Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Media
Poşta Redacţiei

Watch videos at Vodpod and more of my videos

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Al Cincilea Conciliu Ecumenic - Constantinopole, 553 d. Hr.

horizontal rule

Cel de-al Cincilea Conciliu: Constantinopole II, anul 553.

 

Conform poruncii imperiale, însă fără consimţământul papei, sinodul a fost declarat deschis în ziua de 5 mai, anul 553, în secretarium-ul bisericii catolice din Constantinopol. Între cei prezenţi se aflau Patriarhii, Eutih din Constantinopole, care prezida adunarea, Apolinariu din Alexandria, Domninus din Antiohia, trei episcopi ca reprezentanţi ai Patriarhului Eustohiu din Ierusalim, şi alţi 145 de oficiali şi episcopi, dintre care mulţi au venit în locul unor colegi absenţi.

 

(Bossuet, Def. Cleri Gall., Lib. vii., cap. Xix. Prescurtat. Traducere după Allies.)

 

Trei capitole au constituit subiectul discuţiilor; anume, recunoaşterea lui Teodor din Mopsuestia, scrierile lui Teodoret împotriva lui Cyril, şi epistola lui Ibas din Edessa adresată lui Maris Persanul. S-a examinat dacă epistola fusese aprobată în cadrul consiliului de la Calcedon. S-a recunoscut cel puţin faptul că acesteia i s-a dat citire acolo, şi că Ibas, după ce l-a anatemizat pe Nestorius, a fost primit de către sfântul conciliu. Unii au argumentat faptul că doar persoana sa a fost acceptată; alţii însă susţin faptul că şi epistola sa a fost acceptată. Astfel în cadrul celui de-al cincilea conciliu s-au cules informaţii cu privire la modul în care s-a implementat obiceiul de a aproba scrierile asupra Credinţei în conciliile anterioare. Au fost expuse lucrările celui de-al treilea şi de-al patrulea conciliu, cele pe care le-am menţionat mai sus referindu-ne la epistola Sf. Cyril şi a Sf. Leo. Apoi sfântul conciliu a declarat: „Este clar, din ceea ce s-a spus, maniera în care sfintele concilii obişnuiesc să aprobe ceea ce se aduce înaintea lor. Pe cât de înaltă era demnitatea acelor bărbaţi sfinţi care au scris epistolele citite, totuşi ei nu au aprobat pur şi simplu epistolele, fără a ridica întrebări, sau fără a aduce la cunoştinţă faptul că ei sunt întru totul de acord cu expunerea şi doctrina sfinţilor părinţi, cu care au fost comparaţi.” Însă faptele au dovedit că această metodă nu a fost aplicată şi în cazul epistolei lui Ibas; prin urmare, ei au dedus, mult mai corect, că epistola nu fusese aprobată. Atunci deci, este clar din cel de-al treilea şi al patrulea conciliu, după cum declară şi înţelege cel de-al cincilea, faptul că epistolele aprobate de Sfântul Scaun, cum era numit cel al lui Cyril, sau chiar dezbaterile ce-au pornit de la ele, cum este cazul epistolei lui Leo, nu au fost primite de sfintele concilii nici pur şi simplu şi nici fără cercetare. Sfinţii părinţi au purces să facă ceea ce au făcut şi episcopii la Calcedon, dacă li s-ar fi dat spre examinare epistola lui Ibas. Au comparat epistola cu Faptele de la Efes şi Calcedon. După aceea, sfântul conciliu a declarat – „Comparaţia făcută demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că epistola despre care se spune că a scris-o Ibas este, cu tot respectul, opusă definiţiei dreptei credinţe, stabilite de Conciliul de la Calcedon.” Toţi episcopii au izbucnit: „Cu toţii spunem aşa; epistola este eretică.” Astfel, din acest motiv, este dovedit de către cel de-al cincilea conciliu că sfinţii noştri părinţi din conciliile ecumenice au catalogat epistolele lecturate, concepute de catolici sau eretici, sau chiar de pontifi romani, a fi ortodoxe sau eretice în ce priveşte Credinţa, potrivit cu aceeaşi procedură, după o analiză legitimă, căutându-se adevărul din ele, iar apoi clarificându-se; şi pe baza acestor premise erau judecate. [continuare aici...]

horizontal rule

Cel de-al Cincilea Conciliu Ecumenic

Al Doilea Conciliu de la Constantinopole 553 d. Hr.

