Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

Cuprins Publicaţie
NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

Eroarea, într-adevăr, nu este niciodată expusă în deformarea ei goală, ca nu cumva, fiind astfel expusă, să fie deodată detectată. Aceasta însă este ornată cu şiretenie într-o haină atractivă, ca prin această formă exterioară, să o facă să apară pentru cel neexperimentat (pe cât de ridicolă pară să fie expresia) mai adevărată decât adevărul în sine” (Irineu, Împotriva Ereziilor 1.2).

 

Cuvântul „erezie” provine de la grecescul hairesis, care înseamnă „alegere”, sau „sciziune”. La început termenul de erezie nu purta cu sine înţelesul negativ pe care îl are acum. Dar, pe măsură ce biserica timpurie a crescut în scopul şi influenţa ei în zona Mediteraneană, diferiţi învăţători au propus idei controversate cu privire la Hristos, Dumnezeu, mântuire, şi alte teme biblice. Devenise necesar pentru biserică să determine ce era şi nu era adevărat conform Bibliei. De exemplu, Arius de Alexandria (320 d. Hr.) a învăţat că Isus era o creaţie. Era aceasta adevărat? Era aceasta important? Ulterior au apărut alte erori. Docetiştii au învăţat că Isus nu era uman. Modaliştii au negat Trinitatea. Gnosticii au negat întruparea lui Hristos. Din necesitate, biserica a fost forţată să se confrunte cu aceste erezii prin a proclama ortodoxia. Şi prin a face astfel, a adus condamnare asupra acestor erezii şi ereticii au devenit o realitate.



În acest număr:
   
Botezul copiilor mici - de Caius Obeada pagina 1
Theotokos - Născătoare de Dumnezeu - de Caius Obeada pagina 1
Crăciunul - Originea cuvântului pagina 2
Naşterea lui Isus Hristos - de Daniel B. Wallace pagina 2
Crăciunul - Ce-l face important - de Pastor David L. Brown pagina 2


Botezul copiilor mici

de Caius Obeada

 

Botezul copiilor este un subiect senzitiv în contextul doctrinelor bisericilor Evanghelice şi restul bisericilor istorice Creştine. Într-un mod paradoxal, Baptiştii ajung să-şi poartă numele în urma practicii şi înţelegerii doctrinei botezului, o poreclă care ajunge să-i indentifice. Scriptura nu specifică practica botezului copiilor mici, totuşi în urma unor evenimente istorice, biserica pe parcursul secolelor ajunge să adopte pe motiv tradiţional apostolic o practică necunoscută primelor secole bisericii lui Cristos.

 

Din punct de vedere istoric, primele secole au ajuns să definească şi să pună bazele practicilor doctrinare ale bisericii. Sub atacul sumedeniilor de erezii, biserica ajunge să triumfe, baza doctrinară şi dogmatică găsindu-şi bazele în teologii şi apologeţi primelor secole, în cei care prin împuternicia lui Dumnezeu ajung să păstreze învăţăturile apostolice, aşa cum au fost primite de la Cristos. Cu toate acestea, unele învăţături ajung să se străcoare în sânul bisericilor, alterând doctrinele şi practicile ei. Trei schimbări fundamentale care au ajuns să schimbe istoria bisericii pentru totdeauna au fost;

 

(1) Schimbarea cu privire la ideea Noului Testament cu privire la episcop şi la guvernarea bisericii. Această schimbare a crescut repede mai pronunţată, mai completă şi mai dăunătoare.

(2) Schimbarea de la învăţăturile Noului Testament pe tema regenerării la „regenerarea prin botez”

(3) Schimbarea de la „botezul celui care crede” la „botezul pruncului”. (Aceasta din urmă totuşi, nu a devenit generală şi nici măcar foarte frecventă timp de încă un secol.) (1)

Botezul copiilor mici în zilele noastre ajunge să-şi găsească o justificare în înţelegerea teologică a unor texte Biblie, şi în tradiţia bisericii dealungul secolelor.

 

Argumentul Teologic

 

a. hermeneutica textelor din faptele Apostolilor

 

Unii teologi (din primele secole şi mai târziu), în mod alegoric ajung să interpreteze unele texte biblice în baza cuvântului grecesc OIKOS care tradus înseamnă „casă” sau „familie”. În baza uzanţei termenului OIKOS în textele din Noul Testament, s-a ajuns la o concluzie contradictorie cu alte texte biblice care ar trebui să susţină practica botezului pe care aceşti teologi o sugereze. Ca prim exemplu se poate nota textul din Fapte 16:15;

 

„După ce a fost botezată, ea şi casa (oikos)   ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa (oikov) mea.”(2)

 

Un al doilea text folosit ca exemplu în idea botezului copiilor mici este textul din Fapte 16:31-33 unde scrie:

 

            „Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa (oikos) ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa (oikia) lui. Teminicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.”(3)

 

Amândoua texte folosesc termenul grecesc „oikos”, un termen care este tradus „casă” sau „familie”, un termen care include totalitatea unei case de la cel mai mic la cel mai mare, totalitatea copiilor şi adulţilor. Aceste doua texte sugerează ca Pavel a botezat întreaga casă, incluzând copii prezenţi, astfel practica botezului copiilor fiind o practică apostolică. (4)

 

Unii teologi merg mai departe să sugereze că botezul casei lui Lidia este făcut în urma credincioşiei lui Lidia. Acest text sugerând botezul copiilor în baza credincioşiei părinţilor.

 

b. „regenerarea prin botez”

 

Ideea de „Regenerare prin botez” apare din punct de vedere istoric în secolul doi.(5)  Deoarece botezul a fost declarat, a fi un agent sau o modalitate de mântuire, de către unele biserici rătăcite, atunci cu cât mai devreme are loc botezul cu atât mai bine. De aici s-a născut ideea „botezului pruncilor”.(6) Textul Biblic care a creat confuzie în înţelegerea botezului ca un agent de mântuire se află în Ioan 3:5;

 

            „Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

O dovadă istorică a înţelegerii de regenerare prin botez poate fi găsită în scrierile lui Iustin Martirul (150-160 AD), în prima carte apologetica la capitolul 59 unde este scris:

 

„Apoi îi ducem în locul unde este apa şi ei sunt regeneraţi la fel cum am fost şi noi. Căci ei primesc atunci spălarea cu apă, în numele lui Dumnezeu, Tatăl şi Domnul universului, al Mântuitorului nostru, Isus Cristos şi al Duhului Sfânt. Căci şi Cristos a spus: „Dacă nu vă naşteţi din nou, nu puteţi intra în împărăţia cerurilor”. Dar este limpede pentru toţi că nu este posibil ca cei ce s-au născut o dată să intre din nou în pântecele mamei lor. Profetul Isaia declară cum vor scăpa de păcatele lor cei ce au păcătuit şi s-au pocăit. El vorbeşte astfel: „Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă; îndepărtaţi din sufletele voastre răutatea faptelor voastre; învăţaţi să faceţi binele; faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă. Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, le voi face albe ca lâna; de vor fi păcatele voastre ca purpura, le voi face albe ca zăpada. Dar dacă nu veţi vrea să ascultaţi şi dacă vă răzvrătiţi, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit”.

 

Motivaţia acestui [rit] am învăţat-o de la apostoli.” (7)

 

Acest apologet descrie înţelegerea botezului ca un agent a mantuirii, sugerând responsabilitatea acestei învăţături apostolice.  Pe lânga Iustin Martirul mai sunt şi alţi teologi a bisericii primare care au susţinut această învăţătură. Printre ei se pot enumera:

Sfântul Irenaeus 180 AD.

„El a venit să mântuiască toată lumea prin El însuşi – toţii, vă spun, prin El sunt născuţi din nou pentru Dumnezeu – infanţi, copii, băieţi, tineri şi oameni bătrâni." (8) Cei care înţeleg că Botezul este parte centrală în procesul mântuirii, au interpretat cea ce a scris Irenaeus, ca o dovadă a necesităţi botezului pentru mântuirea chiar şi a copiilor mici. Interpretarea celor care nu au un prejudiciu, sau o înţelegere că botezul este pasul principal a Mântuiri, interpretează acest pasaj ca o afirmaţie a Suveranităţi lui Dumnezeu în creaţie. Mântuirea este prin Cristos, şi toţi sunt născuţi pentru slava Tatălui, incluzând copii mici. În părerea unora acest verset nu vorbeşte despre necesitatea botezului copiilor mici.

Sfântul Hippolytus de la Roma 215 AD.

„Botezaţi mai întâi copii; şi dacă pot vorbi pentru ei însuşi, lăsaţi să vorbească. Dacă nu, lăsaţi pe părinţi sau pe cineva din familie să vorbească pentru ei." (9) În procesul de caticheză, înainte de actul botezului, candidatul trebuia să spună pe dinafară Crezul, să răspundă episcopului la câteva întrebări, prin care mărturisea credinţa şi se lepăda de Satana. Nu se ştie exact dacă Hippolytus se referea la copii mici (noi născuţi) sau la copii care de ruşine nu ar avea curajul să vorbească sau ar fi prea timizi. Acestă scriere e comentată de amândouă tabere folosind-o în favoarea ei.

Origen 244 AD.

„...în acordanţă cu practica Bisericii, botezul este dat chiar şi unui infant. Şi dacă nu ar fi nimic în infant care ar avea nevoie de a se separa de păcatele lor şi nimic în ei care ar avea nevoie de iertare, harul Botezului ar trebui să fie sufiecient." (10) Origen era de părerea că chiar dacă un infant este sau nu purtător al pacatului Adamic, nu strică să fie botezat. În altă scriere Origen spune:

„ Biserica a primit de la Apostoli tradiţia de a Boteza chiar şi pe copii. Pentru Apostoli, cărora le-a fost încredinţaţi secretele misterelor divine, ei au ştiu că dacă este cineva pătat de murdăriile păcatelor, ar trebuie să fie spălate în apa şi în Spirit." (11)

Sfântul Cyprian din Carthage 250 AD.

„În ce priveşte copii mici, despre care voi spuneţi că nu ar fi trebuit să fie botezaţi în a doua sau a treia zi de la naştere, şi că legea tăierii împrejur din vechime ar trebui ţinută, deci voi credeţi că un nou născut ar trebui să fie botezat şi sfinţit în 8 zile...Deci, dragi fraţi, aceasta este opinia noastră, ca din partea noastră nimeni nu ar fi trebuit să fie oprit de la Botez... noi credem că este bine să urmărim cu respect în ce priveşte pe copii şi noii născuţi." (12) Este clar că Cyprian era convins de Botez ca sursă a Mântuirii.

Sfântul Gregory Nazianzus 381 AD.

„Aşa să fie, unii vor spune, în cazul celor care vor cere Botezul: ce ai tu să spui despre cei care sunt copii şi nu sunt conştienţi nici de pierderea şi nici de har? Trebuie noi să îi botezăm şi pe ei? Binenţeles, dacă orice pericol este peste ei. Pentrucă este mai bine ca ei să fie sfinţiţi inconştienţi decât să plece fără pecete şi nepregătiţi." (13)

Sfântul John Chrysostom 388 AD.

„Noi botezăm copii mici, chiar dacă ei nu sunt vinovaţi de nici un păcat (personal).(14)

Sfântul Ambrose 378 AD.

„Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apa şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu e de aşteptat; nici un nou născut; şi nici unul oprit de împrejurări." (15)

Sfântul Augustin 415 AD

„Biserica din totdeauna a botezat copii mici. Ea a primit această tradiţie de la părinţii credinţei şi ea va ţine până la sfârşitul timpurilor. Botezul noilor născuţi este o practică care este în armonie cu fundaţia şi credinţa străbunească a Bisericii." (16)

 

Aceşti teologi şi aceste scrieri par ar susţine regenerarea prin botez, o înţelegere şi practică a bisericilor Catolice, Ortodoxe, Anglicane, Luterane, Mormone şi Biserica lui Cristos care este asociată cu „Restoration Movement”.(17)

 

Argumentul Istoric

 

a. Sinoadele primelor secole şi legile imperiului Roman

 

Un studiu a textele Sinoadelor primelor secole scoate în evidenţă o inconsistenţă în practicarea botezului copiilor, în unele cazuri această practică fiind inexistentă.  

Sinodul de la Neocaesarea în anul 315 AD.

Canonul 6: „ Dacă o femeie însărcinată doreşte să fie botezată, să fie lăsată. Pentrucă alegerea fiecăruia va fi judecată."(18). Aici se pune problema dacă un copil în burta unei mame, poate să fie recunoscut ca botezat, pentrucă mama a fost botezată. Una din cerinţele botezului era ca persoana să răspundă cu voce tare la întrebările de caticheză puse de episcop înfaţa Bisericii.

Sinodul de la Laodicea, între anii 343-381.

Canonul 46: „Cei care trebuie să se boteze, trebuie să înveţe Mărturisirea de Credinţă din inimă şi să o recite la episcop sau la presbiter, în ziua a cincea a săptămânii."(19)

Sinodul de la Carthage în anul 419 AD. Acest Sinod mai este cunoscut ca „Codul Canoanelor Biserici Africane".

Canonul 72: „ Este bine ca oridecâte ori nu se poate găsi un martor adevărat care să poată marturisi că fără îndoială că ei au fost botezaţi pe când copilul nu, luând în vedere vârsta frageda, care să poată răspunde referitor la faptul că au primit sacrametul, toţi aceşti copii trebuie botezaţi fără îndoială, doar dacă ar fi o ezitare care i-ar opri să se curăţească în vederea sacrametelor." (20) Acest canon tratează problema copiilor care nu sunt siguri dacă au primit botezul. În caz de îndoială, ei ar trebui să fie botezaţi, eliminând orice îndoială pe care ei sau alţii ar putea să o aibe.

 

Sinodul de la Trullo în anul 692 AD, numit şi Consiliul Quinisext.

Canonul 84: „ Urmând legile canonice a părinţilor Bisericeşti, noi declarăm cu referinţă la un copil nou născut, ori de câte ori sunt găsiţi fără un martor de încredere care să spună că ei fără îndoială au fost botezaţi...."(21) Acest Canon sugerează că aceşti copii să fie dedicaţi prin botez. Dacă unii nu au avut un martor să dovedească că au fost botezaţi, ei trebuiau să se boteze din nou.

În baza acestor documente istorice, care ne-au fost lăsate se poate deduce că nu era o uniformitate în ce priveşte practica şi învăţătura Bisericească. Era botezul copiilor mici o practică generală a tuturor Bisericilor Creştine din primele secole? NU! A fost folosită această practică de unele Biserici, încercând să influenţeze şi pe altele? DA! În timpul primelor 7 secole a fost foarte greu ca Bisericile să poată fi unite, mai ales că erau divergenţe teologice între diferiţi episcopi şi presbiteri din diferite episcopii, şi regiuni din imperiul Roman. Este un fapt istoric că Roma nu a avut juristricţie totala peste întreaga Biserică din Imperiu Roman, mai ales că Estul era într-o rivalitate cu Vestul. Când sediul imperatorului s-a mutat de la Roma la Constantinopol, episcopul Estului a avut mai mare influenţă asupra deciziilor imperiale. În una din disputele între Est şi Vest, episcopul Constantinopolului a făcut Anatema pe episcopul Romei. Ca răspuns din partea Romei, Episcopul a făcut Anatema pe episcopul Constantinopolului, dându-l afară din Biserică.

Analizând Sinodurile sfinţilor părinţi vedem că practica botezului copiilor mici este recunoscut oficial la Sinodul din Carthage în anul 419 AD, însă nu este practicat de restul episcopiilor până mai târziu. În canonul 110 găsim scris:

Copii mici sunt botezaţi pentru iertarea păcatelor

De asemenea se pare a fi bine ca oricui care neagă unui copil deabia născut din pântecele mamei sale să fie botezat, sau care spune că botezul este pentru iertarea păcatelor, dar că ei provin din Adam nu din păcatul original, care trebuie mutat prin scăldarea  regeneraţiei, din care concluzie urmează, că în ei forma botezului pentru iertarea păcatelor, trebuie înţeleasă a fi falsă şi nu adevărată, lăsaţi-l să fie anatema.(22) 

Canonul 110 de la Sinodul din Carthage scoate în evidenţă cel puţin trei puncte principale:

1. canonul denunţa pe cei care erau împotriva doctrinei păcatului original (primar).  

2. blestemul împotriva ereticilor a fost pronunţat pe baza credinţei Bisericii universale în păcatul original.

3. Biserica a practicat sporatic, botezul copiilor mici înainte de Sinodul de la Carthage. Această practică nu a fost introdusă la acest Sinod ci numai confirmată, din cauza controversei referitor la păcatul original.

Canonul doi de la acelasi Sinod face botezul copiilor legea imperiului şi a bisericii:

 

„ Dacă orişice om spune că copii mici nu trebuie să fie botezaţi, sau că ar trebui să fie botezaţi pentru iertarea păcatelor, dar că ei nu au păcatul original moştenit prin Adam care trebuie spălat în baia regenerării, care uşurează formula botezului „pentru iertarea păcatelor” nu trebuie înţeleşi literal, dar figurativ, să fie anatema; din cauză că în acordanţă cu Romani 5:12, păcatul lui Adam a intrat peste toţi.”(23)

 

Legea şi Canonul bisericii care era şi legea Imperiului, a pus sub persecuţie pe fiecare cetăţean al imperiului împotrivitor canoanelor Bisericii.  Acest Sinod prin literă de lege impune botezul copiilor mici în vederea mântuirii. Dacă până la acest Sinod nu există încă o practică explicită a botezului copiilor mici, acest Sinod impune bisericii botezul tuturor copiilor mici, indiferent de preferenţa părinţilor sau a copiilor. Unii istorici a bisericii susţin că „regenerarea prin botez” şi „botezul pruncilor” au cauzat multă vărsare de sânge creştin pe parcursul secolelor. (24)

b. Sfânta Tradiţie

Unul din argumentele bisericii catolice face următoarea analiză în favoarea botezului copiilor:  

În anul 215 AD., Sfântul Hipolytus de la Roma a scris: „Botezaţi mai întâi copii; şi dacă pot vorbi pentru ei însuşi, lăsaţi să vorbească. Dacă nu, lăsaţi pe părinţi sau pe cineva din familie să vorbească pentru ei."

Sfântul Hipolytus a fost ucenicul lui Sfântul Irenaeus din Lion, şi el a scris în anul 180 AD. : „El a venit să mântuiască toată lumea prin El însuşi – toţii, vă spun, prin El sunt născuţi din nou pentru Dumnezeu – infanţi, copii, băieţi, tineri şi oameni bătrâni." (25)

Irenaeus a fost ucenicul lui Sfântul Policarp, care la rândul său a fost ucenicul apostolului Ioan. În 155 AD, Polycarp a spus înaintea execuţiei sale: „ 86 de ani am urmat pe Domnul, şi El nu mi-a făcut rău niciodată. Cum aş putea să blestem pe Regele şi Domnul meu?" (26) Bazat pe această declaraţie, teologi botezului copiilor mici susţin că Polycarp ar fi fost botezat pe când era un infant. Iar în altă scriere se spune că Polycarp ar fi fost botezat de Apostolul Ioan.

Dacă Apostolul Ioan a botezat pe Polycarp, asta înseamnă că practica botezului copiilor mici era o practică Apostolică. În rândul celor care au fost botezaţi de mici se pot număra; Sfântul Iustin Martirul, Origen, Ambrose, şi alţii.

Validitatea argumentelor pentru botezul copiilor

 

Argumentul teologic încearcă să aibe o validitate în necesitatea botezului în vederea mântuirii. Mulţi din părinţii primelor secole disperaţi de posibilitatea pierderi veşniciei din cauza lipsei botezului, ajung să inunde bisericile primelor secole insistând într-un botez de regenerare, de la moarte la viaţă.

 

Bisericile baptiste în Mărturisirea de Credinţă de la Londra 1698 susţine următoarele:

Botezul este o porunca dată în Noul Testament, ordonat de Isus Cristos, pentru a fi pentru cei botezaţi, un semn al părtăşiei lor cu El, în moartea şi în învierea Lui; al îngropării lor împreună cu El1; al iertării păcatelor2; şi al predării lor lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, pentru a trăi şi a umbla într-o viaţă nouă.”(27)

Botezul fiind o poruncă şi un semn al părtăşiei, indică necesitatea înţelegerii şi acceptării unei părtăşii cu Dumnezeu. Acceptarea Crucii, a vieţii în Cristos sunt cerinţe de bază în vederea părtăşeniei şi mai târziu în vederea împlinirii poruncii lui Cristos de a fi botezaţi. Diferenţele teologice care despart biserica Baptistă de Bisericile istorice constă în înţelegerea şi interpretarea Doctrinei botezului în contextul Planului de mântuire.

În ce priveşte argumentul istoric în care tradiţia apostolică a botezului copiilor ar fi fost demonstrată de unii din teologii primelor secole nu îşi are o validitate completă atâta timp cât alţi teologi contemporani celor în favoarea botezului sau exprimat împotriva botezului copiilor mici. În numărul celor care au fost împotriva botezului copiilor mici se poate menţiona următoarele scrieri şi teologi:

The Didache 90-150 AD

The Didache este o carte care se spune că a continuat sfaturile părinţilor Apostolici. În unul din pasajele acestui document cu referinţă la botez găsim scris:

„Aşa să botezaţi: după o ucenicie, botezaţii în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, în apă vie. Dacă nu aveţi apă curgătoare, atunci botezaţii în altfel de ape, dacă nu aveţi apă rece, folosiţi apă caldă. Dacă nu aveţi nici un fel de apă, turnaţi apă de trei ori pe cap, în numele Tatălui Fiului şi al Duhului Sfânt." (28) Cred că este clar că Botezul era făcut în urma unei caticheze, preparatoare în ucenicia credinţei Domnului Isus Cristos.

Tertulian 200-206 AD.

„ În funcţie de circumstanţe, disponibilitate şi vârsta unei persoane, poate că este mai bine să amâne Botezul; mai ales în cazul copiilor mici. De ce, este necesar – dacă nu este caz de necesitate – ca un sponsor să fie încredinţat pericolului, când ei însuşi ar putea să cadă şi să nu ţină promisiunea pe care o fac din cauza morţii, sau când ei vor rămâne întristaţi de creşterea în dispoziţie de păcat?" (29) Tertulian sugerează să se amâne botezul copiilor mici, fără să se facă apel la un sponsor (naş la ortodocşi), să nu fie o grabă în botezul copiilor mici, să îi lase să vină la Domnul pe paşii lor, şi nu la influenţa părinţilor sau a unui sponsor. Ca o parenteză, din documentele istorice cunoaştem că Augustin a fost botezat la 33 de ani, Ioan Gura de Aur la 18 ani, Grigorie de Nazians la 30 de ani, şi Sf. Ciprian la 45 de ani.

Sfântul Eusebius episcopul din Caesarea 260-341 AD

Eusebius a scris Istoria Biserici, printre care a scris amănunte despre re-botezarea ereticilor, şi luptele teologice care au fost duse cu diferiţi eretici (30). Ceea ce este interesant este amanuntul botezului său. Este scris că Eusebius s-a botezat după ce a ajuns să pună la inimă şi să iubească crezul de la Caesare. El a fost un tânăr când a făcut pasul botezului. (31)

Sfântul Basil episcopul din Caesarea 329-379 AD

Basil a scris mai multe epistole , dar mai importantă este teza despre Duhul Sfânt. Despre Basil găsim scris că părinţii nu au dus copilul până nu a ajuns la vârsta „ispitei şcolii", până să ajungă să meargă la şcoală. Botezul a fost făcut la Ierusalim de către episcopul Dianius. (32)

Cyril episcopul Ierusalimului 318-380 AD

Cyril a scris extensiv despre Caticheză, despre prepararea celor pentru Botez, despre doctrina Cinei Domnului. Este interesant de citit despre pregătirile celor care urmau să se boteze. 3 lucruri erau necesare de făcut înaintea Botezului:

1. să intre într-o părtaşie şi meditaţie personală, învăţând să regrete pentru păcatele făcute.

2. nu numai un regret dar şi o mărturisire a păcatelor.

3. în cursul pregătiri pentru Botez, un candidat trebuia să treacă prin ceremonia de exorcism de mai multe ori, asigurând o curăţenie şi eliberare de duhuri străine.

Scrierile lui Cyril sunt destul de clare cu referinţă la botezul unui adult ci nu a unui copil deabia nascut.(33)

Sfântul Timothy episcopul din Alexandria 680 AD.

În cursul Synodului de la Constantinople, o serie de întrebări i-au fost puse referitor la episcopi şi clerici. Prima întrebare care i-a fost pusă a fost referitor la un copil de 7 ani dacă poate să fie botezat? Timothy răspunde: „lăsa-ţi să fie iluminat, botezaţi-l, pentrucă el este chemat de Dumnezeu." Este interesant vârsta despre care se foloseşte în întrebare. Putea să întrebe de un copil deabia născut. Însă nu s-a facut. Această întrebare pune în evidenţă că încă la anul 680 AD, nu era o omogenitate în practica botezului copiilor mici. (34)

Concluzie

În contextul învăţăturilor Scripturale practica botezului copiilor mici a fost şi rămâne o tradiţie care este în contradiţie cu doctrinele Biblice, în opinia doctrinelor bisericilor Baptiste. Dealungul secolelor o serie de biserici şi lideri lor au ajuns să fie daţi afară ca eretici. Botezul copiilor mici şi regenerarea prin botez au forţat pe mulţi să continue o părtăşie a tăcerii, a persecuţiei, a martirajului, a unei batjocori seculare.

Dr. William Pettingill scria referitor la botezul copiilor mici:

„Aceşti neconformişti nu erau o sectă, şi ei nu erau nici chemaţi creştini. Intr-adevăr, devenise ilegal pentru ei să fie chemaţi creştini sau să se numească ei însuşi creştini. Ei au avut porecle, depinzând câteodată de numele liderului lor, sau de numele localităţii de unde erau. Ei erau Montaniştii, Novaţieni, Paulicienii, Arnoldiştii, Henricienii, Petrobrusienii, Waldezii, Paterienii, Albigenesienii, Studiştii si alţii, dar numele lor generic a fost de Anabaptişti, însemnând re-botezaţii, pentrucă ei au ignorat boteyul copiilor mici şi au re-botezat pe aceia care au fost salvaţi prin propria credinţă. Ei au avut şi un alt nume, fiind numiţi Antipedobaptiştii, însemnând oponenţii botezului copiilor mici.” (35)

Trecând în vedere evidenţele istorice referitor la botezul copiilor mici în final se pot trage urmatoarele concluzii:

·        La început botezul copiilor mici a fost o practică sporatică în Biserica primară.

·        Primele evidenţe istorice a botezului copiilor mici au fost după ani 200 AD.

·        Până la anii 700 AD, practica şi doctrina Botezului au fost dezbătute, ajungându-se la o omogenizare a practici botezului copiilor mici în secolele următoare.  

 

Baptiştii continuă să-şi păstreze porecla seculară, continuând în învăţăturile înainaşilor lor, sperând ca cea ce au primit din partea Domnului să fie continuat de noua generaţie în împlinirea chemării divine.

Coram Deo!

 

 

Note de Subsol

 

  1. Trail od Blood - http://www.voxdeibaptist.org/the_trail_of_blood_trd.htm

  2. http://www.htmlbible.com/sacrednamebiblecom/kjvstrongs/index2.htm

  3. ibid 2  

  4. BAPTISM—Q&A http://scripturecatholic.com/baptism_qa.html

  5. Shackelford, pag. 57; Camp p. 47; Benedict, p. 286; Mosheim, vol. 1, p. 134; Christian, p. 28.

  6. ibid 1

  7. IUSTIN MARTIRUL – PRIMA APOLOGIE A LUI IUSTIN http://www.voxdeibaptist.org/iustin_apologia01.htm

  8. Against All Heresies, c. 180 A.D, St. Irenaeus http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  9. The Apostolic Tradition 21  http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  10. Homilies on Leviticus Hom.8,3 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  1. Commentaries on Romans 5,9 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  2. Cyprian, Epistle 58, To Fides [54] http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  1. Gregory Nazianzus, Oration on Holy Baptism, 40:28 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  2. John Chrysostom, Ad Neophytos  http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  3. Ambrose of Milan, Abraham 2,11:79 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  4. Augustine, Epistle 167 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  1. http://en.wikipedia.org/wiki/Baptismal_regeneration

  2. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 82

  3. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 154

  4. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 478

  5. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag. 402

  6. Council of Carthage (A.D. 419) http://www.newadvent.org/fathers/3816.htm

  7. CANONS OF THE COUNCIL OF CARTHAGE MAY 1, 418 http://www.seanmultimedia.com/Pie_Council_Of_Carthage_May_1_418.html

  8. ibid 1

  9. Against All Heresies, 2:22:4 - , c. 180 A.D, St. Irenaeus http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  10. Polycarp, Martyrdom of Polycarp 9c. AD 156) http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  11.  Marturisirea Baptista de la Londra din 1689 http://www.voxdeibaptist.org/1689_londra.htm

  12. The Didache 7,1 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  13.  Tertullian, Baptism 18,4 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  14.  Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 1, pag 295 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  15.  Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 1, pag 4 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  16.  Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 8, pag 16 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  17.  Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 7, pag 18-19 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  18.  Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14, pag 612 http://www.voxdeibaptist.org/botezul_copiilor_mici.htm

  19.  Infant Baptism It's History and It's Harm http://cnview.com/on_line_resources/infant_baptism.htm

THEOTOKOS  - NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

De Caius Obeada

 

Nu demult am primit un email prin care mi s-a cerut să comentez doctrina baptistă cu referinţă la titlul Fecioarei Maria ca „Născătoare de Dumnezeu”. Înainte de a explica înţelegerile baptiste la acest subiect, ar trebui să facem o incursiune istorică să vedem de unde a pornit această etichetare a Fecioarei Maria ca „Născătoare de Dumnezeu” şi implicaţiile doctrinare aduse creştinismului.

 

Majoritatea textelor Biblice a Noului Testament au fost scrise în greacă, limba oficială a primului secol a Imperiului Roman. În acest context scritorii Noului Testament inspiraţi de Duhul Sfânt au transmis mesajul lui Dumnezeu bisericii Sale. Un termen grec care îşi face apariţia în sânul bisericii primare a fost compoziţia cuvintelor greceşti: THEO şi TOKOS. Theo însemnând Dumnezeu, iar Tokos fiind tradus „purtătoare” sau cineva care naşte. Astfel compoziţia celor doua cuvinte greceşti THEOTOKOS ajunge să dea semnificaţia „purtatoare de Dumnezeu” sau „născătoare de Dumnezeu”.

 

Acest termen nu este găsit pe paginile Bibliei, totuşi într-o scriere care ar fi aparţinut ucenicului apostolului Ioan, Ignaţiu din Antiohia este găsit un verset care pare a fi începutul conceptului: Fecioarei Maria ca „Născătoare de Dumnezeu”. Din punct de vedere istoric Ignaţiu a fost al treilea episcop al Antiohiei, din unele surse recunoscut a fii unul din ucenicii apostolului Ioan(1), care a trait (aproximativ) între ani 35 şi 117 AD, şi care a avut parte de martiraj în centrul împeriului roman la Roma. În Epistola către Efeseni scrisă de Ignaţiu la capitolul 18 sub titlul „Gloria Crucii” găsim scrise următoarele:

 

„Lăsa-ţi ca duhul meu să fie găsit ca nimic de dragul crucii, care este o pricină de poticnire pentru cei care nu cred, dar pentru noi mântuire şi viaţă veşnică. Unde este înţeleptul? Unde este îndoielnicul? Unde este lauda celor care se cred cumpătaţi? Pentrucă Dumnezeul nostru, Isus Cristos, a fost în acordanţă cu rânduirea lui Dumnezeu, făcut în pântecele Mariei, sămânţa lui David, dar prin Duhul Sfânt. El a fost născut şi botezat, ca prin pasiunea Sa să purifice apa.” (2)    

 

Începând cu Ignaţiu şi mesaul scris Efesenilor în textul: „Pentrucă Dumnezeul nostru, Isus Cristos,.... făcut în pântecele Mariei...” conceptul THEOTOKOS ia naştere. Din scrierile părinţilor bisericeşti din primele secole se vede tendinţa folosiri acestui termen, luând aploare şi uzanţă în mod deosebit după introducerea conceptului Theotokos de Ignaţiu. În rândurile părinţilor bisericeşti care au folosit această expresia în mod deosebit se pot enumera:

 

bullet

Origen care în jurul anilor 254 AD pare a fi primul care în mod explicit foloseşte de mai multe ori termenul Theotokos în contextul Fecioarei Maria.

bullet

Dionysios din Alexandria foloseşte termenul Theotokos în anul 250 AD în epistola scrisă către Paul din Samosata.

bullet

Athanasius din Alexandria în 330 AD, Gregory Teologul în 370 AD, Ioan Chrysostom în 400 AD şi Augustin, toţi au folosit termenul THEOTOKOS.

bullet

Theodoret în 436 AD a scris: „că numind Fecioara Maria THEOTOKOS este o tradiţie apostolică”.(3)   

 

Al treilea Conciliu Ecunemic care a fost ţinut la Efes în anul 421 AD afirmă în mod solemn uzanţa termenului THEOTOKOS în a descrie mama lui Isus, cu traducerea literară „Născătoare de Dumnezeu”. Această canotaţie devine canonică Creştinismului începând cu secolul 5, nu înainte ca în secolul 4 Sfăntul Ignaţiu Nazianzus să declare:

 

„Dacă cineva nu recunoaşte Sfănta Maria ca Mamă a lui Dumnezeu, el este separat de Dumnezeu” (Letter 101, 4).    

 

Controversa uzanţei acestui titlul Fecioarei Maria începe datorită mişcării Nestoriane care pune sub semnul întrebării legalitatea titlui prin care Maria ar fi fost născătoare de Dumnezeu. Creştinătatea primelor secole recunoştea pe Cristos ca fiind Dumnezeu şi în acelaşi timp om, doctrina Cristologică a timpului încercând să facă înţeles Dumnezeirea lui Cristos născut din Fecioara Maria. Mişcarea Nestoriană încearcă să explice doctrina Cristologică fără implicaţia Fecioarei Maria, care mai tîrziu ajung să aibe consequenţe şi implicaţii serioase în doctrina Mariologică susţinute de bisericile Ortodoxe şi Catolice.

 

Preferinţa Nestoriană referitor la Maria era uzanţa termenului grecesc: CHRISTOTOKOS – „mama lui Cristos”, ci nu THEOTOKOS - „mama lui Dumnezeu” sau „născătoare de Dumnezeu”. Nestorianişti încercau să separeze actul naşteri şi natura Dumnezeiască a lui Cristos, scoţând din ecuaţie naşterea lui Cristos prin intermediul fecioarei Maria. Aparent reacţia Nestoriană se datora grupurilor eretice care susţineau că Maria era mama lui Dumnezeu, nu în acordanţă cu umanitatea lui Cristos, dar însuşi divinitatea lui Cristos, în aceeaşi manieră ca şi mamele dumnezeilor religiilor păgâne.

 

Aproximative 40 de ani în urmă istoricul şi teologul olandez Heiko A. Oberman a publicat un articol în baza descoperirilor episcopului Paulus Rusch din Innsbruck în care Epiphanius din Salamis atestă existenţa unor grupuri eretice, unul dintre ele chiar in Palestina, o comunitate de femei care făceau cozonaci rotunzi pe care le ofereau Fecioarei Maria, pe care o reverau ca deitate. Acest grup ajungând să poartă numele formei cozonacilor: Collyridians. ( 4)  

 

Nestorieni încearcă să rezolve printr-o medotă tecnică pericolul cultului Mariei care începuse să fie observat de la începutul istoric al Bisericii. Din punctul de vedere Nestorian înlocuirea termenilor Theotokos cu Christotokos are fi ajutat doctrina Cristologică de la aberări şi rătăciri în cea ce păgânismul deja celebra în tempele timpului prin adorarea divinităţilor mama – fiu. O intenţie care ajunge să ameninţe doctrina Cristologică a naturii divine a lui Cristos.

 

Oponenţii Nestorianilor prin vocea lui Cyril din Alexandria vede intervenţia Nestoriană în folosirea termenului  CHRISTOTOKOS a fi o tentativă de separare a naturii lui Cristos, prin care din punct de vedere uman era fiul Mariei, dar din punct de vedere divin nu era Dumnezeu. Pentru Cyril şi Conciliu de la Efes, era inadmisibil distrugerea uniuni perfecte a divinităţii cu umanul, sabotând deplinătatea Întrupării, în consecinţă mântuirea umanităţii.(5) În una din scrierile lui Cyril găsim scris:

 

“Sunt surprins să văd că sunt unii aşa de îndoilenici referitor la Sfânta Fecioară, dacă ar trebui chemată Theotokos sau nu. Pentrucă, dacă Domnul Isus Cristos este Dumnezeu, cum poate sfânta Fecioară care l-a născut să nu fie (Theotokos)? (Epistle 1, to the monks of Egypt; PG 77:13B). 

 

Pericolul mişcării Nestoriene a constat în idea unui Dumnezeu care într-un mod intim unea natura divină şi umană a lui Cristos. Consiliul Ecumeninc de la Efes in mod natural a apărat doctrina Cristologică a naturii divine şi umane a lui Dumnezeu, însă a făcut-o prin asocierea naturii umane a Mariei. În mod neobservat dealungul anilor Maria ajunge să fie ridicată la o poziţie ne-Scripturală în care cultul Mariei este susţinut şi păstrat ca provenienţă în învăţăturile bisericii primelor secole.

 

Cyril prin propunerile de anatema care ajung să fie adoptate de Conciliul de la Efes face următoare afirmaţie:

 

“Dacă cineva nu mărturiseşte că Emanuel este Dumnezeu în adevăr, şi prin urmare că sfânta fecioară este mama lui Dumnezeu (căci ea a purtat într-un fel trupesc Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup), acesta să fie anatema.”(6)

 

Din punct de vedere doctrinar Baptist, Maria este şi va rămâne mama lui Isus aşa cum Biblia ne-o prezintă pe paginile ei. Titlurile acumulate în istoria Creştinismului ca Theotokos sau cea data de Nestorieni şi presbiterul Constantinopolui Anastasius (7) de Christotokos au ajuns să fie baza cultului Mariei în care Maria ajunge să fie venerată cu puteri mântuitoare. Maria nu este “născătoare de Dumnezeu” pentrucă nu putea să fie sau să câştige astfel de titlul. Maria în planul divinităţii ajunge să participe în planul veşniciei prin care Cristos îşi însuşeşte un trup în vedere planului de Mântuire a umanităţii.

 

Doctrinele Baptiste nu încurajează şi nu susţin o elevare a atributelor Mariei, nu o împuterniceşte cu titluiri în favoarea păstrării doctrinei Cristologice. Maria este mama lui Cristos, natura divinităţii şi umanităţii Sale nu depind în elevare Mariei la titlul de Theotokos. În baza conciliului de la Efes se pare că sunt un anatema împreuna cu milioanele de credincioşi care şi-au dat viaţa în mâinile Cristosului, Dumnezeul vieţilor noastre.

 

Coram Deo!

 

Note de Subsol:

 

  1. http://en.wikipedia.org/wiki/St._Ignatius_of_Antioch

  2. tradus după textul găsit la  adresa http://www.newadvent.org/fathers/0104.htm   

  3. http://en.wikipedia.org/wiki/Theotokos

  4. http://www.firstthings.com/article.php3?id_article=5417

  5. ibid 3

  6. http://www.voxdeibaptist.org/conciliu_de_la_Efes.htm

  7. http://www.voxdeibaptist.org/Maria_nu_este_mama_lui_Dumnezeu.htm

 

 

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate