„Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată
expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie
deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină
atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel
neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât
adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).
Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis,
care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu
purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce
biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană,
diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos,
Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică
să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de
Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta
adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii
au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au
negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se
confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel,
a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.
Bogomilii - gruparea eretică pe
care o discutăm în această lună - au negat naşterea divină a lui
Hristos şi Trinitatea, şi au denunţat folosirea sacramentelor şi a
veşmintelor. Căsătoria nu era un sacrament. Miracolele lui Isus nu erau
evenimente reale ci spirituale. Hristos era Fiul lui Dumnezeu doar prin har
precum alţi profeţi, şi pâinea şi vinul eucharistului nu se transforma în
trup şi sânge. Ultima judecată va fi executată de Dumnezeu şi nu de Isus.
Imaginile şi crucea erau idoli şi închinarea la sfinţi şi la moaşe
idolatrie.
Dacă sunteţi interesaţi să ne sugeraţi subiecte de studiu,
o puteţi face pe adresa misiunii.
Orice comentariu poate fi trimis la adresa:
apologetics@voxdeibaptist.org
Ceea ce
cunoaştem despre Bogomili provine de la S Kozma din secolul zece
care a scris Împotriva Ereticilor şi de la Euthymius Zygademus din
secolul doisprezece. Anumite secte eretice din Rusia au dus mai
departe tradiţia lor. Bogomil este o traducere în slovacă a
cuvântului „Massaliani”, numele sirian al sectei care corespunde
Euhiţilor greci. Bogomilii şi Massaliani sunt egalaţi în documentele
slavone din secolul treisprezece. Un alt nume era Pavlikeni (Paulicienii).
Catharii şi Patarenii, Waldensienii, Anabaptistii şi, în Rusia,
Stigolniki, Molokani şi Dukhobortsi, au fost cu toţii identificaţi
cu Bogomilii sau asociaţi cu ei. Învăţătura sectelor eretice din
Rusia secolului al paisprezecelea, cu referire la Bogomili, arată că
ei au negat naşterea divină a lui Hristos, Trinitatea şi validitatea
sacramentelor şi a ceremoniilor. Carp Strigolnik, care în secolul 14
a predicat această doctrină în Novgorod, a explicat că Sf. Pavel a
învăţat că oamenii simplii la minte ar trebui să se instruiască
reciproc, aşa că ei şi-au ales învăţători dintre ei ca să fie ghizii
lor spirituali, şi nu aveau preoţi speciali.
Fondatorul
Bogomililor s-a susţinut că ar fi fost un Bogumil, un „Manichean” al
vremii împăratului bulgar, Peter (927-968). Sursele slavone spun că
secta a fost fondată de Bogumil sau Ieremia, care era un Manichean,
şi avea şase apostoli, toţi cu nume slavone. Aceasta este
mitologizare slavică transparentă, doar dacă Bogomil nu şi-a luat
numele din sectă, mai degrabă decât inversul. Dacă fondatorul era
Ieremia, noţiunea ar aduce religia înapoi către Esenei care au fost
fondaţi de Ieremia pentru că el a vorbit despre punerea legământului
în inimile oamenilor.
Doctrina a fost
răspândită în lung şi în latină de către predicatori călugări
peripatetici. Religia s-a răspândit de-a lungul lanţurilor muntoase
din Europa centrală, începând de la Balcani şi continuând cu
Carpaţii, Alpii şi Pirineii. În 1004, crezurile Bogomile erau
învăţate în Rusia de un om numit Adrian. Leontie, episcop de Kiev
l-a întemniţat. În 1125, Biserica din sudul Rusiei a trebuit să
combată un alt eretic numit Dimitri. Biserica din Bulgaria a
încercat şi ea să extirpe Bogomilismul. Când Innocent III a fost
chemat pentru atacul asupra Albigenzilor, el a încercat să înduplece
bisericile răsăritene să facă la fel şi în privinţa Bogomililor,
aşadar el a văzut o legătură. Ei s-au răspândit în Serbia dar
Stephen Nemanya, regele Serbiei i-a exclus, şi ei au căutat refugiu
în Bosnia. La finalul secolului 12, Kulin, conducătorul civil din
Bosnia (1168-1204) a îmbrăţişat erezia, şi 10.000 din supuşii lui
s-au convertit.
Unii au mers în
Italia, unde au fost numiţi Patarenei, „culegători de cârpe”. O
stradă din Milano a fost numită Via Patari. Aceasta era piaţa de
cârpe, şi Catharii industrioşi colectau cârpele risipite pentru a
face hârtie şi materiale din fibre – ambele au fost meserii cu care
aceştia au fost asociaţi. Ei l-au influenţat pe Gregory VII în
încercările sale de a reforma Biserica. Mai târziu papii au gândit o
politică mai bună de a se debarasa de criticii lor.
În secolul 15,
regele bosnian, Thomas, a fost convertit la Credinţa Catolică, dar
edictele severe pe care le-a emis el contra foştilor coreligionişti
au fost fără putere împotriva credinţei. Catharii, în număr de
40.000, au părăsit Bosnia şi au trecut în Herţegovina (1446).
Patareneii au fost persecutaţi multe secole de împăraţii ungari până
ce turcii musulmani au pus un stop în a doua jumătate a secolului
15. Bogomilii au optat atunci să se convertească la religia mai
gentilă a Islamului. De aceea bosniacii moderni sunt musulmani.
Odinioară ei erau Bogomili, numiţi de către turcii secolului 15
drept creştini!
Bogomilii au
negat naşterea divină a lui Hristos şi Trinitatea, şi au denunţat
folosirea sacramentelor şi a hainelor preoţeşti. Căsătoria nu era un
sacrament. Miracolele lui Isus nu erau evenimente reale ci
spirituale. Hristos era Fiul li Dumnezeu doar prin har precum
ceilalţi profeţi, şi pâinea şi vinul eucharistului nu erau
transformate în trup şi sânge. Ultima judecată avea să fie executată
de Dumnezeu şi nu de Isus. Imaginile şi crucea erau idoli şi
închinarea la sfinţi şi la relicve idolatrie.
Ei şi-au ales
învăţătorii din numărul lor pentru a-i călăuzi, şi nu au avut preoţi
plătiţi sau biserici construite, ci se întâlneau în case private
precum creştinii timpurii. Rugăciunile se spuneau în casele acestea.
Biserica era o biserică umană a spiritualităţii interioare a
membrilor ei. Doar adulţii puteau fi botezaţi, şi nici apa sau
uleiul nu contau ci ascetismul şi rugăciunea. Fiecare membru putea
obţine perfecţiunea lui Hristos şi să devină un Hristos. Ordinarea
era prin cei „aleşi” ai congregaţiei care au ajuns la perfecţiunea
lui Hristos, şi erau numiţi literal Hristoşi şi Perfecţi.
Cosmogonia lor
era interesantă deoarece este apropiată cu ceea ce ar deduce cineva
că au crezut Eseneii din Sulurile de la Marea Moartă. Ei învăţau că
Dumnezeu avea doi fii, Satanael şi Michael. Sufixul „-el” arăta că
aceştia erau fii de Dumnezeu. Fiul mai în varsă s-a răzvrătit şi a
devenit spiritul rău. El a făcut mai apoi cerurile de mai jos şi
pământul şi a încercat să facă omenirea. El nu a putut da viaţă,
totuşi, şi a trebuit să-l determine pe Dumnezeu să o facă, probabil
printr-un şiretlic. Adam a primit astfel suflarea sau spiritus de
viaţă, care l-a investit cu un suflet bun potenţial, dar a fost
silit într-un legământ în care i s-a permis să muncească pământul
din lumea ticăloasă ca sclav faţă de Satanael.
Apoi Dumnezeu
şi-a trimis fiul său mai tânăr, Michael, în forma unui om numit Isus
„alesul” de Dumnezeu ca să fie Salvatorul, după botezul la Iordan.
Michael a apărut ca un porumbel şi Isus a devenit Hristos, cu
puterea de a rupe legământul lui Adam, în forma unei tablete de lut
(hierographon), cu Satanael. Astfel spiritul rău a fost înfrânt şi
şi-a pierdut „-el” -ul, şi puterea sa egală, devenind satan, care nu
mai era un fiu de Dumnezeu ci un înger căzut. Chiar şi aşa, cu
puterea care i-a rămas, el a complotat să-l aibă pe Isus Hristos
crucificat pentru a începe întreaga religie rea a Creştinismului cu
arătoasele şi dezmăţatele sale obiecte şi biserici mari,
îmbrăcăminţi şi straie, icoane şi imagini, sacramente şi ceremonii,
şi călugări şi preoţi care să impresioneze pe oamenii simpli de
parcă Dumnezeu era un rege pământesc. Aceasta avea să înceapă
lucrarea lui satan, cei perfecţi trebuiau să evite orice şi fiecare
exces al plăcerii sale. Ei ţineau „Rugăciunea Domnului” în mare
respect, drept cea mai potentă armă împotriva lui satan, şi un număr
de invocări împotriva „spiritelor rele”.
Fiecare
comunitate îşi avea cei 12 „apostoli” ai ei, şi femeile puteau să
fie ridicate la rangul de „alese”. Bogomilii purtau haine precum
călugării cerşetori şi erau renumiţi ca misionari, călătorind în
lung şi în latină pentru a propaga doctrinele lor. Vindecând
bolnavii şi scoţând spiritului rău, ei au călătorit în lume şi şi-au
răspândit literatura lor apocrifă cu câteva din cărţile Vechiului
Testament, influenţând profund spiritul religios al naţiunilor şi
pregătindu-le pentru Reformă.
Ei au plantat seminţele unei literaturi religioase
populare în răsărit precum şi în apus. Biblia Istorică, Scrisoarea
din Cer, Plimbările dinspre Cer şi Iad, numeroasele legende ale lui
Adam şi ale Crucii, poemele religioase ale „Kalfiki perehozhie” şi
alte producţii similare îşi au diseminarea într-o mare extindere
faţă de activitatea Bogomililor din Bulgaria, şi a succesorilor lor
din alte ţări. Ritualul din slavonă scris de bosniacul Radoslavov,
şi publicat de Academia Slavonă Sudică la Agram, arată marea
asemănare faţă de ritualul Cathar publicat de Cunitz, 1853.
Mărturie creştină către
creştinii nominali din cadrul Ortodoxiei
Acest
raport, Mărturie creştină către creştinii nominali din cadrul
Ortodoxiei, este unul din seriile Lucrărilor Ocazionale Lausanne
care au apărut din Consultarea istorică asupra Evanghelizării
Mondiale (COWE) ţinută în Pattaya, Tailanda în iunie 1980. Acest
raport a fost redactat de membrii „Mini-Consultării asupra
Evanghelizării Creştinilor Nominali din cadrul Ortodoxiei”, sub
conducerea Rev. Apostolos D. Bliates, care a slujit de asemenea
drept Coordonator Internaţional al grupurilor de studii pre-COWE
legate de Evanghelizarea Creştinilor Nominali din cadrul Ortodoxiei.
Partea majoră a acestui raport a trecut printr-o revizuire, care a
implicat pe toţi membrii mini-consultării. Acesta a fost predat unui
grup „sub-plenar” mai mare pentru comentarii, dar responsabilitatea
textului final se datorează mini-consultării şi a directorului ei.
Raportul a fost emis cu rugăciunea şi speranţa că va stimula
biserica şi pe membrii individuali în câştigarea acestui segment
larg al populaţiei.[detalii...]
CHAT Creştin!Aici poţi să vorbeşti
online pe teme de Apologetică, Teologie sau să îţi faci
prieteni noi. Tot ce trebuie să faci e să intri cu
un user (de preferinţă numele tău mic) apăsând
aici.
FORUMde discuţii pe teme Teologice, Apologetice şi discuţii
libere!
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe paginile fiecărui
subiect de studiu găsiţi o serie de articole de interes.
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole noi la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE(doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Apasă pe titluri pentru a accesa
paginile cu aceste subiecte
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să
primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr
al Publicaţiei de Apologetică