Apologetica

Este Calvinismul biblic?

 
O examinare biblică a Calvinismului şi a învăţăturilor sale referitoare la mântuire, alegere şi predestinare

de Cooper P. Abrams al 3-lea
 

Capitolul nouă – Ce spune Biblia despre mântuire?

Biblia poruncește tuturor oamenilor să creadă

Scripturile ne spun că omul trebuie să creadă în Isus Cristos pentru ca să fie mântuiți. Există literal sute de Scripturi care învață că omul trebuie să creadă, să se încreadă sau să aibă credinţă în Dumnezeu.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

„Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.” (Romani 1:16)

„Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

„Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.” (1 Corinteni 1:21)

Un om trebuie să creadă că prin credinţă primește oferta de mântuire a lui Dumnezeu. Încrederea este un act al voinței omului. Totuşi, omul nu are nimic de a se lăuda în procesul de a-şi exercita voința lui şi de a crede ceea ce Dumnezeu a spus. Actul ispăşirii pentru păcat a fost realizat prin Domnul Isus, nu prin om. Să presupunem că tu ai primit un dar de la cineva care ți l-a oferit datorită bunătății inimii lor. Ţie nu ți-a fost oferit darul pentru că tu nu l-ai meritat sau nu l-ai câștigat, ci pentru că ei au „voit” sau sau au dorit ca tu să îl ai. În grija sau dragostea lor pentru tine, ei au vrut a tu să ai ceva drăguț. Actul tău de a întinde mâna şi a lua darul nu îl schimbă în ceva pe care tu l-ai meritat, nu-i aşa? Ar însemna actul tău de primire a darului că tu l-ai câștigat sau că ai plătit ceva pentru el? Evident, răspunsul este nu; cei care oferă darul decid, în ei înșiși, de ce dau ei darul, nu cel care îl acceptă. Arminianul are dreptate când el afirmă că mântuirea este în întregime actul unui Dumnezeu Suveran. El greșește, totuşi, când concluzionează că în faptul că omul primindu-l pe Cristos lucrează într-un anumit fel, sau merită mântuirea. Viziunile extreme ale Calviniștilor sunt greșite când ei iau responsabilitatea omului de a-l primi pe Cristos prin afirmarea că Dumnezeu a decretat că unii sunt mântuiți şi alții sunt pierduți şi că harul este irezistibil. Dumnezeu poruncește pe drept tuturor oamenilor să creadă şi să îl primească pe Fiul Său Domnul Isus Cristos ca Mântuitor al lor. Un om nu îşi poate exercita voința lui în afara limitelor pe care Dumnezeu le-a stabilit. Astfel, Dumnezeu, într-un act al voinței Lui, i-a făcut capabili pe toţi oamenii să primească mântuirea.

Calvinistul are dreptate când el afirmă că mântuirea este cu totul actul unui Dumnezeu suveran. El greșește, totuşi, când el concluzionează că un om prin faptul că el crede şi îl primește pe Cristos într-un fel lucrează pentru, sau merită mântuirea. Viziunile extreme ale Calvinistului sunt greșite când ei înlătură responsabilitatea omului de a-l primi pe Cristos, prin a afirma că Dumnezeu a decretat că unii să fie mântuiți şi alții să fie pierduți şi că harul este irezistibil. Pe drept Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor să creadă şi să îl primească pe Fiul Său Domnul Isus Cristos ca Mântuitor al lor.

Voința lui Dumnezeu nu va încălca voința omului

Un adevăr important care respinge mai departe Calvinismul este că Dumnezeu nu va încălca voia unui om. Dumnezeu nu l-a creat pe om ca un robot programat cu viața lui predestinată la crearea lui. În planul lui Dumnezeu, El permite omului libertatea de a alege pentru el însuși cursul vieții lui. A fost alegerea suverană a lui Dumnezeu să creeze omul cu abilitatea de a raționa şi de a iubi, care sunt amândouă acte ale voinței cuiva. Omul poate răspunde lui Dumnezeu când Duhul Sfânt iluminează inima omului. Aceasta se întâmplă când un om aude Evanghelia sau după cum afirmă Romani 1:19-20, când omul răspunde la revelaţia naturală pe care Dumnezeu i-o arată din natură.

Mulţi credincioşi care acceptă o interpretare literală şi holistică a Scripturii au înțelegerea corectă şi biblică a chestiunii, şi ei resping amândouă extremele din sistemele Calvinist şi Arminianist. Deopotrivă Calviniştii şi Arminianii au căzut în capcana pusă de înţelepciunea umană, care încearcă să explice şi să sistematizeze fiecare act al lui Dumnezeu. Ei au folosit cele mai sărace principii hermeneutice şi au ajuns la concluzii greșite despre Dumnezeu Însuși. Dumnezeu în mod clar nu a spus omului totul despre Sine sau ne-a dat „de ce” toate acestea El le-a făcut. Dar ceea ce El a descoperit în mod clar este că noi trebuie să ne încredem în El, să Îl credem, să Îl acceptăm pe El şi să trăim. Este de negândit faptul că Dumnezeu ne-ar lăsa într-o stare de confuzie cu privire la chestiunea mântuirii! Totuşi, aceasta este ceea ce concluzionează Calviniștii. Toată această confuzie nu este în Cuvântul lui Dumnezeu, ci în raționamentul nesănătos al unor oameni.

Dumnezeu a făcut mântuirea atât de simplă şi clară încât chiar un copilaș poate crede şi să fie mântuit şi să devină un martor şi o mărturie pentru alții. Care este valoarea cheltuirii a nenumărate ore de a născoci sisteme teologice care caută să ghicească tot ceea ce a făcut Dumnezeu? Principiul Bibliei că „poţi cunoaşte via după roadele ei” este bine aplicat aici. Care a fost roada Calvinismului sau Arminianismului? Ele amândouă au dus la confuzie, dezbinare şi învăţătură falsă. De aceea, ambele sisteme ar trebui respinse pentru că amândouă produc rezultate nebiblice.

Un răspuns către cei care susțin viziunile extreme despre doctrina alegerii este adesea să catadicsească spre a se obosi cu atacuri judecătoare şi asemănătoare cu cele cultice asupra celor care diferă de ei. Aproape fiecare scriitor Calvinist pe care l-am studiat, într-un anumit grad, judecă aspru motivele non-Calviniștilor. Calvinistul Gordon Clark coboară în a critica pe cei care diferă de viziunea Calvinistă prin concluzionarea că ei nu sunt studenți ai Bibliei şi nu sunt interesați de doctrină. 53 Acesta este un atac necinstit şi necărturar asupra celor care nu sunt de acord cu el. O lovitură către non-Calvinişti nu întemeiază nimic şi cu siguranţă nu face nimic pentru a susține poziția sau credibilitatea lui ca un cărturar Biblic. Acesta este un răspuns copilăresc şi nelalocul lui față de învățătura Biblică. Mulţi oameni renumiți şi cărturari cu licențe dobândite în Biblie nu sunt de acord şi resping Calvinismul. A spune că ei nu sunt cărturari sau nu sunt interesați în doctrină arată părtinirea extrem de nesănătoasă din partea lui Clark.

Calvinistul C. D. Cole face această judecată aspră față de cei care nu acceptă Calvinismul, spunând, „Ah, necazul real cu cel care obiectează nu este alegerea; ci este altceva. Obiecția lui reală este față de depravarea totală sau incapacitatea umană de a face binele.” 54 Aceasta este pur şi simplu o afirmaţie falsă şi prostească. Majoritatea cărturarilor şi studenților Bibliei care resping Calvinismul acceptă că omul este un păcătos pierdut în păcatele lui aşa cum afirmă clar Romani 3:10. Aceasta înseamnă că omul este corupt, rău, pervertit şi absolut incapabil să se mântuiască pe sine. Încă o dată, Calvinistul nu oferă nici o apărare reală a convingerilor lui ci face un atac personal asupra celor care nu vor accepta convingerile lui false folosind afirmaţii critice false nefundate.

John MacArthur de asemenea se potrivește în acest mulaj şi acuză contestatarii față de sistemul Calvinistic că ei procedează aşa datorită mândriei. 55 Kenneth Good, care în mod fals îi pune pe toţi Baptiștii tradiționali ca fiind în tabăra Calvinistă, spune în mod corect, „Este de regretat că deopotrivă confuzia şi emoția văzută a domni în discuțiile curente despre Calvinismului contra Arminianismului. Mult mai multă căldură decât lumină este generată de energia cheltuită în prezent în majoritatea sediilor.” 56

Calvinistul recurge adesea la apărarea poziției lui prin afirmația că cei care resping această viziune falsă resping suveranitatea lui Dumnezeu. Aceasta de asemenea este o afirmaţie absurdă. O aşa slabă apărare arată temelia nesănătoasă pe care ideile lor sunt întemeiate. Cu siguranţă, Dumnezeul Atotputernic este absolut suveran, dar aceasta nu poate exclude că El poate merge împotriva propriei Sale naturi. Biblistul adevărat înțelege corect şi acceptă suveranitatea lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie să accepte teologia Calviniştilor care contrazice alte atribute ale lui Dumnezeu. Cărturarul adevărat al Bibliei cunoaşte că Dumnezeu în suveranitatea Lui nu îşi încalcă propria Lui natură sau cuvântul Său afirmat. Deopotrivă Calviniştii şi Arminianii au luat pozițiile extreme şi nici unii nu au dovedit sistemul lor de a fi biblic sau o explicație corectă a doctrinelor alegerii. Huntsmen, de la „Turning Point” al lui David Jeremiah, într-o slabă încercare de a apăra contradicțiile Calvinismului, ne spune să nu încercăm să „împăcăm” învăţăturile lui Dumnezeu despre alegere şi despre suveranitatea lui Dumnezeu. 57 Deopotrivă învăţăturile Calviniste şi Arminiane conțin ceva adevăr, dar ele merg mai departe decât Dumnezeu şi aceasta le face eronate. Am fost un student al Bibliei de când am fost mântuit în 1972 la vârsta de 32 de ani. Cu mulțumire, eu mulțumesc celor care m-au învățat că primul lucru distinctiv al unui credincios Nou Testamentar a fost să accepte Biblia ca singura mea autoritate pentru credinţă şi practică. Biblia este autoritatea, nu sistemele teologice ale omului. Eu sunt creştin, un credincios în Isus Cristos şi eu mă indentific total cu El şi doar cu El.

Pavel a condamnat eroare de a se identifica pe sine cu învățători umani sau religioși în 1 Corinteni 1:12. În 1 Corinteni 3:4, Pavel spune că identificarea cuiva cu oricine altcineva decât cu Isus Cristos este un act carnal. Credincioşii adevărați se identifică pe sine înșiși cu Isus Cristos, El este Cuvântul, şi doar cuvântul lui este Adevărul. Credinciosul adevărat trebuie să accepte Cuvântul lui Dumnezeu, ca singura Lui sursă pentru credinţa şi practica lui. Calvinistul, prin acceptarea „Institutelor” lui John Calvin ca sursă şi explicație a credinţei lor, face o greșeală gravă.


Capitolul 10 – Concluzie într-o notă personală.

Eu nu sunt nici Calvinist nici Arminian. Eu resping ambele titluri şi sisteme teologice. Ele amândouă sunt sisteme eretice şi asemănătoare cu un cult al oamenilor supuși greșelilor. Eu aleg să mă numesc Biblist, sau simplu un „credincios în Biblie.” Eu mă identific cu Mântuitorul meu şi cuvântul Lui. Eu nu mă mândresc de faptul că sunt mântuit, totuşi sunt veşnic recunoscător. Eu sunt uimit de adevărul că Domnul Isus Cristos a murit pe crucea de la Calvar pentru păcatul meu. Sunt adânc şi veşnic recunoscător lui Dumnezeu care a iubit acest păcătos orb atât de mult! Resping total ideea că am primit mântuirea prin vre-un merit de-al meu! Am fost, aşa cum a spus Dumnezeu, un păcătos, mort în fărădelegi şi păcate, vândut păcatului, un copil al păcatului, şi fără nici o neprihănire a mea proprie. Am fost mântuit prin actul şi planul suveran al Dumnezeului nostru iubitor, care a venit pe pământ, s-a întrupat în om şi a plătit toată datoria păcatului meu. Eu nu am meritat mântuirea şi am fost cu totul în sclavie față de natura mea păcătoasă. Eu nu am avut absolut nici o scânteie de divinitate în mine. Totuşi, Dumnezeu m-a iubit pe mine, ființa creată de El, şi a suferit pentru mine în timp ce eu eram încă în păcatul meu. El a oferit calea şi mijloacele mântuirii mele prin harul Său prin credinţă. Nu voi încerca să încerc şi să îl pun pe Dumnezeul Atotputernic într-o cutie şi să sistematizez actul lui Dumnezeu de mântuire al păcătosului. Eu doar voi crede chiar Cuvântul Lui şi Îi voi mulțumi că m-a iubit, păcătosul ce sunt, şi că mi-a iertat păcatul meu şi mi-a dat viaţa veşnică.

Omul nu se poate mândri sau să se poată lăud cu vre-un merit din partea lui în mântuirea sa. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

Omul nu poate merita mântuirea prin fapte bune. Dumnezeu spune, „pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5). Omul nu are nici o bunătate sau neprihănire pe cae să îşi bazeze mântuirea lui. Domnul afirmă clar, „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8) şi „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23).

Mulți în istorie au căzut în capcana de a merge mai departe decât merge Scriptura, şi încearcă, cu raționalizare umană, să explice şi să sistematizeze acțiunile lui Dumnezeu. Rezultatul unei astfel de raționalizări este că în majoritatea timpului, aceasta conduce la extremism. Oamenii finiți cu minți finite nu îl pot sistematiza pe Dumnezeul Atotputernic! Este o viziune extremă şi falsă care spune că Dumnezeu i-a predestinat pe unii oameni să fie osândiți la iad şi aceasta nu le oferă mântuirea. Este în mod egal o extremă viziunea care afirmă că omul poate în vre-un fel să îşi merite mântuirea lui sau să îşi pieardă viaţa veşnică pe care Dumnezeu o dă credinciosului.

Fiecare viziune, fie Calvinistă fie Arminianistă, când este adoptată încalcă învăţătura biblică clară şi de aceea nu pot fi adevărate. Poziția mea este că eu resping extremele deopotrivă ale Calviniștilor şi ale Arminianilor şi eu nu folosesc nici un dintre aceste nume în identificarea poziției mele cu privire la acceptarea a ceea ce Biblia învață clar. A fost un timp când eu nu am gândit că aceste chestiuni erau de o mare importanță. De atunci mi-am schimbat opinia deoarece am văzut roada Calvinismului. În ultimii ani, mulţi oameni au scris şi exprimat din confuzia şi chinul pe care învăţăturile din Calvinism le produc în viețile lor. O domnișoară dragă mi-a scris şi a spus că ea nu a avut nici un copil pentru că ea s-a temut că Dumnezeu nu îi va alege pe ei spre mântuire. 58

Alții, în loc să accepte asigurarea Biblică a mântuirii lor, au trăit în teama de a nu fi printre cei „aleși.” Calvinismul pentru aceștia a aruncat o umbră chiar peste asigurarea mântuirii lor, pentru că ei s-au întrebat dacă ei au fost aleşi sau respinși de Dumnezeu. Un om a scris că atunci când biserica lui a început să învețe Calvinismul, el a spus „Am fost bolnav timp de două săptămâni, nu am putut dormi sau mânca. Am fost turburat de faptul că acesta l-a luat pe Mântuitorul iubitor pe care l-am cunoscut toată viața mea.” 59

Un alt tânăr mi-a scris spunând că el îl căuta pe Domnul şi studia pretențiile lui Cristos. Apoi el a dat peste învăţăturile Calvinismului şi a spus că acesta l-a zdruncinat. El a spus, „Întrebarea mea către voi este, sunt eu în stare să fac o alegere să îl urmez pe Cristos? Dacă eu vreau să cred şi să îl urmez pe Cristos, pot să fac astfel? Sau aceasta nu este alegerea mea? Mă simt ciudat încercând să pun această întrebare în cuvinte, dar am încercat. Rezultatul final este, dacă eu aș fi vrut să devin creştin azi, mâine sau oricând simt că sunt gata, pot să fac astfel? Calviniştii au încercat să îmi spună că eu am incapacitatea de a-l chema pe Cristos, şi că dacă eu nu sunt dintre cei aleși, eu nu voi fi mântuit. Vă rog ajutați-mă!” 60

Ani de zile am corespondat cu Calvinişti, şi am descoperit că ei rareori vor face concesii față de orice adevăr biblic simplu care nu este de acord cu teologia lor. Din afirmaţiile lor despre chestiune şi adesea din atacurile lor insultătoare, este propria mea concluzie personală că ei par a fi un popor mândru care se văd pe ei înșiși ca având un intelect şi o spiritualitate superioară mai presus de cei care nu acceptă teologia lor. Totuşi, roada lor este coruptă pentru că ea ignoră o mare parte din Cuvântul lui Dumnezeu, şi mai rău, aceasta deformează Planul de Mântuire al lui Dumnezeu şi chiar natura lui Dumnezeu Însuși. În loc să Îl glorifice pe Dumnezeu acesta degradează slava Lui şi pe iubitorul, dreptul şi minunatul Mântuitor al nostru. Pavel a scris:

„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.” (Efeseni 1:17-23)

Isus a spus, „Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:20)

 

Note de subsol:

56. Good, p 52.
57. Huntsman.
58. Abrams, Comments.
59. Ibid.
60. Ibid.
________________________________________

Biografie

Abrams, III, Cooper P., “Bible Truth Web Site,” (http://bible-truth.org/Principles.htm).
Arndt, William F. and Gingrich. F. Wilbur. A Greek-English Lexicon of the New Testament. Chicago, University of Chicago, 1957.
Barns, Albert. Albert Barn’s Notes on the Bible. Grand Rapids, Baker, 1949.
Bible Truth Web Site, “Calvinism page, Comments from Readers”. (http:bible-truth.org/Electioncomments.html).
Bouwsma, William J. John Calvin, A Sixteen Century Portrait. New York, Oxford, 1988.
Cairns, Earle E. Christianity Through the Centuries. Grand Rapids, Zondervan, 1967.
John Calvin. The Institutes of the Christian Religion [1537] Translated by Henry Beveridge. (John Calvin. The Institutes of the Christian Religion (Kindle Locations 2-3)).
__________. The Institutes of the Christian Religion , A New Translation by Henry Beveridge, Esq,
__________. (2010-02-19). The Institutes of the Christian Religion (Kindle Location 100). . Kindle Edition.
__________. (2011-11-24). Calvin's Calvinism: A Treatise on the Eternal Predestination of God. Translated by Henry Cole. (Kindle Locations 190-192). . Kindle Edition.
Bernard Cottret. Calvin A Biography. Eerdmans, Grand Rapids, 2000. (Kindle Location 2304). Kindle Edition.
Harkness, Georgia. John Calvin, The Man and His Ethics. New York, Abingdon Press, 1958.
Hull, William. On Calvinism, LONDON: PRINTED FOR J. G. F. & J. RIVINGTON, 1841, (Kindle Location 17) Public Domain Books. Kindle Edition.
Huntsman, Gene, Letter dated April, 18, 2001, from, Dr. David Jeremiah, "Turning Point," . PO Box 3838, San Diego, CA 92163.
Jeremiah, David. God Loves You, He Always Has, He Always Will. New York, Faith Words, 2012.
Kingdon, Robert M.. Adultery and Divorce in Calvin’s Geneva. Cambridge, Harvard University Press, 1995.
Niesel, Wilhelm. The Theology of Calvin, Translated by Harold Knight. Philadelphia, Westminister Press, 1956.
Parker, T.H.L.. John Calvin, A Biography . Philadelphia, Westminister Press, 1975
Schaff, Phillip. New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, Vol. X: . Reutsch - Son, Baker, Grand Rapid, 1953.
Steele, David N. Thomas, Curtis C., Quinn, S. Lance. The Five Points of Calvinism, 2nd Edition Phillipsburg, NJ, P&R Publishing Company, 1962. Walker, Williston John Calvin, The Organizer of Reformed Protestantism, New York, The Knickerbocker Press, 1096.
Stefan Zweig. Erasmus; The Right to Heresy: Castellio against Calvin . London, Cassell, 1951.