 

ANATEMELE ÎMPOTRIVA LUI ORIGEN

 

I.

Dacă va susţine cineva fabulaţia despre preexistenţa sufletelor, şi va susţine şi monstruoasa restaurare ce derivă din aceasta: să fie anatema.

 

II.

Dacă va spune cineva că creaţia (thu paragwghn) tuturor lucrurilor necesită doar înţelepciune (noas) şi nu trup şi este în întregime imaterială, neavând nici număr şi nici nume, astfel încât există unitate între toate prin aceeaşi substanţă, putere şi energie, iar prin unirea lor cu Dumnezeu Cuvântul şi cunoaşterea lor [a Acestuia]; însă prin faptul că acestea nu au mai dorit a fi sub privirea lui Dumnezeu, s-au dedat la fapte rele, fiecare   urmându-şi propriile porniri, şi că au luat un trup mai mult sau mai puţin spiritual, şi au primit nume, căci între Puterile cereşti este o deosebire de nume după cum este şi o deosebire de formă; iar apoi unii au devenit Heruvimi, alţii Serafimi, alţii Domnii, alţii Puteri, alţii Cârmuiri, alţii Tronuri, alţii Îngeri, şi oricât de multe alte ordine cereşti ar mai fi: să fie anatema.

 

III.

Dacă va fi cineva care să spună că soarele, luna şi stelele sunt făpturi raţionale, şi că acestea au luat această formă pentru că s-au întors cu faţa spre rău: să fie anatema. [continuare aici...]

horizontal rule

Anatemele Celui de-al Doilea Conciliul de la Constantinopole

(553 d. Hr.)

  

Al Doilea Conciliul de la Constantinopole a fost numit să rezolve anumite întrebări care au fost ridicate de către Definiţia de la Calcedon, din care cea mai importantă avea de a face cu unitatea celor două naturi, Dumnezeu şi om, aparţine lui Isus Hristos. Al Doilea Conciliul de la Constantinopole a confirmat Definiţia de la Calcedon, în timp ce accentua că Isus Hristos nu-l întrupează doar pe Dumnezeu Fiul, El este Dumnezeu Fiul.

 

 

I.                   Dacă cineva nu mărturiseşte că Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură natură sau esenţă, o singură putere sau autoritatea, adorată ca o trinitate a aceleiaşi esenţe, o divinitate în trei hypostases sau persoane, acesta să fie anatema. Căci există doar un singur Dumnezeu şi Tată, din care sunt toate lucrurile, şi un singur Domn Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi un singur Duh Sfânt, în care sunt toate lucrurile.

 

II.                 Dacă cineva nu mărturiseşte că Dumnezeu Cuvântul nu a fost născut de două ori, prima dată înaintea timpului din Tatăl, netemporal şi fără de trup, cealaltă în ultimele zile când a venit din ceruri şi s-a întrupat prin sfânta, glorioasa, purtătoare-de-Dumnezeu, pururi fecioară Maria, şi născută din ea, acesta să fie anatema.

 

III.              Dacă cineva nu mărturiseşte că Dumnezeu Cuvântul care a făcut miracole este unul şi Hristos cel care a suferit este altul, sau spune că Dumnezeu Cuvântul a fost împreună cu Hristos care a venit din femeie, sau că Cuvântul era în el ca o persoană este în alta, dar nu unul şi acelaşi, Domnul nostru Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat şi devenit uman, şi că minunile şi suferinţele pe care el le-a îndurat voluntar în trup nu erau din aceiaşi persoană, acesta să fie anatema.

 

IV.              Dacă spune cineva că uniunea Cuvântului lui Dumnezeu cu omul a fost doar conform harului sau funcţiei de demnitate sau egalitate de onoare sau autoritate ori relaţie sau efect sau putere sau  conform bunei plăceri, de parcă Dumnezeu Cuvântul era încântat cu omul, sau aprobat de el, aşa cum spune aiuritul Teodosius; sau că uniunea există conform similarităţii numelui, prin care Nestorianii îl numesc pe Dumnezeu Cuvântul Isus şi Hristos, desemnând omul separat ca Hristos şi Fiu, vorbind astfel în mod clar de două persoane, dar când e vorba de onoarea sa, demnitatea, şi închinarea, pretind a spune că există doar o singură persoană, un singur Fiu şi un singur Hristos, printr-o simplă denumire; şi dacă acesta nu recunoaşte, aşa cum au învăţat sfinţii părinţi, că uniunea lui Dumnezeu este făcută cu trupul însufleţit de un suflet raţional şi inteligent, şi că o astfel de uniune este conform sintezei sau hypostasisului, şi că prin urmare există doar o singură persoană, Domnul Isus Hristos unul din sfânta Treime – acesta să fie anatema. După cum cuvântul „uniune” are multe înţelesuri, urmaşii hulei lui Apollinaris şi Eutyches, asumând dispariţia naturilor, afirmă o uniune prin confuzie. Pe de altă parte urmaşii lui Theodore şi a lui Nestorius bucurându-se în diviziunea naturilor, introduc doar o uniune de relaţie. Dar sfânta Biserică a lui Dumnezeu, bucurându-se în mod egal de impietatea ambelor erezii, recunoaşte uniunea lui Dumnezeu Cuvântul cu trupul conform sintezei, adică conform hypostasisului. Căci în misterul lui Hristos uniunea conform sintezei păstrează cele două naturi care s-au combinat fără confuzie şi fără separare. [continuare aici...]

horizontal rule

Origen: Opoziţia timpurie faţă de Origen
 

Origen Adamantius s-a născut din părinţi creştini, în Alexandria, 185 d. Hr. El a fost învăţat de timpuriu religia creştină, şi pe când era doar un băiat putea să recite pasaje lungi din Scriptură, din memorie. În timpul persecuţiei lui Septimus Severus, 2002 d. Hr., tatăl său, Leonides, a fost întemniţat, şi fiul i-a scris acestuia de a nu-l nega pe Hristos din blândeţe faţă de familia sa, şi a fost prevenit de la a se preda pe sine la martirajul voluntar de către mama sa, care i-a ascuns hainele. Leonides a murit ca un martir. În anul 203, pe atunci avea 18 ani, Origen a fost numit în preşedinţia şcolii teologice din Alexandria, o poziţie lăsată vacantă prin fuga lui Clement de persecuţia păgână. El s-a făcut competent în diferite ramuri de învăţătură, a călătorit în Orient şi a căpătat limba ebraică pentru scopul traducerii Scripturilor. Faima sa s-a extins în toate direcţiile. El a câştigat pe păgâni eminenţi spre creştinism, şi instrucţiunile sale erau căutate de oamenii din toate ţările. El a renunţat la toate în afară de cele mai goale necesităţi ale vieţii, mâncând rareori carne, niciodată nu bea vin, dormea pe podeaua goală, şi devota o mare parte din noapte pentru rugăciune şi studiu. Eusebius spune că el nu trăia din darurile acelora care ar fi fost bucuroşi să-l susţină în timp ce acesta era la lucru spre binele lumii, aşa că el s-a dispus de biblioteca sa valoroasă către una care îi va permite salariul derizoriu pentru patru oboluri (monede de argint); şi a acţionat în mod rigid asupra preceptului Domnului de a nu avea „două haine, sau să poarte papuci, şi să nu aibă nici o grijă pentru ziua de mâine”1. De Origen se spune că s-a şi mutilat pe sine (deşi încă se mai dispută aceasta) dintr-o construcţie eronată a poruncii Salvatorului (Matei 19:12), şi pentru a se păzi de calomnia care ar purcede din asocierea sa cu studente feminine. El a lamentat acest act în anii de mai târziu. Dacă o făcea din cele mai pure motive, şi era un act de mare sacrificiu de sine, căci, după cum era interzis de legea canonică, aceasta îl excludea de la promoţia clerică. El a fost ordinat prezbiter în anul 228 d. Hr., de doi episcopi din afara eparhiei lui, şi acest act neregulat îndeplinit de alţii decât diocezanul său au dat motive lui Demetrius din Alexandria, în a cărui jurisdicţie trăia el, să-şi manifeste invidia pe care a simţit-o întotdeauna faţă de reputaţia crescută a tânărului cărturar; şi în două concilii compuse şi controlate de Demetrius în 231 şi 232 d. Hr., Origen a fost destituit2. Multe din autorităţile bisericii au condamnat acţiunea. În această persecuţie Origen s-a dovedit pe sine ca mare în spirit precum şi în minte. Prietenilor săi el le-a spus: „Trebuie să-i compătimim pe aceştia mai degrabă decât să-i urâm (duşmanii lui), rugaţi-vă pentru ei mai degrabă decât să-i blestemaţi, căci am fost făcuţi pentru binecuvântare nu pentru blestem”. Origen a mers în Palestina în 230 d. Hr., a deschis o şcoală în Cezarea, şi s-a bucurat de o faimă ce creştea continuu. Persecuţiile de sub Maximinus din 235, l-au alungat. El a mers în Capodocia, apoi în Grecia, şi în final înapoi spre Palestina. Defăimat acasă el era onorat în afară, dar el a fost chemat în cele din urmă la Alexandria, unde elevul său Dionysius l-a succedat pe Demetrius ca episcop. Dar la scurt timp după aceea, în timpul persecuţiei de sub Decius, el a fost torturat şi condamnat să moară pe rug, dar el a zăbovit, şi mai apoi a murit de rănile şi suferinţele lui, un adevărat martir, în Tyre, anul 253 sau 254 d. Hr., la vârsta de 69 de ani. Mormântul său a fost cunoscut până în Evul Mediu. [continuare aici...]

horizontal rule

Reîntruparea – A suprimat-o Biserica?

 

de Joseph P. Gaudel, Robert M. Bowman, Jr., şi Dan R. Schlesinger

 

Spre începutul acestui secol crezul în reîntrupare a fost restrâns la anumite grupări mici precum Şcoala Unităţii Creştinismului, Societatea Teosofică, şi Asociaţia Edgar Cayce pentru Cercetare şi Iluminare1. Prin anii 1980, totuşi, nu numai aceste grupări au câştigat peste un milion de urmaşi, dar celebrităţi precum Jeanne Dixon şi Shirley MacLaine au popularizat întruparea pentru mase. În timp ce acum 50 de ani în urmă în mod relativ puţini americani credeau în întrupare, astăzi aproximativ o pătrime din toţi americanii o acceptă, alături de circa un sfert din întreaga lume2.

 

În fond toţi propunătorii moderni ai întrupării din Apus pretind că aceasta „este în armonie completă cu adevăratul spirit al Creştinismului”. Biserica timpurie a învăţat întruparea, spun unii, până în secolul al 6lea când aceasta a fost suprimată la un conciliu al biserici. În acest articol vom examina această pretindere că biserica a suprimat doctrina întrupării.

 

Reîntruparea definită

 

Doctrina reîntrupării derivă din antichitate, avându-şi originea în Răsărit, dar se găseşte şi în Grecia antică. Aceasta „învaţă că sufletul intră în această viaţă, nu ca o creaţie proaspătă, ci după un curs lung de existenţă anterioară pe acest pământ şi în altă parte . . . şi că aceasta este singura sa cale către viitoarele transformări pe care şi le modelează pentru sine”3.

 

Conform conceptului Răsăritean de reîntrupare, omul care depinde de faptele sale din existenţa sa anterioară poate reveni înapoi în oricare tip de formă a vieţii, incluzând diferite animale, precum şi forma umană. Reîncarnaţioniştii din Apus, totuşi, susţin în general că bărbaţii şi femeile pot fi reîntrupate doar ca fiinţe umane. Tot aceştia se referă adesea la părerea Răsăriteană ca „transmigraţie” şi la părerea Apuseană ca „reîntrupare”. În mod tradiţional, totuşi, termenii „transmigraţie”, „reîntrupare” şi „metempsihoza” au fost folosite ca sinonime4. Pe de altă parte, reîntruparea trebuie să fie distinsă de preexistenţa sufletelor. În timp ce toţi cei care cred în reîntrupare trebuie să creadă că sufletele reîntrupate au preexistat, nu toţi cei care aderă la preexistenţa sufletelor acceptă reîntruparea. Un exemplu modern ar fi Mormonii. [continuare aici...]

horizontal rule

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate