasca exemplar in a vinde cartile lui Rutherford si restul de literatura a Turnului de Veghere. Cand au esuat prezicerile din 1918 si 1920 Rutherford a stabilit o noua data intr-o alta carte intitulata Milioane ce traiesc acum nu vor muri niciodata (Millions Now Living Will Never Die), tiparita in 1920. In aceasta se invata ca mileniul urma sa se inaugureze in 1925 si ca sfinti ai Vechiului Testament ca, Avraam, Isaac, Iacov si David trebuiau sa invieze. Ca prin urmare Societatea Turnului de Veghere a trecut la construirea unei luxuriante resedinte de tip spaniol botezate Beth-Sarim (adica, "Casa Printilor"), chipurile in scopul gazduirii patriarhilor. Printilor"), chipurile in scopul gazduirii patriarhilor. Intre timp Rutherford s-a mutat dupa bunul plac in aceasta uriasa vila. De asemenea in timpul marii crize din 1930 Rutherford a condus o foarte scumpa masina noua in timp ce Martorii lui Iehova de rand vindeau brosuri si reviste din usa-n usa si lucrau pe terenurile Bethelului pentru 10-15 dolari pe luna7. La sase ani dupa moartea lui Rutherford survenita in 1942 sfintii Vechiului Testament inca nu se intorsesera astfel ca Societatea a vandut in taina "Beth Sarim"-ul, incheind astfel un capitol jenant din istoria ei profetica8.

 

Falsificarea Bibliei. Sub conducerea lui Nathan H. Knorr (1905-1977) Societatea Turnului de Veghere a renuntat pentru o vreme la stabilirea/prezicerea de date si a apelat la o strategie diferita. Fiindca multe dintre invataturile lor erau infirmate cu usurinta de versete cheie ale Bibliei Versiunea King James, Knorr si-a propus sa publice o Biblie diferita pe care Martorii sa o utilizeze. Astfel, Biblia Societatii Turnului de Veghere numita The New World Translation (NWT) (Traducerea Lumii Noi), modifica brutal multe din versetele care demonstrau erorile doctrinei Turnului de Veghere. Cel mai notoriu exemplu al acestor falsificari este Ioan 1:1, care in Versiunea King James (atat a Bibliei de limba engleza cat si orice alta limba) declara cu claritate dumnezeirea lui Isus. "Cuvantul era Dumnezeu", insa fiindca Turnul de Veghere neaga dumnezeirea lui Hristos Traducerea Lumii Noi reda acelasi verset sub forma, "Cuvantul era un dumnezeu".

 

Un alt exemplu se gaseste in cartea Vechiului Testament, Zaharia, la capitolul 12, versetul 10. Iehova Dumnezeu vorbeste aici si spune "isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns", o referire profetica evidenta la crucificare. Fiindca implinirea de catre Isus a acestei profetii arata ca El este Iehova Dumnezeu, Societatea Turnului de Veghere a schimbat acest verset in Traducerea Lumii Noi pentru a reda, "ei vor privi la Acela pe care l-au strapuns", eliminand in felul acesta o alta referire la dumnezeirea lui Isus Hristos. Societatea a mai operat schimbari similare la multe alte versete care privesc dumnezeirea lui Hristos (vezi, Coloseni 1:16-20, Tit 2:13, Evrei 1:8). De asemenea, au mai fost modificate versetele care demasca invataturile false ale Societatii Turnului de Veghere asupra unor subiecte ca, realitatea pedepsei vesnice (Matei 25:46) si personalitatea Duhului Sfant (1Corinteni 14:14-16; 1Timotei 4:1; Iuda 19). In felul acesta Societatea Turnului de Veghere ofera Martorilor lui Iehova si potentialilor ei convertiti impresia ca Biblia sprijina invataturile ei eronate.

 

In acelasi timp, comitetul de traducere a versiunii Lumii Noi a fost tinut la adapostul anonimatului, fara indoiala cu scopul de a-i acoperi lipsa completa a creditelor teologice. Nici unul din oamenii care au lucrat la acest proiect nu a avut o pregatire oficiala in limbile biblice, cu exceptia lui Frederick Franz. Acesta a fost presedintele comitetului si a studiat timp de doi ani greaca la Universitatea din Cincinnati fara totusi a absolvi, iar in ebraica a fost doar un autodidact9. Dupa moartea lui Knorr, Franz a devenit noul presedinte al Turnului de Veghere.

 

Intimidarea si lipsa de integritate. Din anul 1960 pana in 1966 rata de crestere a organizatiei a incetinit considerabil. In momentul respectiv Societatea a introdus in circulatie o noua carte si a stabilit o noua data pentru sfarsitul lumii. In Viata vesnica in libertatea Fiilor lui Dumnezeu (1966), de Vicepresedintele Franz (1894-1992), se concluziona ca toamna anului 1975 va marca inceputul celei de-a saptea perioade a istoriei omenirii. Societatea a avut grija de aceasta data sa evite publicarea unei preziceri clare insa mesajul pe care-l transmitea era destul de clar pentru Martorii lui Iehova de pretutindeni -- Armaghedonul trebuia sa vina curand. In consecinta, au fost dintre aceia care in anul 1974 si-au vandut casele si proprietatile si au primit laude din partea liderilor pentru initiativa lor10.

 

Numarul membrilor a crescut cu miile pana ce a venit anul 1975 si a trecut. Atunci multi Martori au inteles ca Dumnezeu nu conducea Societatea Turnului de Veghere si au parasit-o. Liderii Societatii au refuzat sa recunoasca ca au gresit in privinta anului 1975 si in schimb au comunicat membrilor deziluzionati pur si simplu, "sa-si ajusteze punctul de vedere"11.

 

Demascarea prezicerilor false ale Societatii Turnului de Veghere a creat indoieli si preocupari fata de organizatie. Societatea a raspuns atunci publicand articole si carti in care se admitea ca s-au facut greseli in prezicerile istorice si invataturile doctrinare ale organizatiei. Insa au scuzat aceste erori atribuindu-le failibilitatii omenesti si subliniind ca Societatea n-a pretins niciodata ca este inspirata de Dumnezeu12. Aceasta constituie o nerusinata inselaciune devreme ce numerele din trecut ale revistelor Turnului de Veghere sunt denumite "mesajul lui Dumnezeu", redand indrumarile lui Iehova intre ghilimele. Un numar recent al Turnului de Veghere din 1 August 1995 afirma ca, "Iehova isi invata poporul Sau indeosebi prin intermediul unui studiu saptamanal al Bibliei pentru care se foloseste Turnul de Veghere ca si ajutor"13.

 

In anul 1943 Presedintele Turnului de Veghere Frederick Franz impreuna cu Presedintele Nathan H. Knorr au depus in tribunal urmatoarea marturie sub prestare de juramant privitoare la provenienta directa de la Dumnezeu a continutului Turnului de Veghere.

 

Depozitia lui Frederick W. Franz din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and Tract Society", din 1943, sectiunile nr. 2596-2597, pag.866, reda urmatoarele:

 

Intrebare: Totusi Iehova Dumnezeu este acum editorul publicatiei (este vorba de revista "Turnul de Veghe"), nu?


Raspuns: Astazi El este editorul publicatiei.

 

Intrebare: De cat timp El este editorul publicatiei?


Raspuns: De la inceputul ei, el a calauzit-o.

Depozitia lui Nathan Homer Knorr din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and Tract Society", din 1943, sectiunea nr.4421, pag.1474, continua:

 

Intrebare: In realitate, ea (publicatia "Turnul de Veghere") este prezentata in mod fatis drept Cuvantul lui Dumnezeu, nu?


Raspuns: Da, ca si Cuvant al Sau.

 

Intrebare: Fara nici un fel de credite?


Raspuns: Asa este.

Din nefericire multi oameni sunt inconstienti de aceste realitati daunatoare iar Martorii continua sa creasca in numar distribuind cantitati masive de literatura inselatoare. In ciuda esecurilor din trecut si a declaratilor recente ca nu ar fi inspirata, Societatea Turnului de Veghere inca pretinde o loialitate desavarsita si continua sa prezica ca Armaghedonul este iminent aducand anihilarea certa a tuturor celor ce nu se alatura organizatiei, ori ii parasesc randurile. Chiar avand o istorie denaturata de manipulari si profetii false, Societatea Turnului de Veghere continua sa pretinda ca este singura "organizatie" care invata adevarul.

 

Crezuri doctrinare

Cand o organizatie ca "Watchtower Bible and Tract Society" pretinde ca este singura religie adevarata si singura sursa de invatatura biblica corecta noi trebuie sa-i examinam crezurile cu mare grija. Daca doctrinele ei sunt adevarate, atunci acestea se vor regasi in Biblie, iar invataturile ei sunt consecvente si nu se schimba an dupa an. Cu toate acestea Martorii de Iehova neaga sau deformeaza multe dintre invataturile fundamentale ale Bibliei, crezurile acestora intra in conflict cu cele ale crestinilor ortodocsi din toate veacurile. Priviti la urmatoarele comparatii.

