Pagina de Apologetică

În acest număr:

Scurtă istorie a celibatului în Biserica catolică [pagina 1]
Ar trebui un creştin să părăsească idolatria? - de John S. Torell [pagina 2]

Scurtă istorie a celibatului în Biserica catolică

Primul secol

Petru, primul papă, şi apostolii pe care Isus i-a ales, erau în marea lor majoritate, oameni căsătoriţi. Noul Testament implică faptul că femeile prezidau mesele euharistice în biserica primară.

Secolele 2,3

Epoca gnosticismului: lumina şi spiritul sunt bune, întunericul şi lucrurile materiale sunt rele. O persoană nu poate fi căsătorită şi să fie perfectă. Totuşi, majoritatea preoţilor erau căsătoriţi.

Secolul 4

306-Conciliul de la Elvira, Spania, decretul #43: un preot care doarme cu soţia cu o noapte înainte Messei îşi va pierde slujba.

325-Conciliul de la Niceea: a decretat că după ordinare, un preot nu se poate căsători. A proclamat crezul niceean.

352-Conciliulcil din Laodicea: femeile nu trebuie ordinate. Aceasta sugerează că înainte de eveniment erau ordinate femei.

385-Papa Siricius şi-a părăsit nevasta pentru a deveni papă. A decretat că preoţii nu mai pot dormi cu nevestele lor.

Secolul 5

401-Sf. Augustin a scris „Nimic nu este atât de puternic în doborârea spiritului unui om decât mângâierile unei femei.”

Secolul 6

567-Al doilea conciliu de la Tours: orice cleric găsit în pat cu soţia va fi excomunicat pentru o perioadă de un an şi pus de o parte.

580-Papa Pelagius II: politica lui nu era de a deranja preoţii căsătoriţi, atâta vreme cât nu treceau proprietăţile bisericii soţiilor sau copiilor lor.

590-604-Papa Grigore „cel mare” a spus că orice dorinţă sexuală este păcătoasă în sine (în sensul că dorinţa sexuală este rea intrinsec?).

Secolul 7

Franţa: documente arată că majoritatea preoţilor erau căsătoriţi.

Secolul 8

Sf. Bonifaciu a raportat papei că în Germania aproape nici un episcop sau preot nu este celibatar.

Secolul 9

836-Conciliul de la Aix-la-Chapelle a admis deschis că avorturile şi infanticidul au loc în mănăstiri, pentru a acoperi activităţile clericilor necelibatari.

Sf. Ulrich, un episcop sfânt, a susţinut pe baza Scripturii şi a bunului simţ că singurul mod de purificare a bisericii de cele mai rele excese ale celibatului era permiterea preoţilor să se căsătorească.

Secolul 11

1045-Papa Bonifaciu IX s-a lipsit de celibat şi şi-a dat demisia, pentru a se căsători.
1074-Papa Grigore VII a spus că pentru a fi ordinat cineva trebuie să jure credinţă celibatului: ‘preoţii [trebuie] să scape mai întâi de strânsorile nevestelor lor.’

1095-Papa Urban II a vândut soţiile preoţilor ca sclave, iar copiii au fost abandonaţi.

Secolul 12

1123-Papa Calistus II: primul conciliu lateran a decretat invaliditatea căsătoriilor clericilor.
1139-Papa Inocent II: al doilea conciliu lateran a confirmat decretul conciliului anterior.

Secolul 14

Episcopul Pelagio se plânge că femeile sunt încă ordinate şi ascultă mărturisiri.

Secolul 15

Tranziţie; 50% din preoţi sunt căsătoriţi şi acceptaţi de oameni.

Secolul 16

1545-63-Conciliul din Trent declară celibatul şi virginitatea superioare căsătoriei.
1517-Martin Luther.

1530-Henry VIII.

Secolul  17

Inchiziţia. Galileo. Newton.

Secolul 18

1776-Declaraţia americană de independenţă.

1789-Revoluţia franceză.

