PUBLICAŢIE BAPTISTĂ DE APOLOGETICĂ

              

baptist.ro

 

Pagină de Apologetică

În numărul acestei publicaţii prezentăm lucrarea pentru gradul de Masterat în Teologie a lui Vitalji Ivanovici Petrenko, de la London Bible College, instituţie asociată cu Universitatea Brunel. Pentru că lucrarea este lungă, o vom prezenta în mai multe fragmente.

Teologia icoanelor: o perspectivă protestantă

 

 

Sumar

 

Existenţa icoanelor din cadrul Bisericii Ortodoxe de Răsărit stă drept mărturie în ce priveşte evoluţia aspectelor artistice, religioase şi psihologice ale fiinţelor umane care, deşi s-au despărţit de Dumnezeu după cădere, L-au căutat pe acesta prin diferite mijloace. De-a lungul istoriei sale, omenirea pare să fi căutat răspunsuri cu privire la felul cum se poate apropia de Dumnezeu şi cum poate intra într-o comuniune cu El.

 

Din vremea antichităţii, sincretismul în domeniul gândirii religioase şi în cel al crezurilor a pavat calea venirii creştinismului, care ‘a reîncarnat’ crezurile existente şi le-a adus la un singur punct al revelaţiei lui Dumnezeu în cadrul istoriei omenirii – Întruparea Domnului nostru Isus Hristos. Deşi respinge părerile principale ale culturii păgâne – credinţa în panteism – creştinismul a integrat noţiunile de ajutor vizual cât şi folosinţa acestora pentru a explica relaţia dintre cele trecătoare şi cele veşnice, cele umane şi cele divine, prin intermediul artei.

 

Sentimentele estetice ale omului din antichitate, amestecate cu ideile filozofico-religioase despre uman şi divin, sfinţenie şi comuniune, protecţie şi disponibilitate, au avut ca rezultat apariţia unor obiecte materiale „creştinizate”, care par a fi puncte de întâlnire dintre uman şi divin.

 

Din timpul domniei lui Constantin, din secolul al IV-lea, când creştinismul a primit statutul de religie de stat, icoanele au devenit punctul central atât al vieţii religioase particulare, cât şi al celei publice de mai târziu.

 

Dezbaterile cristologice şi trinitariene au pavat calea ideilor filozofice care urmau a fi integrate în teologia icoanelor la vremea când practica acestora a operat pe baza nivelului de religie populară. Lipsa de învăţătură şi de control asupra practicilor adecvate din partea autorităţilor eclesiastice a determinat, între cei laici, o părere magică şi superstiţioasă legată de icoane. Aceasta, la rândul ei, a provocat opoziţie împotriva oricărui fel de venerare a imaginilor, din partea anumitor părinţi bisericeşti, care a culminat în izbucnirea unei controverse iconoclaste în secolele al VIII-lea şi al IX-lea.

 

Controversa iconoclastă, totuşi, nu a avut puterea de a provoca forţa unei religii populare şi, drept rezultat, a învins ortodoxia, care a oferit o bază filozofico-teologică pentru venerarea icoanelor. Astfel, icoana a primit un nou impuls în cadrul dezvoltării sale şi, de atunci, a devenit o parte inseparabilă a Bisericii Ortodoxe de Răsărit şi o moştenire creştină.

Prefaţă 

Din timpul când perestroika şi glasnost au fost introduse în Uniunea Sovietică de către Mihail Gorbaciov, în 1986, bisericile creştine de diferite denominaţiuni au primit libertate religioasă pentru a-şi exercita credinţa. Au apărut apoi oportunităţi în domeniul educaţiei creştine, al conducerii de servicii creştine, al lucrărilor de caritate, atât de mult neglijate, şi posibilitatea cruciadelor evanghelice şi a evanghelizărilor prin intermediul mass-media şi a comunicaţiilor moderne. Uşile de mult închise ale instituţiilor de stat au devenit accesibile pentru proclamarea credinţei creştine.

 

Biserica din oraşul meu natal din Riga, Letonia, a organizat multe cruciade evanghelistice în Letonia, în Ucraina, Rusia şi în alte republici ale fostei Uniuni Sovietice. Evanghelia a fost predicată dincolo de uşile închisorilor, care i-au găzduit în trecut pe creştini, în săli de concerte şi pe stadioane, cât şi în întruniri în aer liber. În multe cazuri am avut de a face cu ostilitate, neînţelegeri şi neîncredere din partea Bisericii Ortodoxe Ruse. Deşi nu era violentă faţă de noi, Biserica ne-a condamnat, calomniat şi acuzat că răspândim o credinţă ‘străină’ printre ruşi. Acest fel de protest era exprimat de obicei prin intermediul răspândirii de zvonuri, prin publicarea de articole în ziare împotriva protestanţilor şi prin diferite interviuri de la televiziunea rusă.

 

Prin urmare, această situaţie a dat naştere frustrării şi durerii mele, cât şi dorinţei autentice de a înţelege credinţa ortodoxă rusă şi tradiţia, care este Biserica istorică şi de stat a Rusiei care, în comparaţie cu evanghelicii din Rusia, are o lungă istorie de suferinţă pentru apărarea adevărului Evangheliei.

 

Dorinţa autentică de a înţelege punctul central al Ortodoxiei – icoanele – este prezentată printr-o evaluare critică a teologiei lor, fără a-i condamna pe credincioşii ortodocşi că devin ‘o forţă călăuzitoare’ din spatele acestei teze. Autorul acestei teze speră să aducă o explicaţie a icoanelor din punctul de vedere al unui protestant care caută să înţeleagă cum poate aprecia cineva un lucru care face parte din moştenirea creştină, fără a fi superstiţios sau ‘exagerat de smerit’, considerând acel lucru drept idol, iar pe cei care îl folosesc drept idolatri. Acest studiu poate fi benefic ambelor părţi – atât ortodocşilor cât şi protestanţilor – căci el se va ocupa de înţelegerea reciprocă, urmărind să îi atragă pe aceştia spre unitate şi comuniune unul cu altul, pentru slava împărăţiei lui Dumnezeu în acest loc din lume.  

Introducere 

Icoana reprezintă o parte inseparabilă a tradiţiei Bisericii Ortodoxe de Răsărit – o tradiţie care a experimentat uneori opoziţii foarte puternice şi persecuţie în încercarea ei de a defini icoana şi locul acesteia în cadrul Bisericii Ortodoxe. Icoana este descoperită în interiorul bisericilor ortodoxe şi este folosită în cadrul liturghiei în închinarea oficială a bisericii, cât şi în cadrul meditaţiei particulare. Aceasta este folosită drept mijloc vizibil, ajutând ascensiunea cuiva către Dumnezeu prin rugăciune sau meditaţie liniştită şi este percepută de ortodocşi ca fiind canalul harului divin, cu atribuţii pneumatologice.

 

Cu toate acestea, existenţa icoanelor din cadrul bisericii creştine, cu practicile asociate lor, şi veneraţia primită de-a lungul secolelor a provocat opoziţia din partea liderilor bisericii şi a teologilor din cadrul Bisericii Ortodoxe cât şi a acelora din afara ei. Icoanele erau percepute ca fiind asociate cu păgânismul şi cu idolatria şi aceasta părea să contrazică a doua poruncă a Vechiului Testament.

 

Atunci, ce este o icoană? Se poate ca o icoană să devină objecta quibus – un ‘mediu reprezentativ’ care să comunice ceva adevărat despre o realitate istorică? Poate fi existenţa ei justificată şi purificată de acuzaţiile de idolatrie şi de asocierea sa cu păgânismul? Care este valoarea mijloacelor materiale din cadrul închinării creştine şi pot fi folosite acestea în închinarea la adresa lui Dumnezeu?

 

Următoarea disertaţie va cerceta astfel de discuţii referitoare la icoane, în patru domenii diferite.

 

Primul capitol va investiga dezvoltarea istorică a icoanei, care acoperă perioada elenistă, arta, cultura şi practicile ei religioase, aşa cum au fost ele descoperite în cadrul culturilor egiptene, greceşti, romane, bizantine şi ruse. Acest capitol se concentrează pe continuitatea diferitelor crezuri, concepte şi practici şi trasează evoluţia acestor concepte şi felul în care acestea au fost legate de icoane.

 

Al doilea capitol va prezenta problemele filozofice şi dogmatice care susţin o teologie a icoanelor, potrivit relaţiei pe care acestea o au cu dogma Bisericii. Vom începe cu cercetarea ideilor filozofice greceşti care au fost încorporate de creştinism şi care au fost apoi integrate în teologia icoanelor. Apoi va fi tratată evaluarea materiei – valoarea şi relaţia ei cu doctrinele ortodoxe referitoare la creaţie, cădere, întrupare, problema divinizării şi a energiilor necreate, cât şi conceptul imaginii, semnificaţia Tradiţiei, cultul Mariei şi cultul Sfinţilor. Acest capitol se va încheia cu o evaluare a dezvoltării teologice în legătură cu icoanele din cadrul controversei iconoclaste.

 

Capitolul 3 examinează felul în care este tratată Scriptura de către ortodocşi şi aplicaţia ei pentru o teologie a icoanelor. Acesta se concentrează pe Vechiul şi Noul Testament, pe implicaţiile legii Vechiului Testament în lumina hermeneuticii contemporane şi evaluează metoda ortodoxă de interpretare a Scripturii şi aplicaţiile sale pentru o teologie a icoanelor.

 

Ultimul capitol descrie dovezile istorice din diferitele perioade ale istoriei ortodoxiei şi compară teoria şi practica în legătură cu icoanele şi cultele asociate acestora.

 

Concluzia va prezenta un punct de vedere teologic despre icoană şi îşi propune un mod  de a înţelege icoana şi acomodarea acesteia în închinarea din cadrul Ortodoxiei, cât şi din alte tradiţii.

.....va continua în numărul viitor. Pe cei care doresc să primească prin email întreaga lucrare, îi rugăm să ne trimită un email prin care să solicite restul publicaţiei.

 

Alte articole de apologetică le puteţi citi pe pagina site-lui.

Ce este nou!

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi gasi o pagină dedicata Scrierilor Crestinilor din Primele Secole.

Pe această pagină puteţi citi lucrările următorilor scriitori:  

bullet
Barnaba
bullet
Papias
bullet
Ignaţiu
bullet
Aristide
bullet
Quadratus
bullet
Polycarp
bullet
Iustin Martirul
bullet
Tertulian
bullet
Ciprian
 

În curând veţi putea citi lucrările lui Tatian, Melito, Iranaes şi alţii.

 

 

 

                                                                    Vox Dei Baptist Ministries 64 E Main Str. Sidney, New York 13838
                                                                                             Vox Dei Baptist Ministries © 2003