 

Natura lui Dumnezeu. Biblia ne invata ca exista doar un singur Dumnezeu adevarat (Isaia 43:10-11; 44:6,8). Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt identificati ca fiind Persoane distincte dintr-o Dumnezeire triunita (Mat.3:16-17; 2Cor.13:14). In intreg Noul Testament Fiul si Duhul Sfant, cat si Tatal, sunt in mod separat identificati ca fiind Dumnezeu. Fiecare poseda atribute divine si actioneaza ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Evrei 1:8; Duhul Sfant: Fapte 5:3-4; 2Cor.3:17-18).

 

In contrast, Societatea Turnului de Veghere neaga natura trinitara a lui Dumnezeu si invata ca un asemenea crez este inspirat de satana14. In schimb, invata ca Iehova, numele singurului Dumnezeu adevarat, corespunde doar lui Dumnezeu Tatal. In plus, Societatea neaga si ca Isus este Dumnezeu (vezi, punctul urmator din aceasta brosura). Apoi, neaga ca Duhul Sfant este o persoana si in schimb sustine ca el este doar o forta activa a lui Dumnezeu, asemenea electricitatii15.

 

Isus Hristos. Biblia invata ca Isus este Dumnezeu venit in trup si Creatorul tuturor lucrurilor (Ioan 1:1-3,14; Col.1:16). Desi nu a fost niciodata mai prejos de Dumnezeu, la timpul potrivit El si-a pus deoparte gloria pe care o avea la Tatal si s-a imbracat in natura umana (vezi, Ioan 17:3-5; Filip.2:6-11; Col.2:9). Dupa moartea Sa Isus a inviat trupeste din mormant s-a aratat ucenicilor si a fost recunoscut in trupul Sau de peste 500 de oameni. Acest fapt a fost crucial atat pentru mesajul cat si pentru credinta bisericii primara (Luca 24:39; Ioan 2:19-21; 1Cor.15:6,14).

 

In contrast, Societatea Turnului de Veghere neaga dumnezeirea lui Isus Hristos si invata in schimb ca Isus este o fiinta creata. La inceput, El era arhanghelul Mihail care mai tarziu s-a nascut ca om perfect. Martorii lui Iehova cred ca dupa ce Isus a fost ingropat, Dumnezeu a destramat trupului Lui fizic. Apoi, Isus a fost inviat ca si creatura spirituala si a fost "materializat" intr-un trup de carne si oase pentru a se face vizibil. Intors acum in ceruri El din nou recunoscut ca fiind arhanghelul Mihail16.

Mantuirea. Biblia invata ca doar jertfa de ispasire a lui Hristos este cea care rezolva problema omeneasca a pacatului. Cand a fost rastignit pe cruce, Isus Hristos a luat asupra Lui toate pacatele persoanale ale tuturor oamenilor, din trecut, prezent si viitor (1Petru 2:24) si ca si Dumnezeu si om perfect El a indeplinit cu desavarsire cerintele dreptatii lui Dumnezeu (Rom.3:22-26). Ca prin urmare, toti care-l primesc pe Isus printr-o credinta sincera (Ioan 1:12; Fapte 16:31), pot fi iertati si declarati neprihaniti reintrand in partasie cu Dumnezeu (2Cor.5:21, Evrei 7:24-26).

 

In contrast, Societatea Turnului de Veghere sustine ca doar un grup de elita al Martorilor lui Iehova cunoscuti sub numele de "cei 144.000", sau ca fiind "cei unsi", poseda in prezent neprihanirea lui Hristos. Doar cei 144.000 sunt nascuti din nou si se pot astepta sa domneasca cu Hristos in ceruri. Pentru restul numeros al Martorilor lui Iehova cunoscuti sub numele de "celelalte oi", sau de "marea multime", jertfa de ispasire a lui Hristos ofera acestora doar sansa mostenirii vietii vesnice pe pamant17.

 

Insa, Biblia invata ca noi suntem mantuiti prin har, fara nici un fel de fapte facute in justificare de sine. Mantuirea este darul lui Dumnezeu. Noi nu putem face nimic pentru a contribui la mantuirea noastra deoarece fara Isus Hristos noi suntem "morti in pacatele noastre" (Efeseni 2:1-9).

 

In schimb, Societatea Turnului de Veghere sustine ca noi trebuie sa ne dobandim mantuirea noastra, aceasta "depinzand de faptele omului". Omul trebuie "intai sa se alature organizatiei lui Iehova pentru mantuire"18 si dupa aceea sa se supuna la tot ceea ce aceasta invata. In acest fel, relatia cu organizatia Martorilor lui Iehova este prezentata drept baza mantuirii si nu o relatie personala cu Isus Hristos.

 

Duhul si pedeapsa eterna. Biblia invata ca duhul omului continua sa existe si sa fie constient dupa moartea trupului (Luca 16:19-31; 2Cor.5:6,8; Filip.1:23-24; Apoc.6:9-11). De aceea, ea spune ca aceia care au respins darul vietii vesnice dat de Dumnezeu, vor suferi o pedeapsa vesnica constienta (Mat.25:41,46; Apoc.14:10,11; 20:10,15).

 

In schimb, Societatea Turnului de Veghere neaga pedeapsa eterna si sustine ca omul nu are un spirit (sau, duh) care continua sa existe dupa moartea trupului. Martorii cred ca moartea pune capat oricarei existente constiente. Iadul, spun ei, se refera la mormant si la cei care in final vor fi judecati de Dumnezeu si care vor fi anihilati incetand astfel pur si simplu sa mai existe19.

 

Biblia. Biblia invata ca ungerea Duhului Sfant este cea care-l face in stare pe fiecare crestin sa inteleaga Cuvantul lui Dumnezeu si sa-l aplice cum se cuvine in viata lui (Ioan 16:13; 1Ioan 2:27).

 

In schimb, Societatea Turnului de Veghere invata ca Biblia poate fi interpretata doar de catre Societatea Turnului de Veghere si ca nici un om nu poate afla adevarul aparte de aceasta20.

 

Contradictii si schimbari spectaculoase de crez

Societatea Turnului de Veghere pretinde ca este organizatia lui Iehova si singurul canal al lui Dumnezeu de indrumare spirituala pentru zilele noastre21. In acelasi timp se subliniaza ca Biblia este o "carte organizationala" care nu poate fi inteleasa de indivizi izolati indiferent de cat de sinceri sunt. Insa, cum am putea oare sa ne incredintam destinul nostru etern unei organizatii care in scurta ei existenta a acumulat un trecut atat de rusinos de contradictii si schimbari doctrinare bruste? Pentru edificare, priviti la urmatoarele exemple ale vesnic schimbatoarei teologii a Turnului de Veghere.

 

In anul 1975 Societatea Turnului de Veghere a invatat ca omul din pilda semintei de mustar care seamana samanta (Matei 13), nu este altul decat Satana. Mai tarziu, in cursul aceluiasi an Societatea Turnului de Veghere a invatat ca semanatorul era Isus22.

 

O intamplare similara s-a petrecut in 1978 cand Societatea Turnului de Veghere identifica pe "Alfa si Omega" din Apocalipsa 22:12-13 ca fiind Iehova (adica, Dumnezeu Tatal), iar dupa aceea, cinci saptamani mai tarziu a sustinut ca aceste versete se refera la Isus23.

 

Incapacitatea Societatii Turnului de Veghere de a interpreta corect Biblia se vede cel mai clar in schimbarile ei spectaculoase de crez. Adica, putem vedea organizatia Martorilor lui Iehova invatand, odata, pozitia A apoi pozitia B si sustinand ca Dumnezeu le-a dat o "lumina noua". Cu toate acestea, mai tarziu organizatia revine la vechile invataturi (pozitia A), iar in unele cazuri trece din nou la pozitia B. Iata cateva exemple. Avem intai subiectele asupra caruia au oscilat in crezuri, apoi mai jos, anii in care s-au observat schimbarile.

 

Invierea oamenilor Sodomei

1879 -- Vor fi inviati.
1952 -- Nu vor fi inviati.
1965 -- Vor fi inviati.
1988 -- Nu vor fi inviati. (!?)
24


"Domnul" din Romani 10:12-16

1903 -- "Domnul" se refera la Isus.
1940 -- "Domnul" se refera la Iehova.
1978 -- "Domnul" se refera la Isus.
1980 -- "Domnul" se refera la Iehova25.


"Stapanirile cele mai inalte" (sau, "dregatoriile"; n.tr.) din Romani 13:1

1916 - "Stapanirile cele mai inalte" se refera la guvernele lumii.
1943 - "Stapanirile cele mai inalte" se refera la Iehova Dumnezeu si la Isus Hristos.
1964 - "Stapanirile cele mai inalte" se refera la guvernele lumii26.


Despartirea "oilor" de "capre" (Matei 25:31-46)

1919 -- se va petrece dupa vremea necazului.
1923 -- se petrece acum, inainte de vremea necazului.
1995 -- se va petrece dupa vremea necazului27.

 

Concluzie

In lumina datelor de mai sus am putea oare sa ne incredem in Societatea Turnului de Veghere si literatura ei? Am vazut ca a profetit fals sfarsitul lumii de cel putin 6 ori si ca a folosit aceste preziceri pentru a-si intimida adeptii.

 

Biblia ne avertizeaza spunand ca vor veni multi profeti falsi ce vor pretinde ca vor vorbi in numele lui Dumnezeu (Matei 7:15; 1Ioan 4:1). Din fericire, tot ea ne ofera testele practice pentru identificarea profetilor falsi. In Deuteronomul 18:21-22 ne este spus ca cel ce pretinde ca se exprima ca profet al lui Dumnezeu si prezice ceva ce nu se implineste este un profet fals.

Poate ca vei zice in inima ta: ,,Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune Domnul?" Cand ceea ce va spune proorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el. (sa nu-l asculti; n.tr.)

 

Conform Bibliei, o singura profetie falsa il face pe cel ce o exprima sa fie un profet fals. Dupa acest test, profetiile neimplinite ale Societatii Turnului de Veghere din 1914, 1915, 1918, 1920, 1925 si 1975 dovedesc fara tagada ca ea este un profet fals.

De asemenea, aceasta grupare religioasa si-a schimbat frecvent doctrinele ei si si-a contrazis crezuri sustinute anterior, in tot acest timp sustinand ca este singura organizatie de pe pamant ce detine adevarul. Poate lucrul acesta sa fie caracteristic lui Dumnezeu, perfectiunii si sfinteniei Sale?

 

Nu intentionam nici sa-i ridiculizam si nici sa-i jignim pe Martorii lui Iehova. In general se poate observa ca sunt oameni sinceri, devotati. Intr-un fel acestia sunt mai degraba asemenea oilor pierdute decat lupilor rapitori deoarece sunt amagiti de catre o organizatie cu un trecut de profetii si doctrine false. Intr-adevar, Martorii lui Iehova cred ca daca parasesc Societatea Turnului de Veghere vor fi nimiciti la Armaghedon. De aceea, ei au nevoie de dragostea si compasiunea noastra. Dorinta noastra in ce-i priveste pe ei, cat si pe altii, este ca sa ajunga la o cunoastere adevarata a ceea ce Biblia invata si la o intelegere a faptului ca mantuirea este un dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Doar printr-o legatura personala cu Isus Hristos i se poate garanta vreunuia dintre noi, iertarea si viata vesnica!

-- Joel B. Groat

Copyright 1999 Institute for Religious Research. All rights reserved.

 

Note de susbol

1 Mai luati in considerare si urmatoarele citate provenite din literatura Turnului de Veghere: "Iehova foloseste astazi o singura organizatie pentru a-si duce la indeplinire voia Sa. Pentru a primi viata eterna in Paradisul pamantesc noi trebuie sa ne identificam cu acea organizatie si sa-i slujim lui Dumnezeu ca parte a ei." (Turnul de Veghere, 15 februarie, 1983, pag.12).
"De aceea, cand ne este oferita indrumare de catre organizatia lui Iehova, noi putem sa o ascultam cu intelepciune stiind bine ca Iehova ne va calauzi doar in ceea ce este spre beneficiul nostru vesnic." (Turnul de Veghere, 1 noiembrie, 1990, pag.30).
2 Fritz Springmeier, The Watchtower & The Masons (Portland: A Christian Ministry, 1993, a doua editie), pag. 11.
3 Reverend J.J. Ross, Some Facts About the Self-Styled "Pastor" Charles T. Russell, republicare de catre Witness Inc., paginile 3 si 4.
4 Reverend J.J. Ross, Some Facts and More Facts about the Self-Styled "Pastor" Charles T. Russell, de catre Witness Inc., republicare, pag. 16-19. Negand brosura cu pricina Russell totusi recunoaste ca, "despre chestiunea graului miraculos se poate spune ca are o farama de adevar in ea, doar un graunte, intr-un fel."
5 Ross, pag. 6. Din ziarul Brooklyn Daily Eagle, numarul din 29 ianuarie, 1913, pag. 16. Pretul de pe piata al graului era pe aceea vreme de 1 dolar sacul de 35 de kg. Dintr-o convorbire telefonica facuta cu Michigan State University Kent County Extension Service (octombrie 1991).
6 The Finished Mystery, Peoples Pulpit Association, 1917, pag. 485, 258.
7 Reverend Edward Lodge Curran, Ph.D., Judge — "for four days" — Rutherford, republicare de catre Witness, Inc., pag. 7.; si Literary Digest din data de 2 mai, 1936, citat de Charles P. Windle, The Rutherford Racket, republicare, pag. 11.
8 Comentariu al lui Frederick Franz, fost presedinte al organizatiei Turnului de Veghere si al Societatii Tractatului care l-a citat pe Rutherford ca spunand privitor la propriile sale preziceri ca, "stiu ca m-am facut de ras", citat de catre Raymond Franz in cartea sa Crisis of Conscience, pag. 137.
9 Raymond Franz, Crisis of Conscience, nota de subsol p. 50.
10 Kingdom Ministry (romaneste, "Ministerul Regatului"), mai 1974, pag. 3.
11 Turnul de Veghere din 15 iulie 1976, pag. 441. Cu patru ani mai tarziu Societatea si-a recunoscut greseala de a fi "intemeiat sperante in aceea data" (Turnul de Veghere, 15 martie, 1980, pag. 17-18; mai puteti verifica si Jehovah's Witnesses — Proclaimers of God's Kingdom, WTB&TS, 1993, pag. 633, "calculele timpurilor si asteptarile care au fost asociate acestora au produs dezamagiri serioase"
12 vedeti de pilda, Jehovah's Witnesses — Proclaimers of God's Kingdom, WTB&TS, 1993, pp. 626, 632-635, 709; Treziti-va !, 22 martie, 1993, pag. 3-4.
13 Turnul de Veghere, 1 iulie, 1943, pag. 205; 15 August, 1943, pag. 256; 1 August, 1995, pag. 17.
14 Ar trebui sa crezi in Trinitate ? pag. 31.
15 Reasoning From the Scriptures, pag. 381; Aid to Bible Understanding (in rom., "Ajutor in intelegerea Bibliei), pag. 1544.
16 Turnul de Veghere, 1 noiembrie, 1995, pag. 8; Reasoning, pag. 217, 218.
17 Reasoning, pag. 309.
18 Turnul de Veghere, 1 iulie, 1947, pag. 204; 15 noiembrie, 1981, pag. 21.
19 Reasoning, pag. 100, 175.
20 Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1967, pag. 587; 1 decembrie, 1990, pag. 19.
21 Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1967, pag. 590.
22 Man's Salvation Out Of World Distress. . . (1975), pag. 208; Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1975, pag. 600.
23 Treziti-va ! 22 august, 1978, pag. 28; Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1978, pag. 15.
24 Zion's Watch Tower Reprints, iulie 1879, pag. 7; Turnul de Veghere, 1 iunie, 1952, pag. 338; 1 august, 1965, pag. 479; 1 iunie, 1988, pag. 30-31.
25 Zion's Watch Tower Reprints, 1 decembrie, 1903, pag. 3282; Turnul de Veghere, 1 iulie, 1940, pag. 200; 1 mai, 1978, pag. 12; 1 februarie, 1980, pag. 16.
26 Watch Tower Reprints, 1 septembrie, 1916, pag. 5952; The Truth Shall Make You Free, [editia din 1943], pag. 312; Turnul de Veghere, 15 iunie, 1964, pag. 20. Societatea Turnului de Veghere a recunoscut ca aceasta schimbare de doctrina ii poate costa viata pe multi martori ai lui Iehova. (Turnul de Veghere, 15 noiembrie, 1950, pag. 441).
27 Turnul de Veghere, 1 august, 1919, pag. 238; Jehovah's Witnesses — Proclaimers of God's Kingdom, 1993, pag. 163-164; Turnul de Veghere, 15 octombrie, 1995, pag. 19, 22-23.

 

Raspunderea pentru traducerea acestui material revine lui Teodor Macavei. Teo_logic@bigfoot.com

horizontal rule

Puteţi citi alte articole de apologetică

pe pagina de Apologetică a Bibliotecii Misiunii Vox Dei

 

 [Apasă aici pentru detalii]

horizontal rule

Ce este nou?

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate