Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Media

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

Baptiştii nu sunt protestanţi

 

De ce nu suntem protestanți

de Daniel Chamberlin


Broken Arrow, OK

 

Reforma protestantă din sec. 16 a fost o binecuvântare amestecată, și dulce și amară. Baptiștii se bucură de multe adevăruri asociate adesea cu reforma, ca și suveranitatea lui Dumnezeu în toate lucrurile, îndreptățirea doar prin credință și vederi înalte despre închinarea la Dumnezeu. Am beneficiat de multe scrieri uimitoare, din partea autorilor protestanți. Pe de altă parte, unele aspecte ale reformei au fost mereu un ghimpe în coasta baptiștilor. Unele din aceste situații sunt de bază și nu pot fi sacrificate pe altarul unității, pentru a avea legătură cu protestanții de azi.

 

   Desigur, aceste situații care nu se negociază nu pot fi tratate aici. Vom încerca doar să menționăm șase zone de diferențe între baptiști și protestanți. Nu dorim să interpretăm greșit protestanții, printr-o imagine grosolană. Nici nu îndrăznim să sugerăm că toți protestanții sunt pierduți – sau că toți baptiștii sunt salvați.

 

  1. Imaginea noastră despre Scripturi. În timp ce majoritatea pretinde că crede în Biblie ca singură regulă de credință și practică, accentul protestanților asupra crezurilor tinde să submineze subtil această poziție. B. B. Warfield a numit Declarația de credință Westminster (WCF de aici înainte) . . . cristalizarea finală a elementelor religiei evanghelice….baptiștii cred că un astfel de limbaj ar trebui folosit doar la descrierea Bibliei. În timp ce baptiștii folosesc confesiuni de credință, ca sumar al adevărului biblic, nu luăm nimic altceva în considerare decât Scriptura, ca standard. Când dezbatem, mai degrabă spunem Cuvântul lui Dumnezeu spune . . ., decât confesiunea mea spune . . . . Nu avem alt crez decât Scriptura.

 

   WCF are cuvinte în cap. 1 care merg prea departe și pentru noi:

 

Sfatul lui Dumnezeu cu privire la toate lucrurile necesare slavei Lui, salvării omului, credinței și vieții, este fie stabilit expres în Scriptură, fie prin consecințe necesar și bune poate fi dedus din Scriptură.

 

Acest a deduce din Scriptură a lăsat ușa deschisă supra-impozării sistemului legământului asupra Scripturii. Apoi, Scriptura este interpretată de legământ și nu legămintele sunt interpretate de Svriptură..

 

   2. Părerea noastră despre legăminte. Prot­estantismul vede doar un legământ, cu diferite administrații. Cum spune Gal. 4:24-26 , . . . acestea Sunt două legăminte: …vedem ceva nou în noul legământ (sau NT).  care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. (2 Cor. 3:6). Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, (Evrei 9:15).

 

   Deși credem că sfinții din VT erau salvați prin harul lui Dumnezeu, fără fapte, nu egalizăm vechea economie ( național, et­nic, socio-politico-religioasă) cu cea nouă (spirituală, fără distincții naționale sau sociale și fără ambiții politice). În timp ce vedem o continuitate între legământul vechi și cel nou, nu vedem identitate. Sunt diferențe semnificative între VT și NT, deși scopurile harului lui Dumnezeu operează în ambele.

 

   Vedem deci, NT ca un cuvânt final asupra VT și nu invers. Spre deosebire de cei ce cred în legământ și dispensaționaliști, stăm în NT și interpretăm VT în lumina NT.

 

   3. Părerea noastră despre biserică. Protestant­ismul poartă din rădăcinile sale romano catolice o mentalitate sacră. Dacă cineva era membru al societății, trebuia să fie și membru al bisericii. Linia de distincție dintre biserică și stat a devenit confuză, botezul copiilor a apărut. Aceste biserici au devenit compuse intenționat din regenerați și neregenerați. S-au făcut eforturi pentru a se justifica eroarea pe baza ritului VT al circumciziei.

 

   Baptiștii iau poziția NT de membru regenerat al bisericii. Nu este nici un caz în NT de botez al copiilor, nici de botezul necredincioșilor. Suntem recunoscători că unii protestanți onești admit aceasta. Cei care pretind altceva trebuie să susțină din tăcere.

 

   Vedem misiunea bisericii ca în primul rând spirituală, nu socială sau politică. Suntem mai interesați de proclamarea harului salvator decât de harul comun. Suntem peregrini, cetățeni ai Împărăției cerești. Mesajul nostru nu a fost niciodată salvați generația aceasta, ci fiți salvați de această generație (vezi Fapte 2:40).

 

   Mai mult, credința că fiecare biserică este autonomă ne face să respingem toate formele de ierarhie bisericească. În lucrurile spirituale, nu este o curte mai înaltă pe acest pământ decât adunarea locală. Chestiunile majore din bisericile NT erau decise de votul membrilor, nu de comitetul de bătrâni, prezbiteri, sinoade, episcopi sau arhiepiscopi.

 

   Respingem conceptul protestant al unei biserici universale invizibile și ecumenismul ce apare natural din acest concept. Dumnezeu îi cunoaște cu siguranță pe cei care sunt ai Lui și ne vede ca fiind o singură adunare sau biserică până ce toți aleșii lui Dumnezeu vor fi adunați în slavă. Deși fiecare credincios este în familia și în Împărăția lui Dumnezeu, biserica NT este o adunare locală, vizibilă.

 

   4. Părerea noastră despre porunci. Botezul și cina Domnului sunt poruncile simbolice ale lui Hristos, date bisericii, nu indivizilor, familiilor sau societății pe larg Botezul este doar pentru cei credincioși; Cina este doar pentru credincioșii botezați. Deoarece noi nu recunoaștem stropitul copiilor ca fiind botez scriptural, îi îndepărtăm de la masă pe cei care nu au fost scufundați ca și credincioși. Deoarece suntem responsabili doar pentru botezul membrilor noștri și deoarece nu îi putem invita la masă pe cei asupra cărora nu avem autoritatea de a-i disciplina, restricționăm Cina la membrii adunării noastre.

 

   Aceste porunci sunt simbolice și nu salvează ele în sine și nici nu dau har. Dar WCF declară, în fiecare sacrament este o relație spirituală, sau o uniune sacră, între semn și lucrul semnificat; astfel, numele și efectele unuia sunt atribuite celuilalt. În comentariul său la WCF, A. A. Hodge afirmă. . . prin folosirea corectă a semnului, harul semnificat este transmis (p. 329). Hodge spune, sacramentele sunt pentru a aplica credincioșilor beneficiile noului legământ (p. 331). Comentând în legătură cu botezul, WCF spune, . . . prin folosirea corectă a poruncii, harul promis nu este doar oferit, ci expus și dat de Duhul Sfânt….pentru baptiști, acest limbaj este alarmant de similar cu regenerarea prin botez.

 

   5. Părerea noastră despre convertire. În lumina celor de mai sus, trebuie să afirmăm fără echivoc că credem că salvarea este o operațiune directă a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Nici un har salvator nu este dat prin mijlocul privilegiilor familiale sau naționale.. Copiii credincioșilor sunt la fel de depravați și pierduți ca și copiii necredincioșilor. Promisiunea din Fapte 2:39 care spune Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.

 

Dumnezeu salvează individual, nu colectiv. Botezul copiilor și conceptul de copil al legământului obscură adevărul despre regenerare și convertire.

 

   6. Părerea noastră despre istoria biserici. Poate fi o surpriză pentru protestanții contemporani și pentru romano catolici să afle că baptiștii nu își au originea la reformă. Cu cât istoricii vechi, chiar cei opuși principiilor baptiste, au admis aceasta, cu atât tind scriitorii moderni să o ignore, nege sau anuleze. Sunt dovezi puternice care afirmă că bisericile evanghelice, având esența credinței, cunoscute prin diferite nume, au existat în Europa din zilele apostolilor din vechime. Confesiunea Waldensiană din 1120 este un exemplu de credință evanghelică din acele vremuri.

 

   Acești Anabaptiști, numiți astfel de dușmanii lor, erau persecutați de pseudo creștinii oficiali, apostați sub Constantin. Acești oameni erau strămoșii noștri în credință. (desigur, nu ne identificăm cu unele secte eretice, care au fost eronat clasificate cu ele). Mulți au uitat că parte din teologia lui Calvin a luat formă din anabaptiști. Calvin a recunoscut că și el a fost odată Waldensian. (Leonard Verduin, The Anatomy of a Hybrid, p. 199.)

 

   Când a venit reforma, acești anabaptiști au răsuflat ușurați, dar au descoperit repede că protestanții îi puteau persecuta la fel de sever, recurgând la același model al Romei. S-a uitat din istoria americană că primul amendament la Constituție, care garanta libertate religioasă deplină, a luat ființă împotriva dorințelor multor protestanți coloniști. Baptiștii din Virginia, mai ales John Leland, erau responsabili pentru acest amendament.

 

   C.H. Spurgeon a sumarizat bine poziția noastră:

 

Noi credem că aptiștii sunt creștinii originali. Nu ne-am început existența la reformă, am fost reformatori înainte de Luther sau Calvin; nu am venit din biserica Romei, deoarece nu am fost în ea niciodată, dar avem o linie neîntreruptă până la apostoli. Am existat întotdeauna, din zilele lui Hristos și principiile noastre, uneori mascate și uitate, c un râu subteran, au avut întotdeauna aderenți onești și sfinți…(Metropolitan Tabernacle Pul­pit, 1861, p. 225.)

 

. . . noi, cunoscuți printre oameni, în toate vremurile, prin nume diferite, ca Donatiști, Novatiani, Pauliciani, Petrobrussiani, Cathari, Arnoldisti, Hussiți, Waldenseni, Lollardzi, și anabaptiști, am ținut la puritatea bisericii și separarea ei de guvernările omenești. Părinții noștri erau obișnuiți cu greutățile, nu cu ușorul. Ei ne dau nouă, copiii lor, o linie neîntreruptă ce vine de la apostoli legitim, nu din mizeria Romei…. (Ibid., p. 613.)

 

   După 20 de ani Spurgeon a reit­erat,

 

Cu mult timp înainte ca protestanții să fie cunoscuți, acești oribili anabaptiști, numiți astfel pe nedrept, protestau pentru un Domn, o credință, un botez. Imediat ce biserica vizibilă a început să se despartă de evanghelie, acești oameni s-au ridicat , pentru a se ține tare de calea bună și veche….uneori, istoria scrisă rău ar vrea să credem că au murit. Dar suntem aici, binecuvântați și înmulțiți… (Metropolitan Tabernacle Pulpit, 1881, p. 249.)

 

  În concluzie, suntem recunoscători lui Dumnezeu care ne-a arătat aceste lucruri. Mustrăm pe orice baptist care este mândru datorită cunoașterii acestor adevăruri. Dacă Dumnezeu ne-a dat aceste adevăruri, trebuie să le primim cu umilință.

 

   Admitem că nu vorbim pentru toți care se numesc baptiști azi. Uni nu vor fi de acord cu noi, fără îndoială. Putem spune doar că acestea sunt situații în care conștiința noastră este legată și nu putem face compromisuri.

 

[Tratat de Daniel Chamberlin, Pastor, Covenant Baptist Church, Broken Arrow, OK.]

 

 

Baptiști, nu protestanți

 

de C. C. Carroll

 

· Arată care erau originile diferite ale baptiștilor și ale denominațiilor protestante.

 

· Arată cum o biserică baptistă este corp executiv, nu legislativ. Ce implică aceasta cu privire la Spiritul lui Dumnezeu în administrarea bisericii?

 

· Arată cum biserica este adecvată tuturor epocilor.

 

· Arată cum Evanghelia refuză să fie legată de decrete ecleziastice sau interpretări.

 

· Oferă primul necesar la o biserică NT.

 

· De ce țin baptiștii botezul ca și un necesar secundar?

 

· Arată că Domnul a pus pe discipolii lui Ioan în biserica Sa.

 

· Arată lipsa bazei NT a unei biserici a bisericilor.

 

· Arată cum susțin catolicii dreptul bisericii de a schimba Scriptura, urmat de susținerea protestanților că schimbările sunt scripturale.

 

· Spune cum Duhul Sfânt călăuzește și acoperă necesitățile tipului de biserică din NT.

 

· Ar trebui baptiștii să caute aceste avantaje ce rezultă din autoritatea ecleziastică centralizată? Poate creșterea bisericii prin alte metode decât cele divin revelate, să fie acceptată de Dumnezeu? Să căutăm să prindem lumea conformându-ne la înțelepciunea lumii?

 

· Arată că principiile botezului și modelul bisericii baptiste trebuie să fie la fel în sec. 20 ca și în primul secol.

 

Începând cu ideea Împărăției Cerului ca fiind invizibilă, ne-organizată și destinată să devină universală, recunoscând biserica doar ca un alt nume pentru același lucru, creștinismul a fost redus de mulți, ca și concepție, la un fel de atmosferă a sentimentului, o afluență vagă, prea eterică pentru a fi formulată într-o formă doctrinară, sau pentru a găsi expresia concretă într-o organizație vizibilă. O astfel de creștinătate se mulțumește de obicei cu revelațiile curente ale conștiinței creștine, după cuvântul scris….noțiunea adesea menționată a unui front unit al protestantismului împotriva romanismului sau a creștinătății împotriva păgânismului va fi irezistibilă, ea însăși fiind o relicvă a păgânismului. Vecia zicală, încrede-te în caii și carele tale, o condamnă Scriptura. Nici o slăbiciune inerentă nu poate aduce puterea. Nici prin putere, nici prin forță, ci prin Duhul Meu, zice Domnul. Jesse B. Thomas, în The Church and The Kingdom.

 

Natura bisericii. În spatele întrebării de ce baptiștii nu sunt protestanți stă natura bisericii creată de Hristos. Este important să înțelegem care este modelul divin pentru biserică și că adesea testăm bisericile noastre în legătură cu conformitatea acestui model. Termenul de biserică protestantă este derivat din reforma care portă numele lui Luther. În acea reformă, creștinii s-au despărțit de dogma catolică a salvării prin fapte, și au predicat peste tot adevărul salvării prin credință. Dar diferite grupări bisericești s-au organizat din reformă în grade diferite dar au susținut conceptele romano-catolice care erau inconsistente cu salvarea doar prin credință. Majoritatea, de exemplu susțineau botezul la copii și practicau botezul prin stropire sau turnare, conformându-se dreptului pretins de înlocuire care fusese exercitat de romano-catolici. Acestea erau și sunt cunoscute ca și Biserici protestante, din faptul că originea lor este cuplată cu protestul lui Luther împotriva ierarhiei romano-catolice. Pe de altă parte , baptiștii au apelat din vremuri străvechi direct la NT ca unică autoritate, pentru forma, puterea și scopul organizațiilor bisericești.

 

Scripturile oferă modelul bisericesc. Baptiștii susțin că nu poate fi un standard potrivit pentru credincioșii biblici cu privire la ceea ce constituie biserica, altul decât cel din Scripturi. Ei susțin că Scripturile determină în principiu legile ce guvernează biserica lui Hristos de-a lungul veacurilor, până va veni Domnul din nou. În conformitate cu acest principiu, ei insistă că biserica nu este un corp legislativ. Ce va face și puterea prin care va trăi și va acționa sunt adevăruri ale revelației divine. Natura și metodele prin care viața se împrospătează și prinde putere sunt revelate doar în Scripturi. De asemenea are și promisiunea Duhului lui Hristos, ca răspuns la rugăciunile constante ale bisericii pentru călăuzire, o ghidează, îi dă putere și înțelepciune pentru a face lucrarea pentru care a fost stabilită. Deci, este un corp executiv, echipat și împuternicit de Dumnezeu să împlinească voia Sa, ca martori în lume ai Evangheliei lui Hristos.

 

Adecvarea ei la toate vremurile. Dacă s-a spus că oamenii din primul secol, devotați și înțelepți, nu puteau coordona o instituție adecvată și adaptată tuturor schimbărilor ce vor veni vreodată în lume, este adevărat. Dar noi susținem că Domnul Isus Hristos a organizat biserica și a înzestrat-o cu toate puterile necesare pentru a realiza lucrarea. În Coloseni 1: 13-20 Pavel așează conducerea Domnului nostru deasupra bisericii și autoritatea Sa peste toate lucrurile create în cer și pe pământ, cu aceste cuvinte:

 

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.

 

Evanghelia nu este limitată de oameni. Baptiștii nu pot accepta ca autoritară orice cenzură a puterii în ierarhie, arhiepiscopie, conciliu, sinod, convenție care pretind dreptul de interpretare. Evanghelia nu este legată. Nici un principiu de interpretare ce necesită adăugiri post biblice la învățături sau metode prin care se ajunge la sensul învățăturilor din NT despre biserică, nu are greutate la baptiști. Orice pretenție a succesiunii apostolice care își asumă autoritatea de a lega baptiștii în doctrina lor despre biserică, așa cum sunt pretențiile unei secte de evrei cum că ar fi stat pe scaunul lui Moise. Legea Duhului de viață în Isus Hristos, care ne-a eliberat de legea păcatului și a morții și de duhul robiei, acționează pentru a-i învăța pe copiii lui Dumnezeu adevărata interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu. Deci, baptiștii susțin că NT este unica autoritate cu privire la legile ce guvernează bisericile. Este constituția lor, Curtea de Apel și finalul oricărei controverse.

 

O adunare de credincioși. În căutarea definirii bisericii, a ceea ce ar trebui să știe și să facă și cum să își împlinească misiunea, descoperim că este o adunare de credincioși asociată cu Isus Hristos, numită Trup și Mireasă. Adunarea este legată de Duhul Sfânt, numită Templul Lui, este legată astfel de Dumnezeu Tatăl, Casa lui Dumnezeu. Biserica NT era formată din membrii care primiseră vestea bună a Mielului lui Dumnezeu care ia păcatele lumii și care își mărturisiseră păcatele, ca pocăință față de Dumnezeu, și credință în Isus Hristos ca Salvator și care erau botezați. Nu este loc de îndoială asupra faptului că vestea bună și inițierea botezului au fost stabilite de Ioan Botezătorul, și nici asupra faptului că Dumnezeu i-a dat lui Ioan Botezătorul autoritatea de a predica și de a boteza. S-a spus că el a fost pus deoparte din pântecele mamei sa. Lucrarea sa pregătitoare fusese profețită în VT, el fiind prezentat ca un mesager al noii dispensații a harului pentru oamenii păcătoși, a lui Dumnezeu. De la Ioan și până la împlinirea tuturor lucrurilor în Hristos, administrarea harului lui Dumnezeu este declarată a fi în mâinile Regelui pentru care și prin care biserica este martoră pentru omenire, de la însărcinarea ei de către Duhul Sfânt. Noua dispensație era împlinirea vechiului prin venirea Regelui anunțat prin profeții, după planurile neschimbate ale lui Dumnezeu.

 

Hristos a așezat botezul în biserică. Faptul că Isus a fost botezat de Ioan separă botezul de jertfirea Mielului, și lasă pentru totdeauna exemplul asemănării cu moartea, îngroparea și învierea Sa. Mai târziu, Isus, capul bisericii martorilor botezați, și-a exprimat suveranitatea asupra actului și perpetuarea lui, dar nu a botezat El Însușii ucenicii rezultați din predicarea Sa. Autoritatea perpetuării actului era numai a Lui, ceea ce este clar din faptul că Ioan nu a căutat niciodată să organizeze ucenicii într-o organizație, nici nu a autorizat pe nimeni să boteze. Din contră, Ioan a arătat spre Isus, cu care ucenicii se asemănau în moartea și promisiunea învierii și în care fuseseră altoiți. Isus a dat sarcina botezului bisericii și a autorizat perpetuitatea. El a făcut aceasta în Marea Trimitere pentru adunarea Lui. Autorizarea actului este a bisericii și perpetuitatea este garantată de perpetuitatea bisericii – care este la rândul ei garantată de promisiunea unui Hristos veșnic viu și veșnic Domn.

 

Apostolii lui Ioan în biserică. Este scopul scriitorului să arate că Isus i-a chemat pe discipolii botezați ai lui Ioan și i-a constituit într-o adunare pe piatra de bază a Sa, fiind Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. În Cezareea Filipi a explicat ucenicilor care este baza fundații edificării bisericii. Era El Însuși, și puterea lui Dumnezeu dată oamenilor pentru a-L primi. Este necesară credința pentru a împuternici imaginația că Isus ar fi părăsit aceasta și ar fi lăsat pe Petru să fie fundația bisericii. Ar fi necesar ca una din pietrele vii, adică Petru, să devină baza și să poată purta întreaga suprastructură. Petru nu își făcea această iluzie, și nici unul din apostoli sau ucenici. Nici Pavel, apostolul învățat de Domnul Însuși. Căci Pavel a scris despre Domnul Isus ca fiind baza bisericii și a explicat relația apostolilor cu acea fundație. Pavel era în acord complet cu mărturia lui Petru. Doar Unsul, Hristosul, putea fi Capul Bisericii, Piatra pe care este zidită biserica. Ioan Botezătorul a văzut ungerea lui Hristos, a văzut pe Domnul ieșind din apă și Duhul Sfânt coborând peste El ca porumbel și a auzit confirmarea ungerii Lui în cuvintele Tatălui. ”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

 

Nu este nici o autoritate pentru o biserică a bisericilor. Stabilirea unei autorități centralizate ce vorbește și face legi bisericii local formate de Hristos, nu are autoritate NT. Dar este în consonanță cu puterea materială prin care oamenii caută să asigure rezultat impresionante și a sedus multe grupări de creștini. Sistemul papal, cu sediul la Rom și cu multitudinea de oficiali între papă și membrii individuali ai turmei, este un spectacol mondial impresionant între oameni și națiuni. Dar este doar o variantă a bisericii zidite de Hristos și peste care doar El este Cap, El dând puterea și călăuzirea fiecărei biserici prin Duhul Sfânt. Corpurile protestante, în grade diferite, au căutat să stabilească instrumentalități ale puterii centralizate, care să funcționeze cu autoritate pentru direcționarea adunărilor locale în cadrul corpului lor spiritual. Până acum, au susținut principiile Romei, din care au venit strămoșii lor, ca protest la reformă.

 

Alte erori ale presupunerilor ierarhice. Când ambiția umană a schimbat modelul NT al bisericii în papalitate, a fost inevitabil urmat de alte presupuneri nefondate de autoritate în viața și organizarea bisericească. Aceasta era contrar învățăturilor NT, în schimbarea ordinii, doctrinei, termenilor de ucenicie și în alianțele dintre Biserică și Stat. Din nefericire, este adevărat că nu toată părtășie creștină care a apărut din protestele din romanism, a limpezit totul în legătură cu ereziile conforme lumii. În NT găsim în biserici slujitori ale căror funcții sunt clar expuse. Unele din ele se aflau în perpetuitate fiind puse deoparte de către adunare. Dar nu găsim acoperire pentru aceasta cu excepția pastorilor și a diaconilor, a căror slujbe sunt clar prescrise. Baptiștii s-au aruncat singuri în durere și confuzie de fiecare dată când au eșuat în a limita lucrarea pastorilor și a diaconilor la ceea ce este exemplificat și prescris pentru ei de Duhul Sfânt în Cuvântul scris. Majoritatea corpurilor protestante, urmând exemplul roman, au numeroși oficiali ecleziastici cu autoritate ecleziastică recunoscută, toate fără autorizarea NT. Baptiștii plasează indivizii în poziții cu responsabilitate și îi onorează pentru credincioșie în spirit și slujire, dar nici unul nu are autoritate ecleziastică asupra bisericii. Romano-catolicii, pretinzând autoritatea de la Dumnezeu de a schimba orice Biserica vrea să schimbe, se întorc de la botezul NT – care era întotdeauna prin scufundare – la stropire. Catolicii nu au pretins și nu pretind că este biblic. Deci, protestanții, influențați de schimbarea catolică, dar refuzând să pretindă autoritatea de a schimba Scriptura, au găsit cu cale să pretindă că înlocuirea botezului scriptural era validă pe baza învățăturii serioase. Au făcut aceasta o încurcătură foarte mare. Chestiunea este menționată aici pentru lumina pe care o oferă tezei că baptiștii nu sunt protestanți. Pe lângă slăbiciunea lor personală spirituală, pe care o împart cu alți creștini, baptiștii nu au motiv, ispită sau scuză pentru că s-au întors de la modelul NT pentru a fi conformi cu ceea ce se întâmplă, pentru a avea popularitate în lumea din jurul lor.

 

Bisericile sunt construite și cresc sub Duhul Sfânt. Puterea mărturisitoare a venit în adunarea lui Hristos în botezul cu Duhul Sfânt, în ziua Cincizecimii. Bisericile s-au înmulțit rapid sub jurisdicția lor și sub puterea Duhului Sfânt. El îi călăuzea în doctrină, lucrare, politică înțelegere spirituală și cunoștință și în scopul și metoda mărturiei lor. Este vital să înțelegem că înmulțirea bisericilor a fost rezultatul direct al creșterii numărului credincioșilor. Credincioșii creșteau prin biserică, care era călăuzită de Duhul Sfânt regenerator și care sfințește. Astfel, fiecare credincios avea în sine viața seminței incoruptibile. Când devenea ucenic, devenea Templul Duhului Sfânt. Adunarea credincioșilor botezați a devenit casa lui Dumnezeu, Templul Duhului Sfânt. Credinciosul și biserica devin capabili pentru a primi comunicarea spirituală din partea lui Dumnezeu, prin Fiul Său, prin Duhul Sfânt. Duhul măsoară darurile pentru cei care sunt puși în biserică pentru edificarea ei, ca și corp mărturisitor. Ordinea și nu confuzia a fost rezultatul în biserica primară, prin darurile Duhului, enumerate de Pavel în 1 Corinteni 12:27, 28: "Voi Sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui. Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.”

 

Folosirea darurilor este explicată în contextul anterior și este arătat mai târziu cum dispar când scopul lor este împlinit.

 

Cele două porunci bisericești. Domnul nostru a stabilit două porunci în biserică. Botezul precede membralitatea, dar este administrat sub autoritatea bisericii celor care mărturisesc pocăința și credința în Domnul Isus Hristos. Mărturia credibilă de credință în El constituie ucenicie și este următoarea în Marea Poruncă. Ucenicii trebuie să observe apoi toate lucrurile poruncite de Isus bisericii. Cina Domnului a fost instituită de El și dată apostolilor pentru biserică. A fost dată lui Pavel și modul în care el o dă bisericii este ilustrat în biserica din Corint. Cina este explicată ca un memento al morții Lui si ca o profeție viitoare a adunării tuturor răscumpăraților pentru a fi veșnic cu El. Porunca ei este așezată în mâinile bisericii până ce El va veni în Slavă și nu trebuie schimbată. Nu a fost dată ca un mijloc de mântuire deoarece cei care o iau sunt deja mântuiți. Ei o primesc pentru că El este în ei și ei în El și Dumnezeu prin El, într-o unitate mistică sau regenerare și adopție de către Duhul Sânt. Este astfel un memorial al morții Lui, în care El a fost jertfit pentru toți, ca jertfă pentru păcat. Preoția lui Isus este arătată în Evrei, unde citim că sângele Lui a curs pentru totdeauna și a curățit pentru totdeauna pe toți care cred în numele Lui, astfel ca crucificările repetate să nu fie necesare. Nu este nici o autoritate în NT pentru a schimba acestea.

 

Ar trebui să evităm modelele făcute de oameni și să le urmăm pe cele divine. Baptiștii recunosc obligația de supunere față de bisericile lui Hristos pe care El le-a modelat în NT. Dar trebuie să aibă grijă ca să nu pară a căuta avantajele aparente ale ierarhiei ecleziastic și centralizarea. Aceste avantaje sunt de partea aparențelor lumești și nu a realității spirituale interioare. Biserica lui Hristos, singura biserică pe care a construit-o, este la originea fiecărui ecleziasticism ierarhic și centralizat. Biserica lui Hristos diferă de ei fundamental. Diferența este în mijloacele de creștere, doctrine, credincioșie față de porunci. Grupările diferă în devotamentul față de ordinea și credința NT. Dar baptiștii de azi trebuie să se cerceteze cu privire la pericolul inconsistenței interne și a metodelor de cooperare. Dacă nu fac aceasta, pericolul este real ca ei să schimbe modelul bisericesc revelat de Dumnezeu și de neglijare a Scripturilor Adevărului, în timp ce caută să profite de adoptarea sistemelor ce apar să prindă mintea lumii și rezultatele spectaculare par a lucra mai bine decât planul revelat al lui Dumnezeu. Aceste dispozitive ce fac plăcere lumii sunt presate azi asupra bisericilor protestant, și mulți baptiști sunt surprinși în plasa supra organizării sau a alianțelor non-scriptural, făcute în numele unității. Baptiștii trebuie să se țină ferm de standardele stabilite clar pentru ei în NT, cu privire la Cina Domnului, și nu trebuie să se îndrăgostească sau să fie seduși de standardele lumii de educație și cunoștință sau de noțiunea lumească a ceea ce constituie comitetul religios potrivit, care duce cu sin cerința ca baptiștii să respingă principiile de bază, pentru a se confirma, nu principiilor biblice, ci falselor învățături ale oamenilor.

 

Principiile baptiste din secolul întâi și din sec. 20. Succesorii acelor ucenici a căror mărturie a primit putere la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, și care a răsunat în bisericile apostolice și post apostolice, a continuat să se multiplice până la perioada de sălbăticie descrisă de Apocalipsa. Bisericile credincioase au intrat într-o perioadă dificilă, care, prin mărturia lor, au lăsat mulți descendenți spirituali și din aceste alte biserici s-au format din ordinul NT. Baptiștii susțin că am primit din această succesiune a bisericilor ce au păstrat mărturia credincioasă modelului bisericesc NT și învățătura de continuitate. Noi susținem că numai prin distribuirea Evangheliei în astfel de adunări, speranța binecuvântată a învierii poate fi păstrată pe pământ și libertatea religioasă ținută vie în cadrul rasei umane. Susținem că această mărturie vie a bisericii pentru domeniul și natura guvernării civile este esențială păstrării libertății civile. Avem credința să credem că multiplicarea acestor biserici NT va continua, deoarece în ultima Carte a NT se spune că luminarea lumii va fi prin strălucirea feței Domnului. El continuă să păstorească acea lumină în adunări, ca și candele și în păstori, ca îngeri ai Lui sau mesageri ca stele. El face aceasta prin lucrarea Duhului Sfânt care aduce la viață biserici și predicatori pentru a fi martori ai lui Hristos. Credem că chemarea lui Dumnezeu pentru baptiști la această lucrare consistentă a Cuvântului Său, nu va înceta și nu va fi eclipsată. Deoarece Fiul lui Dumnezeu umblă în mijlocul candelelor și ține stelele în mână.

 

[Comentariile Pastorului Wilson: Acest articol excelent a apărut în Re-thinking Baptist Doctrines, carte publicată în 1937 de The Western Recorder, un ziar baptist sudic. Cartea este o compilare a scrierilor unor pastori lideri și educatori in Convenția baptistă sudică. Este trist că convingerile exprimate în acest articol și în altele apărute în acea carte sunt total străine de baptiștii sudici de azi.

______________

Re-gândirea Doctrinelor baptiste, cartea din care acest articol este extras, a fost republicată de Bryan Station Baptist Church, 3175 Briar Hill Road, Lexington, KY 40516, și poate fi cumpărată de acolo.

 

 

DE CE BAPTIȘTII NU SUNT PROTESTANȚI

 

de Dr. Vernon C. Lyons

 

 Oamenii sunt, de obicei, așezați într-una din cele trei grupe religioase. Dacă nu ești evreu sau romano catolic, automat ești protestant. În consecință, baptiștii sunt numiți protestanți. Dar nu acestea sunt faptele. Baptiștii nu au fost niciodată protestanți.

 

Reforma protestantă este datată din 31 oct. 1517, când Martin Luther a pus cele 95 de teze pe ușa bisericii Castle din Wittenburg, Germania. Dar aceasta era unul dintr-o serie de acte ce au dus la ruptura de Roma.

 

Un eveniment foarte important, dar neobservat, este A doua Dietă sau Conciliu din Speier, 25 aprilie 1529. Acesta era un conciliu romano catolic, cu scopul de a lua măsuri împotriva Turcilor și de a verifica progresul luteranilor și a altora care nu cooperau cu Papa. Anumiți prinți luterani au apărut înaintea acestui Conciliu romano catolic, cu un protest formal scris împotriva acelor chestiuni în care Dieta era contrară credinței creștine, așa cum o înțelegeau ei. Acest protest era semnat Electorul John de Saxonia, Margrave George de Brandenburg, Ducii Ernest și Francis de Braunschweig-Luneburg, Landgrave Philip de Hesse, Prințul Wolfgang de Anhalt și reprezentanții a 14 orașe imperiale. Protestul trebuia să îi protejeze de deciziile Conciliului. Era o măsură defensivă. Istoricul bisericesc, Philip Schaaf, face afirmația "De la acest protest și apel, luteranii au fost numiți protestanți." (Istoria bisericii creștine, Volum. VII, p.692). Aceleași fapte sunt declarate de enciclopedia catolică (Volumul Xll, p.495).

 

Acești lideri luterani și câțiva reformați, care au făcut acest apel și protest la faimoasa Dietă de la Speier vorbeau în numele lor și nu al baptiștilor, despre care ei înșiși au spus în declarația scrisă "toți anabaptiștii și persoanele rebotezate, bărbați sau femei, maturi, vor fi judecați și aduși de la viață la moarte, prin foc, sabie sau altceva, așa cum beneficiază persoanelor, fără proces anterior făcut de judecători spirituali." Baptiștii nu au fost parte a acestui protest și deci, nu pot purta numele d protestanți. Iată trei motive pentru care baptiștii nu sunt protestanți.

 

Istoric, baptiștii nu sunt protestanți

 

Protestanții datează din sec. 16.Ei sunt luterani, reformați și alții care au fost romano catolici și au părăsit credința romano catolică pentru a începe denominația lor. Baptiștii nu au părăsit niciodată biserica romano catolică, ca și Luther, Calvin și Zwingli. Nu au plecat pentru că nu au fost acolo niciodată. Nu și-au început existența în timpul reformei, ci sute de ani înainte de reformă.

 

Baptiștii au fără efort o succesiune istorică până în epoca Apesties. Singura lor susținere este că la fiecare vârstă a istoriei bisericii, au fost grupări care au avut aceleași doctrine ca baptiștii de azi. Aceste grupări pot sau nu să fi fost conectate și au avut diferite nume. Erau Montanists (150 A.D.), Novatians (240 A.D.), Donatists (305 A.D.), Albigenses (1022 A.D.), Waldensians (1170 A.D.), și numele de anabaptiști a apărut înainte de reforma protestantă. Datele istorice complete resping ideea că a fost doar un grup religios – romano catolic – până la Martin Luther. Cine susține aceasta, nu are toate datele.

 

Vreau să prezint mărturia non-baptistă înaintea poporului baptist. Cardinalul Hosius (1504-1579) a fost prelat Romano Catolic, care a investigat grupările non catolice și le-a supresat. A fost desemnat de Papa Paul IV ca unul din cei trei președinți papali ai faimosului Conciliu de la Trent. Hosius a făcut munca cu vigoare, contra reformei. Dacă cineva din vremurile post-reformă cunoștea doctrinele și istoria grupărilor non-catolice, era Hosius. Cardinalul Hosius spune, "Dacă baptiștii nu ar fi fost prigoniți și omorâți în ultimii 1200 de ani, ar fi mai mulți ca număr decât reformații." (Letters Apud Opera, pp.112, 113). Observați că acest învățat catolic a vorbit de persecuția baptiștilor, pe care îi distingea de reformați, și că îi datează cu 1200 de ani înainte de reforma protestantă.

 

Este evident că baptiștii nu erau protestanți deoarece u fost persecutați de reformatorii protestanți și urmașii lor. Mii și-au pierdut bunurile, pământurile și viețile în aceste persecuții. Konred Grebel a murit în închisoare în 1526. Felix Manz a fost înecat de autorități la Zurich în 1527. Liderul baptist Baithauser Hubmaier a fost ars de viu la Viena în martie 10, 1528. După 3 zile, soția lui a fost înecată în Dunăre, cu o piatră de gât. Faptele atestă istoric că baptiștii nu au fost protestanți.

 

Doctrinar, baptiștii nu sunt protestanți

 

Punctul de vedere că baptiștii au teren doctrinar comun cu grupările protestante nu este corect. Sunt șase diferențe.

 

1.            Baptiștii cred cu toată inima că Cuvântul lui Dumnezeu este de ajuns pentru credință și practică. Citim "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, să învețe..." (II Timot. 3:16). Diferite denominațiuni protestante au crezui, catechisme și standarde doctrinale. Baptiștii se țin doar de Biblie.

 

A.           Baptiștii cred că Hristos și doar El este Capul bisericii, cum spune Scriptura, " Hristos este capul Bisericii," (Efes. 5:23). Nici un om nu conduce bisericile baptiste. Baptiștii nu au o denominațiune în sensul de organizație care controlează congregațiile locale. Biserica locală este autonomă și răspunde înaintea lui Hristos, care este Capul. O biserică baptistă nu are conducere pământească, chiar dacă are părtășie cu congregații de credință asemănătoare. Conducerea ei este în Cer.

 

B.           Baptiștii cred din inimă într-o biserică liberă într-un stat liber. Hristos ne-a învățat că statul și biserica sunt separate, când a spus, "Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:21 ). Baptiștii s-au opus uniunii dintre stat și bisericăși cred că un stat controlat de biserică este o scuză patetică pentru creștinism și este departe de Scriptură. Toți reformatorii protestanți și-au legat bisericile de stat de urmași.

 

C.           Baptiștii cred în răspunderea personală înaintea lui Dumnezeu "Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu." (Romani 14:12). Un preot nu poate răspunde pentru tine, o biserică nu poate răspunde pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Părinții duhovnicești nu pot răspunde pentru tine. Nimeni nu e salvat pentru credința părinților sau pentru că are o religie. Va da socoteală pentru sine, înaintea lui Dumnezeu. Protestanții nu țin această doctrină scripturală.

 

D.           Baptiștii au botezul credincioșilor. Reformatorii protestanți nu susțin învățătura aceasta biblică. În Scriptură, credința și pocăința au precedat botezul. În ziua Cincizecimii, Petru a spus poporului "Pocăiți-vă și fiți botezați (Fapte 2:38). Aceasta înseamnă că nu este u botez al copiilor deoarece copiii nu se pot pocăi. Necredincioșii nu trebuie botezați. Reformatorii urmau Roma în învățătura ei despre botez. Baptiștii s-au ținut de doctrina lui Hristos și a apostolilor.

 

E.            Baptiștii, pe baza Scripturii, au ținut la membrii regenerați în biserică; anume oameni care au o credință în Hristos reală. În biserica apostolică, doar cei care primeau Cuvântul lui Dumnezeu și se pocăiau de păcate, erau botezați și primiți membrii în biserică (Fapte 2:41). Nu erau membrii automați sau formali în bisericile apostolice sau baptiste de azi.

 

Din aceste puncte este clar că baptiștii nu sunt protestanți.

 

Baptiștii nu sunt protestanți, practic

 

Niște observații simple arată că baptiștii diferă radical de protestanți.

 

Grupările protestante au ca fondatori, oamenii, având și numele unui om. Luteranii îl au pe Luther. Reformații, pe Calvin. Prezbiterienii, pe John Knox. Metodiștii, pe John Wesley. Dar baptiștii? Iată o întrebare istorică ce necesită investigare. Este posibil să găsim un om care stă la baza bisericilor baptiste. Să privim la Petru, Ioan, Iacov și Pavel.

 

Suntem diferiți de protestanți, ca loc de naștere. Luteranii vin din Germania, Reformații din Elveția și Olanda, Prezbiterienii din Scoția, Episcopalii din Anglia, dar baptiștii ar trebui să vină din Palestina.

 

Mai mult, crezul baptist nu este Confesiunea Augsburg, Canoanele de la Dort, sau Westminster, ci Cuvântul lui Dumnezeu. Deci este imposibil de identificat cu protestanții.

 

Baptiștii nu au fost legați de protestanți și de biserica romano catolică. În anii dinainte și după Reformă, au păstrat identitatea și au fost credincioși Scripturii. Baptiștii adevărați se țin de învățătura lui Hristos și a apostolilor. Deoarece pentru aceste doctrine date de Dumnezeu, ei au murit. Hanz Denk, baptist din sec. 16, a spus, "Credința înseamnă supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, fie în viață, fie în moarte.

 

În Rottenburg în timpul Reformei, erau 900 de executori ai baptiștilor în mai puțin de 10 ani. Aceste morți erau vicioase și crude. Pedeapsa pentru un credincios baptist, Michael Sateler:

"Michael Sateler va fi dat călăului, care îl va duce las locul execuției și îi va tăia limba; îl va pune într-un car și îl va biciui de două ori; apoi îl va aduce la poarta cetății și îl va tortura, la fel.”

 

Astfel a murit Sateler în Rottenburg în 21 mai 1527. Soția lui și alte femei au fost înecate și altor bărbați li s-a tăiat capul.

 

Baptiștii nu sunt protestanți, dar se țin tenace de preceptele originale și practicile lui Hristos și a apostolilor. Baptiștii cred Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritatea suficientă în toate situațiile. Baptiștii resping tradițiile religioase omenești și practicile care au originea din vremea apostolilor.

 

 

CINE SUNT BAPTIȘTII


de Curtis Whaley, 1960

 

Introducere

 

  Vă prezint cu mare bucurie această broșură de Curtis Whaley. Cu permisiunea sa, First Baptist Church din Harrison, Ohio, consideră ca pe un privilegiu republicarea.

 

  Moștenirea baptistă este una glorioasă. Putem fi mândri și mulțumitori față de strămoșii noștri. Istoria lor din momentul în care Isus a creat prima biserică și până acum, este una din cele mai interesante din lume.

 

   Mulți baptiști de azi nu știu cine sunt baptiștii. Broșura are multe răspunsuri la această întrebare. Sperăm că citirea ei va crea dorința de studiu în profunzime a istoriei baptiste.

 

   Avem nevoie de loialitate față de biserica lui Isus Hristos de azi. Începând să cercetăm istoria baptiștilor mult în urmă, până la prima biserică baptistă din Ierusalim, ne vor trece fiorii. Recunoștința față de Dumnezeu pentru continuitatea baptiștilor va crea dragoste și loialitate pentru biserica Sa.

 

   Fie ca Dumnezeu, în mila Sa suverană, să folosească această broșură pentru a trezi interesul, studiul și predicarea cu privire la biserica lui Isus. Biserica locală este planul lui Dumnezeu pentru azi. Să realizăm că ”A Lui este slava în biserică, prin Isus Hristos, în toate vremurile, veșnic.” (Efes. 3:21).

 

Berlin Hisel - Harrison, Ohio - 1974

horizontal rule

CINE SUNT BAPTIȘTII?

 

  Am fost impresionat mai mult ca oricând în timpul acestor schimbări și cumva zile neprevăzute, de importanța de a cunoaște cine ești și de a avea convingeri ferme despre ceea ce ești. Cuvintele lui Petru răsună și azi în sufletul meu, observând indiferența ce însoțește gândirea și rațiunea modernă de azi. El a spus …Fiți gata să dați socoteală tuturor care vă întreabă de nădejdea care este în voi, cu teamă și blândețe… (I Petru 3:15). Poate fi găsită cea mai mică urmă de convingere în răspunsurile noastre, când suntem întrebați – de ce ești baptist? – Când întreb un om aceasta, rar sunt impresionat de răspunsuri de genul…părinții mei sunt baptiști sau …cred în ideea de o dată salvat, pentru totdeauna salvat …sau mai rău…biserica baptistă este cel mai aproape de casa noastră.

 

   Dacă ești baptist, ar trebui să știi de ce ești baptist, și pentru a ști de ce, trebuie să știi cine sunt baptiștii. Pentru a ști cine sunt baptiștii, trebuie să știi originea lor, ce cred ei și ce au făcut.

 

I.            UNDE AU ÎNCEPUT BAPTIȘTII?

 

  În timp ce denominațiile moderne își au originea la fondatorii moderni, baptiștii au existat de-a lungul secolelor de istorie creștină. Luteranii au început cu Martin Luther; Prezbiterienii au început cu John Calvin; Metodiștii au început cu John Wesley și ucenicii au început cu Alexander Campbell. Toate cultele moderne au început cu fondatori moderni. Martorii lui Iehova au început cu Charles Taze Russell; Mormonii au început cu Joseph Smith, Jr.; scientologii au început cu Mary Baker Eddy; adventiștii de ziua a șaptea cu William Miller; Swedenborgianismul a început cu Emanuel Swedenborg, etc.

 

   Prin multe grupări baptiste ce au înflorit în timpul reformei protestante, după enciclopedia lui Collier, baptiștii au descins din unele secte evanghelice ale vremurilor dinainte, în timpul cărora bisericile romană și ortodoxă dominau Europa și opreau neînțelegerile. Cardinalul Hosius, catolic, președinte al conciliului de la Trent, (1545-1563), a scris în perioada de început a reformei că dacă nu baptiștii nu erau chinuiți grav în ultimii 1200 de ani, numărul lor ar fi mai mare decât toți reformații. Aceasta ar trebui să convingă pe oricine că baptiștii nu sunt produsul reformei și nu sunt nici protestanți, în sensul popular al termenului.

 

Dacă baptiștii nu au început la reformă, atunci unde este începutul lor? Vom lăsa un mare american și istoric mondial să răspundă la această întrebare. John Clark Ridpath, (1840-1900), metodist, a scris, "nu ar trebui să admit repede că a existat o biserică baptistă din 100 A.D., deși, fără îndoială erau biserici baptiste atunci, deoarece toți creștinii erau baptiști atunci." Da, toți creștinii erau baptiști deoarece doctrinele crezute și învățate de baptiști azi, sunt aceleași cu cele învățate de Domnul Isus, Petru, Ioan, Pavel și apostolii. Nu am fost numiți baptiști întotdeauna. Numele nu este unul ales de noi. Ca urmare a ceea ce noi credem a fi credință apostolică și exemplu, baptiștii au respins botezul copiilor, nefiind fondat pe Scripturi și au insistat asupra unei membralități regenerate și botez căutat cu inteligență de către candidat, ca și condiție pentru a fi membru în biserică. Pentru aceasta au fost stigmatizați ca anabaptiști, catabaptiști și uneori doar baptiști; adică re-botezători, pervertitori ai botezului, sau ca cei ce accentuează botezul și îl fac motiv de schismă. Suntem mândri de nume, deoarece distinge poziția noastră doctrinară, care este arătată în NT și ne identifică cu sfinții care credeau același adevăr prețios.

 

  Premisa că creștinii primului secol erau baptiști ajunge până la pretenția romano catolică despre biserică. Subliniem doar că prima biserică a fost organizată de Hristos și de apostolii Lui și acei apostoli au devenit nucleul bisericii din Ierusalim, nu Roma, iar Iacov era liderul lor, nu Petru. Episcopul Romei nu avea prioritate peste alți episcopi, până în sec.4, până când Grigorie a urcat pe tronul episcopatului în 590 A.D. când episcopul roman a început să pretindă supremația peste alți episcopi. Vedem astfel, că romano catolicismul datează din sec. 4.

 

   Nu susținem că dor baptiștii merg în cer, dar susținem că prima biserică a fost organizată conform principiilor menținute istoric de baptiști și că baptiștii au existat din acea zi. La început erau numiți creștini, apoi au avut alte nume, de-a lungul secolelor, până au primit numele care i-a deosebit de prtestanți și de catolici.

 

II.          CE CRED BAPTIȘTII?

 

  Charles H. Spurgeon răspundea la aceasta, "Întâi sunt creștin. Dar cum acest termen a devenit inclusiv în mintea multora, îmi definesc poziția ulterior declarând că sunt un creștin cu doctrina istorică a baptiștilor.”

 

   Baptiștii cred doctrina biblică ce a caracterizat istoric pe creștini de la început. Ei cred:

 

   A. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu divin, inspirat. Deși pana cu care s-a scris a fost omenească, cuvintele erau cuvintele lui Dumnezeu, în manuscrisele originale. "Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (II Petru 1:21). Baptiștii nu recunosc nici o autoritate divină în tradițiile omenești, în crezurile lor, sau în decretele ecleziastice. Pentru ei, Biblia este autoritatea finală și suficientă, ca doctrină, guvernare bisericească și viață. Ei cred că Biblia este revelarea voii lui Dumnezeu și arată starea omului, calea salvării, blestemul păcătoșilor și fericirea credincioșilor adevărați. Ei cred că doctrinele ei sunt sfinte, preceptele te leagă, istoria ei este adevărată și deciziile sunt imutabile, că "... Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (II Tim. 3:16-17).

 

   B. Este un singur Dumnezeu etern, viu și adevărat. Baptiștii cred că Dumnezeu este suveran, omnipotent, omniscient și omniprezent. Că este o Ființă personală, care a creat, păstrează și conduce universul. Ei cred că Dumnezeu este infinit în sfințenie și alte perfecțiuni și i se datorează dragostea, reverența și supunerea.

 

  Baptiștii sunt trinitarieni, crezând că Dumnezeu se revelează ca Tată, Fiu, și Duh Sfânt, fiecare persoană distinctă, ci atribute, dar fără diviziune a naturii, esenței sau ființei.

 

   ".Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.," (Deut. 6:4). "De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Mat. 3:16, 17). La botezul lui Isus, cele trei personalități distincte s-au manifestat deodată. Baptiștii recunosc paradoxul, îl acceptă și așteaptă soluția în smerenie. Baptiștii nu măsoară ce trebuie să creadă din Biblie prin ceea ce este rațional. Nu este posibil ca ceea ce este finit să înțeleagă infinitul.

 

   C. Omul a fost creat prin actul special al lui Dumnezeu. "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut….Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Gen. 1:27,2:7).

 

  Deși creat sfânt, prin ispita lui Satan, omul a încălcat porunca lui Dumnezeu și a căzut din starea inițială de sfințenie și neprihănire. Prin căderea lui, rasa umană a moștenit natura coruptă și căzută. "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit..." (Romani 5:12), și au pierdut legătura cu Dumnezeu, în starea lor căzută, încât nu au nici dorința, nici voința de a se supune voii lui Dumnezeu. Omul în starea necăzută era liber și avea puterea de a voi binele sau răul, dar odată căzut, și-a pierdut abilitatea de a voii vreun bine spiritual care să însoțească salvarea și nu are putere să se convertească sau să facă vreo mișcare spre Dumnezeu. ” după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.." (Romani 3:10-11).

 

   D. În chestiunea salvării, Dumnezeu a luat inițiativa. "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." (John 6:44). Harul este de la început la sfârșit. "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." (Efes. 2:8-9).

 

  El oferă salvarea tuturor celor care prin credință îl primesc pe Fiul Lui, Domnul Isus Hristos, ca Salvator și Domn. ” Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;" (Ioan 1:12); "Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,” (Romani 10:9-10). Prin mijlocirea Fiului lui Dumnezeu, care prin Duhul Sfânt a fost născut din Fecioara Maria și a luat asupra Sa natura noastră, dar fără păcat; a păzit Legea lui Dumnezeu prin supunere personală și a ispășit păcatele noastre prin moartea Sa pe cruce. Ca asigurare a acceptării lui Dumnezeu și a dreptății împlinite, a fost înviat din morți. "V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;" (I Cor. 15:3-4). Este întronat în cer ca Mijlocitor. Așteaptă ziua în care se va întoarce vizibil și personal pe pământ, pentru a primi poporul, a-Și lua domnia peste întreg pământul și a-i judeca pe cei păcătoși. "După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1:9-11); "Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi Sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care Sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apoc. 20:1-15)

 

  Baptiștii cred în sfințire ca act divin al lui Dumnezeu, punându-ne deoparte pentru El și ca și proces de creștere spirituală în credincios, ce va culmina în asemănarea noastră completă cu Hristos, când…”...Îl vom vedea așa cum este " (I John 3:2).

 

   Ei cred în siguranța eternă a credinciosului în Isus Hristos. "Căci Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 8:38-39).

 

   E. O biserică evanghelică este o congregație de credincioși botezați, ce Îl recunosc pe Hristos ca și Cap, uniți în credința lor în Cuvânt, observând poruncile Lui și împlinind poruncile Lui.

 

   Baptiștii cred că sunt două porunci bisericești, botezul și Cina Domnului. Nu sunt sacramente, ci simboluri ale adevărului spiritual. Botezul este imersiunea unui credincios în apă, ca imagine a morții, îngropării și învierii Domnului nostru. Este de asemenea un simbol al morții candidatului față de păcat și al învierii la o viață nouă în Hristos. Cina Domnului arată venirea lui Hristos pentru a muri pentru păcătoși și revenirea Lui pentru a-Și lua mireasa. "Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El." (I Cor. 11:26).

 

   În plus la aceste două porunci bisericești, baptiștii recunosc doar două autorități bisericești, ca fiind scripturale; pastorii și diaconii. Pastorii mai sunt numiți episcopi și bătrâni. Ei nu au autoritate, doar conducerea. Diaconii sunt slujitori ai bisericii, aleși potriviți pentru anumite îndatoriri și prin poziția lor, sunt recunoscuți ca lideri în biserică. În biserica obișnuită sunt alese comitete, ca ajutoare.

 

   F. Va fi o înviere a morților. "Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi Sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, Sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos." (I Cor. 15:12-23).

 

Cerul este un loc pregătit pentru poporul lui Dumnezeu. "În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi." (Ioan 14:2-3). Iadul este starea eternă a celor pierduți. "Cei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu." (Psalmul 9:17); "şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâșnirea dinţilor" (Mat. 13:42); " Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc." (Apoc. 20:13-15).

 

III. CE AU FĂCUT BAPTIȘTII?

 

   Baptiștii au fost activi în multe domenii de slujbă, pe lângă înființarea de spitale, orfelinate și aziluri de bătrâni. Baptiștii au avut o contribuție onorabilă pentru lumea literaturii. Au scris multe imnuri mărețe.

 

   Au fost lideri buni în domeniul educației. Henry Dunster, primul președinte la Harvard University, era baptist. Vassar College a fost fondat de Matthew Vassar, un baptist. Robert Baylor, membru al Curții Supreme din Texas, fondator al Baylor University, era baptist. Brown University, Colgate și Rochester au fost fondate de baptiști, deși nu mai sunt afiliate baptiștilor. Un număr de colegii de seniori și juniori, licee, școli primare sunt întreținute azi de baptiști. John Clarke, baptist, este recunoscut ca autor al sistemului școlilor libere din America.

 

   William Fox, baptist britanic, a organizat prima societate de școală duminicală în 1785. Primul ziar al societății școlii duminicale din America, The Young Reaper, a fost baptist. Binecunoscutele lecții de Uniformă duminicală au fost dezvoltate de un baptist din Chicago, Layman, B. F. Jacobs, și un predicator metodist, J. H. Vincent.

 

   Primul misionar de peste ocean, William Carey, era baptist. Primul american misionar de peste ocean, Adoniram Judson, era baptist. Cei doi au navigat în India cu Luther Rice ca misionari ai congregației, au fost convertiți pe drum la credința baptistă. Judson a plecat mai departe spre Burma, și Rice s-a întors să organizeze sprijin pentru misiune.

 

   Nu este îndoială că baptiștii au fost campionii libertății religioase aici și în alte pământuri. Enciclopedia lui Collier spune, "Idealurile republicii erau ale lor și au devenit protagoniștii lideri ai separării bisericii de stat, care în constituție a devenit principiul fundamental, în SUA” Skeats, istoricul britanic, a declarat, "este onoarea distinsă a baptiștilor de a repudia din istoria lor anterioară toată puterea coercitivă asupra conștiinței și faptelor oamenilor, cu privire la religie. Ei erau proto-evangheliștii principiile voluntare."

 

   Thomas Carlyle a afirmat "Istoria lumii este doar biografia marilor oameni." Când studiezi istoria libertății religioase, vei descoperi că este o biografie a marilor baptiști. Pentru aceasta au plătit un preț mare. Au fost înecați, decapitați, arși, le-au fost scoși ochii, metal topit turnat pe trupurile lor, biciuiți public. Enciclopedia lui Collier spune "Ei au fost victimele persecuției determinate din toate părțile și această persecuție a fost mai violentă din partea protestanților decât a romano catolicilor." Deși este discutabil, faptul rămâne, în țările protestante, ca și cele catolice, baptiștii au plătit prețul libertății cu sângele lor.

 

   Deși Luther, Zwingli și Calvin au apelat la Scripturi, ca autoritate finală și supremă, în materie de religie, nici unul din ei nu a apărat libertatea bisericii față de controlul secular. În timp ce Calvin credea în pedepsirea cu moartea și exilul, Luther a spus despre anabaptiști, "Lasă sabia să își exercite drepturile asupra lor." Campionii libertății în Germania nu erau luteranii, ci baptiștii, ca Balthasar Hubmaier, om învățat, doctor în teologie de la universitatea din Ingolstadt. Acest mare baptist a fost vânat din oraș în oraș, până când a fost alungat în Moravia unde a devenit liderul a mii de oameni care fugiseră de persecuția lui Zwinglian și mii de moravieni convertiți la vederile anabaptiste. A fost ars pe rug prin ordinul împăratului în 1528, și după trei zile, soția lui a fost aruncată în Dunăre, cu o piatră de gât, de autoritățile romano-catolice. În cariera sa ca lider anabaptist, Hubmaier a insistat asupra separării bisericii de stat, a autorității Bibliei și a botezului credincioșilor. În 1535 Charles V a dat un edict, ordonând ca toți care s-au rebotezat în Olanda, să fie arși. În următorii 11 ani, 30000 de baptiști au fost omorâți. Libertatea religioasă din Anglia nu își are originea la Episcopalieni sau Prezbiterieni, ci la baptiști, ca Thomas Helwys, John Murton și urmașii lor care au organizat prima biserică baptistă engleză în 1612 și a început să ducă de acolo principiile libertății. Țara noastră nu este lipsită de vina persecutării baptiștilor. Când 9 din 13 colonii au avut biserici sprijinite de stat, sute de baptiști au fot închiși sau bătuți pe străzi.

 

   În 4 iunie 1768, șeriful din Spotsylvania County, Virginia, i-a arestat pe Lewis Craig, John Waller, James Childs, James Reed și William Mash. Procurorul i-a acuzat de tulburare a păcii, "Nu pot întâlni un om pe drum și să-i bage pe gât un text din Scriptură." Au fost ținuți în închisoare în Fredericksburg 43 de zile, pentru citarea Cuvântului lui Dumnezeu.

 

   În 1773, Jeremiah Moore a fost arestat pentru predicare și i s-a spus de către judecător "vei putrezi în închisoare." Patrick Henry a fost adus la Alexandria pentru a-l apăra pe Moore, și a spus într-un discurs pasional, "Doamne mare, domnilor, un om în închisoare pentru predicarea evangheliei Fiului lui Dumnezeu." Moore a fost eliberat ulterior.

 

   Mulți alții ca Obadiah Holmes au fost dezbrăcați până la brâu și bătuți, "până ce sângele curgea pe trupul lui și apoi picioarele, până ce pantofii i s-au umplut." Zile întregi Holmes nu s-a putut odihni decât pe genunchi și coate, neputând atinge patul cu trupul.

 

   Roger Williams, sub emblema baptistă, a fost alungat din Plymouth Colony în 1638. El a fugit în sălbăticie, unde a cumpărat pământ de la indieni, și împreună cu un grup de simpatizatori din Massachusetts, au stabilit primul guvern pe pământ unde era libertate politică și religioasă absolută. Au numit locul Providence.

 

   Baptistul John Leland a devenit prieten cu Thomas Jefferson și James Madison, oferindu-și sprijinul în această luptă pentru libertate religioasă și și-au întărit convingerile. Leland a devenit membru al convenției Virginia, chemată să ratifice constituția SUA, să forțeze vederile baptiste despre libertate. A primit opoziție la alegerile din Orange County din partea lui James Madison. Știa că a câștigat alegerea, dar a recunoscut în Madison o voce politică mai convingătoare. Deci, cei doi s-au întâlnit într-un loc cunoscut acum ca Leland Madison State Park. Acolo, Madison a fost de acord să prezinte un Amendament la constituție, ce asigura separarea bisericii de stat, dacă Leland se retrage. Azi, Primul Amendament în Declarația de drepturi garantează cetățenilor SUA libertatea religioasă.

 

   Acum știți de sunt mândru că sunt baptist. Trebuie să fiți mândri că sunteți baptiști și trebuie să ne păzim principiile care au fost obținute cu prețul sângelui martirilor. Eforturile rele s-au făcut pentru a încălca unele principii, azi. Trebuie să aveți convingeri ferme cu privire la lucrurile care i-au făcut pe baptiști mari și să le apărați, cu orice preț.

 

Curtis Whaley, 1960.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate