 |
 |

|
 |
Calvinismul (continuare din numărul
anterior)
Este Calvinismul biblic?
O examinare biblică a Calvinismului şi a învăţăturilor sale referitoare la
mântuire, alegere şi predestinare
de Cooper P. Abrams al 3-lea
Capitolul nouă – Ce spune Biblia despre
mântuire?
Biblia poruncește tuturor oamenilor să creadă
Scripturile ne spun că omul trebuie să creadă în Isus Cristos pentru ca să
fie mântuiți. Există literal sute de Scripturi care învață că omul trebuie
să creadă, să se încreadă sau să aibă credinţă în Dumnezeu.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan
3:16)
„Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea
lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a
grecului.” (Romani 1:16)
„Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la
voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
(Efeseni 2:8-9)
„Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în
înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe
credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.” (1 Corinteni 1:21)
Un om trebuie să creadă că prin credinţă primește oferta de mântuire a lui
Dumnezeu. Încrederea este un act al voinței omului. Totuşi, omul nu are
nimic de a se lăuda în procesul de a-şi exercita voința lui şi de a crede
ceea ce Dumnezeu a spus. Actul ispăşirii pentru păcat a fost realizat prin
Domnul Isus, nu prin om. Să presupunem că tu ai primit un dar de la cineva
care ți l-a oferit datorită bunătății inimii lor. Ţie nu ți-a fost oferit
darul pentru că tu nu l-ai meritat sau nu l-ai câștigat, ci pentru că ei au
„voit” sau sau au dorit ca tu să îl ai. În grija sau dragostea lor pentru
tine, ei au vrut a tu să ai ceva drăguț. Actul tău de a întinde mâna şi a
lua darul nu îl schimbă în ceva pe care tu l-ai meritat, nu-i aşa? Ar
însemna actul tău de primire a darului că tu l-ai câștigat sau că ai plătit
ceva pentru el? Evident, răspunsul este nu; cei care oferă darul decid, în
ei înșiși, de ce dau ei darul, nu cel care îl acceptă. Arminianul are
dreptate când el afirmă că mântuirea este în întregime actul unui Dumnezeu
Suveran. El greșește, totuşi, când concluzionează că în faptul că omul
primindu-l pe Cristos lucrează într-un anumit fel, sau merită mântuirea.
Viziunile extreme ale Calviniștilor sunt greșite când ei iau
responsabilitatea omului de a-l primi pe Cristos prin afirmarea că Dumnezeu
a decretat că unii sunt mântuiți şi alții sunt pierduți şi că harul este
irezistibil. Dumnezeu poruncește pe drept tuturor oamenilor să creadă şi să
îl primească pe Fiul Său Domnul Isus Cristos ca Mântuitor al lor. Un om nu
îşi poate exercita voința lui în afara limitelor pe care Dumnezeu le-a
stabilit. Astfel, Dumnezeu, într-un act al voinței Lui, i-a făcut capabili
pe toţi oamenii să primească mântuirea.
Calvinistul are dreptate când el afirmă că mântuirea este cu totul actul
unui Dumnezeu suveran. El greșește, totuşi, când el concluzionează că un om
prin faptul că el crede şi îl primește pe Cristos într-un fel lucrează
pentru, sau merită mântuirea. Viziunile extreme ale Calvinistului sunt
greșite când ei înlătură responsabilitatea omului de a-l primi pe Cristos,
prin a afirma că Dumnezeu a decretat că unii să fie mântuiți şi alții să fie
pierduți şi că harul este irezistibil. Pe drept Dumnezeu poruncește tuturor
oamenilor să creadă şi să îl primească pe Fiul Său Domnul Isus Cristos ca
Mântuitor al lor.
Voința lui Dumnezeu nu va încălca voința omului
Un adevăr important care respinge mai departe Calvinismul este că Dumnezeu
nu va încălca voia unui om. Dumnezeu nu l-a creat pe om ca un robot
programat cu viața lui predestinată la crearea lui. În planul lui Dumnezeu,
El permite omului libertatea de a alege pentru el însuși cursul vieții lui.
A fost alegerea suverană a lui Dumnezeu să creeze omul cu abilitatea de a
raționa şi de a iubi, care sunt amândouă acte ale voinței cuiva. Omul poate
răspunde lui Dumnezeu când Duhul Sfânt iluminează inima omului. Aceasta se
întâmplă când un om aude Evanghelia sau după cum afirmă Romani 1:19-20, când
omul răspunde la revelaţia naturală pe care Dumnezeu i-o arată din natură.
Mulţi credincioşi care acceptă o interpretare literală şi holistică a
Scripturii au înțelegerea corectă şi biblică a chestiunii, şi ei resping
amândouă extremele din sistemele Calvinist şi Arminianist. Deopotrivă
Calviniştii şi Arminianii au căzut în capcana pusă de înţelepciunea umană,
care încearcă să explice şi să sistematizeze fiecare act al lui Dumnezeu. Ei
au folosit cele mai sărace principii hermeneutice şi au ajuns la concluzii
greșite despre Dumnezeu Însuși. Dumnezeu în mod clar nu a spus omului totul
despre Sine sau ne-a dat „de ce” toate acestea El le-a făcut. Dar ceea ce El
a descoperit în mod clar este că noi trebuie să ne încredem în El, să Îl
credem, să Îl acceptăm pe El şi să trăim. Este de negândit faptul că
Dumnezeu ne-ar lăsa într-o stare de confuzie cu privire la chestiunea
mântuirii! Totuşi, aceasta este ceea ce concluzionează Calviniștii. Toată
această confuzie nu este în Cuvântul lui Dumnezeu, ci în raționamentul
nesănătos al unor oameni.
Dumnezeu a făcut mântuirea atât de simplă şi clară încât chiar un copilaș
poate crede şi să fie mântuit şi să devină un martor şi o mărturie pentru
alții. Care este valoarea cheltuirii a nenumărate ore de a născoci sisteme
teologice care caută să ghicească tot ceea ce a făcut Dumnezeu? Principiul
Bibliei că „poţi cunoaşte via după roadele ei” este bine aplicat aici. Care
a fost roada Calvinismului sau Arminianismului? Ele amândouă au dus la
confuzie, dezbinare şi învăţătură falsă. De aceea, ambele sisteme ar trebui
respinse pentru că amândouă produc rezultate nebiblice.
Un răspuns către cei care susțin viziunile extreme despre doctrina alegerii
este adesea să catadicsească spre a se obosi cu atacuri judecătoare şi
asemănătoare cu cele cultice asupra celor care diferă de ei. Aproape fiecare
scriitor Calvinist pe care l-am studiat, într-un anumit grad, judecă aspru
motivele non-Calviniștilor. Calvinistul Gordon Clark coboară în a critica pe
cei care diferă de viziunea Calvinistă prin concluzionarea că ei nu sunt
studenți ai Bibliei şi nu sunt interesați de doctrină. 53 Acesta este un
atac necinstit şi necărturar asupra celor care nu sunt de acord cu el. O
lovitură către non-Calvinişti nu întemeiază nimic şi cu siguranţă nu face
nimic pentru a susține poziția sau credibilitatea lui ca un cărturar Biblic.
Acesta este un răspuns copilăresc şi nelalocul lui față de învățătura
Biblică. Mulţi oameni renumiți şi cărturari cu licențe dobândite în Biblie
nu sunt de acord şi resping Calvinismul. A spune că ei nu sunt cărturari sau
nu sunt interesați în doctrină arată părtinirea extrem de nesănătoasă din
partea lui Clark.
Calvinistul C. D. Cole face această judecată aspră față de cei care nu
acceptă Calvinismul, spunând, „Ah, necazul real cu cel care obiectează nu
este alegerea; ci este altceva. Obiecția lui reală este față de depravarea
totală sau incapacitatea umană de a face binele.” 54 Aceasta este pur şi
simplu o afirmaţie falsă şi prostească. Majoritatea cărturarilor şi
studenților Bibliei care resping Calvinismul acceptă că omul este un păcătos
pierdut în păcatele lui aşa cum afirmă clar Romani 3:10. Aceasta înseamnă că
omul este corupt, rău, pervertit şi absolut incapabil să se mântuiască pe
sine. Încă o dată, Calvinistul nu oferă nici o apărare reală a convingerilor
lui ci face un atac personal asupra celor care nu vor accepta convingerile
lui false folosind afirmaţii critice false nefundate.
John MacArthur de asemenea se potrivește în acest mulaj şi acuză
contestatarii față de sistemul Calvinistic că ei procedează aşa datorită
mândriei. 55 Kenneth Good, care în mod fals îi pune pe toţi Baptiștii
tradiționali ca fiind în tabăra Calvinistă, spune în mod corect, „Este de
regretat că deopotrivă confuzia şi emoția văzută a domni în discuțiile
curente despre Calvinismului contra Arminianismului. Mult mai multă căldură
decât lumină este generată de energia cheltuită în prezent în majoritatea
sediilor.” 56
Calvinistul recurge adesea la apărarea poziției lui prin afirmația că cei
care resping această viziune falsă resping suveranitatea lui Dumnezeu.
Aceasta de asemenea este o afirmaţie absurdă. O aşa slabă apărare arată
temelia nesănătoasă pe care ideile lor sunt întemeiate. Cu siguranţă,
Dumnezeul Atotputernic este absolut suveran, dar aceasta nu poate exclude că
El poate merge împotriva propriei Sale naturi. Biblistul adevărat înțelege
corect şi acceptă suveranitatea lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că el
trebuie să accepte teologia Calviniştilor care contrazice alte atribute ale
lui Dumnezeu. Cărturarul adevărat al Bibliei cunoaşte că Dumnezeu în
suveranitatea Lui nu îşi încalcă propria Lui natură sau cuvântul Său
afirmat. Deopotrivă Calviniştii şi Arminianii au luat pozițiile extreme şi
nici unii nu au dovedit sistemul lor de a fi biblic sau o explicație corectă
a doctrinelor alegerii. Huntsmen, de la „Turning Point” al lui David
Jeremiah, într-o slabă încercare de a apăra contradicțiile Calvinismului, ne
spune să nu încercăm să „împăcăm” învăţăturile lui Dumnezeu despre alegere
şi despre suveranitatea lui Dumnezeu. 57 Deopotrivă învăţăturile Calviniste
şi Arminiane conțin ceva adevăr, dar ele merg mai departe decât Dumnezeu şi
aceasta le face eronate. Am fost un student al Bibliei de când am fost
mântuit în 1972 la vârsta de 32 de ani. Cu mulțumire, eu mulțumesc celor
care m-au învățat că primul lucru distinctiv al unui credincios Nou
Testamentar a fost să accepte Biblia ca singura mea autoritate pentru
credinţă şi practică. Biblia este autoritatea, nu sistemele teologice ale
omului. Eu sunt creştin, un credincios în Isus Cristos şi eu mă indentific
total cu El şi doar cu El.
Pavel a condamnat eroare de a se identifica pe sine cu învățători umani sau
religioși în 1 Corinteni 1:12. În 1 Corinteni 3:4, Pavel spune că
identificarea cuiva cu oricine altcineva decât cu Isus Cristos este un act
carnal. Credincioşii adevărați se identifică pe sine înșiși cu Isus Cristos,
El este Cuvântul, şi doar cuvântul lui este Adevărul. Credinciosul adevărat
trebuie să accepte Cuvântul lui Dumnezeu, ca singura Lui sursă pentru
credinţa şi practica lui. Calvinistul, prin acceptarea „Institutelor” lui
John Calvin ca sursă şi explicație a credinţei lor, face o greșeală gravă.
Capitolul 10 – Concluzie într-o notă personală.
Eu nu sunt nici Calvinist nici Arminian. Eu resping ambele titluri şi
sisteme teologice. Ele amândouă sunt sisteme eretice şi asemănătoare cu un
cult al oamenilor supuși greșelilor. Eu aleg să mă numesc Biblist, sau
simplu un „credincios în Biblie.” Eu mă identific cu Mântuitorul meu şi
cuvântul Lui. Eu nu mă mândresc de faptul că sunt mântuit, totuşi sunt
veşnic recunoscător. Eu sunt uimit de adevărul că Domnul Isus Cristos a
murit pe crucea de la Calvar pentru păcatul meu. Sunt adânc şi veşnic
recunoscător lui Dumnezeu care a iubit acest păcătos orb atât de mult!
Resping total ideea că am primit mântuirea prin vre-un merit de-al meu! Am
fost, aşa cum a spus Dumnezeu, un păcătos, mort în fărădelegi şi păcate,
vândut păcatului, un copil al păcatului, şi fără nici o neprihănire a mea
proprie. Am fost mântuit prin actul şi planul suveran al Dumnezeului nostru
iubitor, care a venit pe pământ, s-a întrupat în om şi a plătit toată
datoria păcatului meu. Eu nu am meritat mântuirea şi am fost cu totul în
sclavie față de natura mea păcătoasă. Eu nu am avut absolut nici o scânteie
de divinitate în mine. Totuşi, Dumnezeu m-a iubit pe mine, ființa creată de
El, şi a suferit pentru mine în timp ce eu eram încă în păcatul meu. El a
oferit calea şi mijloacele mântuirii mele prin harul Său prin credinţă. Nu
voi încerca să încerc şi să îl pun pe Dumnezeul Atotputernic într-o cutie şi
să sistematizez actul lui Dumnezeu de mântuire al păcătosului. Eu doar voi
crede chiar Cuvântul Lui şi Îi voi mulțumi că m-a iubit, păcătosul ce sunt,
şi că mi-a iertat păcatul meu şi mi-a dat viaţa veşnică.
Omul nu se poate mândri sau să se poată lăud cu vre-un merit din partea lui
în mântuirea sa. „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta
nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se
laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)
Omul nu poate merita mântuirea prin fapte bune. Dumnezeu spune, „pe când,
celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit,
credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5).
Omul nu are nici o bunătate sau neprihănire pe cae să îşi bazeze mântuirea
lui. Domnul afirmă clar, „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin
faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”
(Romani 5:8) şi „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui
Dumnezeu.” (Romani 3:23).
Mulți în istorie au căzut în capcana de a merge mai departe decât merge
Scriptura, şi încearcă, cu raționalizare umană, să explice şi să
sistematizeze acțiunile lui Dumnezeu. Rezultatul unei astfel de
raționalizări este că în majoritatea timpului, aceasta conduce la extremism.
Oamenii finiți cu minți finite nu îl pot sistematiza pe Dumnezeul
Atotputernic! Este o viziune extremă şi falsă care spune că Dumnezeu i-a
predestinat pe unii oameni să fie osândiți la iad şi aceasta nu le oferă
mântuirea. Este în mod egal o extremă viziunea care afirmă că omul poate în
vre-un fel să îşi merite mântuirea lui sau să îşi pieardă viaţa veşnică pe
care Dumnezeu o dă credinciosului.
Fiecare viziune, fie Calvinistă fie Arminianistă, când este adoptată încalcă
învăţătura biblică clară şi de aceea nu pot fi adevărate. Poziția mea este
că eu resping extremele deopotrivă ale Calviniștilor şi ale Arminianilor şi
eu nu folosesc nici un dintre aceste nume în identificarea poziției mele cu
privire la acceptarea a ceea ce Biblia învață clar. A fost un timp când eu
nu am gândit că aceste chestiuni erau de o mare importanță. De atunci mi-am
schimbat opinia deoarece am văzut roada Calvinismului. În ultimii ani, mulţi
oameni au scris şi exprimat din confuzia şi chinul pe care învăţăturile din
Calvinism le produc în viețile lor. O domnișoară dragă mi-a scris şi a spus
că ea nu a avut nici un copil pentru că ea s-a temut că Dumnezeu nu îi va
alege pe ei spre mântuire. 58
Alții, în loc să accepte asigurarea Biblică a mântuirii lor, au trăit în
teama de a nu fi printre cei „aleși.” Calvinismul pentru aceștia a aruncat o
umbră chiar peste asigurarea mântuirii lor, pentru că ei s-au întrebat dacă
ei au fost aleşi sau respinși de Dumnezeu. Un om a scris că atunci când
biserica lui a început să învețe Calvinismul, el a spus „Am fost bolnav timp
de două săptămâni, nu am putut dormi sau mânca. Am fost turburat de faptul
că acesta l-a luat pe Mântuitorul iubitor pe care l-am cunoscut toată viața
mea.” 59
Un alt tânăr mi-a scris spunând că el îl căuta pe Domnul şi studia
pretențiile lui Cristos. Apoi el a dat peste învăţăturile Calvinismului şi a
spus că acesta l-a zdruncinat. El a spus, „Întrebarea mea către voi este,
sunt eu în stare să fac o alegere să îl urmez pe Cristos? Dacă eu vreau să
cred şi să îl urmez pe Cristos, pot să fac astfel? Sau aceasta nu este
alegerea mea? Mă simt ciudat încercând să pun această întrebare în cuvinte,
dar am încercat. Rezultatul final este, dacă eu aș fi vrut să devin creştin
azi, mâine sau oricând simt că sunt gata, pot să fac astfel? Calviniştii au
încercat să îmi spună că eu am incapacitatea de a-l chema pe Cristos, şi că
dacă eu nu sunt dintre cei aleși, eu nu voi fi mântuit. Vă rog ajutați-mă!”
60
Ani de zile am corespondat cu Calvinişti, şi am descoperit că ei rareori vor
face concesii față de orice adevăr biblic simplu care nu este de acord cu
teologia lor. Din afirmaţiile lor despre chestiune şi adesea din atacurile
lor insultătoare, este propria mea concluzie personală că ei par a fi un
popor mândru care se văd pe ei înșiși ca având un intelect şi o
spiritualitate superioară mai presus de cei care nu acceptă teologia lor.
Totuşi, roada lor este coruptă pentru că ea ignoră o mare parte din Cuvântul
lui Dumnezeu, şi mai rău, aceasta deformează Planul de Mântuire al lui
Dumnezeu şi chiar natura lui Dumnezeu Însuși. În loc să Îl glorifice pe
Dumnezeu acesta degradează slava Lui şi pe iubitorul, dreptul şi minunatul
Mântuitor al nostru. Pavel a scris:
„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă
dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă
lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care
este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi,
credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii
tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din
morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de
orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de
orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel
viitor. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate
lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte
totul în toţi.” (Efeseni 1:17-23)
Isus a spus, „Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:20)
Note de subsol:
56. Good, p 52.
57. Huntsman.
58. Abrams, Comments.
59. Ibid.
60. Ibid.
________________________________________
Biografie
Abrams, III, Cooper P., “Bible Truth Web Site,”
(http://bible-truth.org/Principles.htm).
Arndt, William F. and Gingrich. F. Wilbur. A Greek-English Lexicon of the
New Testament. Chicago, University of Chicago, 1957.
Barns, Albert. Albert Barn’s Notes on the Bible. Grand Rapids, Baker, 1949.
Bible Truth Web Site, “Calvinism page, Comments from Readers”.
(http:bible-truth.org/Electioncomments.html).
Bouwsma, William J. John Calvin, A Sixteen Century Portrait. New York,
Oxford, 1988.
Cairns, Earle E. Christianity Through the Centuries. Grand Rapids,
Zondervan, 1967.
John Calvin. The Institutes of the Christian Religion [1537] Translated by
Henry Beveridge. (John Calvin. The Institutes of the Christian Religion
(Kindle Locations 2-3)).
__________. The Institutes of the Christian Religion , A New Translation by
Henry Beveridge, Esq,
__________. (2010-02-19). The Institutes of the Christian Religion (Kindle
Location 100). . Kindle Edition.
__________. (2011-11-24). Calvin's Calvinism: A Treatise on the Eternal
Predestination of God. Translated by Henry Cole. (Kindle Locations 190-192).
. Kindle Edition.
Bernard Cottret. Calvin A Biography. Eerdmans, Grand Rapids, 2000. (Kindle
Location 2304). Kindle Edition.
Harkness, Georgia. John Calvin, The Man and His Ethics. New York, Abingdon
Press, 1958.
Hull, William. On Calvinism, LONDON: PRINTED FOR J. G. F. & J. RIVINGTON,
1841, (Kindle Location 17) Public Domain Books. Kindle Edition.
Huntsman, Gene, Letter dated April, 18, 2001, from, Dr. David Jeremiah,
"Turning Point," . PO Box 3838, San Diego, CA 92163.
Jeremiah, David. God Loves You, He Always Has, He Always Will. New York,
Faith Words, 2012.
Kingdon, Robert M.. Adultery and Divorce in Calvin’s Geneva. Cambridge,
Harvard University Press, 1995.
Niesel, Wilhelm. The Theology of Calvin, Translated by Harold Knight.
Philadelphia, Westminister Press, 1956.
Parker, T.H.L.. John Calvin, A Biography . Philadelphia, Westminister Press,
1975
Schaff, Phillip. New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, Vol.
X: . Reutsch - Son, Baker, Grand Rapid, 1953.
Steele, David N. Thomas, Curtis C., Quinn, S. Lance. The Five Points of
Calvinism, 2nd Edition Phillipsburg, NJ, P&R Publishing Company, 1962.
Walker, Williston John Calvin, The Organizer of Reformed Protestantism, New
York, The Knickerbocker Press, 1096.
Stefan Zweig. Erasmus; The Right to Heresy: Castellio against Calvin .
London, Cassell, 1951.
[ Înapoi ] [ Înainte ]
[
sus ]
|
 |

Abonare gratuita! |
Foloseste formularul de mai sus
pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email.
Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si
abonarea este absolut Gratuita! |
DE CITIT!!!! |
|
|
 |