|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
ELITA GLOBALA: CINE SUNT EI? (I)de Patrick Wood
Exista doua obisnuite conceptii gresite impartasite de cei cu o atitudine critica fata de globalism. Prima eroare este ca exista un grup foarte restrans de oameni ce conduce lumea in secret, exercitand puteri dictatoriale nelimitate. A doua eroare este ca exista o larga organizatie amorfa si secreta ce se face vinovata de acelasi lucru. In ambele cazuri, cuvantul “ei” devine responsabil pentru toate problemele, oricine ar fi acesti “ei”. Daca taxele cresc, “ei” au facut-o. Daca stock market-ul se prabuseste, “ei” trebuiesc invinovatiti. Binenteles, nimeni nu stie cu adevarat cine sunt “ei”, deci cateva personaje (oameni si organizatii) sunt deseori gasiti tapi ispasitori. In functie de vederile politice si filozofia celui in cauza, tapii ispasitori pot fi Presedintele Statelor Unite, ACLU, Fundatia Ford sau Vladimir Putin. Ideea este ca adevarata structura de putere nu este corect definita, si astfel scapa expunerii. Aceste conceptii gresite sunt de inteles deoarece atunci cand lucrurile iau o intorsatura neasteptata, cu toti simtim nevoia sa aflam pe cine sa dam vina. In unele cazuri, prestidigitatia elitista initiaza si perpetueaza presupuneri false.
Fiecare amanunt dupa treizeci si cinci de ani de cercetare indica existenta unui grup relativ mic dar divers de instrumentisti globali, ce au fost planificatorii si instigatorii globalizarii vreme de mai multe decenii. Principala forta motrice ce pune in miscare aceasta clica este lacomia; o a doua forta este pofta de putere. In cazul academicilor personaje cheie in globalizare, o a treia forta este recunoasterea profesionala si acceptarea (o subtila forma de egoism si putere.) Este de asemenea important sa se inteleaga ca globalistii ce formeaza acest nucleu au o deplina intelegere a telurilor, planurilor si actiunilor proprii. Nu sunt deloc prostanaci, ignoranti, dezinformati sau naivi. Elita globala marsaluieste in trei coloane esentiale: Corporatista, Politica si Academica. Pentru clarificare, aceste nume vor fi folosite aici, atunci cand ne referim la cele trei grupuri. In general, obiectivele globalismului sunt create de coloana Corporatista. Cea Academica apoi, pune la dispozitie studii si analize care justifica telurile Corporatiste. Coloana Politica vinde publicului argumentele coloanei Academice si, daca este necesar, schimba legi pentru a acomoda si facilita coloanei Corporatiste sa obtina ce isi doreste. Un important partener auxiliar in globalism este media, pe care o vom numi Presa in acest raport. Presa este necesara in filtrarea comunicatiilor Corporatiste, Academice si Politice pentru public. Presa nu formeaza o a patra coloana, deoarece scopul sau este doar reflectiv. Cu toate acestea, vom vedea ca Presa este dominata de membrii coloanelor Corporatista, Politica si Academica ce ocupa functii diverse in board-urile directoare ale principalelor organizatii de Presa. Acest numar va incerca sa identifice si sa eticheteze membrii nucleului procesului de globalizare. Intentia este sa arate structura si modelul acestui nucleu, nu sa listeze fiecare persoana prezenta in el. Cu toate acestea, multi oameni vor fi numiti iar conexiunile si asocierile lor vor fi revelate. Facem asta din doua motive. Primul, va echipa cititorul astfel incat el sa fie in stare mai apoi sa identifice corect alti membri ai nucleului, odata cu aparitia acestora pe scena. Al doilea, cititorul va fi capabil sa elimine din prim plan alti jucatori minori care lasa impresia ca ar fi “mari rechini”, dar care sunt doar simpli pietoni. Membrii organizatiei Vechea zicala, “Ce se aseamana, se aduna” este potrivita promotorilor globalismului. Din punct de vedere sociologic, sunt ca oricare alt grup de oameni cu obiective comune: in mod natural, au tendinta de a forma societati ce ii vor ajuta sa isi realizeze interesele. Un avantaj auxiliar al acestei camaraderii este sustinerea reciproca si incurajarea. Odata formate, aceste grupuri tind sa se auto-perpetueze, cel putin atata vreme cat interesele comune se mentin. In istoria moderna, varful de lance al carmacilor globali a fost Comisia Trilaterala. Fondata in 1973 de David Rockefeller si Zbignew Brzezinski, acest grup primeste credit pentru fondarea Noului Ordin Economic International, ce a promovat globalizarea ai carei martori suntem astazi. The Council on Foreign Relations Inainte de infiintarea Comisiei Trilaterale, the Council on Foreign Relations [Consiliul de Relatii Externe] (CFR) era cel mai semnificativ corp de elitisti cu viziuni globale din Statele Unite. Inca din 1959, CFR era explicit in privinta nevoii de guvern mondial: “Statele Unite trebuie sa se straduie sa construiasca un nou ordin international… incluzand statele ce se autointituleaza ‘socialiste’… sa mentina si gradat sa sporeasca autoritatea Natiunilor Unite.” Locatia cartierului general al Natiunilor Unite din New York a fost donata de catre familia Rockefeller, iar arhitectii mondialisti ai CFR au muncit ani de-a randul sa foloseasca O.N.U. ca o metoda de dezvoltare a imaginii unei ordini mondiale. Intr-adevar, registrul membrilor CFR a fost, si inca este, un Who’s Who al elitistului stabiliment din est. [nota tr: Stabilimentul din Est se refera la guvernul Statelor Unite, situat in Washington D.C.] Prima problema a CFR-ului este ca a devenit prea populat si prea divers pentru a activa ca varf de lance in crearea politicii globale. A doua problema este ca lista membrilor sai era limitata doar la America de Nord: Ce grup poate produce schimbari globale fara o componenta globala? CFR este inca semnificativ in sensul ca politicienii deseori consulta lista membrilor sai atunci cand se afla in cautarea unor persoane care sa ocupe diverse pozitii in guvern. De asemenea continua sa influenteze politicul prin organul sau oficial de presa, Foreign Policy. Desi in randurile CFR se afla cativa elitisti ai nucleului globalist, ei reprezinta un procent foarte scazut din numarul total al membrilor. Din contra, exista multi membri CFR care sunt doar superficial implicati in procesul de globalizare. Din acest motiv, nu consideram CFR-ul ca fiind central globalizarii astazi. Comisia Trilaterala David Rockefeller a recunoscut neajunsurile CFR atunci cand a fondat Comisia Trilaterala impreuna cu Zbigniew Brzezinski. Rockefeller reprezenta coloana Corporatista iar Brzezinski pe cea Academica. Impreuna, au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord, Europa si Japonia, pe care ii considerau “semeni”. Acesti oameni se aflau la varful piramidei in profesia lor, fie ea Corporatista, Academica, Politica sau Presa. Este o marturie a influentei lui Rockefeller si Brzezinski, faptul ca au putut convinge atat de multi oameni sa spuna “DA” atunci cand au fost selectati pentru a deveni membri. Din cei 54 de membri originari ai Comisiei Trilaterale, proveniti din Statele Unite, Jimmy Carter a fost scos in fata sa castige alegerile prezidentiale in 1976. Odata instalat in functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai Comisiei in cabinetul de varf si in agentii guvernamentale. Probabil nimeni nu a descris operatiunea Trilaterala atat de succint precum a facut-o reporterul veteran Jeremiah Novak in Christian Science Monitor (7 Februarie 1977): “Astazi un nou val de economisti, lucrand intr-o organizatie cunoscuta sub numele de Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum Keynes si White [nota tr: Autorii sistemului infiintat in urma conferintei de la Bretton Woods din iulie 1944, ce a dus la crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale. Ambii au fost economisti de profesie. White, american, a ocupat functia de Secretar al Trezoreriei Statelor Unite si, dupa cum s-a descoperit ulterior, a fost spion (comunist) al Uniunii Sovietice. Keynes, englez, a fost autorul a numeroase teorii economice si membru al Societatii Fabiane.] Numele lor nu sunt bine cunoscute, dar acesti ganditori moderni sunt la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe cat au fost Keynes si White pentru ale lor. In plus, acesti economisti, precum si omologii lor din timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial, lucreaza impreuna cu inalti demnitari guvernamentali, in acest caz Presedintele Jimmy Carter si Vice Presedintele Walter Mondale. Si ce se discuta acum la cele mai inalte nivele ale guvernului, atat in Statele Unite cat si in strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial – un sistem ce va afecta slujbele in America si oriunde altundeva, preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a corporatiilor, si natiunilor, de a intra intr-un sistem economic cu adevarat planetar. Intr-adevar, multi observatori privesc venirea administratiei Carter si ceea ce acum se numeste cabinetul ‘Trilateral’ ca fiind vestitorul acestei noi ere.” [nota: Novak, Jeremiah, Christian Science Monitor (February 7, 1977)] Influenta malefica
a Comisiei si controlul sau asupra ramurii Executive a guvernului
Statelor Unite ramane neschimbata pana astazi. Alegerea lui George H. W. Bush in 1988, in functia de presedinte a consolidat si mai mult influenta Trilateralista in Statele Unite. In 1992, membrul Trilateral William Jefferson Clinton a urmat in aceasta functie si a contribuit din plin la cauza globalizarii. In 2000, George W. Bush a devedit presedinte. Desi se poate demonstra ca Bush s-a aliniat si dedicat total obiectivelor Trilaterale, el nu este un membru al Comisiei. Cu toate acestea, Vice Presedintele sau Dick Cheney este. Evident, Parteneriatul Corporatist cu Politicul, Academicul si Presa a fost plin de succes. Lista membrilor originari: 1973-1978 O privire scurta asupra listei membrilor din Statele Unite este instructiva. Ne-am luat libertatea de a o organiza dupa functiile persoanelor respective, ceea ce nu este complet adecvat pentru a explica relatiile dintre ele. Odata cu examinarea biografiilor acestor indivizi, se poate observa un fenomen de “usa turnanta” prin care oamenii se rotesc constant inauntrul si in afara guvernului, business-urilor, think-tank-urilor, etc. Acesta este un adevarat test folosit pentru a identifica un adevarat membru al nucleului elitei globale. Trilateral Commission Membership, 1973 [nota: The Trilateral Commission, Membership List, www.trilateral.org] Domeniul
Bancar Presa Sindicate
Senat/Congres Alta
functii politice
Corporatist Academic Firme de
Avocatura Asociatii
Think-Tank-uri Altele [* Indica membri ai Comitetului Executiv] Strategia fondatorilor (Rockefeller si Brzezinski) a fost abjecta, si totusi sclipitoare. Alegerea democratului James Earl “Nu va voi minti niciodata!” Carter a fost asigurata prin castigarea majoritatii votului democratic “muncitoresc”. S-a putut realiza adaugand nucleului intern pe urmatorii: Leonard Woodcock (UAW), I.W. Abel (United Steelworkers) si Lane Kirkland (AFL-CIO) [nota tr: Lideri de sindicat]. Pana in 1977, inca trei lideri de sindicat au fost adaugati pe lista membrilor: Glenn E. Watts (Communications Workers of America), Martin J. Ward (presedinte al United Association of Journeymen and Apprentices), si Sol Chaikin, presedinte al International Ladies Garment Workers Union. Leonard Woodcock a servit ca Trimis Special in China sub administratia Carter, si a fost in principal responsabil cu inchegarea legaturilor economice si politice cu China Comunista. Toti acei cititori care au fost membri ai vreunuia din sindicatele pomenite isi vor aminti instantaneu de puternica duplicitate a management-ului muncitoresc – ati fost efectiv “vanduti pe tarla” incepand din 1973 iar procesul continua si acum. Acei membri ai Comisiei pe care Carter i-a adus in administratia sa (“comitetul de la carma” initial, daca vreti) au fost Walter Mondale (Vice Presedinte), Zbigniew Brzezinski (Consilier in probleme de Securitate Nationala), Cyrus Vance (Secretar de Stat), Harold Brown (Secretar al Apararii) si W. Michael Blumenthal (Secretar al Trezoreriei), printre altii. Dupa cum a scris Washington Post: “Trilateralistii nu sunt impartiti in trei tabere. Sunt membri ai unei organizatii internationale private, desi nu secrete, infiintata de catre bogatul bancher David Rockefeller, pentru a stimula dialogul stabilimentului intre Europa de Vest, Japonia si Statele Unite. Dar iata ce este nelinistitor in privinta Comisiei Trilaterale. Presedintele ales este membru. De asemenea si Vice Presedintele ales, Walter F. Mondale. De asemenea si Secretarii de Stat, al Apararii si al Trezoreriei, Cyrus R. Vance, Harold Brown si W. Michael Blumenthal. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care este un fost director Trilateralist si consilier in probleme de securitate nationala al lui Carter, si de asemenea multi altii care vor pune la cale politica externa a Americii in urmatorii patru ani.” [nota: Washington Post, January 16, 1977]
Elita globala: cine sunt ei? (II)de Patrick Wood http://ro.altermedia.info/politica/elita-globala-cine-sunt-ei-ii_5415.html Inainte ca mandatul lui Carter sa ia sfarsit, nu mai putin de 18 membri (30% din membrii partii americane) ai Comisiei Trilaterale au servit in aceasta administratie. Coincidenta? Greu de crezut. Acest articol evita voit discutarea membrilor celorlalte parti ale Comisiei, si o amana pentru o alta zi. Este suficient sa spunem ca membrii partilor europeana si japoneza erau la fel de puternici si eficace in tarile in care activau. Aproximativ o treime din membrii au venit din Europa si cealalta treime din Japonia. Acestia se intalneau laolalta anual (accesul presei nu era permis) pentru a formula politica si planurile de actiune pentru regiunile lor respective. Multe, daca nu toate, din acestea erau publicate in jurnalul trimestrial al Comisiei, Trialogue. Cel mai puternic argument lansat vreodata impotriva Comisiei Trilaterale este influenta neconstitutionala a altor guverne si forte asupra Statelor Unite. Spre exemplu, membrii Comisiei nu sunt alesi si nici nu sunt reprezentanti ai populatiei Statelor Unite, si totusi ei domina eficient ramura Executiva a guvernului Americii. Cand Comisia ia hotarari (in spatele usilor inchise) cu membrii straini, iar partea americana este in minoritate (o treime), se poate spune ca influente straine controleaza efectiv politica Statelor Unite?
Ruinarea economica a Statelor Unite a fost studiata intr-un articol anterior, De Vanzare: Statele Unite ale Americii si a fost asemanata cu jefuirea unei natiuni, un proces nemaintalnit in istoria moderna. Membrii actuali ai Trilateralei Urmatoarea lista, a membrilor americani, nu este completa. Acestia au fost selectati datorita gradului ridicat de vizibilitate de care ei se bucura in diverse pozitii Corporatiste, Politice, Economice si Presa. Un numar viitor va examina intreaga lista mult mai atent si complet. Scopul este sa aratam ca de-a lungul anilor, puterea Comisiei Trilaterale a crescut in loc sa scada. Retineti ca nu exista vreun proces de inscriere sau aplicatie pentru a face parte din Comisia Trilaterala. Cei ce devin membri sunt invitati sa se alature, similar cu selectia studentilor de colegiu atunci cand sunt primiti intr-o fraternitate. Astfel, procesul este foarte selectiv si discret. Candidatii sunt monitorizati serios inainte ca invitatia sa fie facuta. Din acest motiv, putem fi aproape siguri ca oricine este sau a fost membru al Comisiei se afla in nucleul elitei globale. Cu siguranta exista cativa membri care nu fac parte din nucleu, dar per ansamblu, aceasta nu este o chestiune importanta. Membrii din Statele Unite ce au fost adaugati ulterior Comisiei: Lista aditionala a membrilor Comisiei Trilateral pana in 2005 [nota: op. cit.] Domeniul
bancar Presa Sindicate Informatii Senat/Congres Alte functii
politice Altele (* Indica membri ai Comitetului Executiv) Cu cat lucrurile se schimba mai mult, cu atat raman la fel Structura preocuparilor Comisiei Trilaterale s-a schimbat negresit in timp, dar acest aspect reprezinta doar maturizarea procesului de globalizare. Ce era necesar in 1973 nu se mai cere astazi. Totusi, exista unele consistente ce pot fi usor observate. Cea mai evidenta dintre ele, care a luat chiar amploare, este larga reprezentare de care se bucura cartelul bancar: doi chairmen-i si doi membri ai board-ului Sistemului Federal de Rezerve, doi presedinti ai Bancii Mondiale, directorul Fondului Monetar International, si altii cu pozitii de chairman/CEO ai catorva proeminente banci globale. Asta fara a pune la socoteala legaturile membrilor Comisiei ce sunt de asemenea directori ai unor banci comerciale si de investitie. Reprezentarea financiara nu este intamplatoare, deoarece banii sunt “sangele-datator-de-viata” al globalismului. Analiza August Review, Global Banking: The Bank for International Settlements a expus varful si structura operatiunilor bancare globale. Prin membrii sai, Comisia Trilaterala domina ramura executiva a guvernului Statelor Unite, Sistemul Federal de Rezerve, si se alatura BIS [the Bank for International Settlements], ce controleaza valuta mondiala si masa monetara. Acest lucru se poate observa chiar fara analiza celorlalte doua treimi ale Comisiei, ce se afla in afara Statelor Unite. Institutul pentru Economie Internationala (IEI) IEI este un exemplu de organizatie cheie in care pot fi identificati alti membri ai nucleului elitei globale. Fondat in 1981, IEI este o mica organizatie sarguincioasa in ale politicii, cu numai 60 de angajati si un buget anual de 7 milioane de dolari. Conform propriului web site, “Institutul pentru Economie Internationala este o institutie privata, de cercetare, non-profit, nepartizana, devotata studiului politicii economice internationale. Din 1981 Institutul a oferit, atunci cand necesitatile momentului o cereau, analiza obiectiva si solutii concrete pentru diverse probleme cheie de economie internationala. Institutul incearca sa anticipeze rezultate si sa fie gata pregatit cu idei practice pentru a informa si modela dezbaterea publica. Audienta sa include oficiali guvernamentali si legiuitori, lideri de afaceri si sindicali, management si personal al organizatiilor internationale, savanti si studenti ai universitatilor, alte institute de cercetare si organizatii neguvernamentale, media, si public. Se adreseaza acestor grupuri atat in Statele Unite cat si in lume.” [nota: About Us, www.iie.com/institute/aboutiie.cfm] Aceasta introducere poate fi usor trecuta cu vederea daca nu este examinat board-ul director al IEI. Trilateralistul Peter G. Peterson este chairman al board-ului. Anthony M. Solomon este chairman onorific al comitetului executiv. Solomon este fost chairman al Warburg (S.U.A.) Inc., fost Presedinte si CEO al Federal Reserve Bank of New York si fost SubSecretar al Trezoreriei pe probleme Monetare. Solomon a fost listat numai in calitate de “Consultant” pe lista Comisiei din 1973. [nota: Board of Directors, www.iie.com/institute/board.cfm] Exista alti 12 membri ai Comisiei Trilaterale (inclusiv David Rockefeller) in board-ul directorilor IEI. Odata stabilita influenta Trilaterala (daca nu totala dominatie), considerati urmatorii membri ai boardului, ce nu apartin Comisiei Trilaterale, dar care pot foarte bine fi candidati pentru includere in nucleul elitei globale: • Chen Yuan -
Guvernator, China Development Bank; fost Deputat Guvernator al Peoples Bank
of China. Acestia sunt doar cativa dintre membrii ne-Trilateralisti ai board-ului, si au fost luati in considerare doar pentru a arata procesul prin care alti membri ai nucleului elitei globale pot fi indentificati. Exista si alte organizatii ca IEI, al caror scop, conducere si directorat pot fi analizate intr-o maniera similara. Concluzie Asa cum a fost
declarat la inceputul acestui raport, goana spre globalism este condusa de
un mic grup de indivizi ce aspira la dominatie globala. Trebuie observat din
nou ca exista membri ai “nucleului” global ce nu sunt membri ai Comisiei
Trilaterale. In 1971, Zbigniew Brzezinski a scris in Between Two Ages: The Technotronic Era, “…statul natiune ca unitate fundamentala a vietii umane organizate a incetat sa mai fie principala forta creatoare: Banci Internationale si corporatii multinationale actioneaza si planifica in termeni ce sunt mult mai avansati decat conceptele politice ale statului natiune.” [nota: Brzezinski, Zbigniew, Between Two Ages: The Technetronic Era, (Penguin Books, 1971)] Brzezinski nu putea fi mai clar decat atat. Dintre cei care il urmarisera pe Brzezinski mai inainte, numai o singura persoana trebuia sa primeasca mesajul sau pe de-a-ntregul: David Rockefeller, chairman al Chase Manhattan Bank si globalist desavarsit. In momentul in care au format o echipa pentru a infiinta Comisia Trilaterala in 1973, restul “a devenit istorie”. Deci, cum se poate determina daca un individ este membru al nucleului elitei globale? Mai mult ca sigur acea persoana va fi: • indeaproape alaturat
cu si acceptat de multi oameni deja identificati ca facand parte din nucleu; Aceasta lista nu este completa, nici nu incearca sa fie un simplist test de turnesol. Este important sa se inteleaga ca multe dintre numele vehiculate incoace si incolo NU fac parte din nucleul elitei globale, ci sunt doar momeli menite sa distraga atentia si sa o indeparteze de la realul nucleu elitist. Discretia, bunul-simt si studiul sunt necesare pentru a intelege diferenta dintre cele doua.
|
|
|
|
||||||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate |
|
Introducere
Pe pagina de 