Secolul 19

1804-Napoleon
1882-Darwin.
1847-Marx, manifestul comunist.

1858-Freud.
1869-primul conciliu de la Vatican, infailibilitatea papei.

Secolul 20

1930-Papa Pius XI: sexul poate fi bun şi sfânt.

1951-Papa Pius XII: pastor luteran căsătorit, ordinat preot catolic în Germania.
1962-Papa Ioan XXIII: Conciliul de la Vatican II; vernacular; căsătoria este egală cu virginitatea.
1966-Papa Paul VI: dispensaţii de celibat.

1970s-Ludmilla Javorova şi alte femei cehe au fost ordinate pentru a sluji nevoilor femeilor închise de comunişti.

1978-Papa Ioan Paul II: opreşte dispensele.

1983-Legea noului canon.

1980-Pastori anglicani/episcopali sunt ordinaţi ca şi preoţi catolici în SUA, Canada şi Anglia, în 1994. 

Papi care au fost căsătoriţi

Sf. Peter, Apostle

Sf. Felix III 483-492 (2 copii)

Sf. Hormidas 514-523 (1 fiu)

Sf. Silverus (Antonia) 536-537

Hadrian II 867-872 (1 fiică)

Clement IV 1265-1268 (2 fiice)

Felix V 1439-1449 (1 fiu) 

Papi care erau fii de papi sau clerici

Papi care au avut copii ilegitimi după 1139

Surse istorice:

Oxford Dictionary of Popes; H.C. Lea History of Sacerdotal Celibacy in the Christian Church 1957; E. Schillebeeckx The Church with a Human Face 1985; J. McSorley Outline History of the Church by Centuries 1957; F.A.Foy (Ed.) 1990 Catholic Almanac 1989; D.L. Carmody The Double Cross - Ordination, Abortion and Catholic Feminism 1986; P.K. Jewtt The Ordination of Women 1980; A.F. Ide God's Girls - Ordination of Women in the Early Christian & Gnostic Churches 1986; E. Schüssler Fiorenza In Memory of Her 1984; P. DeRosa Vicars of Christ 1988. 

Mituri şi fapte

Mit: Toţi preoţii fac un jurământ de celibat.

Fapt: Majoritatea nu fac jurământul. Este vorba de o promisiune făcută în faţa episcopului.

Mit: Celibatul nu este motivul pentru scurtarea vocaţiei.

Fapt: Un sondaj din 1983 la bisericile protestante, arată un surplus de clerici, numai biserica catolica are prea puţini.

Mit: celibatul clericilor este norma de la cel de-al doilea conciliu lateran din 1139.
Fapt: Preoţi şi chiar papi continuă să se căsătorească şi să aibă copii încă câteva sute de ani după acea dată. De fapt, Biserica catolică de est încă mai are preoţi căsătoriţi.

În biserica latină, preotul se poate căsători dacă:

·                     Este pastor protestant mai întâi

·                     Este catolic de o viaţă dar promite să nu mai aibă niciodată relaţii sexuale cu soţia.

Mit: Scurtarea vocaţiei se datorează materialismului şi lipsei de credinţă.
Fapt: cercetare (1985 Lilly): „Nu este nici o dovadă care să sprijine pierderea credinţei pentru vocaţii mai puţine…voluntarii tineri şi lucrarea în campusuri creşte.” 

Noi credem că preoţii ar trebui să se căsătorească şi că femeile au un drept egal să fie ordinate, la fel ca şi candidaţii bărbaţi.

Credem că celibatul este un dar de la Duhul Sfânt, la fel ca şi chemarea la căsătorie sau la o viaţă de singurătate. Darurile nu pot fi luate şi este un respect adânc pe care îl avem faţă de darul celibatului şi cerem ca să fie opţional şi nu forţat şi celor ce nu se simt chemaţi în acest mod. 

original dezvoltat de Corpus Canada

revizuirea sponsorizată de Call To Action and FutureChurch

Courtesy of www.futurechurch.org