„Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată
expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie
deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină
atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel
neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât
adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).
Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă
„alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine
înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a
crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători
au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi
alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi
nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d.
Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta
important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu
era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui
Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste
erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare
asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.
În creştinism, sabelianismul (cunoscut şi ca modalism, monarhianism modalist
ori monarhism modal) este credinţa nontrinitariană care susţine că Tatăl
Ceresc, Fiul Înviat şi Sfântul Duh sunt moduri sau aspecte diferite ale unui
Dumnezeu (pentru noi doar), în loc de trei persoane distincte (în El Însuşi).
Se spune că Dumnezeu are trei "feţe" sau "măşti" (grec. prosopa). Întrebarea
este: "este treimea lui Dumnezeu o problemă pe care o vedem în mod eronat (sabelianism/modalism),
sau este o chestiune a esenţei lui Dumnezeu dezvăluită ca trei-într-unul (trinitarianism
ortodox)?" Modaliştii observă că singurul număr atribuit lui Dumnezeu în
Sfânta Biblie este unu şi nu este nici o întreire inerentă atribuită
explicit lui Dumnezeu în scriptură. Numărul trei nu este niciodată menţionat
relativ la Dumnezeu în scriptură, acesta fiind, fireşte, numărul central al
noţiunii de Treime. Singura excepţie posibilă este Comma Johanneum, un pasaj
de text controversat din Întâi Ioan, cunoscut îndeobşte din King James
Version (Versiunea King James a Bibliei) şi din unele versiuni ale Textus
Receptus, dar neinclus în textele critice moderne. Îi este atribuit lui
Sabellius, care propovăduia o formă a acestei doctrine în Roma secolului al
treilea.
Hippolytus din Roma îl cunoştea personal pe Sabellius şi l-a menţionat în
Philosophumena. Ştia că lui Sabellius îi displace teologia trinitariană,
însă el a numit monarhismul modal erezia lui Noetos, nu cea a lui Sabellius.
Sabelianismul a fost îmbrăţişat de creştini în Cyrenaica, către care
Demetrius, Patriarh de Alexandria, a scris câteva scrisori argumentând
împotriva acestui crez.
Oponentul cel mai de seamă al sabelianismului a fost Tertullian, care a
marcat mişcarea "Patripassianism", din cuvintele latine pater - "tată", şi
passus – verbul "a suferi", pentru că a implicat faptul că Tatăl a suferit
pe Cruce. A fost născocit de Tertullian în lucrarea Adversus Praxeas,
Capitolul II, "Prin asta Praxeas a făcut o îndoită lucrare pentru diavol la
Rome: a înlăturat proorocirea şi a adus erezia; el i-a îndepărtat pe
Paraclete şi pe Tatăl crucificat."
Este important să observăm că singurele surse existente pentru a pricepe
sabelianismul sunt din partea detractorilor acestuia. Scolasticii de azi nu
sunt de acord asupra propovăduirilor precise ale lui Sabellius sau Praxeus.
Sabelianism istoric spune că Dumnezeu Tatăl era singura persoană a
Divinităţii, o credinţă cunoscută drept monarhianism.
Sabelianismul a fost respins de majoritatea creştinătăţii, care a acceptat
în locul lui trinitarianismul.
Atât Michael Servetus, cât şi Emanuel Swedenborg au fost interpretaţi ca
susţinători ai modalismului, oricum, nici unul nu-L descrie pe Dumnezeu ca
apărând în trei moduri. Amândoi îl descriu pe Dumnezeu ca fiind O Persoană
Divină, Isus Hristos, care deţine un Suflet Divin întru Iubire, o Minte
Divină întru Adevăr şi un Trup Divin întru Îndeletnicire. Isus, printr-un
proces de unire formei Lui umane cu cea Divină, a devenit în întregime Unul
cu Sufletul Său Divin de la Tată, până în punctul în care nu a mai fost o
distincţie a persoanei.
Pentecostalismul Unităţii propovăduieşte că Tatăl (un duh) este unit cu Isus
(un om) ca Fiu al lui Dumnezeu. Oricum, Pentecostalismul Unităţii diferă
semnificativ, respingând modalismul şi prin deplina acceptare a zămislirii
umanităţii a Fiului, nu o zămislire veşnică, a celui care a fost omul Isus,
născut, crucificat şi înălţat, ci nu a divinităţii. Acestui lucru se opune
direct Patripassianismul, precum şi preexistenţei Fiului, lucru pe care
sabelianismul nu îl acceptă. Pentecostalismul Unităţii poate fi comparat cu
sabelianismul deoarece ambele sunt nontrinitariene, dar ele nu se identifică
una cu cealaltă.
Socinianismul este o formă de antitrinitarianism,
denumită după Laelius Socinus (decedat în 1562 la
Zurich) şi după nepotul său Faustus Socinus (decedat în
1604 în Polonia). Cel dintâi a fost unul dintre
fondatorii unei societăţi religioase care era nevoită să
funcţioneze în secret pentru a evita persecuţiile. Secta
sociniană o cunoscut o răspândire mai largă după ce
Faustus Socinus, nepotul lui Laelius Socinus, i-a
devenit membru de valoare. În 1574, socinienii, care se
numeau pe sine drept unitarieni, au emis un „catehism al
unitarienilor”, în care şi-au aşternut pe hârtie
viziunea asupra naturii şi perfecţiunii Dumnezeului lor
conducător, precum şi alte principii ale grupului lor.
Grupul a devenit cunoscut mai ales în Polonia şi a
început să prospere, deschizând şcoli superioare şi
publicând literatură, până când, în 1638, socinienii au
fost alungaţi din Polonia de către catolici. Până la
acea dată, fusese larg răspândită convingerea că
socinianismul urma să devină o credinţă dominantă în
Europa.
Socinienii aveau doctrine înrădăcinate exclusiv în
raţionalitate şi respingeau învăţătura ortodoxă despre
Trinitate şi despre divinitatea lui Isus, aşa cum erau
acestea rezumate în Cathismul Racovian. De asemenea, ei
credeau că omniscienţa lui Dumnezeu era limitată la ceea
ce era necesarmente adevărat în viitor (la ceea ce cu
siguranţă urma să se întâmple), şi nu se aplica în ceea
ce priveşte adevărul contingent (la ceea ce s-ar putea
să se întâmple imediat). Ei credeau că, dacă Dumnezeu ar
şti toate posibilităţile de viitor, voinţa liberă a
omului ar fi imposibilă; şi, astfel, respingeau doctrina
„tare” a omniscienţei. Trebuie însă să se facă diferenţa
între ei şi arieni, care credeau într-un Cristos
pre-existent. Socinienii nu credeau că Fiul lui Dumnezeu
a existat şi înainte de a se naşte ca om.
Socinienii îşi aveau congregaţiile mai ales în
Transilvania, în Polonia (vezi frăţietatea poloneză) şi
în Olanda. Au fost alungaţi din reşedinţa lor din Raków
în 1643.
Socinianismul este considerat a fi antecedentul unei
forme timpurii de Unitarianism şi termenul se mai
foloseşte şi astăzi pentru a face referire la credinţa
conform căreia Isus nu a existat înainte de a trăi ca om.
Notă: În creştinism, socinianismul se mai numeşte şi
psilantropism; se presupune că cuvântul „psilantropism”
provine de la Grecescul „psilo”= „în principal, doar” şi
„antropos”= „om, fiinţă umană.”
Psilantropismul a fost respins la sinoadele ecumenice,
mai ales în Primul Conciliu de la Nicea, care se
constituise explicit pentru a confrunta această credinţă.
Credinţe similare celor ale socinianismului continuă şi
astăzi în grupuri creştine precum Christadelphians.
Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost
actualizată la versiunea 1.0!
Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi!Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare
propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!
Grup de Discuţii Apologetică - te poţi
abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup
de către membrii săi.
Forum - actualizat şi diversificat, securitate
crescută, caracteristici de ultima ora
CHAT Creştin!- aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi
faci prieteni noi. Teme diverse.
Pe pagina de
Resurse Baptiste
a site-lui, veţi găsi o serie de
subiecte
de studiu:
Pe pagina de
Teologie
Sistematică puteţi găsi o serie de
articole la subiectele
doctrinare despre:
HRISTOLOGIE
(doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
PNEUMATOLOGIE
(doctrina despre
Duhul Sfânt şi alte duhuri)
ANTROPOLOGIE
(doctrina despre
om, aşa cum a fost creat el)
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
SOTERIOLOGIE
(doctrina despre mântuire)
BIBLIOLOGIE
(doctrina despre Biblie)
COSMOLOGIE
(doctrina despre creaţie şi istorie)
ECLESIOLOGIE
(doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
ESCATOLOGIE
(doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!
Apasă aici dacă doreşti să
primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr
al Publicaţiei de Apologetică