Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Cuprins Publicaţie
Nostra Aetate
Apologetica
Teologie
Marturia Evangheliei
Exegetica
Viaţa Creştină
Istorie
Pastorala
Misiunea Azi
Site-uri Baptiste
Media

 

 


Apologetica

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

În acest număr:

 

DESPRE CUNOȘTINȚELE ÎNGERILOR (CINCI ARTICOLE)

 

St. Thomas Aquinas

 

Summa Theologica

 

(Benziger Bros. edition, 1947)

Tradus de Părinții Provinciei Engleze Dominicane

 

După ce am luat în considerare lucrurile ce-i aparțin unui înger, vom continua acum să studiem cunoștințele sale. Această investigație va fi în patru părți. În primul rând vom vorbi despre puterea sa de cunoaștere; în al doilea rând, vom intra în mediul său de cunoaștere; în al treilea rând, va fi vorba despre obiectele cunoscute; iar în al patrulea rând, vom discuta maniera în care el le cunoaște.

 

Sub prima rubrică există cinci puncte de discuție:

 

  1. Este puterea de a înțelege a îngerului subtanța sa?

 

  1. Este fiind ța sa înțelegerea sa?

 

  1. Este substanța sa puterea sa de inteligență?

 

  1. Există în îngeri un intelect activ și pasiv?

 

  1. Există în ei oricare altă putere de cunoaștere înafară de intelect?

 

 

Dacă actul de înțelegere al unui înger este substanța sa?

 

Obiecția 1: S-ar părea că actul îngerului de a înțelege se află în substanța sa. Deoarece îngerul este mai presus și mai simplu decât activitatea intelectuală a unui suflet. Însă substanța intelectului activ este propria sa acțiune; după cum este evident din învățăturile lui Aristotel (De Anima iii) și din lucrarea Commentator [*Averroes, A.D. 1126-1198]. Așadar acțiunea reprezintă o mare parte din substanța unui înger – astfel fiind, prin actul de înțelegere.

 

Obiecția 2: Mai mult, Filosoful spune (Metaph. xii, text 39) că "acțiunea intelectului este viața". Însă "de vreme ce în lucrurile vii a trăi înseamnă a fi", iar după acest lucru putem deduce că viața este esența. Așadar acțiunea intelectului este esența unui înger ce înțelege.

 

Obiecția 3: Mai mult, dacă extremele sunt împreună, atunci mijlocul nu este diferit pentru ele; deoarece extrema este mai departe de extremă decât ar fi mijlocul. Însă într-un înger, intelectul și obiectul înțeles sunt unul și același lucru, cel puțin în ceea ce înțelege prin natura sa. Așadar actul înțelegerii, ce se află între intelect și lucrul înțeles, este același cu substanța îngerului ce înțelege.

 

Răspund că, Este imposibil ca acțiunea unui înger, sau a oricărei alte creaturi, să fie propria substanță. Deoarece o acțiune este actualitatea unei puteri; la fel cum existența este actualitatea unei substanțe sau a unei esențe. Este imposibil ca orice lucru ce nu este un act pur, dar ce ar un amestec de potențial, să fie propria actualitate: deoarece actualitatea este opusă potențialului. Însă doar Dumnezeu singur este pur în act. Aastfel doar Dumnezeu este propria Lui substanță la fel ca și existența și acțiunea Sa.

 

Chiar și așa, dacă actul de înțelegere a unui înger ar fi fost substanța sa, ar fi fost necesar să fie subsistent. Un act subsistent de inteligență poate fi doar unul; la fel cum un lucru abstract poate subsista. În consecință substanța unui înger nu ar putea fi distinsă de substanța lui Dumnezeu, ce reprezintă actul Său de înțelegere, și nici de substanța unui alt înger.

 

Deasemenea, dacă îngerul ar reprezenta propriul act de înțelegere, nu ar exista atunci grade de înțelegere mai mult sau mai puțin perfecte; deoarece toate aceste lucruri apar prin participarea actului de înțelegere.

 

Răspuns la Obiecția 1: Atunci când se spune că intelectul activ reprezintă propria acțiune, asemenea lucru nu este esențial, ci concomitent, deoarece, de vreme ce natura sa constă în act, instantaneu, atâta timp cât depinde de sine, acțiunea urmează; lucru ce nu poate fi spus despre intelectul pasiv, deoarece acesta nu are acțiuni decât după ce a fost redus la a acționa.

 

Răspuns la Obiecția 2: Relația dintre "viață" și "a trăi" nu este la fel ca cea dintre "esență" și "a fi"; însă mai degrabă între "a concura" și "a fugi", una dintre care semnifică actul în abstract, iar celaltă în sensul concret. Deși viața este uneori pusă pentru esență, după cum spune Augustine (De Trin. x), "Memoria, înțelegere și voința au aceeași esență, aceeași viață": totuși nu este preluată ca esență de către Filosof, atunci când spune că "actul intelectului este viața".

 

Răspuns la Obiecția 3: Acțiunea ce este tranzistentă, ce trece la un obiect extremist, este doar un simplu medium între agent și subiectul ce primește acțiunea. Acțiunea ce rămâne în cadrul agentului, nu este un medium dintre agent și obiect, ci doar conform manierei de exprimare; deoarece urmează mai degrabă uniunea obiectului cu agentul. Deoarece actul înțelegerii este adus de uniunea obiectului înțeles cu cel ce îl înțelege, ca un efect ce se diferențiază de ambele.

 

Dacă într-un înger a înțelege înseamnă a exista?

 

Obiecția 1: S-ar părea că într-un înger a înțelege înseamnă a exista. Deoarece în lucrurile vii a trăi înseamnă a exista, după cum spune și Filosoful (De Anima ii, text. 37). Însă "a înțelege este între-un sens a trăi" (De Anima ii, text. 37). Așadar în înger a înțelege înseamnă a exista.

 

Obiecția 2: Mai mult, cauza poatră aceeași relație cu o altă cauză, la fel cum un efect este legat de un alt efect. Însă forma prin care îngerul există este la fel cu forma prin care el se înțelege cel puțin pe sine. Așadar pentru un înger a înțelege înseamnă a exista.

 

Din contră, Actul îngerului de înțelegere se află în mișcarea sa, după cum este clar din spusele lui Dionysius (Div. Nom. iv). Însă a exista nu este mișcare. Așadar pentru un înger, a fi nu înseamnă a înțelege.

 

Răspund că,  Acțiunea unui înger, la fel ca acțiunile oricărei creaturi, nu reprezintă existența sa. Deoarece se spune că (Metaph. ix, text. 16) există două puncte de vedere ale acțiunii; unul ce este ajunge la o destinație depărtată, și cauzează pasiunea, arzătoare și puternică; și altul ce nu trece mai departe, dar rămâne în agent, ca un simț, a înțelege, o voință; prin asemenea acțiuni nimic din exterior nu este schimbat, ci întreaga acțiune are loc în cadrul agentului. Este destul de clar legat de primul tip de acțiune că nu poate fi existența agentului; deoarece existența agentului este semnificată în el, în timp ce o asemenea acțiune denotă ceva ce iese din agent spre obiectul acțiunii. Însă a doua acțiune a propriei naturi are infinitate, fie simplă sau relativă. Ca exemplu pentru o infinitate simplă, avem actul de "a înțelege", pentru care obiectul este "adevărul"; iar actul de "a vrea", pentru care obiectul este "binele"; fiecare este convertibil prin faptul că există; și astfel, pentru a înțelege și a vrea, ele înșiși, poartă o relație cu toate lucrurile, și fiecare primește specia proprie din partea obiectelor lor. Însă actul senzației este relativ infinit, deoarece nu poartă nicio relație cu toate lucrurile sensibile; după cum văzut se comportă față de toate lucrurile vizibile. Ființa fiecărei creaturi este restricționată la gene și specie; doar ființa lui Dumnezeu este simplu infinită, și învăluie toate lucrurile în sine, după cum spune și Dionysius (Div. Nom. v). Astfel natura Divină este singura ce are propriul act de înțelegere și propria voință.

 

Răspuns la Obiecția 1: Viața este uneori luată pentru existența subiectulu viu: uneori și pentru o operație vitală, și anume, pentru ceva ce este văzut ca viu. Astfel Filosoful spune că a înțelege înseamnă, într-un sens, a trăi: deoarece astfel el distinge gradele diferite ale lucrurilor vii conform diferitelor funcții ale vieții

 

Răspuns la Obiecția 2: Esența unui înger este motivul întregii sale existențe, însă nu și motivul întregului său act de înțelegere, de vreme ce el nu poate înțelege totul prin esența sa. În consecință în propria sa natură specifica printr-o asemenea esență, este comparat cu existența unui înger, în timp ce pentru actul său de înțelegere este comparat cu ideea unui obiect mult mai universal, și anume, adevăr și existență. Astfel este evident, că deși forma este la fel, totuși nu este principiul existenței și al înțelegerii conform aceleiași formalități. Asupra acestei idei nu rezultă că într-un înger, "a fi" este la fel cu "a înțelege".

 

Dacă puterea de inteligență a unui înger este în esența sa?

 

Obiecția 1: S-ar părea că într-un înger puterea sau facultatea de înțelegere nu este diferită de esența sa. "Mintea" și "intelectul" exprimă puterea de înțelegere. Însă în multe pasaje ale scrierilor sale, Dionysius stilizează "intelectele" și "mințile" îngerilor. Așadar înger este prorpia putere de inteligență.

 

Obiecția 2: Mai mult, dacă puterea de inteligență a unui înger ar fi orice altceva înafară de esența sa, atunci acest lucru trebuie să fie un accident; deoarece ceea ce se află alături de esența oricărui lucru, va fi numit drept un accident. Însă "o formă simplă nu poate fi un subiect," după cum declară Boethius (De Trin. 1). Astfel un îngr nu poate fi o simplă formă, fapt ce este contrar la ceea ce s-a spus până acum (Întrebarea[50], Articolul[2]).

 

Obiecția 3: Mai mult, Augustine (Confess. xii) spune că Dumnezeu a făcut natura angelică "legată de El", în timp ce El a creat materia primară "legată de nimic";din asta reiese că îngerul are o natură mai simplă decât materia primară, fiind o ființa mai aproape de Dumnezeu. Însă materia primară este propria sa putere. Așadar sunt șanse mari ca un înger că fie propria sa putere de inteligență.

 

Din contră, Dionysius spune (Coel. Hier. xi) că "îngerii sunt împărțiți în substanță, putere și operare." Așadar substanța, puterea și operarea sunt complet distincte pentru ei.

 

Răspund că, Nici într-un înger și nici într-o altă creatură, nu există puterea sau facultatea operativă la fel ca esența sa: fapt ce este evidențiat până acum. De vreme ce fiecare putere este decretată unui act, atunci conform diversității actelor trebuie să existe diversitatea puterilor; iar asupra acestei relatări se spune că fiecare act corespunzător răspunde propriei sale puteri. Însă în fiecare creatură esența diferă de existență, fiind comparată cu aceasta la fel cum potențialul este cu a acționa, după cum este evidențiat din ceea ce s-a spus deja (Întrebarea[44], Articolul[1]). Actul pentru care puterea operativă este comparată este operația. Însă într-un înger a înțelege nu este același lucru cu existența sa. De aceea esența unui înger nu este puterea sa de inteligență; și nici esența oricărei creaturi nu reprezintă puterea acesteia de operare.

 

Răspuns la Obiecția 1: Un înger este numit "intelect" și "minte" deoarece toată cunoașterea sa este intelectual: în timp ce cunoașterea sufletului este parțial intelectuală și parțial senzitivă.

 

Răspuns la Obiecția 2: O formă simplă ce este un act pur nu poate fi subiectul unui accident, deoarece subiectul este comparat cu accidentul la fel cum potențialul este pentru a acționa. Doar Dumnezeu se află într-o asemenea formă: și despre asta vorbește Boethius aici. Însă o formă simplă ce nu este pripria existență, ci este comparată cu aceasta la fel cum potențialul este comparat cu actul, poate fi subiectul unui accident; și în special unui asemenea accident ce urmează speciile: deoarece asemenea acceident aparține formei – în timp ce un accident ce aparție unui individ, și care nu aparține întregii specii, rezultă din materie, ce este principiul individualizării. O asemenea formă simplă este îngerul.

 

Răspuns la Obiecția 3: Puterea materii este un potențial legat de substanța ființei înșiși, în timp ce puterea operației se referă la ființa accidentală. Astfel nu există o comparație.

 

Dacă există un intelect activ și unul pasiv într-un înger?

 

Obiecția 1: S-ar părea că există un intelect activ și unul pasiv într-un înger. Filosoful spune (De Anima iii, text. 17) că "în suflet, la fel ca în orice natură, există ceva ce poate deveni toate lucrurile, ceva ce poate crea toate lucrurile." Însă un înger are o natură bună. Așadar există un intelect activ și unul pasiv într-un înger.

 

Obiecția 2: Mai mult, funcția adecvată a unui intelect pasiv este de a primi; în timp ce a lumina este funcția unui intelect activ, după cum este specificat în De Anima iii, text. 2,3,18. Însă un înger primește înțelepciunea de la un înger mai presus de el, și la rândul său luminează un înger mai inferior. Așadar există în el un intelect activ și unul pasiv.

 

Din contră, Distincția dintre un intelect activ și unul pasiv în noi se află în relația fantasmelor, ce sunt comparate cu intelectul pasiv drept culori ale văzului; însă pentru un intelect activ drept culorile luminii, după cum reiese din De Anima iii, text. 18. Însă acest lucru nu este așa într-un înger. Așadar nu există un intelect activ și unul pasiv într-un înger.

 

Răspund că, Necesitatea de a admite un intelect pasiv în noi este derivată din faptul că uneori înțelegem doar potențialul, și nu și actualul. Astfel trebuie să există o anumită putere, ce, înainte de actul de înțelegere, are potențialul de a atinge lucrurile inteligibile, dar ce devine actuată atunci când le înțelege, și mai mult atunci când se reflectă asupra lor. Acesta este puterea denominată de intelectul pasiv. Necesitatea de a admite un intelect activ provine de aici – că naturile lucrurile materiale pe care le înțelegem nu există înafara sufletului, ca imaterial și intelegibil, ci sunt doar intelegibile atâta timp cât se află înafara sufletului. În consecință este necesară existența unei puteri capabile să susțină asemenea naturi într-o stare inteligibilă: iar această putere din noi este numită intelect activ.

 

Însă fiecare dintre aceste necesități este absentă în îngeri. Ei nu sunt nici uneori înțelegători pentru potențial, legat de înțelesul unor lucruri din punct de vedere natural; și nici, din nou, nu sunt ei inteligibili în potențial; ei înțelegând prima dată lucrurile imateriale, după cum apar ele mai târziu (Întrebarea[84], Articolul[7]; Întrebarea[85], Articolul[1]). Așadar nu poate exista un intelect activ și unul pasiv în ei.

 

Răspuns la Obiecția 1: După cum arată cuvintele, Filosoful înțelege cele două lucruri ca fiind în fiecare natură în care există șansele lor de generare și creare. Cunoașterea, totuși, nu este generată în îngeri, ci este prezentă într-un mod natural. Astfel nu există necesitatea de a admite un intelect activ și unul pasiv în ei.

 

Răspuns la Obiecția 2: Este funcția intelectului activ de a lumina, nu a altui intelect, însă lucrurile ce sunt inteligile din punct de vedere al potențialului, în ceea ce privește partea abstractă, le face să fie inteligibile. Intelectul pasiv deține potențialul legat de lucrurile ce sunt capabile natural de a fi cunoscute, și uneori de a a fi înțelese pe deplin. Astfel acțiunea unui înger de a lumina un alt înger nu aparține noțiunii unui intelect activ: și nici nu aparține intelectului pasiv ca îngerul să fie luminat cu legătură față de misterele supernaturale, față de cunoașterea pentru care el unori are potențial. Dar dacă cineva dorește să numească toate astea drept intelect activ și pasiv, va vorbi atunci echivoc; și nu trebuie să ne facem griji pentru nume.

 

Dacă există doar cunoaștere intelectuală în îngeri?

 

Obiecția 1: S-ar părea că cunoașterea îngerilor nu este exclusiv intelectuală. Deoarece Augustine spune (De Civ. Dei viii) că în îngeri există "viața ce înțelege și simte". Așadar există deasemenea și o facultate senzitivă în ei.

 

Obiecția 2: Mai mult, Isidore spune (De Summo Bono) că îngerii au învățat multe lucruri din experiență. Însă experiența vine din mai multe căi, după cum este declarat în Metaph. i, 1. În consecință ei dețin o putere de memorare.

 

Obiecția 3: Mai mult, Dionysius spune (Div. Nom. iv) că există un fel de "fantasmă perfertită" în demoni. Însă fantasma aparține facultății imaginative. Așadar puterea imaginației se află în demoni; și pentru același motive se află și în îngeri, de vreme ce au aceeași natură.

 

Din contră, Gregory spune (Hom. 29 in Ev.) că "omul se simte la fel ca brutele, dar înțelege precum îngerii".

 

Răspund că, În sufletul nostru există anumite putere ale căror operații sunt exercitate prin organele corporeale; asemenea puteri sunt actele părților trupului, ca văzul ochilor și auzul urechilor. Există alte puteri ale sufletului ale căror operații nu sunt îndeplinite prin organele trupești, și anume intelectul și voința: acestea nu sunt actele vreunei părți ale corpului. Îngerii nu au trupuri în mod natural atașate de ei, după cum reiese din ceea ce s-a spus deja (Întrebarea[51], Articolul[1]). Astfel puterile sufletului, intelectul și voința, pot aparține de ei.

 

Comentatorul (Metaph. xii) spune același lucru, și anume că substanțele separate sunt divizate în intelect și voința. Și se află în păstrarea ordinii universului pentru creatura cu intelectul suprem să fie inteligentă total; și nu doar în parte, la fel este și sufletul nostru. Pentru acest motiv îngerii sunt numiți "intelecte" și "minți", după cum a fost spus mai sus (Articolul[3], ad. 1).

 

Un răspuns cu două tprișuri poate fi dat contrar obiecților. În primul rând, poate fi spus că autoritățile respective vorbesc conform opiniei unor asemenea oameni ce susțin că îngerii și demonii au trupuri atașate de ei în mod natural. Augustine folosește deseori această opinie în cărțile sale, deși el nu dorește repetarea ei; astfel el spune (De Civ. Dei xxi) că "asemenea întrebare nu necesită prea multă muncă." În al doilea rând, se poate spune că autoritățile și alte surse ca ele pot fi interpretate prin elementele similare. Deoarece, de vreme ce simțul are o înțelegere sigură în propriul său obiect sensibil, este o folosire obișnuită de vorbire, atunci când se poate înțelege ceva sigur, prin a spune că "noi simțim". Și astfel rezultă că folosim cuvântul "propoziție". Experiența poate fi atribuită îngerilor conform lucrurilor cunoscute, deși nu din cauza facultății cunoașterii. Avem experiență atunci când știm obiecte individuale printr-un sens; îngerii deasemenea știu obiectele individuale, după cum vom demonstra mai târziu (Întrebarea[57], Articolul2]), dar nu prin sensuri Însă memoria poate fi permisă pentru îngeri, conform lui Augustine (De Trin. x), care o atribuie în minte; deși nu poate aparține lor de vreme ce este o parte sensibilă a sufletului. În aceeași manieră "o fantasmă perversă" este atribuită demonilor, de vreme ce ei au o estimare practică falsă a ceea ce este adevăratul bine; în timp ce minciuna din noi provine cum trebuie din fantasmă, în timp ce noi uneori susținem imaginile lucrurilor în loc de lucrurile însăși, după cum este manifestat în cazul adormiților și lunaticilor.

 

 

DESPRE MEDIUL CUNOAȘTERII ANGELICE (TREI ARTICOLE)

 

St. Thomas Aquinas

 

Summa Theologica

 

(Benziger Bros. edition, 1947)

Tradus de

Părinții Provinciei Engleze Dominicane

 

Următoarea întrebare ce apare este legată de mediul cunoașterii angelice. Sub această problemă sunt trei puncte de cercetare:

 

  1. Știu îngerii totul despre substanța lor, sau după anumite specii?

 

  1. Dacă după specii, este în funcție de specii înnăscute sau în funcție din ceea ce au observat la diferite lucruri?

 

  1. Îngerii superiori cunosc prin specii mai universale, în comparație cu îngerii inferiori?

 

Dacă îngerii cunosc toate lucrurile despre substanța lor?

 

Obiecța 1: S-ar părea că îngerii știu toate lucrurile prin substanța lor. Dionysius spune (Div. Nom. vii) că "îngerii, conform naturii minții, știu lucrurile ce se pretrec pe pământ." Însă natura unui înger reprezintă esența sa. Așadar îngerul știe lucrurile prin esența sa.

 

Obiecția 2: Mai mult, conform Filosofului (Metaph. xii, text. 51; De Anima iii, text. 15), "în lucrurile ce nu au materie, intelectul este la fel ca obiectul înțeles." Însă obiectul înțeles este la fel ca cel care-l înțelege, în ceea ce privește faptul că este înțeles. Așadar în lucrurile fără materie, asemeni îngerilor, mediumul în care obiectul este înțeles, este substanța celui ce-l înțelege.

 

Obiecția 3: Mai mult, orice se află în alt lucru este acolo conform modului obiectului ce conține. Însă un înger are o natură intelectuală. Așadar orice se află în el există acolo într-un mod inteligibil. Însă toate lucrurile se află în el: deoarece ordinile inferioarioare de creaturi sunt esențial spre superior, în timp ce cele superioare trag spre partea inferioară: și astfel Dionysius spune (Div. Nom. iv) că Dumnezeu "arată întregul într-un întreg", totul în tot. Așadar îngerul știe toate lucrurile în substanța sa.

 

Din contră, Dionysius spune (Div. Nom. iv) că "îngerii sunt luminați de formele lucrurilor." Așadar ei știu prin formele lucrurilor, și nu prin propria substanță.

 

Răspund că, Mediumul prin care intelectul înțelege, este comparat cu intelectul ce-l înțelege drept formă a sa, deoarece totul se petrece prin forma prin care agentul acționează. Pentru ca facultatea să fie perfect comparată de către formă, este necesar ca toate lucrurile către care facultatea se extinde să fie conținute sub acea formă. Astfel în lucrurile ce sunt coruptibile, forma nu completează perfect potențialul materiei: deoarece potențialitatea materiei se extinde la mai multe lucruri decât cele ce sunt conținute sub forma respectivă. Însă puterea intelectuală a îngerului se întinde spre înțelegerea tuturor lucrurilor: deoarece obiectul intelectului este o entitate universală sau un adevăr universal. Esența îngerului, totuși, nu este compusă din toate lucrurile în sine, de vreme ce o esență este restricționată la gene și specii. Acest lucru se încadrează în modelul esenței Divine, ce este infinită, simplă și perfectă pentru a cuprinde toate lucrurile în Sine. Așadar Dumnezeu singur cunoaște toate lucrurile prin esența Lui. Însă un înger nu poate cunoaște toate lucrurile prin esența sa; iar intelectul său trebuie să fie perfecționat de unele specii pentru a cunoaște anumite lucruri.

 

Răspuns la Obiecția 1: Atunci când se spune că un înger cunoaște toate lucrurile conform propriei sale naturi, cuvintele "conform cu" nu determină mediul unei asemenea cunoașteri, de vreme ce mediumul reprezintă asemănările lucrurilor cunoscute; însă denotă puterea cunoașterii, ce aparține îngerului prin natura sa proprie.

 

Răspuns la Obiecția 2: În timp ce sensul din act este partea sensibilă din act, după cum este declarat în De Anima ii, text. 53, nu doar că puterea senzitivă este plăcerea sensibilă a obiectului conținut în sens, dar și deoarece un lucru este alcătuit din forma actului și potențial: la fel intelectul din act este lucrul înțeles în act, și nu că substanța intelectului este ea însăși asemănarea prin care este totul înțeles, ci mai degrabă că asemănarea reprezintă forma sa. Este exact la fel de a spune că "în lucrurile fără materie, intelectul este același lucru ca obiectul înțeles" cu a spune că "intelectul în act este lucrul înțeles în act"; deoarece un lucru este înțeles doar pentru că este imaterial.

 

Răspuns la Obiecția 3: Lucrurile ce se află sub înger, și cele ce se află deasupra sa, sunt măsurate în substanța sa, nu perfect evident, și nici conform propriei lor formalități – deoarece esența îngerului, de vreme ce este finită, poate fi distinsă prin propria lui formalitate legată de formalitatea lucrurilor în esența lui Dumnezeu, la fel ca în puterea primă și universală, din care iese orice este necesar sau comun spre orice altceva. Așadar Dumnezeu are o cunoaștere solidă asupra tuturor lucrurilor prin propria Lui esență: iar această abilitate îngerul nu o deține, ci doar o simplă cunoaștere.

 

Dacă îngerii înțeleg prin specii preluate din alte lucruri?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii înțeleg prin specii preluate de la diferite lucruri. Deoarece totul ce este înțeles este preluat de anumite forțe din interiorul său cu ajutorul cărora poate înțelege. Însă o asemănare cu lucrul ce există în alt lucru este prin calea exemplului, astfel încât asemănarea este cauza lucrului; sau prin calea imaginii, astfel fiind cauzat printr-un asemenea lucru. Toată cunoașterea, atunci, a personanei ce înțelege trebuie fie să fie cauza obiectului înțeles sau să fie cauzată de acesta. Cunoașterea îngerului nu este cauza lucrurilor existente; acest lucru aparține doar cunoașterii Divine. Așadar este necesar pentru speciile, prin care mintea angelică poate înțelege, să fie derivate din anumite lucruri.

 

Obiecția 2: Mai mult, lumina angelică este mai puternică decât lumina unui intelect activ al sufletului. Însă lumina unui intelect activ este abstractă în legătură cu specile inteleginile preluate din fantasme. Așadar lumina minții angelice poate fi deasemenea abstractă față de specile lucrurilor sensibile. Astfel nimic nu ne poate împiedica să spunem că îngerul înțelege prin speciile preluate din alte lucruri.

 

Obiecția 3: Mai mult, speciile din intelect sunt indiferent de ceea ce este prezent sau îndepărtat, cu excepția distanței față de obiectele sensibile. Așadar, dacă îngerul nu înțelege prin speciile preluate din diferite lucruri, atunci cunoașterea sa va fi indiferentă față de lucrurile prezente sau îndepărtate; și astfel el va fi mișcat local fără niciun scop.

 

Din contră, Dionysius spune 9Div. Nom. vii) că "îngerii nu acumulează cunoașterea lor Divină de la lucruri divizibile sau sensibile."

 

Răspund că, Speciile pe care un înger le înțelege nu sunt preluate din lucruri, ci sunt înnascute cu ei. Deoarece trebuie să observăm că există o asemănare între disticția și ordinea substanțelor spirituale și distincția și ordinea substanțelor corporale. Cele mai înalte trupuri au în natura lor un potențial ce este perfecționat pe deplin prin formă; în timp ce în trupurile inferioare potențialul materiei nu este în totalitate perfecționat prin formă, dar primește din partea unui anumit agent, acum o formă, apoi altă formă. La fel și substanțele intelectuale inferioare - și anume sufletele umane – au o putere de înțelegere ce nu este completă din punct de vedere natural, dar succesiv este întregită în ei prin primirea lucrurilor intangibile prin speciile diferitelor lucruri. Însă în substanțele spirituale superioare - și anume îngerii – puterea de înțelegere este completată natural de speciile inteligibile, astfel încât ei au asemenea specii înnăscute cu ei, astfel să poată înțelege toate lucrurile pe care ei le pot cunoaște natural.

 

Același lucru este evident din maniera existenței unor asemenea substanțe. Substanțele spirituale inferioare – acestea fiind sufletele – au o natură asemănătoare unui trup, astfel încât ele sunt formele trupurilor; și în consecință din modul lor de existență sunt îndemnate să caute perfecțiunea inteligibilă în trupuri, și prin trupuri; altfel ele ar fi unite cu trupurile fără niciun scop. Pe de altă parte, substanțele superioare – acestea fiind îngerii – sunt complet libere de trupuri și există într-un mod imateriale și în propria lor natură inteligibilă; în consecință ele își obțin perfecțiunea inteligibilă prin revărsare inteligibilă, astfel ei primesc de la Dumnezeu speciile lucrurilor cunoscute, împreună cu natura lor intelectuală. De aceea Augustine spune (Gen. ad lit. ii, 8): "Celelalte lucruri ce sunt mai inferioare decât îngerii, sunt create astfel încât ei să primească mai întâi cunoștințele creaturii raționale, iar apoi în natura lor proprie."

 

Răspuns la Obiecția 1: Există imaginile creaturilor în mintea îngerului, nu derivate de la creaturi, bineînțeles, ci de la Dumnezeu, Cel care este cauza creaturilor, și prin Care ceva asemănător creaturilor au existat prima dată. De aceea Augustine spune (Gen. ad lit. ii, 8): "În calitate de tip, conform căruia creatura este creată, se află în Cuvântul lui Dumnezeu înainte ca creatura să ia naștere, astfel cunoștințele unui tip asemănător există prima dată în intelectul creaturii, fiind ulterior acțiunea de creare propriu-zisă a creaturii."

 

Răspuns la Obiecția 2: Pentru a merge dintr-o extremă spre alta este necesară trecerea printr-un mijloc. Natura unei forme în imaginație, formă ce este fără materie însă nu și fără condiții materiale, se află la mijlocul drumului dintre natura unei forme și condițiile materiale ale formei. În consecință, oricât de puternică poate fi o minte angelică, nu poate reduce formele materiale la o condiție inteligibilă, doar dacă prima dată le reduce la natura formelor imaginate; fapt ce este imposibil, de vreme ce îngerul nu are imaginație, după cum a fost declarat înainte (Întrebarea[54], Articolul[5]). Chiar și dacă ar fi posibil, într-un mod abstract, să se lege de speciile inteligibile din lucrurile materiale, el nu ar face acest lucru; deoarece el nu ar avea nevoie de ele, deoarece el deține speciile inteligibile în mod natural.

 

Răspuns la Obiecția 3: Cunoașterea îngerului este destul de diferită față de ceea ce înseamnă aproape sau îndepărtat. Cu toate astea mișcarea sa locală nu este fără sens în acest caz: deoarece el nu este mișcat într-un loc cu scopul de a obține cunoștințe, ci cu scopul operării.

 

Dacă îngerii superiori înțeleg, cu ajutorul unor specii universale, mai bine decât îngerii inferiori?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii superiori nu înțeleg mai bine decât îngerii inferiori, cu ajutorul unor specii universale. Deoarece universal este elementul abstract față de lucrurile particulare. Însă îngerii nu înțeleg cu ajutorul unor specii abstracte de lucruri. Așadar nu poate fi spus că speciile de intelect angelic sunt mai mult sau mai puțin universale.

 

Obiecția 2: Mai mult, orice este cunoscut în detaliu este mul mai perfect cunoscut decât ceea ce este cunoscut în mod generic; deoarece a cunoaște orice lucru generic este, oarecum, o cale de mijloc între potențial și act. Dacă, așadar, îngerii superiori știu mai multe decât cei inferiori, cu ajutorul speciilor universale, din asta rezultă că cei superiori au o cunoaștere mult mai imperfectă decât cei inferiori, fapt ce nu este demn de ei.

 

Obiecția 3: Mai mult, același lucru nu poate fi tipul adecvat pentru mulți. Însă dacă îngerul superior cunoaște diferite lucruri printr-o formă universală, ceea ce îngerul inferior cunoaște doar prin diferite forme speciale, acest lucru sugerează că îngerul superior folosește o formă universală pentru a cunoaște diferite lucruri. Așadar el nu va fi capabil să dețină o cunoștință adecvată despre toate lucrurile; fapt ce pare nedemn de statutul său.

 

Din contră, Dionysius spune (Coel. Hier. xii) că îngerii superiori au o cunoaștere universală mai vastă decât îngerii inferiori. Iar în De Causis se spune că îngerii superiori au mai multe forme universale.

 

Răspund că, Din acest motiv unele lucruri au o natură mai importantă, deoarece ele se află mai aproape de și mai asemănător cu primul, care este Dumnezeu. Prin Dumnezeu întreaga putere intelectuală a cunoașterii este conținută într-un singur loc, astfel fiind spus, în esența Divină, prin care Dumnezeu cunoaște toate lucrurile. Această însumare de cunoștințe se află în intelectele create printr-o manieră inferioară și mult mai simplă. În consecință, este necesar ca inteligențele inferioare să cunoască prin mai multe forme ceea ce Dumnezeu poate printr-una singură.

 

Astfel cu cât este un înger mai superior, cu atât mai puține specii va putea el să înțeleagă întreaga masă a obiectelor inteligibile. Așadar formele sale trebuie să fie mai degrabă universale; fiecare dintre ele, după cum sunt, se extind în mai multe locuri către și mai multe lucruri. Un exemplu poate fi observat într-o oarecare măsură în noi înșine. Există unii oameni care nu pot percepe adevărul ineligibil, decât dacă le este explicat în mare detaliu; acest lucru arată intelectul lor cel mai slab: în timp ce există alții care posedă un intelect mult mai puternic, persoane care pot înțelege multe lucruri.

 

Răspuns la Obiecția 1: Este accidental ca partea universală să fie abstractă în legătură cu lucrurile particulare, astfel încât intelectul își derivă cunoștința din lucruri. Însă dacă ar fi un intelect ce nu-și derivă cunoștința din lucruri, partea universală pe care o cunoaște nu va fi abstractă în ceea ce privește lucrurile, ci într-o măsură pre-existentă pentru ele; fie conform ordinii cauzalității, ca și ideile universale ale lucrurilor ce se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu; sau cel puțin în ordinea naturii, drept idei universale ale lucrurilor în mintea angelică.

 

Răspuns la Obiecția 2: A cunoaște orice lucru universal poate fi preluat în două sensuri. Pe de o parte, în ceea ce privește lucrul cunoscut, astfel încât doar natura universală a lucrului este cunoscută. A cunoaște un lucru așadar este ceva mai puțin perfect: deoarece individul va deține o cunoaștere imperfectă a unui om ce l-a știut doar ca pe un simplu animal. Pe de altă parte, în ceea ce privește mediumul unei asemenea cunoștințe. În acest caz este mai perfect de a cunoaște un lucru dintr-un punct universal; deoarece intelectul, care printr-un medium universal poate cunoaște fiecare lucru ce se află în el, este mult mai perfect decât unul care nu poate.

 

Răspuns la Obiecția 3: Același lucru nu poate fi un tip propriu și adecvat pentru mai multe lucruri. Însă dacă este eminent, atunci poate fi preluat ca un tip propriu pentru mai multe. La fel ca și în om, există o prudență universală legată de toate actele de virtute; fapt ce poate fi privit ca tipul propriu și pentru acea prudență ce îndeamnă leul să acționeze cu noblețe, vulpea să fie șireată, și așa mai departe pentru restul. Esența Divină, legat de eminența Sa, este asemănător preluată drept tipul propriu al fiecărui lucru conținut: astfel fiecare lucru se comportă conform tipului său specific, după cum a dorit El. Același lucru se aplică și la forma universală din mintea unui înger, astfel încât, legat de excelența sa, multe lucruri pot fi cunoscute prin el cu ajutorul cunoașterii adecvate.

 

 

CUNOȘTINȚELE ÎNGERILOR DESPRE LUCRURILE IMATERIALE (TREI ARTICOLE)

 

St. Thomas Aquinas

 

Summa Theologica

 

(Benziger Bros. edition, 1947)

Tradus de

Părinții Provinciei Engleze Dominicane

 

Vom dezbate mai departe cunoștințele îngerilor legate de obiectele cunoscute de ei. Vom tratat cunoașterea lor, mai întâi, despre lucrurile imateriale, iar în al doilea rând cele materiale. Sub această problemă se află trei puncte de discuție:

 

  1. Se cunoaște un înger pe sine?

 

  1. Cunoaște un înger pe un altul?

 

  1. Îl cunoaște un înger pe Dumnezeu prin principiile naturale proprii?

 

Dacă un înger se cunoaște pe sine?

 

Obiecția 1: S-ar părea că un înger nu se cunoaște pe sine. Deoarece Dionysius spune că "îngerii nu-și cunosc proprile puteri" (Coel. Hier. vi). Însă, atunci când substanța este cunoscută, puterea este și ea cunoscută. Așadar un înger nu-și cunoaște propria esență.

 

Obiecția 2: Mai mult, un înger este o singură substanță, altfel nu ar acționa, de vreme ce acțiunile aparțin existențelor singulare. Însă nimic ce este singur nu este și inteligibil. Așadar, de vreme ce îngerul posedă doar cunoașterea ce reprezintă intelectul, acesta nu se cunoaște pe sine.

 

Obiecția 3: Mai mult, intelectul este mișcat de obiectul inteligibil: deoarece, după cum este declarat în De Anima iii, 4 înțelegerea este un tip de pasiune. Însă nimic nu este mișcat de sau este pasiv lui; după cum apare în cazul lucrurilor corporeale. Așadar un înger nu se poate înțelege pe sine.

 

Din contră, Augustine spune (Gen. ad lit. ii) că "îngerul s-a cunoscut pe sine atunci când a fost stabilit, asta fiind, atunci când a fost luminat de adevăr."

 

Răspund că, După cum este evident din ce s-a spus anterior (Întrebarea[14], Articolul[2]; Întrebarea[54], Articolul[2]), obiectul este într-un loc diferit, într-o acțiune generală și alta trecătoare. Într-o acțiune trecătoare obiectul sau materia prin care acțiunea trece, este separată de agent, în timp ce punctul de încălzire provine de la sursa ce a încălzit, iar clădirea de la cel care a clădit-o; în timp ce într-o acțiune generală, pentru ca acțiunea să continue, obiectul trebuie să fie unit cu agentul; la fel cum obiectul sensibil trebuie să fie în contact cu simțul, pentru ca să fie observat cum trebuie. Iar obiectul ce este unit cu o facultate, poartă aceeași relație față de acțiunile de acest tip ca și forma ce este principiul acțiunii în alți agenți: deoarece, la fel cum căldura este principiul formal al încălzirii cu ajutorul focului, la fel și speciile lucrului văzut sunt principiul formal al văzului cu ajutorul ochilor.

 

Trebuie, totuși, să fie ținut minte faptul că această imagine a obiectului are doar potențialul să existe prin facultatea de cunoaștere; iar apoi există și cunoștința potențialului; și pentru a exista cu adevărat cunoștință, este necesar ca facultatea cunoașterii să fie utilizată de către specii. Însă dacă mereu posedă speciile, poate exista așadar cunoașterea fără vreo schimbare sau recepție cu precedent. Din asta este evident că nu ține de natura celui care cunoaște de a fi mișcat de către obiect, ci mai degrabă de cunoașterea potențialului. Pentru ca forma să fie principiul acțiunii, nu este vreo diferența dacă va fi moștenită prin altceva, sau provine de la sine; deoarece căldura va oferi mai departe căldură orice ar fi. Așadar, dacă în ordinea ființelor intelegibile ar exista o formă inteligibilă, aceasta se va înțelege pe sine. Și de vreme ce îngerul este imaterial, el este o formă provenită din sine; și, în consecință, el este defapt inteligibil. Astfel rezultă că el se înțelege pe el însuși prin forma sa, ce reprezintă substanța sa.

 

Răspuns la Obiecția 1: Acela este textul unei vechi traduceri, ce este refăcut în cea nouă, și spune astfel: "mai mult, ei", referindu-se la îngeri, "își cunoașteau puterile": în locul la ceea ce spunea vechea traducere, și anume: "și mai mult, ei nu își cunoașteau puterile." Deși până și ideea vechii traduceri ar putea în continuare să fie respectată, că îngerii nu își cunosc proprile puteri; de vreme ce precede din ordinul Înțelepciunii Divine, Care pentru îngeri este de neînțeles.

 

Răspuns la Obiecția 2: Nu avem nicio cunoștință despre lucrurile corporeale singulare, nu din cauza particularității lor, ci legat de materie, ce reprezintă principiul lor pentru individualizare. Astfel, dacă ar exista lucruri singurale fără materie, la fel ca îngerii, nimic nu le poate opri să fie intelegibile.

 

Răspuns la Obiecția 3: Intelectul poate fi mișcat și să fie pasiv în același timp. De aceea acest lucru nu se poate întâmpla în cazul unui intelect angelic, în special în ceea ce privește faptul că el se înțelege pe sine. În plus, acțiunea intelectului nu are aceeași natură ca acțiunea găsită în lucrurile corporeale, ce trece în alt fel de materie.

 

Dacă un înger cunoaște un altul?

 

Obiecția 1: S-ar părea că un înger nu cunoaște pe altul. Filosoful spune (De Anima iii, text. 4) că dacă intelectul uman ar avea oricare dintre lucrurile sensibile, atunci o asemenea natură ce există în el l-ar opri să priceapă lucrurile externe; în același fel, dacă pupila ochiului ar fi colorată într-o anumită culoare, nu ar putea observa orice culoare. Însă de vreme ce intelectul uman poate înțelege lucrurile corporeale, la fel și mintea angelică poate înțelege lucrurile imateriale. Așadar, în timp ce intelectul angelic are în interiorul său o formă naturală determinată, s-ar părea că nu are posibilitatea de a înțelege ale naturi.

 

Obiecția 2: Mai mult, este declarat în De Causis că "fiecare inteligență știe ce se află deasupra sa, astfel încât este cauzat de acesta; și ceea ce se află sub ea, astfel încât reprezintă cauza." Însă un înger nu este cauza unui alt înger. Așdar un înger nu-l cunoaște pe altul.

 

Obiecția 3: Mai mult, un înger nu poate fi cunoscut de un alt înger prin esența celui care cunoaște; deoarece toată cunoașterea este creată prin modul asemănării. Însă esența îngerului care cunoaște nu este la fel ca cunoașterea îngerului care ar trebui cunoscut; după cum este clar din ceea ce s-a spus anterior (Întrebarea[50], Articolul[4]; Întrebarea[55], Articolul[1], ad 3). Astfel, rezultă că un înger nu poate avea cunoștință despre un altul, ci doar o cunoștință generală. În același mod nu poate fi spus că un înger îl cunoaște pe altul prin esența îngerului cunoscut; deoarece înțelegerea intelectului se află în interiorul intelectului; în timp ce doar Treimea poate intra în toate mințile. Din nou, nu se poate spune că un înger îl cunoaște pe altul printr-o anumită specie; deoarece acea specie nu ar fi diferită de îngerul înțeles, de vreme ce fiecare este imaterial. Așadar nu este posibil ca un înger să-l înțeleagă pe un altul.

 

Obiecția 4: Mai mult, dacă un înger l-ar fi înțeles pe altul, acest lucru s-ar întâmpla printr-o specie înăscută; și astfel ar rezulta că, dacă Dumnezeu ar crea acum un nou înger, acel înger nu ar fi cunoscut de către ceilalți îngeri; altfel el ar trebui să fie cunoscut de o specie ce reiese din lucruri; și astfel ar rezulta că îngerii superiori nu ar permite unuia mai inferior, din partea căruia ei nu ar primi nimic. Așadar nu este posibil ca un înger să-l cunoască pe alt înger.

 

Din contră, Citim în De Causis că "fiecare inteligență știe lucrurile ce nu sunt corupte."

 

Răspund că, După cum spune și Augustine (Gen. ad lit. ii), lucruri pre-existente etern din Cuvântul lui Dumnezeu, au venit de la el pe două căi: prima, prin mintea angelică; și în al doilea rând, adâncindu-se în naturile lor. Acestea au continuat în mintea angelică în așa fel încât Dumnezeu a imprimat în mintea angelică imaginile lucrurilor pe care El le-a creat într-u mod natural. În Cuvântul lui Dumnezeu din eternitate au existat nu doar formele lucrurilor corporeale, ci în același fel și formele tuturor creaturilor spirituale. Astfel în fiecare dintre aceste creaturi spirituale, formele tuturor lucrurilor, atât corporeale cât și spirituale, au fost imprimate de Cuvântul lui Dumnezeu; și totuși în fiecare înger a fost imprimată forma propriei specii conform condițiilor sale naturale și inteligibile, astfel încât el să poată exista în natura spieciei sale și să se înțeleagă pe sine cu ajutorul acesteia; în timp ce formele altor naturi spirituale și corporeale au fost imprimate în el doar conform naturilor lor inteligibile, astfel prin asta el să aibă șansa de a cunoaște creaturile corporale și spirituale.

 

Răspuns la Obiecția 1: Naturile spirituale ale îngerilor sunt distinse una de alta într-o anumită ordine, după cum a fost arătat deja (Întrebarea[50], Articolul[4], ad 1,2). Astfel natura unui înger nu-l oprește să afle altă natură angelică, de vreme ce atât cei superiori cât și cei inferiori poartă o afinitate specifică pentru natura sa, singura diferență fiind conform diferitelor nivele de perfecțiune ale lor.

 

Răspuns la Obiecția 2: Natura cauzei și efectului nu-l face pe un înger să-l cunoască pe un altul, cu excepția cazului în care există o asemănare, astfel cauza și efectul sunt la fel. Așadar dacă asemănarea fără cauză este admisă în îngeri, acest lucru va fi suficient ca unul să-l cunoască pe altul.

 

Răspuns la Obiecția 3: Un înger îl cunoaște pe altul prin specia acestuia ce există în intelectul său, ce diferă la fiecare înger, nu conform naturii materiale și imateriale, ci conform existenței naturale și intenționate. Îngerul este el însuși o formă subzistentă în natura sa; însă specia intelectuală a unui alt înger nu este la fel, deoarece posedă doar o existență inteligibilă. La fel cum forma culorii de pe perete are o existență naturală; dar, într-un mediu specific, are doar o existență intențională.

 

Răspuns la Obiecția 4: Dumnezeu a făcut fiecare creatură proporționată în funcție de universul pe care El a dorit să-l creeze. Așadar dacă Dumnezeu ar fi decis să facă mai mulți îngeri sau mai multe naturi ale lucrurilor, El ar fi imprimate mai multe specii inteligibile în mințile îngerilor; asemeni unui constructor are, dacă a intenționat să construiască o casă mai mare, ar fi făcut o fundație pe măsură. Astfel, pentru Dumnezeu să adauge o nouă creatură în univers, înseamnă că El ar adăuga o nouă specie inteligibilă îngerului.

 

Dacă un înger îl cunoaște pe Dumnezeu prin proprile principii naturale?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii nu-l pot cunoaște pe Dumnezeu prin principile lor naturale. Deoarece Dionysius spune (Div. Nom. i) că Dumnezeu "prin puterea sa infinită este așezat deasupra tuturor minților cerești." Apoi el adaugă că, "de vreme ce El este deasupra substanțelor lor, El este izolat de toate cunoștințele."

 

Obiecția 2: Mai mult, Dumnezeu este infinit deasupra intelectului unui înger. Însă ceea ce este infinit nu poate fi atins. Așadar se pare că un înger nu-l poate cunoaște pe Dumnezeu prin principiile sale naturale.

 

Obiecția 3: Mai mult, este scris (1 Cor. 13:12): "Vedem acum printr-o sticlă într-o manieră întunecată; însă apoi față în față." Din asta reiese că există o cunoaștere cu două fețe a lui Dumnezeu; prima, prin care el este văzut în Esența sa, conform căreia se spune că El este văzut față în față; cealaltă unde El este văzut printr-o reflexie a creaturilor. După cum a fost deja arătat (Întrebarea[21], Articolul[4]), un înger nu poate avea cunoștințe trecute prin principiul naturii sale. Și nici nu vede printr-o oglindă ce aparține îngerilor, de vreme ce ei nu-și preiau cunoștințele despre Dumnezeu de la lucrurilor sensibile, după cum observă și Dionysius (Div. Nom. vii). Așadar îngerii nu-l pot cunoaște pe Dumnezeu prin puterile lor naturale.

 

Din contră, Îngerii au o cunoaștere mai largă decât oamenii. Însă oamenii îl pot cunoaște pe Dumnezeu prin principiile lor naturale; conform Rm. 1:19 : "Ceea ce se știe despre Dumnezeu se manifestă în ei." Așadar în cazul îngerilor acest lucru se petrece cu un impact mult mai mare.

 

Răspund că, Îngerii pot avea o oarecare cunoștință despre Dumnezeu prin principiile lor. Astfel trebuie să nu uităm că un lucru este cunoscut în trei moduri: primul, prin prezența esenței sale față de cel ce cunoaște, la fel cum lumina poate fi văzută de ochi; și astfel am spus că un înger se cunoaște pe sine – în al doilea rând, prin prezenta asemănării sale cu puterea care cunoate, după cum o piatră este văzută de ochi prin imaginea acesteia întipărită în ochi – iar al treilea, atunci când imaginea obiectului cunoscut nu este preluată direct de la obiectul însuși, ci de la altceva prin care se aseamănă, la fel ca atunci când vedem un om într-o oglindă.

 

Pentru prima clasă numită care spune că cunoștința despre Dumnezeu este la fel cu felul în care el este văzut prin esența Sa; iar cunoaștere ca această nu poate crește pentru nicio creatură din principiile sale naturale, după cum a fost spus mai sus (Întrebarea[12], Articolul[4]). A treia clasă cuprinde cunoștința prin care îl ştim pe Dumnezeu cât timp ne află pe pământ, prin asemănarea sa reflectată în creaturi, conform Rm. 1:20 : "Lucrurile invizibile ale lui Dumnezeu sunt văzute clar, fiind înțelese de către lucrurile ce sunt făcute." Astfel se spune că noi putem să-l vedem pe Dumnezeu într-o oglindă. Însă cunoașterea, prin care conform principilor sale naturale îngerul îl cunoaște pe Dumnezeu, se află la mijloc de drum între cele două; și conform acelei cunoștințe un lucru este văzut prin specia abstractă. De vreme ce imaginea lui Dumnezeu este imprimată în natura îngerului, în esența sa, îngerul îl cunoaște pe Dumnezeu deoarece el este făcut în imaginea Lui. Și totuși el nu vede esența lui Dumnezeu; deoarece nicio asemănare creată nu este suficientă pentru a reprezenta esența Divină. Asemenea cunoștință atunci se apropie mai degrabă de un tip spectacular; deoarece natura angelică este ea însuși un fel de oglindă ce reprezintă imaginea Divină.

 

Răspuns la Obiecția 1: Dionysius vorbește despre cunoașterea înțelegerii. Astfel Dumnezeu nu este cunscut de niciun intelect creat.

 

Răspuns la Obiecția 2: De vreme ce intelectul și esența unui înger sunt infinit depărtate de Dumnezeu, rezultă că el nu-l poate înțelege pe Dumnezeu; și nici nu poate vedea esența lui Dumnezeu prin propria natură. Însă nu rezultă din acest lucru că el nu poate avea nicio cunoștință despre El: deoarece, în timp ce Dumnezeu este infinit departe de un înger, la fel și cunoștințele pe care Dumnezeu le are despre el însuși sunt infinit deasupra cunoștințelor pe care un înger le are despre El.

 

Răspuns la Obiecția 3: Cunoștințele pe care un înger le are despre Dumnezeu se află la mijlocul drumului dintre aceste două tipuri de cunoaștere; cu toate astea se apropie mai mult de una dintre ele, după cum a fost spus mai sus.

 

 

CUNOȘTINȚELE ÎNGERILOR DESPRE LUCRURILE MATERIALE (CINCI ARTICOLE)

 

St. Thomas Aquinas

 

Summa Theologica

 

(Benziger Bros. edition, 1947)

Tradus de

Părinții Provinciei Engleze Dominicane

 

Vom investiga mai departe obiectele materiale ce sunt cunoscute îngerilor. Sub această problemă există cinci puncte de discuție:

 

  1. Dacă îngerii cunosc naturile lucrurilor materiale?

 

  1. Dacă ei cunosc lucrurile singulare?

 

  1. Dacă ei cunosc viitorul?

 

  1. Dacă ei cunosc gândurile secrete?

 

  1. Dacă ei cunosc toate misterele sfințeniei?

 

Dacă îngerii cunosc lucrurile materiale?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii nu cunosc lucrurile materiale. Deoarece obiectul înțeles este perfecțiunea celui ce îl înțelege. Însă lucrurile materiale nu pot reprezenta perfecțiunea îngerilor, de vreme ce acestea sunt inferioare lor. Așadar îngerii nu cunosc lucrurile materiale.

 

Obiecția 2: Mai mult, viziunea intelectuală este susținută doar de lucrurile ce există în suflet prin esența lor, după cum se spune în explicație [* În 2 Cor. 122, luat de la Augustine (Gen. ad lit. xii. 28)]. Dar lucrurile materiale nu pot intre prin esența lor în sufletul omului, și nici în mintea îngerului. Așadar ele nu pot fi cunoscute de către viziunea intelectuală, ci doar de viziunea imaginară, în timp ce imaginile corpurilor sunt înțelese, și prin viziunea sensibilă, ce vede corpurile în ele însuși. Nu există viziunea imaginară și nici cea sensibilă în îngeri, ci doar cea intelectuală. Așadar îngerii nu pot cunoaște lucrurile materiale.

 

Obiecția 3: Mai mult, lucrurile materiale nu sunt chiar inteligibile, însă pot fi cunoscute prin înețelegerea sensului și imaginației, ce nu există în îngeri. Așadar îngerii nu cunosc lucrurile materiale.

 

Din contră, Orice ar putea îndeplini puterea inferioară; cea superioară poate face la fel. Însă intelectul omului, ce este în ordinea naturii inferior intelectului îngerului, poate cunoaște lucrurile materiale. Așadar cu atât mai mult poate și mintea îngerului.

 

Răspund că, Ordinea stabilită a lucrurilor este ca ființele superioare să fie mai perfecte decât cele inferioare; și pentru orice este conținut cu deficit, parțial, și întreținut în ființele inferioare, să fie conținut și în cele superioare într-un mod eminent, și într-un anumit grad de împlinire și simplicitate. Așadar, în Dumnezeu, ca și în cea mai superioară sursă a lucrurilor, toate lucrurile pre-există în relație cu simplu fapt că El este ființa Sa proprie, după cum spune Dionysius (Div. Nom. 1). Însă printre alte creaturi îngerii sunt cei mai apropiați de Dumnezeu, și se aseamănă cel mai mult cu El; astfel ei împărtășesc sfințenia Divină într-un mod mult mai puternic și mai perfect, după cum spune și Dionysius (Coel. Hier. iv). În consecință, toate lucrurile materiale pre-există în îngeri într-un mod mai simplu și mai puțin material decât în ei înșiși, și totuși într-o manieră mult mai diversă și mai puțin perfectă decât în cazul lui Dumnezeu.

 

Orice ar exista în orice subiect, este conținut în acesta după maniera subiectului respectiv. Însă îngerii sunt ființe intelectuale prin natura proprie. Așadar, la fel cum Dumnezeu cunoaște lucrurile materiale prin esența Sa, la fel și îngerii au aceste cunoștințe, deoarece se află în îngeri prin specia lor inteligibilă.

 

Răspuns la Obiecția 1: Lucrul înțeles este perfecțiunea celui ce înțelege, prin motivul speciei inteligibile pe care el o deține în intelectul său. Și astfel specia inteligibilă ce se află în intelectul unui înger reprezintă perfecțiunile și actele legate de intelect.

 

Răspuns la Obiecția 2: Sensul nu înțelege pe deplin esența lucrurilor, ci doar accidentele lor exterioare. În același fel nici imaginația; deoarece aceasta pricepe doar imaginile corpurilor. Doar intelectul pricepe esențele lucrurilor. Se spune (De anima iii, text. 26) că obiectul intelectului este "ceea ce reprezintă un lucru", conform căruia acesta nu este eronat; la fel cum nici nu simte legat de obiectul sensibil adecvat. Astfel așadar esențele lucrurilor materiale se află în intelectul omului și îngerilor, asemeni lucrului înțeles ce se află în cel ce înțelege, și nu conform adevăratei naturi. Însă unele lucruri se află în intelect sau în suflet conform ambelor naturi; și în niciunul dintre cazuri nu există o viziune intelectuală.

 

Răspuns la Obiecța 3: Dacă un înger și-ar fi obținut cunoștințele lucrurilor materiale din acestea, el ar trebui să le facă prima dată inteligibile printr-un proces de abstractizare. Dar el nu-și derivă cunoștința despre ele din lucrurile materiale; el are cunoștințe despre lucrurile naturale prin speciile inteligibile ale lucrurilor, specii care sunt înnăscute în el; la fel cum este posibil și pentru intelectul nostru, prin speciile ce sunt transformate ca inteligibile prin abstracție.

 

Dacă un înger cunoaște lucrurile singulare?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii nu cunosc lucrurile singulare. Deoarece Filosoful spune (Poster. i, text. 22): "Sensul este pentru obiectele singular, însă intelectul pentru cele universale." În îngeri nu există nicio putere de înțelegere decât puterea intelectuală, după cum este evident din ceea ce s-a spus mai sus (Întrebarea[54], Articolul[5]). În consecință ei nu cunosc lucrurile singulare.

 

Obiecția 2: Mai mult, toată cunoașterea provine din asimilarea obiectului cunoscut de către cel ce cunoaște. Însă nu este posibil ca orice asimilare să existe între un înger și un obiect singular, de vreme ce acesta este singular; deoarece, după cum a fost sesizat mai sus (Întrebarea[50], Articolul[2]), un înger este imaterial, în timp ce materia are un principiu de singularitate. Așadar îngerul nu poate cunoaște lucrurile singulare.

 

Obiecția 3: Mai mult, dacă un înger cunoaște lucrurile singulare, acest lucru este fie prin specii singulare sau universale. Însă nu este posibil prin specii singulare; deoarece în acest fel el ar avea nevoie de un număr infinit de specii. Și nici prin speciile universale nu este posibil; de vreme ce universalul nu este un principiu suficient pentr cunoașterea unui lucru singular, deoarece acesta din urmă nu este cunoscut în mod universal decât printr-un anumit potențial. Așadar un înger nu cunoaște lucrurile singulare.

 

Din contră, Nimeni nu poate proteja ceea ce nu cunoaște. Însă îngerii îi apără pe unii oameni individual, conform Ps. 90:11 : "El le-a oferit îngerilor Săi sarcină asupra Ta." În consecință, îngerii cunosc lucrurile individuale.

 

Răspund că, Unii au respins ideea că îngerii dețin cunoștințe despre lucrurile singulare. În primul rând acest lucru derogă din credința Catolică, ce susține că aceste lucruri inferioare sunt administrate de către îngeri, conform Heb. 1:14 : "Ei administrează spiritele." Dacă ei nu aveau cunoștințe despre lucrurile singulare, ei nu ar fi fost în stare să vegheze asupra evenimentelor din lume; de vreme ce acțiunile aparține indivizilor: iar acest lucru este împotriva textelor din Eccles. 5:5 : "Nu spune înaintea îngerului: Nu există înțelepciune." În al doilea rând, este deasemenea contrar învățăturilor filosofice, conform cărora îngerii sunt declarați ca fiind mișcătorii sferelor cerești, și că le mișcă conform cunoștințelor și voinței lor.

 

În consecință, alții au spus că îngerii posedă cunoștințe despre lucrurile singulare, însă în cauzele lor universale, pentru care toate efectele particulare sunt reduse; ca și cum un astronom ar putea prezice o eclipsă din mișcările cerurilor. Această opinie nu scapă de implicațiile spuse înainte; deoarece, a cunoaște un lucru singular, doar în cauzele sale universale, nu este la fel cu a-l cunoaște ca fiind singular, după cum există aici și acum. Astronomul, cunoscând din studierea mișcărilor cerești că o eclipsă va avea loc, știe acest lucru într-un mod universal; și totuși el nu știe dacă va avea loc acum, ci doar prin simțuri. Însă administrarea, înțelepciunea și mișcarea sunt lucruri singulare, la fel cum ele există aici și acum.

 

Așadar, trebuie să fie spus diferit, că, cum omul prin diferitele sale puteri și cunoștințe știe toate clasele lucrurilor, înțelegând lucrurile universale și imateriale prin intelectul său, și lucrurile singulare și corporeale cu ajutorul simțurilor sale, la fel și un înger cunoaște aceste lucruri prin puterea sa mentală. Deoarece ordinea lucrurilor se petrece astfel, cu cât un lucru este mai sus, cu atât mai mult este puterea sa legată și extinsă; astfel în om însuși se manifestă faptul că simțul ce este mai presus decât altele, deși este doar o singură facultate, cunoaște totul înțeles de celelalte simțuri, și alte lucrui pe care niciun alt simț exterior nu-l cunoaște; de exemplu, diferența dintre alb și dulce. Același lucru trebuie să fie observat și în alte cazuri. În conformitate, de vreme ce un înger este mai presus de un om în ordinea naturală, nu este rezonabil de a spune că un om cunoaște prin oricare dintre puterile sale ceva ce îngerul prin facultatea sa de cunoaștere, și anume, intelectul, nu știe. De aceea Aristotel declară că este ridicol de a spune că o discordie, ce este fapt cunoscut pentru noi, ar trebui să nu fie cunoscută de Dumnezeu (De Anima i, text. 80; Metaph. text. 15).

 

Maniera în care un înger cunoaște lucrurile singulare poate fi luată în considerare, cum că, după cum reies lucrurile de la Dumnezeu astfel încât ele să existe în proprile lor naturi, la fel și acestea continuă pentru a exista într-o minte angelică. Acum este clar că de la Dumnezeu nu vine doar ceea ce aparține naturii lor universale, ci în același mod tot ce este necesar pentru a crea principiul lor de individualizare; de vreme ce El este cauza întregii substanțe a lucrului, atât materiei cât și a formei. Și tot ce El crează, El știe; deoarece cunoștințele Lui sunt cauza unui lucru, după cum a fost arătat mai sus (Întrebare[14, Articolul8]). Așadar prin esența Sa, prin care El cauzează toată lucrurile, Dumnezeu este asemănarea tuturor lucrurilor, și cunoaște toate lucrurile, nu doar prin naturile lor universale, ci deasemenea și prin singularitatea lor; astfel prin speciile împărțite lor, îngerii cunosc lucruri, nu doar prin natura lor universală, dar și prin condițiile individuale, astfel încât ei sunt reprezentări ale acelei esențe simple.

 

Răspuns la Obiecția 1: Filosoful vorbește despre intelectul nostru, ce pricepe doar printr-un proces de abstractizare; și printr-o asemenea abstracție de condițiile materiale, lucrul abstract devine universal. O asemenea manieră de înțelegere nu este pentru a păstra natura îngerilor, după cum a fost spus mai sus (Întrebarea[55], Articolul[2], Articolul[3] ad 1), și în consecință nu există o comparație.

 

Răspuns la Obiecția 2: Nu este conform naturii lor, că îngerii sunt asemănători cu lucrurile materiale, după cum un lucru se aseamănă cu altul prin gene, specii sau accident; ci mai degrabă cum cel superior are o asemănare cu cel inferior, la fel cum soarele are cu focul. Chiar și în acest mod, există în Dumnezeu o asemănare cu toate lucrurile, atât în materie cât și ăn forma, astfel încât pre-există în El orice s-ar afla în lucruri. Pentru același motiv, speciile din intelectul îngerului, ce sunt imagini preluate din esența Divină, sunt imaginile lucrurilor nu doar despre forma lor, ci și despre materie.

 

Răspuns la Obiecția 3: Îngerii cunosc lucrurile singulare prin formele universale, care fără doar și poate sunt imaginile lucrurilor pentru principiul lor universal și pentru cel individual. Cât de multe lucruri pot fi cunoscute de aceleași specii, a fost deja declarat mai sus (Întrebarea[55], Articolul[3], ad 3).

 

Dacă îngerii cunosc viitorul?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii cunosc evenimentele viitoare. Deoarece îngerii sunt mai presus decât oamenii în cunoștință. Însă unii oameni cunosc multe evenimente viitoare. Așadar cu atât mai mult știu și îngerii.

 

Obiecția 2: Mai mult, prezentul și viitorul reprezintă diferențe de timp. Însă intelectul unui înger este mai presus de timp deoarece, după cum se spune în De Causis: "o inteligență menține pacea cu eternitatea." Așadar, pentru mintea unui înger, trecutul și viitorul nu sunt diferite, însă el le cunoaște pe fiecare indiferit.

 

Obiecția 3: Mai mult, îngerul nu înțelege prin speciile derivate din lucruri, ci prin specile universale înnăscute. Însă speciile universale se referă în egală măsură la prezent, trecut și viitor. Așadar se pare că îngerii nu cunosc lucrurile din trecut, prezent și viitor într-o măsură diferită.

 

Obiecția 4: Mai mult, după cum un lucru este spus despre o distanță ca un motiv temporar, la fel este și prin motivul locului. Însă îngerii cunosc lucrurile ce sunt distante conform locului. Așadar ei în aceeași măsură cunosc lucrurile distante conform timpului viitor.

 

Din contră, Oricare ar fi semnul exclusiv al Divinității, acesta nu aparține îngerilor. Însă pentru a cunoaște evenimente viitoare, acest lucru reprezintă un semn al Divinității, conform Is. 41:23 : "Arătați lucrurile ce vor veni de acum înainte, și vom știi că voi sunteți zei." Așadar îngerii nu cunosc evenimentele viitoare.

 

Răspund că, Viitorul poate fi cunoscut în două feluri, Primul, poate fi cunoscut prin cauză. Și astfel, evenimentele viitoare ce urmează necesar din cauza lor, sunt cunoscute cu siguranță; la fel cum știm că soarele va răsări mâine. Însă evenimentele ce încep din cauzele lor în majoritatea cazurilor, nu sunt cunoscute cu siguranță, ci prin conjunctură; astfel doctorul știe dinainte starea de sănătate a pacientului. Acest fel de a cunoaște evenimente viitoare există în îngeri, și cu atât mai mult în noi, în timp ce ei înțeleg cauzele lucrurilor într-un mod universal și perfect; astfel doctorii care avansează mai adânc în problemă și descoperă cauzele unei boli pot da un verdict mai sigur asupra unei probleme viitoare. Însă evenimentele ce urmează din cauzele lor în unele cazuri sunt necunoscute; la fel de exemplu, evenimentele ocazionale și șansele.

 

Într-un alt fel, evenimentele viitoare sunt cunoscute în sine. Doar Dumnezeu poate cunoaște viitorul cu siguranță; și nu doar să știe acele evenimente ce se vor petrece din necesitatet, sau în majoritatea cauzrilor, însă chiar și ocaziile rare și șansele; deoarece Dumnezeu vede toate lucrurile prin eternitatea Sa, care, fiind simpplă, este prezentă mereu, și îmbrățișează tot timpul. Așadar Dumnezeu aruncă doar o privire asupra tuturor evenimentelor ce se vor petrece vreodată și le vede ca pe un prezent continuu; iar El menține toate lucrurile cum sunt în natura lor, după cum a fost spus atunci când s-a vorbit despre cunoașterea lui Dumnezeu (Întrebarea[14], Articolul[13]). Însă mintea unui înger, și fiecare intelect creat, nu reușesc să atingă eternitatea lui Dumnezeu; Astfel viitorul cum este el nu poate fi cunoscut de către un intelect creat.

 

Răspuns la Obiecția 1: Oamenii nu pot cunoaște lucrurile viitoare cu excepția cauzelor lor, sau prin revelația dată de Dumnezeu. Îngerii cunosc viitorul în același mod, însă mult mai distinct.

 

Răspuns la Obiecția 2: Deși intelectul îngerului este deasupra timpului conform căruia mișcările corporeale sunt observate, totuși există un timp în mintea sa comform succesiunii conceptelor inteligibile; despre care Augustine spune (Gen. ad lit. viii) că "Dumnezeu mișcă creatura spirituală conform timpului." și Astfel, de vreme ce există succesiune în intelectul îngerului, nu toate lucrurile ce se petrec de-alungul timpului, sunt prezente în mintea angelică.

 

Răspuns la Obiecția 3: Deși speciile din intelectul unui înger, atâta timp cât sunt specii, se referă în mod egal la lucrurile prezente, trecute și viitoare; cu toate astea prezentul, trecutul și viitorul nu poartă aceeași relație între specii. Lucrurile prezente au o natură conform căreia ele se aseamănă speciilor din mintea unui înger; și astfel ele sunt cunoscute. Lucrurile ce vor veni nu au încă o natură deoarece ele nu asemănate cu unele specii; în consecință, ele nu pot fi cunoscute ade acele specii.

 

Răspuns la Obiecția 4: Lucrurile distante conform locului deja există în natură; și împărășesc unele specii, a căror imagine se află în înger; în timp ce acest lucru nu este adevărat despre lucrurile viitoare, după cum a fost declarat deja. În consecință, nu există o comparație.

 

Dacă îngerii cunosc gândurile secrete?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii cunosc gândurile secrete. Deoarece Gregory (Moral. Xviii), explicând Job 28:17 : "Aurul sau cristalul nu pot egala", spune că "atunci," și anume în fericirea celor ce se ridicau din morți, "o persoană va fi evidentă unei alteia după cum este ea față de sine, iar atunci când mintea fiecăruia este văzută, conștiința sa va fi pătrunsă în același timp." Însă cei ce se ridică vor fi asemeni îngerilor, după cum este declarat (Mt. 22:30). Așadar un înger poate vedea ce se află în conștința altuia.

 

Obiecția 2: Mai mult, speciile inteligibile poartă aceeași relație cu intelectul la fel ca formele au cu trupul. Însă atunci când un trup este văzut, forma sa este văzută. Așadar, atunci când substanța intelectuală este văzută, speciile inteligibile din ea sunt văzute deasemenea. În consecință, atunci când un înger îl vede pe un altul, chiar și un suflet, s-ar părea că el poate vedea gândurile amândurora.

 

Obiecția 3: Mai mult, ideile intelectului nostru se aseamănă cu îngerul mai mult decât imaginile din imaginația noastră; deoarece primele sunt înțelese, în timp ce ultimele sunt înțelese doar prin potențial. Însă imaginile din imaginația noastră pot fi cunoscute de un înger la fel cum sunt și lucrurile corporeale: deoarece imaginația este o facultate corporeală. Așadar se pare că un înger poate cunoaște gândurile intelectului.

 

Din contră, Ceea ce este adecvat lui Dumnezeu nu aparține îngerilor. Însă este adecvat ca Dumnezeu să citească secretele inimilor, conform Jer. 17:9 : "Inima este mai perversă ca orice, și de negăsit; cine poate știi? Eu sunt Domnul, Care caut inima." Așadar îngerii nu pot cunoaște secretele din inimi.

 

Răspund că, Un secret gândit poate fi cunoscut în două feluri: primul, prin efectul său. Astfel poate fi cunoscut nu doar de un înger, ci deasemenea și de un om; și astfel cu atât mai mare este subtilitatea cu cât este mai ascuns. Deoarece gândul este uneori descoperit nu doar de un act exterior, ci deasemenea prin schimbarea planului; iar doctorii pot descoperii unele pasiuni ale sufletului doar prin puls. Cu atât mai mult pot atunci îngerii, sau chiar și demonii, cu cât sunt mai adânci acele modificări oculte ale trupurilor. Astfel Augustine spune (De divin. daemon.) că demonii "unoeri prin mari eforturi află dispozițiile omului, nu doar atunci când sunt exprimate prin vorbire, dar chiar și atunci când sunt gândite, atunci când sufletul se exprimă prin anumite semne ale trupului"; deși (Retract. ii, 30) el spune că "nu poate fi descoperit cu siguranță cum se întâmplă."

 

Altfel, gândurile pot fi cunoscute în timp ce se află în minte, iar afecțiunile în timp ce se află în voință: și astfel doar Dumnezeu poate cunoaște gândurile inimile și afecțiunile voințelor. Motivul acestui lucru este, deoarece creatura rațională îi aparține doar lui Dumnezeu, și doar El poate lucra cu aceasta, El care este principalul obiect și ultimul sfârșit: iar acest lucru va fi studiat mai târziu (Întrebarea[63], Articolul[1]; Întrebarea[105], Articolul[5]). În consecință tot ce se află în voință, și tot ce depinde doar pe voință, este cunoscut doar de Dumnezeu. Este evident că depinde doar de voință ca cineva să ia în considerare orice; deoarece un om care are obiceiul cunoașterii, sau oricare dintre speciile inteligibile, se va folosi de aceasta. De aceea Apostolul spune (1 Cor. 2:11): "Cu ce scop cunoațte omul lucrurile unui om, decât ca să cunoască spiritul omului ce se află în el?"

 

Răspuns la Obiecția 1: În viața prezentă, gândurile unui om nu sunt cunoscute altuia, acest lucru datorită unui obstacol cu două fețe; și anume, din cauza felului de a fi a trupului și din cauza voinței ce ascunde secretele. Primul obstacol va fi îndepărtat de Înviere, și nu există în îngeri; în timp ce al doilea rămâne și se află în îngeri. În orice caz, înțelepciunea trupului va afișa calitatea sufletului; prin sfințenia și gloria sa. Astfel se va putea observa mintea altuia.

 

Răspuns la Obiecția 2: Deși un înger vede specia inteligibilă a altuia, prin faptul că speciile sunt proporționate cu rangul acestor substanțe conform universalității superiore sau inferioare, totuși nu rezultă că o persoană cunoaște cât de mult știe alta.

 

Răspuns la Obiecția 3: Apetitul brutei nu poate controla acțiunea sa, dar urmează impresia unei alte cauze corporeale sau spirituale. În timp ce, totuși, îngerii cunosc lucruri corporeale și dispozițiile acestora, ei poate așadar cunoaște ce se petrece în cazul apetitului sau în înțelegerea imaginativă a bestiilor, și chiar și a omului, așa încât apetitul senzitiv uneori, prin urmarea unei impresii trupești, influențează acțiunile, după cum se întâmplă mereu cu brutele. Totuși îngerii nu au nevoie să cunoască mișcarea apetitului senzitiv și înțelegerii imaginative a omului deoarece acestea sunt mișcate de voință și rațiune; deoarece, chiar și cea mai inferioară parte a sufletului are un motiv, în timp ce ascultă conducătorul, după cum se spune în Ethics iii, 12. Însă nu rezultă că, dacă îngerul cunoaște ce trece prin apetitul sau imaginația omului, el știe ce se află în gând și voință: deoarece intelectul sau voința nu sunt conduse de apetit sau imaginație, ci se folosesc de acestea.

 

Dacă îngerii cunosc misterele sfințeniei?

 

Obiecția 1: S-ar părea că îngerii cunosc mistele sfințeniei. Deoarece misterul Învierii este cel mai important dintre toate. Însă îngerii știu despre acesta încă de la început; deoarece Augustine spune (Gen. ad lit. v, 19): "Acest mister este ascuns în Dumnezeu de-alungul timpului, și totuși ca să fie cunoscut de prinții și puterile locurilor cerești." Iar apostolul spune (1 Tim. 3:16): "Marele mister al sfințeniei a apărut înaintea îngerilor*." [*Vulg: Mare este misterul sfințeniei, care... a apărut asupra îngerilor.] Așadar îngerii cunosc misterele sfințeniei.

 

Obiecția 2: Mai mult, motivele tuturor misterelor sfințeniei sunt conținute în înțelepciunea Divină. Însă îngerii respectă înțelepciunea lui Dumnezeu, ce reprezintă esența Lui. Așadar ei cunosc misterele sfințeniei.

 

Obiecția 3: Mai mult, profeții sunt luminați de către îngeri, după cum este clar din cele spuse de Dionysius (Coel. Hier. iv). Însă profeții cunosc misterele sfințeniei; deoarece se spune (Amos 3:7): "Deoarece Dumnezeu nu a făcut nimic fără a arăta secretul Său servitorilor Săi, profeții." Așadar îngerii cunosc misterele sfințeniei.

 

Din contră, Nimeni nu află ce știe deja. Însă chiar și cei mai superiori dintre îngeri caută și învață misterele sfințeniei. Deoarece este declarat (Coel. Hier. vii) că "Scriptura Sacră descrie unele dintre esențele cerești ca întrebându-l pe Isus și învățând de la El cunoașterea lucrării Sale Divine pentru noi; iar Isus îi învață direct": după cum este evident în Is. 63:1, unde, atunci când îngerii întreabă: "Cine este cel ce vine din Edom?", Isus le răspunde: "Eu sunt acela, Care vorbesc dreptate." Așadar îngerii nu cunosc misterele sfințeniei.

 

Răspund că, Există o cunoștință cu două părți în înger. Prima este cunoștința sa naturală, conform căreia el cunoaște lucrurile prin esența sa și prin speciile înnăscute. Prin asemenea cunoaștere îngerii nu pot afla misterele sfințeniei. Deoarece aceste mistere depinde de pura voință a lui Dumnezeu: iar dacă îngerul nu poate afla gândurile unui alt înger, ce depind doar de voința unui asemenea înger, cu atât mai puțin pot ei desluși ceea ce depinde în totalitate de voința lui Dumnezeu. Motivele Apostolului legate de acest subiect sunt (1 Cor. 2:11): "Nimeni nu știe lucrurile ce țin de un om [*Vulg.: Ceea ce un om cunoaște despre un alt om...?], ci doar spiritul unui om ce se află în el." Astfel, "lucrurile care sunt deasemenea legat de Dumnezeu, niciun om nu le știe decât Duhul lui Dumnezeu."

 

Există o altă cunoaștere a îngerilor, ce-i face fericiți; această cunoaștere este cea pe care o găsesc în Cuvânt, împreună cu lucrurile ce aparțin Cuvântului. Prin asemenea viziune ei cunosc misterele sfințeniei, dar nu toate mistere: ei nu le știu pe toate în mod egal; ci doar atât cît Dumnezeu dorește ca ei să cunoască prin revelație; după cum spune Apostolul (1 Cor. 2:10): "Însă nouă Dumnezeu ne-a arătat prin Duhul Său"; și  astfel ca îngerii superiori ce observă înțelepciunea Divină mai clar, să învețe despre misterele mai importante din viziunea lui Dumnezeu, care mistere el le vor comunica mai departe celor inferiori pentru a-i lumina. Unele dintre aceste mistere ei le-au țtiut încă de la începutul creației lor; altele ei le-au aflat ulterior, atunci când a sosit momentul.

 

Răspuns la Obiecția 1: O persoană poate vorbi în două moduri despre misterul Învierii. În primul rând, în general; și astfel a fost arătat tuturor începutul fericirii lor. Motivul acestui lucru este că totul reprezintă un principiu general din care toate datoriile lor fac parte. Deoarece "toți sunt spirite întreținute, trimise pe drumul moștenirii salvării (Heb. 1:14)"; iar asta provine din misterul Învierii. De aceea a fost necesar ca toți să fie instruiți în tainele acestui mister încă de la început.

 

Putem vorbi despre misterul Învierii și într-un alt fel, și anume despre condițiile sale speciale. Astfel nu toți îngerii au fost instruiți asupra tuturor punctelor principale încă de la început; până și îngerii superiori au aflat despre acestea ulterior, după cum reiese din pasajul deja citat al lui Dionysius.

 

Răspuns la Obiecția 2: Deși îngerii fericiți privesc cu respect înțelepciunea Divină, totuși ei nu o înțeleg. Astfel nu este necesar ca ei să cunoască totul ascuns în ea.

 

Răspuns la Obiecția 3: Orice știa profetul despre revelația mistereșpr sfințeniei, a fost arătat printr-o cale mult mai bună îngerilor. Și deși Dumnezeu a făcut cunoscut în general profeților ceea ce El va face într-o zi în legătură cu salvarea rasei umane, totuși apostolii știau unele detalii pe care profeții nu le aveau. Astfel citim (Eph. 3:4,5): "În timp ce citești, vei înțelege cunoașterea mea legată de misterul lui Hristos, care în alte generații nu a fost știut de fiii omului, după cum este acum arătat apostolilor Săi sfinți." Printre profeți deasemenea, cei din urmă nu știau atât de mult ca cei de apoi; conform Ps. 118:100: "Aveam o înțelegere mai presus de strămoși," iar Gregory spune: "Cunoașterea despre lucrurile Divine crește odată cu timpul." (Hom. xvi in Ezech.)

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Înapoi Înainte

Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate