Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetica
 

 

 

Arhiva
Contact
Despre noi
Colaboratori

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Site-uri Baptiste
Istorie
Pastorala
Articole
MEDIA
Stiri internationale
Din presa romana
Posta Redactiei

 

 


Pagina de Apologetică

 

 

Articolele din acest număr:

 

Marcionismul [pagina 1]

[click aici...]

Marcion, canonul, Legea şi istoricul Isus [pagina 1]

[click aici...]

Biblia, un mesaj extraterestru [pagina 2]

[click aici...]

horizontal rule

Biblia, un mesaj extraterestru

de Chuck Missler

 

Vom explora Biblia într-un mod neobişnuit... ca un mesaj sau de fapt ca un sistem integrat de mesaje... 66 de cărţi scrise de 40 de autori pe parcursul a mii de ani. Vom încerca de asemenea să demostrăm că originea ei este în afara domeniului timpului şi pentru a ne aminti câte ceva din mesajul din seara trecută cei mai mulţi dintre noi suferă de o preconcepţie: anume că timpul este liniar şi absolut. Când am fost la şcoală, am trasat o linie pe tablă sau pe o bucată de hârtie, de la stânga la dreapta, iar capătul din stânga semnifica începutul a ceva, în timp ce capătul din dreapta era sfârşitul a ceva, fie viaţa unei persoane sau a unei civilizaţii, sau altceva de felul acesta. Avem tendinţa să privim timpul ca fiind liniar şi absolut. Din pricina acestei concepţii, atunci când ne gândim la veşnicie avem imaginea unei linii care merge spre dreapta la infinit. Ne gândim la Dumnezeu ca fiind o Persoană care are resurse nelimitate de timp, şi cu toate acestea, dacă studiem provocările fizicii de azi, descoperim, din primele provocări lansate de dr. Albert Einstein şi validările ulterioare, că de fapt timpul este o proprietate fizică, şi am studiat în detaliu acest aspect în seara trecută]. Cunoaştem acum că trăim şi existăm într-o lume care are mai mult de trei dimensiuni. Dr. Einstein a descoperit patru, şi de atunci încoace multe alte lucruri ne fac să credem că trăim într-o lume cu cel puţin zece dimensiuni. Timpul însăşi, cel mai esenţial, este o proprietate fizică. El variază odată cu masa, acceleraţia şi forţa gravitaţională. Unele dovezi despre care am vorbit în seara trecută sunt ceasurile atomice a caror viteza creste cu o zecime la puterea saisprezece (1/10)16 cu fiecare metru castigat in altitudine variind în funcţie de forţa gravitaţională. Am vorbit despre experimentul cu avionul în care Biroul Naţional de Standarde din 1971 a pus într-un avion ceasuri atomice, l-a trimis să zboare în jurul pământului spre Răsărit, şi a pierdut 0,06 microsecunde... iar altul care a zburat spre Apus a câştigat 0,27 microsecunde... comparate cu un ceas fix care a rămas în repaus la sol, şi aşa mai departe.

 

Am mai vorbit şi despre acel exemplu ipotetic interesant cu doi astronauţi... unul din ei folosind transformarea Lorenz care derivă din lucrarea lui Einstein... dacă trimitem un astronaut, unul din doi fraţi gemeni născuţi în acelaşi moment, până pe Alfa Centauri, cea mai apropiată stea care se află la aproximativ 4,5 ani lumină de Pământ, să călătorească până acolo şi înapoi cu o viteză de jumătate din viteza luminii, lui i se va părea că călătorit 18 ani, dar noi pe pământ descoperim  că fratele lui geamăn a îmbătrânit cu 20 de ani şi 9 luni. Deci unul din cei doi va fi cu 2 ani şi 9 luni mai tânăr. Asta ne pune în încurcătură. Dar să considerăm situaţia în care l-am trimite să călătorească pe Alfa Centauri cu 99% din viteza luminii. Atunci pentru el Alfa Centauri s-ar afla la aproximativ 4,5 ani, deci ar călători cam 4,5 ani până acolo, însă pe pământ ar trece 318 ani până atunci. Dacă s-ar întoarce cu aceeaşi viteză, ar descoperi că pe Pământ au trecut şase secole... o descoperire uimitoare pentru el, care din punctul său de vedere a călătorit doar 9 ani. Aceste exemple demostrează pe scurt că timpul este relativ şi variază odată cu masa, acceleraţia şi forţa gravitaţională.

 

Este interesant că Biblia Îl descrie pe Dumnezeu ca trăind veşnic. Dumnezeu nu este supus forţei gravitaţionale. Dumnezeu nu este o Persoană care are la dispoziţie timpul în cantităţi infinite. El există cu totul în afara domeniului timpului. Asta a vrut  Isaia să spună când a zis,la Isaia 57 15 Caci asa vorbeste Cel Preainalt a carui locuinta este vesnica sau El este Unul care locuieste in vesnicie  sau Elafost Cel care a locuit in vesnicie Astfel  Dumnezeu are un mod interesant de a-şi autentifica measajul. Dacă El a avut tehnologia de a ne crea la început, dacă El are tehnologia şi mijloacele de a ne transmite un mesaj, oare cum Îşi va autentifica mesajul? Cum va face oare să cunoaştem că mesajul este într-adevăr de la El şi că nu este o născocire sau o escrocherie de un fel sau altul? Unul din modurile sugerate de Isaia este Isaia 46- 10 Eu am vestit de la  inceput ce are sa se intimple si cu mult innainte ce nu este inca Cu alte cuvinte, El Îşi autentifică mesajul dovedind că sursa lui este cu totul din afara timpului. El scrie istoria dinainte. În mod normal noi numim aceasta “proorocie.” Dar în toată Scriptura noi vedem că Dumnezeu este transcendent, că El este cu totul în afara timpului. În 2 Timotei 1:9 se spune, “El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii [înainte de începerea timpului]...” În anumite traduceri se spune “înainte de începutul lumii...” însă dacă privim cuvântul din limba greacă este “Kronos” care înseamnă Timp... “înainte de începerea timpului.”

 

Unul din lucrurile care m-au fascinat, eu având înclinaţii spre inginerie, este faptul că Biblia pare că are unele din proprietăţile hologramelor. De exemplu, cei mai mulţi dintre noi sunt familiari cu fotografia. O fotografie este o reprezentare a unei imaginii într-un anumit cadru spaţiu-timp. Ea se realizează cu lentile şi suntem familiari cu procesul fotografic. Holograma este un mod de captare a imaginii fără a folosi lentile. De fapt ea captează frecvenţa şi manifestarea luminii. Dacă luminezi un obiect cu un laser şi dacă expui un film la aceeaşi lumină de laser, poţi să faci să captezi fenomenul greutăţii, şi asta s-ar numi în limbaj ingineresc transformare 4-D a imaginii. O hologramă are nişte proprietăţi foarte neobişnuite. Ea este practic o fereastră într-un spaţiu tri-dimensional. Dacă eu îmi ţin Biblia în faţa cravatei, şi unul din voi îmi face o fotografie, cravata mea ar fi ascunsă în spatele Bibliei şi din fotografie n-aţi avea posibilitatea să spuneţi ce cravată am purtat. Dar dacă aţi avea în mână o hologramă, v-aţi putea uita în spatele Bibliei pentru a vedea felul cravateiTrebuia cu această ocazie să fac şi eu ca şi Mark... şi să îmi iau o cravată  impresionanta marca Rush Limbaugh, însă] am folosit acest exemplu simplu pentru a vă descrie faptul că holograma este o fereastră tri-dimensională într-un spaţiu

 

Holograma are nişte proprietăţi interesante. Dacă faci o gaură într-o fotografie, vei pierde o parte din fotografia respectivă, însă dacă tai o bucată dintr-o hologramă pierzi foarte puţin, fiindcă poţi să priveşti pe după tăietură să vezi ce era în spatele ei, deci începeţi să vă daţi seama  că este vorba de nişte proprietăţi neobişnuite. Dacă iau o hologramă şi o tai în două, obţin două holograme. Poate spuneţi, “Nu poţi obţine ceva din nimic.” Nu, pierzi într-adevăr din rezoluţie... dar este interesant că Biblia are câteva din aceleaşi proprietăţi. Unde este capitolul despre botez? Unde este capitolul despre mântuire? Ia orice subiect major şi vei descoperi că este distribuit în toată Scriptura, şi dacă ai rupe o pagină n-ai pierde complet mesajul scris pe ea. S-ar putea să pierzi din rezoluţie, s-ar putea să ai pierderi majore, dar vei prinde totuşi mesajul central.

 

Încă ceva în legătură cu Scriptura. Dacă ai lua pe rând proprietăţile luminii, şi nu voi enumera aici toate proprietăţile ei matematice... fiecare din ele are

o functie. Una din ele este că atunci când sursa luminii se află la infinit... spunem că razele sunt drepte si paralele la infinit, deci nu-si schimb directia.  Exact despre acest lucru vorbeşte Iacov 1:17, unde se spune despre Tatăl, “Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Descoperim lucrul foarte interesant că există un paralelism deliberat între natura aparentă a luminii şi natura lui Dumnezeu.

  

Dacă ai fi inginer în comunicaţii, şi ai proiecta un sistem de comunicaţii, unul din lucrurile pe care le-ai face, mai ales dacă te-ai aştepta la bruiaje ostile, ar fi să proiectezi sistemul tău să transmită pe toată lăţimea de bandă disponibilă. Este interesant că şi Biblia este proiectată în acest fel. Exploatează întreaga lăţime de bandă. Adică fiecare adevăr din Scriptură este răspândit de la Geneza 1 până la Apocalipsa 22. Această realitate a integrităţii mesajului ei este una din descoperirile cele mai uimitoare pe care le vei face pe parcursul maturizării tale în înţelegerea biblică... dar exact aşa ai face şi tu dacă ai proiecta ceva care să reziste bruiajelor ostile ale vrăjmaşului. Exact asta avem noi şi exact asta spune Dumnezeu. În Isaia El spune că va fi învăţătură peste învăţătură... “...învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo” (Is.28:10)***** Este distribuit câte puţin, în felul în care un chimist ar descrie un gaz sau ceva asemănător. Şi, pentru a temina cu exemplul hologramei, lucrul interesant este că dacă ai găsi pe masă o hologramă fără să ştii ce este, ţi s-ar părea că ai găsit ceva defect, întunecat, o bucată de film ceţoasă şi cenuşie, şi ai arunca-o. Şi totuşi, dacă o vei privi în lumina de laser cu care a fost creată iniţial, vei obţine o imagine, o imagine tri-dimensională. Şi Biblia este în acelaşi mod. În lumina naturală, ea nu are nimic deosebit. Omul firesc nu poate discerne lucrurile care necesită discernământ spiritual. Însă dacă priveşti această Hologramă în Lumina care a creat-o la început, ea dă la iveală o imagine... imaginea lui Isus Hristos! În lumina obişnuită El n-are o formă sau o strălucire care să te atragă. Sunt interesante aceste paralele... Am putea petrece mult timp continuând să privim la paralele, dar să trecem mai departe. Este o altă dimensiune a Scripturii la care aş vrea să privim.

 

Când am vizitat Israelul în urmă cu mai mulţi ani, am auzit o vorbă a rabinilor care prinde cumva în ea ceea ce vreau să spun. Ei spun că nu vom înţelege cu adevărat Scripturile decât la venirea lui Mesia, însă atunci când vine Mesia El va întrerupe pasajele noastre... va întrerupe cuvintele, şi chiar va întrerupe literele... şi chiar şi spaţiile dintre litere! Prima dată când am auzit aşa ceva, m-am cam amuzat. De fapt am respins idea, considerând-o o exagerare colorată, până am parcurs din nou Matei, capitolul 5 versetele 17 şi 18, unde Isus Însuşi spune, “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Am înţeles că iota sau frântura de slovă este echivalentă la ei cu ceea ce la noi ar fi punctul de la “i” sau cu liniuţa care taie litera “t.” O iotă este ca un fel de apostrof mic, iar “frântura de slovă” ar fi o spirală decorativă la anumite litere, şi am înţeles dintr-o dată chiar din cuvintele Domnului nostru că aceşti rabini aveau poate mai multă dreptate decât eram eu înclinat să le dau.

 

Acum aş vrea să analizăm încă câteva exemple. Unul din lucrurile care mă fascinează ca inginer este integritatea mesajului până în cele mai mici detalii. Este ceva interesant: unul dintre lucrurile surprinzătoare este că cea mai veche proorocie din Biblie  a fost rostită înainte de potopul lui Noe de către Enoh şi se găseşte nu în Geneza ci în Iuda. Enoh prooroceşte despre a doua venirea a lui Isus Hristos, zicând, înainte de potopul lui Noe, “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” El vorbeşte despre A Doua Venire, însă proorocia lui e făcută înainte de potop.

 

Aş vrea să vă prezint câteva lucruri în legătură cu Potopul lui Noe. Unul din ele este că potopul n-a venit ca o surpriză. S-a predicat despre acest potop timp de patru generaţii fiindcă Enoh, Metusala, Lameh şi Noe au fost predicatori... patru descendenţi începând de la Enoh... însă unul din lucrurile cele mai remarcabile este naşterea fiului lui Enoh. Când sunt într-un grup de studiu biblic cu mai mulţi, îi întreb, “Cine este cel mai bătrân din Biblie?” Toţi răspund, “Metusala. A trăit 969 de ani.” Cei mai mulţi oameni ştiu asta. Şi-i întreb apoi, “Cum poate el să fie cel mai bătrân din Biblie şi totuşi a murit înainte de tatăl său?” Mulţi se uită la mine încurcaţi, fiindcă uită cine a fost tatăl. Acesta a fost Enoh, care n-a murit, însă Metusala, fiul lui Enoh, a murit... mulţi nu înţeleg contextul.

 

Vedeţi, Enoh se pare că a primit o proorocie despre Potop... judecata care vine. Dumnezeu i-a spus lui Enoh că atâta timp cât fiul său va trăi nu va veni potopul, şi de aceea el şi-a numit fiul Metusala. Numele acesta vine din două rădăcini din limba ebraică. Rădăcina “Meth” înseamnă “moarte.” Este întâlnită de 125 de ori în Vechiul Testament. A doua parte a numelui vine din verbul “shelach” care înseamnă “a aduce” sau “a trimite.” Astfel, numele Metusala transmite înţelesul de “moartea lui va aduce...” Este interesant că la un studiu al cărţii Geneza vei descoperi că fiul lui Metusala, Lameh, i s-a născut la vârsta de 187 de ani, apoi lui Lameh i s-a născut fiul său Noe la 182 de ani, şi potopul a venit când Noe avea 600 de ani. Dacă faci un calcul pe hârtie, vei vedea că potopul a venit în anul morţii lui Metusala, deci numele său a fost o proorocie despre Potop, şi începem astfel să înţelegem felul mesajului predicat de Enoh.

 

Oridecâte ori mă opresc asupra acestor lucruri mă amuz, fiindcă... îţi poţi imagina cum a fost să creşti un astfel de copil ca Metusala? De fiecare dată când răcea, toţi vecinii intrau în panică! Când citim Cartea Geneza... Geneza 1 şi 2, Creaţia... lucruri extraordinare. Ţi-ai putea petrece întreaga viaţă studiind aceste două capitole. Geneza 3 este saminta care germineaza tema esentiala a întregii Biblii şi explicaţia situaţiei dificile a omului. Un capitol foarte bogat şi tulburător şi plin de învăţătură, apoi vine capitolul 4 cu Cain şi Abel de asemenea... cu evenimente majore. De la capitolul 6 avem Potopul şi este extraordinar. Capitolul 5 din Geneza, însă, este unul din acele capitole peste care de obicei sari când parcurgi Geneza. Adică... ce-i ăsta? O genealogie—şi aş vrea să vă împărtăşesc acum câteva surprize, atât pentru frumuseţea surprizei, cât şi ca instruire în metodologie. Este uimitor felul cum absolut toate lucrurile din Scriptură, dacă cineva se străduieşte într-adevăr să o studieze, îl vor răsplăti pe cel harnic. Să privim deci la genealogia din capitolul 5 al Genezei. De la Adam la Noe sunt zece oameni, şi chiar am învăţat multe lucruri interesante ascunse în spatele numelui lui Metusala.

 

Să examinăm câteva din celelalte nume. Problema este că ceea ce citim în Bibliile noastre este transliterat. Celelalte cuvinte sunt şi ele traduse din ebraică, dar când traducătorii au ajuns la numele proprii au încercat să prindă, în mare, pronunţia originală. Cel dintâi nume este în ebraică Adoma, adică Adam. Ce înseamnă el în ebraică? “Om.” Este destul de uşor de ghicit acest lucru. Adam a avut un fiu cu numele Set. Set înseamnă “numit,” şi dacă privim în urmă în Geneza 4:25, vom vedea că atunci când l-a născut pe Set, Eva a simţit că el este cel numit să fie un înlocuitor pentru Abel pe care l-a omorât Cain. Deci rădăcina Set înseamnă “numit.” Dacă din întâmplare te apuci de un astfel de studiu, trebuie să-ţi spun că cele mai multe concordanţe nu sunt de mare folos în ce priveşte numele proprii. Acesta este un exerciţiu de vocabular care cere unelte speciale de felul unui dicţionar al rădăcinilor de cuvinte. ****[La fel ca în limba noastră, cei mai mulţi dintre noi nu ştim prea multe despre înţelesul original al numelor pe care le purtăm, şi pentru a-l descoperi ar fi nevoie de un studiu mai special.] Un Lexicon Strong obişnuit sau altceva similar nu-ţi vor fi de mare ajutor. Va trebui să sapi mult mai adânc, şi eu voi încerca să vă prezint aceste nume fără a vă lua prea mult timp.

 

Am văzut că Set înseamnă numit. Să mergem mai departe. Enos este fiul lui. Se pare că Enos înseamnă muritor, firav sau mizerabil. Vine din rădăcina “anosh,” care înseamnă incurabil. Acest cuvânt este folosit pentru rană, durere, calamitate, boală, ticăloşie... deci numele Enos poartă o încărcătură serioasă în înţelesul lui original. Fiul lui s-a numit Cainan, şi multe din traducerile noastre îl scriu greşit. Ei presupun că vine dintr-o rădăcină aramaică, şi-l numesc Canaan. Nu este aşa. Este “Kenaan” sau “Cainan” şi are înţelesul de întristare sau bocet sau elegie. Dacă priviţi în Numeri 24, Balaam face un joc de cuvinte în legătură cu Kenaaniţii sau Cheniţii, descendenţii lui Kenaan, care înseamnă întristare şi aşa mai departe. Deci Cainan  sau Kenaan înseamnă întristare. Însă după ce ai un tată numit muritor şi un fiu al cărui nume este întristare, cred că s-au săturat de astea, deci când li s-a născut un fiu l-au numit Mahalaleel. Mahalaleel este cam lung, dar este frumos. Mahal înseamnă binecuvântat sau laudă, iar El este numele pentru Dumnezeu. Cei mai mulţi ştim că “El” este un nume pentru Dumnezeu, deci Mahalaleel înseamnă pe scurt “Dumnezeul cel binecuvântat.” Este un nume foarte concis. Puteţi observa că ei includeau de multe ori numele lui Dumnezeu în numele copiilor lor, de exemplu Daniel, şi altele. Mahalaleel a avut un fiu cu numele Iared. Acest nume vine dintr-un verb care înseamnă, “va coborî.” Unii învăţaţi presupun că în vremea lui au început evenimentele ciudate din Geneza 6... când Benielohim, fiii lui Dumnezeu, au intrat la fetele oamenilor dând naştere acelor făpturi ciudate numite Nefelim sau uriaşii, cei căzuţi, la care face poate referire însuşi Domnul Isus când spune, “Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului...” şi unii suspectează că aceste lucruri au început să se întâmple în zilele lui Iared. Este o simplă presupunere, însă este interesantă. Evident, Iared a avut un fiu cu numele Enoh, despre care am discutat deja, însă se pune întrebarea, “Care este înţelesul numelui Enoh?” Se pare că vine dintr-o rădăcină care înseamnă început sau învăţătură. Este un termen de natură academic. Fiul său este Lameh. În acest caz avem chiar şi la noi un cuvânt care este încă în uz. Vorbim despre lamentare sau tânguire, şi Lameh înseamnă disperare, lucru deloc surprinzător. Este interesant că toţi am auzit de Noe, însă ce înseamnă oare numele Noe? În Geneza 5:29 Lameh ne explică: “El i-a pus numele Noe, zicând: Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care  l-a blestemat Domnul.” Astfel, cuvântul Noe derivă din nochim care înseamnă “a aduce mângâiere sau uşurare.” Numele Noe înseamnă mângâiere sau odihnă.

 

Veţi spune, “Grozav, Chuck. Ne-ai târât prin genealogia asta de zece nume. Ce ai vrut să ne arăţi?” Să citim deci genealogia, dar nu în ebraică, ci în limba noastră. Dacă am citi genealogia în capitolul 5 din Biblia noastră, am citi astfel: Adam, Set, Enos, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh, Metusala, Lameh şi Noe... aşa nu ne spune prea mult nici mie, nici ţie. Însă numai ce am văzut care este înţelesul acestor nume. Deci să citim genealogia lui Noe pe limba noastră: Omul, este numit, muritor, întristare, Dumnezeul cel binecuvântat, va coborî, învăţând, că moartea Sa va aduce, celui disperat, mângâiere, odihnă. De fiecare dată când citesc astfel mi se ridică pielea pe mine, mă înfior! Nu este remarcabil?

 

Întâi de toate, vreau să ştiţi că nu aveţi cum să mă convingeţi că un grup de rabini evrei au ticluit ascunderea mesajul Evangheliei creştine într-o genealogie a Torei! Nu se poate! Dacă te-ai lua după principiile criticii textuale, ai ajunge fără doar şi poate la concluzia că această carte a Genezei a fost scrisă după scrierea Noului Testament... evident, asta este o glumă. Întregul Vechi Testament a fost tradus în greceşte cu trei secole înainte de naşterea lui Hristos... şi acesta este doar unul din detalii... vom explora mai multe în doar câteva momente. Un motiv pentru care îmi place să folosesc acest exemplu particular este pentru că el demonstrează un lucru pe care, dacă-l înţelegi, va face să se evapore cele mai multe din dificultăţile tale referitoare la Biblie—anume descoperirea că avem în mână 66 de cărţi care, deşi scrise de 40 de autori diferiţi într-o perioadă de peste o mie de ani, constituie totuşi un sistem integrat de mesaje... cum ar spune un inginer. Nu vreau să spun doar că există o temă a Vechiului Testament care se împlineşte în Noul... deşi acest lucru este cu siguranţă adevărat. Este mult mai mult decât atât. Veţi descoperi că fiecare număr, fiecare nume de locaţie, fiecare detaliu se află acolo printr-un plan supranatural... şi că fiecare detaliu indică spre o Persoană... Mesia, Acel care trebuia să vină, Acel care urma să răscumpere pe om din situaţia penibilă în care ajunsese. Foarte, foarte ciudat!

 

Să  mai privim la câteva exemple. Mai este ceva în Biblie şi proorocul Osea scrie despre aceasta în 12:10. Dumnezeu spune, “Eu am vorbit proorocilor, am dat o mulţime de vedenii, şi am spus pilde prin prooroci...”  Nu doar că precizia tehnică a textului în sens detailat, indicativ, poartă câteva nivele de semnificaţie... ci întreaga compoziţie generală a textului este întocmită meticulos şi inteligent pentru a transmite şi alte înţelesuri pe lângă cele primare, şi aş vrea să vă prezint unul din cele mai bune exemple... ceea ce evreii numesc “akedah,” când Avraam l-a adus jertfă pe Isaac. In Geneza 22 avem o istorie ciudată în care Dumnezeu îi cere lui Avraam să-l aducă jertfă pe fiul său. Acest lucru îi şochează pe mulţi. Sacrificiu uman, de copil! Dar dacă priveşti cu atenţie... n-am acum timp să trec prin tot textul, verset cu verset. Mi-ar lua o oră şi jumătate sau mai bine pentru a privi la toate detaliile, însă dacă citiţi veţi descoperi că Dumnezeu îi spune lui Avraam să-l ia pe Isaac, fiul său pe care-l iubeşte. Sunt aici mai multe lucruri pe care le putem învăţa. Mai întâi, câţi fii avea Avraam? Doi. Însă din punctul de vedere al lui Dumnezeu, şi pentru scopurile Sale în acest moment, El îl ia în considerare doar pe Isaac ca singurul fiu acceptabil pentru o asemenea jertfă. El este fiul născut prin credinţă, prin Duhul, prezis în mod supranatural, iar Ismael este privit ca fiu al cărnii—noi însă avem aici un ţel special.

 

Dumnezeu îi mai spune, “...pe singurul  tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac...” şi dacă înţelegi Scriptura vei descoperi un principiu pe care cercetătorii îl numesc legea celei dintâi menţiuni. La fiecare concept biblic pe care-l depistezi, vei vedea că cel dintâi loc în care îl găseşti poartă de obicei o semnificaţie foarte deosebită, şi este interesant că acesta este primul loc în care apare în Scriptură cuvântul iubire sau dragoste, deci să descoperim ce mai urmează. Ştim de asemenea că Avraam, până la Geneza 22, a învăţat multe lucruri, şi el ascultă imediat ce i se spune. În ziua următoare el pleacă în călătoria de trei zile, şi dacă studiezi comentariile la Evrei 11, Romani 4 şi Galateni 3, vei descoperi că în ce-l priveşte pe Avraam, el îl socotea mort pe fiul său încă de când a primit porunca. Aşa scrie în Evrei 11:19.

 

Dar să ne oprim la faptul că urmează o călătorie de trei zile. Deci pentru Avraam, fiul său este mort timp de trei zile... în mintea lui, fiindcă ştim cu toţi istoria. Când ajunge acolo, evident se petrece înlocuirea din ultima clipă. Este interesant, şi deja începem să suspectăm subtilitatea întocmirii textului. Vedem că în timpul călătoriei de trei zile Avraam ia cu el două slugi şi un măgar alături de Isaac. Deci sunt patru persoane... Avraam, Isaac, cele două slugi şi măgarul... şi călătoresc timp de trei zile până la un loc numit Muntele Moria. Cele două slugi şi măgarul rămân la poalele muntelui. Avraam şi Isaac urcă pe deal. Lemnele sunt puse în spinarea lui Isaac, şi acesta îi pune lui Avraam în timp ce urcau o întrebare interesantă. “Unde este mielul?”... iar Avraam îi dă un răspuns interesant. Oridecâte ori am citit acest lucru, şi l-am citit de multe, de foarte multe ori, mi-a scăpat totuşi înţelesul. M-am gândit că Avraam evită sau amână să răspundă când îi zice fiului său, “Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi amândoi au mers de comun acord înainte, aşa spune de fapt în ebraică, dar când te uiţi mai cu băgare de seamă observi ceva interesant. Dumnezeu le va da mielul, adică pe Cine? Pe Sine Însuşi... Mielul lui Dumnezeu, şi cred că cei mai mulţi din noi, cei care am înţeles această istorie, începem să înţelegem că această întâmplare este o prezentare scenică a unui eveniment care va avea loc după vreo două mii de ani, când un alt Tată Îl va da cu adevărat pe Fiul Său ca jertfă pentru păcat... astfel că Avraam împlinea profeţia în avans.

 

Acest lucru se numeşte un prototip... sau un model. Cuvântul “prototip sau arhetip este un cuvânt livresc carturaresc. Noi astăzi am spune o machetă. Dacă eşti arhitect care construieşte într-un spaţiu deosebit vei face o machetă a construcţiei pe care intenţionezi s-o realizezi. Dacă proiectezi o aripă de avion, vei construi un model sau o machetă matematică al aripii pentru a înţelege comportamentul ei... sau alte aspecte. Suntem familiari cu machetele în lumea noastră. Termenul erudit, livresc, carturaresc pentru aşa ceva, mai ales în contextul biblic, este “prototip” sau prefigurare. Aici Avraam este în mod evident un prototip sau o prefigurare a Tatălui, şi bineînţeles Isaac este un prototip al Fiului. Tatăl care îşi oferă Fiul ca jertfă pe acest deal. Este interesant să descoperim că Avraam ştia că împlineşte o proorocie în acel moment. De unde ştim asta? Fiindcă în Geneza 22:14, după ce totul s-a încheiat, după ce îngerul l-a oprit în ultima clipă şi le-a arătat  înlocuitorul pentru fiul său, Avraam numeşte locul respectiv Iehova Jire, după cum se arată în unele traduceri, “De aceea se zice şi azi: "La muntele unde Domnul va purta de grijă"...” Cu alte cuvinte, Avraam dă locului acela un nume profetic. El înţelege cumva că acel loc era destinat să fie locul împlinirii a ceea ce interpreta el în chip profetic.

 

Foarte mulţi oameni sunt în încurcătură în legătură cu locul exact în care s-au împlinit toate acestea. Dacă veţi privi însă la harta topologică,topografica a Muntelui Moria—şi eu am una acum în mână si fiecare liniuta arata o schimbare de zece metri in altitudine si cam pe aic ieste baza unui lant muntos

 

Unde ve-ţi descoperi că e vorba de trei munţi aici. Aici, în partea stângă este Muntele Sionului... literal. Dincoace, în partea dreaptă a imaginii este Muntele Măslinilor. Chiar aici, în mijloc, este o ridicătură numită Muntele Moria. Aici este Valea Chedronului, la sud este Valea Hinom, şi aici sus exista în acea perioadă Valea Teropian cunoscută şi sub alte nume. Se pare că cele două slugi cu măgarul au rămas aici jos, iar Avraam şi Isaac au urcat până sus pe culme pentru jertfă. Există mai multe tradiţii, mai ales în iudaism, că Avraam ... l-a adus pe Isaac ca jertfă în zona care se numeşte acum Muntele Templului. Mie-mi este greu să cred asta, fiindcă ştim că la acel moment în zona de miază-zi exista o aşezare iebusită. Eu personal cred, pentru mai multe motive, că Avraam l-a condus pe Isaac pe vârful dealului, fiindcă cred că totul s-a petrecut în afara unei aşezări omeneşti. Cred că Muntele Templului n-are nimic de a face cu jertirea lui Isaac, cum spun tradiţiile de astăzi. Motivul pentru care Muntele Templului este amestecat în toată această tradiţie este pentru că David s-a rugat lui Dumnezeu să schimbe o urgie, din pricina unui păcat al său, şi până la urmă David a cumpărat aria lui Ornan, sau Oruna. Aria în care se treiera grâul era ca o curmătură în munte, unde exista un curent de aer mai puternic de care oamenii se foloseau pentru a treiera grâul: aruncau grâul cu lopata în sus, boabele cădeau, iar pleava uşoară era vânturată. După această operaţiune sfârşeai prin a obţine două grămezi... grâul curat era la un loc, îl puneai în saci şi mergeai la piaţă, iar pleava înşirată pe cărare era numai bună pentru a i se da foc. Aceasta era aria de treierat, aşa arăta. Acolo s-a construit mai târziu Templul, într-o astfel de parcelă de teren, dar aş vrea să remarcaţi faptul că trebuie să urci de la vreo 600 de metri altitudine la baza dealului  la vreo 741 de metri acolo unde se găsea Templul, însă nu acolo era vârful Golgotei. Să privim mai cu atenţie la această zonă. Venind de pe Muntele Templului, la 741 de metri altitudine, continui să urci până ajungi în vârf, la 777 de metri deasupra nivelului mării; acolo se găseşte locul numit Golgota. Sunt fascinat să descopăr că Avraam l-a adus pe Isaac ca jertfă împlinind profeţia, probabil nerealizând deplin că peste 2000 de ani în acelaşi punct un alt Tată va da pe Fiul Său ca jertfă pentru păcat, şi credincioşia lui Avraam în împlinirea a ceea ce Dumnezeu i-a spus este ceea ce face această profeţie atât de impresionantă.

 

Mulţi oameni cunosc Geneza 22. Dacă dai câteva pagini mai departe în Geneza 24, îl vei găsi pe Avraam că îl trimite pe robul său cel mai bătrân să-i găsescă o mireasă lui Isaac. În capitol se vorbeşte despre robul care primeşte misiunea, pleacă într-o ţară depărtată, o găseşte şi o pune la încercare pe Rebeca lângă o fântână, apoi o cheamă şi face pregătirile pentru ca ea să vină cu el. A fost alegerea ei să se căsătorească cu un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată şi să călătorească cu bătrânul rob înapoi la Beerşeba pentru a fi nevasta lui Isaac. Istoria detaliată este în Geneza 24. Încă odată, dacă eşti sensibil şi atent, vei înţelege mai mult decât scrie acolo. Din nou Avraam este un prototip al Tatălui. Robul cel bătrân caută o mireasă pentru Isaac. Cine este în rolul robului? Duhul Sfânt. Este interesant... în Geneza 24 nu se spune, însă dacă te duci înapoi în Geneza 15 vei descoperi că numele celui mai în vârstă rob al lui Avraam este Eliezer care înseamnă... ce credeţi? Mângâietor!

 

Este fascinant... daţi-mi voie să vă mai arăt încă un detaliu aici... Este interesant că  în tot Vechiul Testament când există un model ca acesta descoperim că Eliezer, sau ar trebui să spun Duhul Sfânt, este aproape invizibil. Isus le spune ucenicilor Săi de ce. El spune, “Când va veni Mângâietorul... nu va vorbi de la El...” şi sunt interesante extremele acestea, fiindcă aici în Geneza 24 nu vei găsi numele, în cazul nostru Eliezer... ci doar “robul cel bătrân”. Când te uiţi în Cartea Rut îl găseşti pe Boaz în rolul de rudă cu drept de răscumpărare şi o găseşti pe Rut care este mireasa dintre Neamuri—incredibil. Nu poţi înţelege capitolul 5 din Apocalipsa până nu înţelegi mai întâi Cartea Rut ca fiind o carte profetică. Cine a prezentat-o pe Rut lui Boaz? Un slujitor fără nume, “slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor,” şi este interesant din nou că Duhul Sfânt este în acest rol, deci începem să vedem design-ul divin. Intervenţia Domnului  se vede în toate aceste lucruri, şi evident că El o alege pe Rebeca lângă fântână, şi apoi îi dă daruri în timpul călătoriei ei pe drumul de întoarcere către mirele ei. Din nou e vorba de o similitudine sau de un prototip. Avraam, ni-l arată pe Tatăl, Eliezer ni-l arată pe Duhul Sfânt, şi îl avem pe Isaac ca model al Mirelui, Isus Hristos, şi avem aici pe Rebeca ca Mireasa Sa.

 

Mai este ceva. Întorcându-ne la Geneza 22 remarcăm un lucru. Avraam şi Isaac s-au urcat pe munte. Acolo erau când s-a întâmplat substituirea din ultima clipă, şi când au primit berbecele drept înlocuire. Avraam numeşte acel loc Iehova Iire. Am privit deja la acest lucru. Apoi, în versetul 19, ni se spune, “Avraam s-a întors la slugile sale...” Aceştia erau cei doi care au rămas la poalele dealului cu măgarul. “...Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.” Dacă priveşti cu atenţie la versetul 19, rămâi cu o impresie ciudată. Când citeşti sau când citesc acest verset, ne vine în gând întrebarea, “Unde este Isaac?” Din restul istoriei este evident că Isaac s-a coborât împreună cu Avraam de pe munte, nu-i aşa? Însă priveşte în versetul 19 cu foarte mare atenţie. Aici sunt arătaţi cei prezenţi: Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba. Dacă examinezi textul descoperi ceva foarte, foarte interesant: Unde este Isaac? Isaac este şters din înregistrarea istorică până în clipa unirii cu mireasa lui—din momentul în care este dat sau oferit ca jertfă până în momentul unirii cu soţia lui, două capitole mai târziu. Eu cred că este ceva foarte interesant.

 

Să trecem la alt subiect. Probabil aţi citit articole despre codificările din Torah. Un rabin numit Wiess Mandel a început să caute aceste observaţii manual, în urmă cu peste patruzeci de ani. A descoperit că privind la fiecare literă “enth”intr-o ordine pe care tu o alegi ca de ex din 5 in 5 litere sau din 7 in 7 litere s-ar părea că în Torah, adică în cele cinci cărţi ale lui Moise,  sunt cuprinse mesaje ciudate... Şi dacă ai citit cumva revistele, au existat articole în diferite reviste... chiar şi în revista Institutului de Statistică Matematică în urmă cu vreo doi ani s-a scris un articol privitor la secvenţele de litere echidistante din Torah. Folosind computerele de astăzi, pot fi descoperite tot felul de corespondenţe ciudate [...]

 

Aş vrea să vă împărtăşesc doar câteva exemple. Suntem la cartea Geneza şi puteţi vedea pe ecran aici în faţa dumneavostră termenul ebraic pentru Torah—ţineţi minte că ei scriu de la dreapta la stânga. Priviţi aici ceea ce am putea numi un ‘T’ şi apoi ORH. Este o aproximare brută a cuvântului TORAH. Este interesant că dacă vei căuta prima literă Dau apoi numeri 49 de litere, următoarea literă este volve, dacă continui cu alte 49 de litere ajungi la un rest şi peste alte 49 de litere ajungi la un hay, şi astfel observi că acest cuvânt, TORAH, poate fi regăsit la distanţa fixă de 49 de caractere între fiecare două litere care-l alcătuiesc.

 

Poate spui, “Ei bine, este un lucru curios, dar probabil este doar o coincidenţă.” Unii rabini îţi vor spune că acest cuvânt, “coincidenţă” nu este un cuvânt koşer. Tu spui că este o curiozitate a cărţii Geneza, dar eu îţi spun că ciudăţenia merge mai departe. Dacă treci la cartea Exodul şi acolo se întâmplă acelaşi lucru! Cauţi primul Dau, numeri 49 de litere şi următorul este un volve, 49 de litere, urmează rest, **** alte 49 de litere şi găseşti pe hay  şi  din nou ai format cuvântul Torah. ‘Interesant,” vei spune. “Să continuăm!”  Eu inteleg sau sint in control sau stiu ce fac Deschizi la cartea Leviticul, cauţi, dar nu-ţi iese socoteala. Treci la cartea Numeri. Îţi iese doar dacă iei literele de la Torah în ordinea inversă. Deci dacă te duci la hay apoi numeri literele, găseşti cuvântul Torah citit pe dos... adică cum l-am citi noi, şi amintiţi-vă că limba noastră şi ebraica se citesc din sensuri opuse... deci îl scriu de la coadă. Este curios. Treci la cartea Deuteronomul, acelaşi lucru, adică citit invers. Deci spui, “Stai un moment, nu înţeleg. Geneza şi Exodul este Torah, citit normal. Leviticul nu are această regulă, Numeri şi Deuteronomul are Torah scris invers.” Pe de o parte din ce ai descoperit până acum se pare că nu este un accident această aşezare a literelor, şi totuşi cineva şi-a bătut mult capul... doar să descopere acest lucru. Îţi poţi imagina să faci aşa ceva cu mâna, fără alt ajutor?  Dar cum se face că în cartea Liviticul, care este prinsă ca într-un sandwich între celelale cărţi, regula nu există? Să ne uităm mai cu atenţie la cartea Leviticul. Vom descoperi că dacă folosim intervale de şapte—şi nu trebuie să vă explic aici semnificaţia lui şapte în Scripturi. Cărţile despre structura heptatică a Scripturii ar umple o bibliotecă—deci, e interesant că dacă luăm numele de nedescris al lui Dumnezeu—pe care, pentru a nu intra în alte controverse îl voi rosti Yahweh sau Iehova, şi vi-l scriu aici pe tablă pentru a vedea literele din ebraică—numărând tot la şapte litere vom găsi numele Yahweh. Foarte interesant, şi cred că începi să înţelegi mesajul, fiindcă Torah arată mereu spre Yahweh! Ce încep eu să înţeleg de aici este ceva mai mult decât codificări sau reguli sau istorie. Cu cât studiezi mai cu atenţie textul, cu atât vei vedea mai bine urmele intervenţiei sau a mâinii lui Dumnezeu asupra lui, vei înţelege că este inepuizabil, şi că îţi comunică despre Dumnezeu.

 

Să vă prezint un exemplu foarte speculativ. Vreau să vă spun că unele din lucrurile pe care vi le-am arătat până acum le-aş apăra drept corecte până la ultima suflare—asta nu înseamnă că am neapărat dreptate, ci înseamnă că eu cred cu adevărat că sunt bine fundamentate—însă cel pe care vi-l voi prezenta acum este puţin diferit, şi vi-l prezint doar ca ipoteză sau speculaţie: se poate să vi se pară provocator, dar înainte de a începe trebuie să ştiţi câteva lucruri. Trebuie să ştiţi că evreii, în comunităţile lor, citesc Tora în tot timpul unui an. Începând cu *****Roşhaşana, există un sistem de citire a Torei în fiecare zi din an, şi asta înseamnă parcurgerea Torei în timpul unui an. Toate sinagogile din lume citesc în aceeaşi zi aceeaşi porţiune din Scriptură. Trebuie să mai ştiţi că ebraica are în general 22 de litere, mai ales consoane.  Vocalele sunt subînţelese, iar spaţiile dintre cuvinte nu existau în original, în vremea lui Moise. Cred că spaţiile dintre cuvinte n-au fost adăugate decât pe vremea lui Ezra, iar punctele care arată vocalele, pe care le vedem acum în limba ebraică, au fost o adăugire ulterioară, însă ebraica originală n-a avut spaţii între cuvinte iar sunetele şi spaţiile erau subînţelese, lucru interesant. Mai este încă un lucru pe care trebuie să-l ştiţi, şi anume că litera “hay” [h] este folosită ca o abreviere, într-un anumit sens, pentru Ruah Elohim, sau Duhul Sfânt. Când lui Avram i-a fost schimbat numele în Avraam [sau original, din Abram în Abraham], şi a lui Sarai în Sara [original, din Sarai în Sarah], acest lucru s-a făcut simplu, prin adăugarea literei “hay” **** la numele lor, sugerând suflarea, pe Ruah Elohim. Deci litera “hay” este folosită ca abreviere într-un anumit context, ca aluzie la Duhul Sfânt. Tu spui, “OK, Chuch. Ce vrei să spui?”

 

Ei bine, ar trebui să ştiţi că în urmă cu câtva timp, în toate sinagogile din lume s-a citit Geneza 15. Geneza 15 este pasajul faimos unde Dumnezeu îi confirmă lui Avraam (de fapt la acel moment, lui Avram) legământul referitor la ţară. Este un capitol dramatic în care Dumnezeu trimite peste Avraam un somn adânc, un capitol în care se aduce o jertfă iar animalele de jertfă au fost despicate—modul de sigilare a unui legământ în acele zile era ca părţile implicate în legământ să treacă împreună printre elementelor jertfei. În acest caz însă Dumnezeu trimite un somn adânc peste Avram, şi trece El Însuşi, singur, printre animalele despicate, demostrând că legământul a fost unilateral. Avram n-a trebuit să facă nimic, a fost un legământ prin care Dumnezeul universului se angaja să dea ţara lui Israel urmaşilor lui Avraam, şi mai târziu acest lucru este reconfirmat lui Isaac şi lui Iacov. Acesta este mesajul cheie, mesajul central, în legătură cu dreptul lui Israel asupra ţării, şi îşi are rădăcinile în Geneza 15.

 

Însă în versetul 17, traducerea noastră spune, “După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.” Când citeşti acest capitol, acesta este locul în care Dumnezeu sigilează legământul şi trece printre bucăţile înşirate. Este însă interesant să citeşti pasajul în ebraică. În mare parte, în ebraică este acelaşi lucru, dar vreau să vă aţintesc privirea asupra acestei fraze, şi vom privi mai îndeaproape la ea în ebraică. Tot ce avem de făcut este să schimbăm spaţiile. Amintiţi-vă ce a spus acel rabin, că Mesia va interpreta chiar cuvintele şi literele şi spaţiile? Ei bine, să nu facem altceva decât să mutăm trei spaţii puţin către dreapta. Vei spune, “Şi atunci ce înseamnă, Chuck?” Nu uitaţi că citim de la stânga la dreapta. Priviţi aici cuvântul pentru foc. Foc... rău... Bar Radin. ****** Iar asta este abrevierea pentru  Dumnezeu... iar cuvântul acesta înseamnă “a decretat.” Sau dacă ne exprimăm altfel, “Un foc rău de două ori în Rabin, Dumnezeu a decretat.” Şi exact în ziua când evreii din lume citeau asta, primul-ministru Yitzhak Rabin a fost împuşcat de două ori, şi ucis. Întrebarea pe care nu putem să nu ne-o punem este, “Este aceasta doar o coincidenţă curioasă, stranie, sau o putem privi ca un fel de mesaj ascuns în text?” Capătă ea mai multă semnificaţie când o examinezi?... şi îmi dau seama că de obicei presa îl elogia pe primul-ministru, dar să privim la realităţi. În 1994, într-un discurs cu ocazia Zilei Independenţei, el a spus, “Voi desfiinţa de dragul păcii toate aşezările din teritorii. Cred că nu mai privim la Biblie ca fiind harta Statului Israel.” Unul dintre motivele pentru care 80% din populaţie îl consideră trădător este pentru că el declara în faţa lumii că Israelul nu are drept asupra ţării pe care i-a dat-o Dumnezeu. Unele ziare spun chiar că acesta este sfârşitul Sionismului aşa cum îl ştim noi. La 5 octombrie, drept răspuns la Acordul de Pace de la Oslo, el a spus, “Biblia nu este documentul Israelului de proprietate asupra ţării.” Greşit! După treizeci de zile, la 4 noiembrie 1995, a fost asasinat, şi chiar în aceeaşi zi în toate sinagogile din lume s-a citit acest pasaj deosebit. Eu cred că este interesant, dar nu ştiu cum vi se pare vouă. Cred că fiecare din voi trebuie să audă aceste lucruri şi să se gândească mai târziu la ele pentru a-şi forma singur o părere. Eu nu insist mai mult, deşi este ceva care ne pune pe gânduri.

 

Să schimbăm subiectul. Să trecem la Noul Testament. Probabil că nu vi s-au ţinut lecţii de ebraică din Noul Testament. O să vă fac o surpriză, sau aşa cred. În Ioan 19 avem un lucru curios că atunci când Isus era pe cruce, Pilat din Pont a scris un epitaf. În versetul 19 ni se spune că “Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: "Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor." Mulţi din Iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: "Nu scrie: "Împăratul Iudeilor." Ci scrie că El a zis: "Eu sunt Împăratul Iudeilor." "Ce am scris, am scris", a răspuns Pilat.” Este interesant că Pilat a refuzat s-o reformuleze... Aparent Pilat scrisese special în acest fel. Să încercăm să vedem de ce a scris Pilat aşa, sau de ce a pus să fie scris aşa.

 

Aşa ar arăta în ebraică (amintiţi-vă că citim de la dreapta spre stânga): Yeshua hamatzara gamaleic hay Yehudam ** sau Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor. Ia prima literă din fiecare cuvânt în original, şi obţii... ce obţii? Yahweh. Nu se traduce total Mie mi se pare foarte interesant. Acum înţeleg de ce liderii evrei erau atât de deranjaţi, dar este cu atât mai fascinant că Pilat după cât se pare a scris aşa în mod voit. Se poate să fi făcut astfel doar în ciuda lor, fiindcă ştia că din pizmă sau din invidie Îl dăduseră pe Isus în mâinile Lui. Sunt însă cu atât mai fascinat de faptul că mai târziu ei au venit la el după vreo două zile îngrijoraţi în legătură cu mormântul—aveau într-adevăr de ce să fie îngrijoraţi— şi i-au cerut nişte gărzi care să păzească cu deosebită grijă mormântul, fiindcă le era frică să nu fie furat trupul sau ceva de felul acesta, iar Pilat face o remarcă ciudată. El le spune: "Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi [de bine]," şi din text ai senzaţia că n-a fost surprins când în a treia zi mormântul era gol. Şi nu pot să nu mă gândesc cât de multe păreri îşi va fi făcut el despre ce s-o fi întâmplat în realitate, dar să trecem mai departe.

 

Dacă ar fi să parcurgem pe rând aceste lucruri, am putea discuta despre sute de exemple din tot Vechiul Testament. Toate sunt incredibile, însă cred că e bine să trecem la un pasaj din Biblie pe care eu, după patruzeci de ani de studiu biblic, îl consider cea mai uimitoare profeţie din Biblie.

 

(PARANTEZĂ) Am avut privilegiul pe când eram adolescent... ce să vă spun... acum mai mult de... o sută de ani... să aud ceva despre asta, şi în acea vreme era un subiect foarte special, şi am fost beneficiarul unor daruri deosebite şi a unei învăţături primite din partea unor oameni familiari cu aceste lucruri, deci mi-a devenit ca un obicei pe când eram adolescent. În cursul anilor n-am uitat asta şi am privit-o prin ani cu o fascinaţie personală ca un detaliu tehnic care m-a intrigat. Evident, astăzi este cunoscută mai bine, fiindcă a fost popularizată în multe moduri. De ce v-o spun? Nu doar pentru că este fascinantă... am şi învăţat ceva. (SFÂRŞIT DE PARANTEZĂ)

 

Am descoperit că Isus însuşi face referire la acest text ca la o cheie a tuturor profeţiilor, şi mulţi oameni vin la mine, “Ştii, Chuck, noi ştim Biblia destul de bine, dar niciodată n-am studiat cu adevărat profeţiile, dar am înţeles că tu te-ai cam ocupat cu subiectul acesta. De unde să începem? Cum să înţelegem profeţiile în mijlocul tuturor controverselor de tot felul?” Răspunsul meu previzibil este, “Dacă veţi studia Daniel capitolul 9, ultimele patru versete, şi ajungeţi să le înţelegeţi cu adevărat, restul devine foarte uşor.” Am mai multe motive să ne ocupăm de această proorocie. Daniel, capitolul 9, ultimele 4 versete, 24, 25, 26 şi 27: aici găsim o proorocie pe care îngerul Gavril i-o dă lui Daniel. Daniel se găseşte în robie în Babilon. El ştie din citirea Scripturilor că robia aproape s-a terminat. El ştie că robia va dura 70 de ani şi deja trecuseră şaizeci-şi... de ani grei, şi el ştie că robia babiloniană este aproape de sfârşit, şi el se roagă fierbinte dar este întrerupt de sosirea îngerului Gavril care-i dă această profeţie de patru versete, care este cea mai umitoare din Scriptură.

 

Acum, dacă ţi-ai făcut lecţiile biblice, ştii că descrierea slujbei acestor doi îngeri este foarte specifică. De fiecare dată când îl întâlneşti, Mihail este conducătorul militar care luptă pentru Israel. Gavril este întotdeauna vestitorul lui Mesia. Deci, fiindcă e vorba de Gavril care îi aduce profeţia lui Daniel, ştii din start că trebuie să fie o profeţie mesianică.

 

Acum, în cele patru versete, mai întâi, dacă le înţelegi cu adevărat, realizezi că primul verset din cele patru este ţinta întregii profeţii. În total este vorba de 70 de săptămâni de ani. Daţi-mi voie să fac un comentariu scurt aici. Eu şi tu suntem familiari cu săptămânile de zile. La evrei ai o săptămână de zile, dar ai şi o săptămână de săptămâni, de exemplu Sabot ******, ai o săptămână de luni... de la Nisan la Tişri... şi există şi o săptămână de ani. Anul Sabatic era un concept. Pământul trebuia cultivat timp de şase ani şi în al şaptelea se odihnea. Deci există conceptul de an Sabatic, şi aşa mai departe. Deci şaptezeci de săptămâni sunt săptămâni de ani, nu de zile. Lucrul acesta este evident dacă înţelegi cele şaptezeci de “shabuam” despre care vorbeşte. Vom ajunge la asta.

 

Când studiem structura acestor patru versete şi vedem că primele 69 de săptămâni sunt o perioadă continuă, tu şi eu presupunem în mod natural că toate 70 constituie o singură perioadă continuă de timp, însă dacă studiezi cu atenţie profeţia, înţelegi că versetul 24 este ţinta ei, versetul 25 are cele 69 de săptămâni după care este un interval de timp, şi apoi avem săptămâna finală. Versetul 26 descrie evenimentele de după săptămâna a 69-a dar înainte de a 70-a. Odată ce înţelegi acest lucru, ceaţa se ridică şi totul capătă claritate. Să privim împreună cu atenţie. Vă rog să mă urmăriţi. Primul verset, versetul 24, este ţinta. Au fost hotărâte sau socotite şaptezeci de săptămâni. Şaptezeci de “shabuam” sau şaptezeci de şapte sunt hotărâte asupra... asupra cui? Asupra Cetăţii Sfinte. E clar că nu se referă la biserică. Se referă la “poporul tău, Daniele,” asupra evreilor şi a Cetăţii Ierusalim. Remarcă faptul că se referă la Iudei. Este extrem de important. Până se împlinesc mai multe lucruri.... până la încetarea fărădelegilor... până la ispăşirea păcatelor... până la ispăşirea nelegiuirii... până la aducerea neprihănirii veşnice... până la pecetluirea vedeniei şi proorociei... şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Nu trebuie să te gândeşti prea mult pentru a realiza că aceste şase lucruri nu s-au împlinit încă. Mie mi se pare că omenirea n-a încetat să păcătuiască. Toţi cei ce au televiziune prin cablu se pot documenta din plin asupra acestui lucru. Credeţi că am terminat-o cu păcatul? Nu vă voi cere să arătaţi prin ridicare de mână. La unele din aceste lucruri putem discuta în diferite feluri, însă este clar că ţinta încă n-a fost atinsă. Într-un fel, nu s-a împlinit totul. Deci acesta este Daniel 9:24... ţinta întregii proorocii.

 

Să privim acum la versetul următor. Gavril îi spune lui Daniel, “Să ştii dar, şi să înţelegi.” Deci nu este o taină. El îi spune, “Tu trebuie să înţelegi aceste lucruri.” “Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului...” Daniel este rob în Babilon. Locul de unde venise, în Ierusalim, era numai ruine, şi el ştie din profeţie că vor fi eliberaţi în curând să plece acasă, deci Gavril îi spune, “Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului...” atenţie, nu a Templului, ci a oraşului Ierusalim, “până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul [în original, Mesheach Nagi]” adică Mesia, Prinţul sau Împăratul. Cuvântul “Nagi” a fost folosit pentru prima dată de Saul, şi înseamnă “Împărat.” Deci de la darea poruncii... până la Mesia Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

 

Remarcaţi că Duhul Sfânt anticipa aici o stare de confuzie, şi există mulţi oameni care cred că această profeţie are legătură cu Templul. Nu... mai târziu va fi o legătură, dar aici se specifică clar cetatea Ierusalimului, pieţele şi zidurile ei, etc. Vedeţi accentul: şapte săptămâni şi şaizecişidouă de săptămâni. Dintr-un anume motiv, cele 69 de săptămâni sunt defalcate în şapte plus şaizecişidouă. Speculaţia este că unii cred că atât a durat să finalizeze reconstrucţia cetăţii, şi mai sunt şi alte păreri. Nu prea contează, destul că este o perioadă de şapte săptămâni apoi una de şaizecişidouă.

 

Acestea sunt dar cele 69 de săptămâni. Vei spune, “Bine, bine, Chuck, şi ce-i cu asta? Sună prea tehnic.” Ei bine, să privim mai îndeaproape. Ce spune îngerul Gavril este că “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Mesia Cârmuitorul, vor trece 7 + 62 de săptămâni...” şi nu avem timp să discutăm totul, însă când vorbim despre ani profetici avem ani de 360 de zile. Găsim în Geneza că erau ani de 360 de zile. Găsim şi în Apocalipsa că era ani de 360 de zile. Pentru anumite motive pe care nu voi încerca să vi le explic, ei sunt exprimaţi astfel. Puteţi studia singuri materialele pe care le publicăm, dar 7+62=69 de săptămâni. Dacă înmulţeşti cu şapte, apoi cu 360, obţii 173.880 de zile.

 

Veţi întreba, “Dar ce facem cu astea?” Prima întrebare este, când s-a dat porunca de rezidire a Ierusalimului? Unii din dumneavostră au Biblii de studiu cu note de subsol, cu diferite date posibile. Atenţie, nu vorbim de rezidirea Templului, ci de reconstruirea cetăţii, în zilele lui Ezra. Mai întâi, ştiţi că Babilonul a căzut. Daniel 5 descrie căderea Babilonului. Cir a trimis pe un general al său cu o divizie de soldaţi în sus, au blocat cursul Eufratului, au schimbat cursul apei spre alte canale, şi peste o vreme nivelul apei care proteja cetatea a scăzut. Belşaţar, fără să ştie acest lucru, a făcut un mare ospăţ şi ne amintim cu toţi de mâna care a scris pe perete şi de restul istoriei. Fără ca ei să ştie, trupele vrăjmaşe s-au strecurat pănâ la porţi şi au luat cetatea, şi unii din locuitori n-au aflat de asta decât la trei zile după aceea, dar idea este că Babilonul a căzut în timpul nopţii, şi după zece zile Cir Persanul şi-a făcut intrarea triumfală în cetate. Este interesant că Daniel i-a arătat proorociile din cartea Isaia 44:13 unde Dumnezeu scrie o scrisoare lui Cir, îl cheamă pe nume şi zice, “Eu am ridicat pe Cir, în dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Îmi va zidi iarăşi cetatea, şi va da drumul prinşilor Mei de război.” Cir a fost impresionat. Proorocia fusese scrisă cu 150 de ani în urmă, cum să nu fie impresionat! I se spusese numele şi i se descrisese cariera. Istoria arată că Cir nu doar că le-a dat drumul din robie, ci le-a pus la dispoziţie şi resurse materiale să se întoarcă înapoi la Ierusalim. Dar ei s-au întors să rezidească Templul. N-au avut sarcina să reconstruiască cetatea. S-au reîntors să locuiască acolo şi să zidească Templul, şi cartea Ezra arată necazurile şi dificultăţile întâmpinate de ei. Doar la câţiva ani după aceea Neemia, paharnicul împăratului Artaxerxe Laungemanis, tulburat de faptul că fraţii săi din ţară n-au nici un progres acolo, primeşte din partea împăratului Artaxerxe permisiunea de reconstruire a cetăţii, a zidurilor, şi despre asta scrie cartea Neemia. Şi în Neemia, capitolul 2, găsim decretul, şi avem şi data emiterii lui. Era 14 martie, anul 445 î.Hr.

 

Vei spune, “Interesant!” Partea a doua din profeţia lui Gavril se referă la Mesia, Împăratul, Cârmuitorul. Când a fost aceasta împlinită? Aici avem o problemă. Dacă studiem cu atenţie Evangheliile, vom descoperi că, deşi ştim că sosise timpul şi Isus a apărut, totuşi de câteva ori în Evanghelii oamenii vin să-L ia să-L facă împărat, dar El se ascunde. El spune, “Vremea Mea n-a sosit încă...” Găsim acest lucru în Ioan 6 şi în câteva alte locuri. Însă într-o altă zi El face ceva neobişnuit... Nu doar că permite acest lucru... dar îl şi aranjează. Le spune ucenicilor să se ducă în cutare loc, să spună următoarele lucruri, şi să aducă un măgăruş, după care intră călare pe măgăruş în Ierusalim, împlinind deliberat versetul din Zaharia 9:9, care prezicea că Mesia, atunci când se va prezenta ca Împărat, va veni călare pe un măgăruş, etc. Noi numim acest eveniment Intrarea Trimfală în Ierusalim, şi este interesant că dacă datezi acest eveniment, vei descoperi că s-a întâmplat la 6 aprilie în anul 32 d.Hr., după cele spuse de Sir Robert Anderson în lucrarea cu titlul Classic Work în 1894. El a mers la Observatorul Regal din Londra şi a făcut toate observaţiile şi procedurile de calcul, până înapoi în acel an. Din întâmplare, dacă citeşti Luca 19 vei descoperi că, în timp ce intra călare pe măgăruş în Ierusalim, unii din cei care-L urmau au început să cânte plini de zel Psalmul 118... “Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă! Binecuvîntat să fie cel ce vine în Numele Domnului...” Fariseii au considerat că aceştia se întrec cu măsura, şi au zis lui Isus: “Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!... nu-i lăsa să rostească blasfemie...” iar El drept răspuns le-a zis: “Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” Cu alte cuvinte, El se prezintă pe Sine Însuşi ca Împărat al Ierusalimului. După care plânge pentru cetate, fiindcă El ştia ce urmează... El ştie ce urmează.

 

Şi El spune mai dinainte ce urmează... iată aici Intrarea Sa Triumfală. Una din reacţiile Sale când trece de sprânceana Muntelui Măslinilor, coborând spre Poarta Shushan, este că El plânge pentru cetate şi spune, “O, dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” Ascunse pentru totdeauna? Nu. Pavel ne spune în Romani 11:25 că sunt ascunse până la intrarea numărului deplin al Neamurilor. Apoi Dumnezeu are un destin pentru Israel, un destin foarte interesant şi cu totul extraordinar...

 

Dar am avut această zi interesantă. Noi spunem deseori, “Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” Şi aplicăm acest lucru la oricare zi, şi nu este rău, dar acest verset este din Psalmul 118 şi de fapt el se referă specific la acea zi, ziua prezentării lui Mesia. Dumnezeu îşi ţine promisiunile.

 

Să ne întoarcem la subiectul nostru: este interesant că dacă socoteşti de la 14 martie până la 6 aprilie găseşti 24 de zile, apoi din anul 445 î.Hr. până în anul 32 d.Hr. sunt 173.740 de zile. Şi dacă socoteşti zilele anilor bisecţi din acest interval mai ai 116 de zile. Dacă aduni toate aceste zile, ce crezi? Găseşti 173.880 de zile. Care este deci marja de eroare a îngerului Gavril? Zero!

 

Când ne întoarcem şi citim  Luca 19, găsim că Isus a spus, “Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău” şi după 38 de ani Titus **** Espasian şi legiunile romane a 5-a, a 10-a, a 12-a şi a 15-a au asediat cetatea Ierusalimului şi au ucis peste un milion de locuitori. Şi poate îţi pui întrebarea, “De ce a îngăduit Dumnezeu ca Ierusalimul să fie distrus?” Priveşte înapoi la cuvintele lui Isus din Luca 19:44, “...pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Staţi un pic! Isus i-a făcut responsabili, fiindcă ei trebuiau să cunoască Daniel 9. Lucru complicat!

 

Vreau să vă spun ceva înainte de a trece mai departe. Dacă priviţi la Versiunea Septuaginta a Scripturii, ea a fost începută prin 285 î.Hr. şi terminată prin 270 î.Hr., deci cu vreo trei secole înainte de aceste evenimente. După ce s-a terminat captivitatea babiloniană, ei se găseau în Imperiul Persan, şi Imperiul Persan este cucerit de Imperiul Grec, iar limba Greacă devine vrând-nevrând limbă internaţională. Dacă erai evreu în acele timpuri, probabil că nu prea vorbeai evreieşte, ci vorbeai greceşte. Ebraica era folosită cam aşa cum folosesc catolicii Latina. Era o limbă religioasă. Şi, deci, cei mai mulţi evrei doreau să aibă Scriptura în limba lor naturală, care în acele zile era limba greacă, deci au trimis 70 de învăţaţi la Alexandria, unul din cele mai importante centre culturale ale lumii de atunci, să traducă întreg Vechiul Testament în limba greacă, şi de aceea se şi numeşte versiunea Septuaginta a Vechiului Testament... Septuaginta fiind un nume derivat din cuvântul “şaptezeci.” Avem cel puţin patru manuscrise ale Septuagintei, dar ce vreau să spun e că Septuaginta, Vechiul Testament, era scrisă negru pe alb cu trei secole înainte de venirea lui Hristos. Lăsând la o parte discuţiile despre cine a scris cartea Daniel şi toate nonsensurile pe această temă, toate acestea erau scrise negru pe alb cu cel puţin trei secole înainte de naşterea lui Hristos, şi preziceau data exactă în care Mesia va intra în Ierusalim călare pe un măgăruş, proclamându-se a fi Mesheach Nagi. Interesant. Pentru mine, cele 69 de săptămâni ale lui Daniel sunt cea mai dramatică demonstraţie a dumnezeirii lui Isus Hristos şi a mesajului pe care tu şi eu îl avem în faţă astăzi.

 

Dar este mult mai mult decât atât. După şaizecişidouă de săptămâni ori şapte plus şaizeci şi două de săptămâni deci după 69 de săptămâni, Mesia va fi “kara” sau stârpit, adică executat pentru o vină capitală, dar nu pentru Sine Însuşi, şi poporul unui domn care va veni... Aici se introduce o nouă temă... şi poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş... Un domn care va veni... acesta este unul din cele 33 de titluri care i se atribuie unui conducător al lumii care va ieşi puternic în evidenţă pe scena istoriei, probabil nu peste mult timp. “Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş,” deci aici în Daniel, cu trei secole înainte de venirea lui Hristos, se prezice că cetatea şi sfântul Locaş vor fi distruse. Cam ciudată profeţie, având în vedere că la timpul când a fost dată lui Daniel templul era dărâmat, şi avea nevoie să fie reconstruit pentru a putea fi dărâmat din nou. Mai mult decât atât... poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi noi ştim acum cine au fost aceştia. Romanii. Ei au nimicit cetatea şi sfântul Locaş după ce Mesia a fost “kara,” adică executat pentru o vină capitală. Acesta este este motivul pentru care atât de mulţi învăţaţi biblici tind să creadă că “domnul care va veni” va fi un lider roman, sau european, sau dintre Neamuri... depinde din ce perspectivă doreşti să priveşti lucrurile... dar în orice caz poporul său a nimicit cetatea şi sfântul Locaş, şi la sfârşit va fi ca un potop sau o diasporă, şi către sfârşitul războiului va fi pustiire. Aşa scrie în Daniel 9:26. Acesta este versetul dintre săptămâna a 69- şi a 70-a.

 

Am ajuns la ultimul verset al profeţiei, faimoasa săptămână a 70-a a lui Daniel. “El va face un legământ...” Cine este “el”? Unii spun că este Mesia. Total greşit din punct de vedere gramatical. “El” este pronume. Se referă la ultimul substantiv menţionat înainte, adică la cine? La “domnul care va veni.” El, adică domnul care va veni,  va face un legământ cu mulţi. “Mulţi” este un idiom pentru Israel. Deci liderul mondial care va veni va impune un acord. Nu se spune că va semna un tratat. Foarte mulţi oameni fac diagrame drăguţe şi presupun că el va semna un tratat. Este posibil să fie aşa, sau pur şi simplu el va impune un legământ, o înţelegere. Ce legământ? Poate este legământul din Geneza 15. Poate el va garanta lui Israel dreptul de stăpânire asupra ţării. Şi greşeala lor... motivul pentru care Isaia îl numeşte legământ cu Iadul este că ei privesc la acest domn care va veni şi nu la Dumnezeul Universului pentru a le garanta dreptul de stăpânire asupra ţării, dar în orice caz, el va face un legământ cu Israelul sau cu “mulţi” pentru o săptămână... aceasta este ultima săptămână de şapte ani. Însă la jumătatea săptămânii, la mijlocul perioadei de şapte ani, va părea că are de gând să-şi calce promisiunea. “Va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare...” De aici ştim că va exista un templu zidit, fiindcă altfel n-ar fi jertfe şi daruri de mâncare, dar el va face cumva să înceteze aceste lucruri, şi pentru răspândirea generală a urâciunilor va veni unul care pustieşte până la distrugere, “până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” Nu vom intra în toate detaliile aici, însă acesta este ultimul verset din Daniel, capitolul 9, şi  vom privi la înţelesul acestor lucruri.

 

Am avut cele 69 de săptămâni după care Mesia s-a prezentat ca Mesheach Nagi, şi ştim cu toţi ce s-a întâmplat pe urmă. Mesia a fost stârpit, “kara,” executat, şi ei... poporul unui domn care va veni, a nimicit cetatea şi sfântul Locaş. Toate astea sunt în intervalul dinaintea ultimei săptămâni, a 70-a, şi acest lider mondial care va veni va impune un legământ pentru şapte ani, şi cei mai mulţi cercetători ai Bibliei privesc Apocalipsa capitolele 6-19 drept o detaliere a evenimentelor incredibile care se vor întâmpla în acea perioadă de şapte ani. Dar la mijlocul acelei perioade el va pune în loc de cinste urâciunea pustiirii menţionată în cartea Daniel şi detailată pentru noi în 2 Tesaloniceni capitolul 2 şi multe alte pasaje. Când patru din ucenici au venit la Domnul Isus pentru o discuţie privată, confidenţială, privitor la a doua Sa venire, răspunsul Său este înregistrat în trei Evanghelii un răspuns care se întinde de obicei pe parcursul a două capitole, numit Discursul Olivet.sau Discursul de pe Muntele Maslinilor În Matei 24, cheia întregului pasaj este versetul 15 unde se spune, “Când veţi vedea "urâciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "aşezată în locul sfânt"...” şi le spune să fugă şi să fugă imediat. El spune că cheia întregului pasaj este acest eveniment. Nu este scopul nostru acum să parcurgem toate detaliile, dar este interesant că am descoperit lucrul cel mai important. Nu vreau să spun că aceste lucruri se vor întâmpla săptămâna viitoare sau luna viitoare sau anul viitor, nu mă înţelegeţi greşit. Dar cu cât cunoaşteţi mai mult din Scriptură, cu atât veţi începe să realizaţi că aceste evenmente încep să prindă contur.

 

Una dintre afirmaţiile pe care aş vrea să nu le uitaţi este că, personal, eu cred că tu şi eu suntem împinşi spre o perioadă de timp despre care  Biblia ne spune mai mult decât despre oricare altă perioadă a istoriei umane, incluzând vremea când Isus a umblat pe ţărmurile Galileii sau pe munţii Iudeii. Intrăm într-o perioadă despre care Biblia ne spune mai mult decât despre oricare altă perioadă din istorie. Putem identifica mai mult de şase teme majore în profeţiile despre vremea sfârşitului, şi fiecare din ele este clar ca sint pe pozitie chiar acum cind vorbimCetatea Babilonului, Isaia 13 şi 14 şi Ieremia 15:51, va suferi o distrugere specifică pe ţărmurile Eufratului în vremea sfârşitului. Asta înseamnă că ea va exista acolo. Ea încă n-a fost distrusă în felul profeţit de Vechiul Testament. Înseamnă că urmează să fie distrusă.  În ultimii douăzeci de ani Saddam Hussein a rezidit Babilonul pe ţărmul Eufratului. Cu cât studiezi mai mult acest lucru, cu atât el devine mai misterios. Priviţi cu atenţie. Biblia spune că Israel va fi din nou în ţară... lucru deja vechi, că vor fi în Ierusalim, în cetatea biblică... lucru deja vechi. Biblia  spune că vor rezidi Templul... oricum au făcut deja pregătirile. Biblia spune că Cetatea Ierusalimului va fi un potir de ameţire pentru toate popoarele lumii... acesta e un lucru ridicol. Un oraş care nu poate avea pretenţii să fie important pentru lume din punct de vedere strategic... fără port, fără ape, fără resurse naturale, fără nimic care să-l scoată în evidenţă... prezentând un anume interes istoric pentru unii, nu toţi aceştia fiind evrei. Pentru musulmani este interesant doar pentru faptul că este interesant pentru evrei. Într-adevăr, musulmanii l-au stăpânit timp de o mie de ani şi l-au lăsat să se ruineze. Când evreii l-au recâştigat şi l-au reconstruit conform intereselor lor, dintr-o dată a devenit extrem de important pentru musulmani. Este important pentru creştini. Pentru ce oare? Poate din interese istorice, poate profetice, însă este clar că lumea este materialistă şi ne-religioasă, şi cu adevărat te-ai putea gândi, ai putea argumenta, că nu-ţi pasă. Este un mănunchi special de interese, şi totuşi, în timp ce noi suntem adunaţi în locul acesta, în toate marile capitale ale naţiunilor semnificative pe plan internaţional ard lumini târzii şi se pun întrebări în legătură cu cea mai bună poziţie de adoptat în legătură cu ceea ce agenţiile de spionaj numesc, “bătălia pentru Ierusalim”... exact cum a prezis Zaharia în capitolul 12.

 

În timpul acesta, Daniel 2:7 prezice că Europa va deveni un super-stat, şi vai, în ultimii treizeci de ani a început să se mişte gheţarul! Eu simt asta. Ezechiel descrie un timp în care Russia, Magog, va forma o alianţă de naţiuni invadatoare, şi acest lucru va fi foarte interesant, fiindcă atunci Dumnezeu va interveni.

 

Ezechiel 38 şi 39 este un pasaj semnificativ din Scriptură, din două motive: Este ocazia în care Dumnezeu alege să intervină, în termeni duri, în favoarea lui Israel, şi cei mai mulţi din cei ce studiază Cuvântul cunosc acest pasaj, datorită faptului că el pare să descrie folosirea armelor nucleare. Acesta este un motiv pentru care Hal Lindsey a promovat atât de agresiv cartea mea intitulată INVAZIA LUI MAGOG, fiindcă el e convins că ea va rămâne prin ani drept un studiu definitiv al acestui pasaj, şi constituie o actualizare, din punctul de vedere al serviciilor de informaţii, a motivelor care par să facă posibilă declanşarea acestor evenimente în orice moment. De altfel, nu contează dacă vorbeşti despre Babilon sau Ierusalim, despre Israel sau Templu, despre Europa sau Magog... sau despre mutarea către o mişcare ecumenică, promovată atât de agresiv peste tot. Am putea continua şi cu altele. Orice temă majoră despre care vorbeşte Biblia poate fi văzută în vremea noastră.

 

Am ajuns la ceea ce eu aş numi adevărul final, şi acesta nu este Ierusalimul, Israelul, Babilonul, Europa, Magog. Adevărul final este că tu şi eu suntm în posesia unui mesaj de origine extraterestră, şi despre aceasta am discutat noi astăzi. Eu şi tu suntem nişte participanţi într-un război nevăzut, şi doresc să vă asigur cu toată tăria de care sunt în stare că destinul tău şi al meu depind de relaţia noastră cu o Persoană deosebită. După cum ştiţi, cariera mea este în afaceri. În lumea afacerilor nu contează ce ştii, ci pe cine ştii... şi cu Biblia este în acelaşi fel! Poţi să cunoşti toate versetele şi toate subtilităţile, însă dacă nu ai o relaţie personală cu Autorul, poţi să pleci la plimbare... ca să mă exprim aşa...

 

Întrebarea pe care aş dori să ţi-o pui înainte de a pleca de aici este: Care este relaţia ta cu El? Nu câte versete biblice cunoşti, nu de cât timp eşti membru regulat în Biserica “X”  de pe strada “Y.” Nu mă interesează cât de mult ai dăruit pentru hrana săracilor. Poţi să faci o listă lungă cu fapte uimitoare, însă nu acestea contează! Problema este relaţia... cu Persoana, cu Dumnezeu. Care este relaţia ta cu El?

 

De multe ori am prezentat trei lucruri pe care Dumnezeu nu le poate face. Îmi place să spun aceste lucruri în bisericile bune, conservatoare, fiindcă de obicei îi vezi cum li se taie răsuflarea! Vai... dar Dumnezeu poate să facă orice! Nu chiar orice. Mai întâi, El nu poate să mintă. O, cred că ai dreptate, frate! De ce nu poate Dumnezeu să mintă? Pentru că asta ar contrazice natura Lui esenţială, care este adevăr. Dumnezeu nu poate să mintă. Da, explicaţia e bună! Mai este ceva ce nu poate Dumnezeu să facă? Ei bine, Dumnezeu nu poate să înveţe. Cum? De ce nu poate să înveţe? El ştie deja totul, vă garantez asta! Acest lucru este deosebit de încurajator. Ştiţi de ce? Asta înseamnă că El nu poate fi dezamăgit de mine. Vedeţi, săptămâna viitoare sau data viitoare când cad cu faţa la pământ înaintea Lui, aş putea fi distrus. “Doamne, cum de m-am purtat aşa? Ohhh... n-am crezut niciodată că aş putea face un lucru atât  de rău!” Este Dumnezeu surprins? Nicidecum! Pentru asta a trebuit El să moară. Vezi tu... câte păcate ale mele atârnau pe cruce atunci, cu mii de ani în urmă? Toate! Pare o observaţie ciudată, dar aminteşte-ţi că atunci când L-ai primit pe Domnul Isus Hristos... vreau să spun când L-ai primit cu adevărat pe Domnul Isus Hristos... El ţi-a iertat toate păcateleşi acum nu da cu bâta-n baltă. Este posibil să avem această atitudine ciudată. Nu ne gândim la ea în mod conştient, dar oarecum ne imaginăm astfel: “Ei bine, El a plătit pentru păcatele mele până... până în momentul în care m-am predat Lui, dar după aceea e treaba mea...” Greşit! Este uimitor felul în care cel rău însearcă mai întâi să fii orb faţă de firea ta păcătoasă, şi când nu poate, încearcă să te facă să crezi că e prea mult pentru Hristos. Este uimitor cum vrea să te facă să treci dintr-o extremă în alta, ca un pendul. Când ţi se va întâmpla asta, şi sigur ţi se va întâmpla, gândeşte-te astfel: Câte păcate ale mele atârnau pe cruce acum 2000 de ani? Răspunsul este, Toate! El a murit pentru toate păcatele. Ce faci tu atunci? Foloseşti “săpunul creştin”... 1 Ioan 1:9, “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

 

Să mergem, deci, mai departe... există trei lucruri pe care Dumnezeu nu le poate face. El nu poate să mintă şi nu poate învăţa ceva nou, fiindcă cunoaşte deja totul. Mai este un lucru pe care Dumnezeu nu-l poate face, şi s-ar putea să vă surprindă. El nu vă poate forţa să-L iubiţi! E o contradicţie în termeni. Pentru a primi dragostea voastră El trebuie să vă dea abilitatea de a alege, şi aceasta este o capacitate înspăimântătoare. Recent am publicat un studiu numit SUVERANITATEA OMULUI. Bibliotecile sunt pline de cărţi despre suveranitatea lui Dumnezeu. Aceasta nu mai e o taină. Copiii au o ghicitoare micuţă şi drăguţă, Unde doarme gorila în pădure? Oriunde doreşte! Est ede priceput ca ghicitoarea atasata inseamna ca gorilla din pricina puterii face ce vrea adica doarme unde vrea Personal, eu niciodată nu mi-am pus probleme referitor la suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu are în mod evident dreptul şi puterea să facă tot ce vrea. Lucrul înspăimântător nu este însă suveranitatea lui Dumnezeu. Lucrul înspăimântător este suveranitatea omului, când înţelegi că El ne-a dat ţie şi mie oportunitatea să alegem.  Este o oportunitate şi o responsabilitate foarte, foarte grea, şi totuşi tu doreşti să ţi-o exprimi. El nu te poate forţa să-L iubeşti. Dacă ar face-o, tu n-ai fi mai mult decât un automat. Iar acest lucru nu are sens, ştiind ce doreşte El.

 

Dacă doreşti să vorbeşti, poţi să vorbeşti tot ce vrei despre Calvinism, Arminianism, şi să te exprimi cum vrei. Să vă arăt însă ceva cu adevărat deranjant. Îţi dai seama, înţelegând Geneza 1 până la Apocalipsa 22 şi observând totul în mintea ta... îţi dai seama că Dumnezeu, cu tot programul Său extraordinar, nu realizează tot ce ar dori? Cum!? El nu realizează chiar tot ce ar dori! După cât se pare, El obţine destul ca să-Şi continue programul, însă nu obţine tot ce ar dori. Ştii de ce? El doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Se va întâmpla asta? Nu. Tu şi eu avem oportunitatea să facem parte din câştigători, din cei care moştenesc destinul incredibil pe care-l pregăteşte El celor care-L primesc! Dumnezeu are pregătit pentru tine şi pentru mine un destin atât de fantastic, încât nici nu există metodă prin care să ni-l comunice deplin. Este extraordinar! Este atât de incredibil încât încât eu şi tu n-am putea face nimic să-l câştigăm, să-l merităm, nicicum... pentru o mie de motive. Avem un defect genetic de la Adam, care ne face incalificabili pentru acest destin pe care El îl are pentru tine şi pentru mine. Însă vestea bună este că El ştie acest lucru. Când a început El să se ocupe de tine şi de mine? Înainte de întemeierea lumii, înainte de începerea timpului, şi El a ştiut mai dinainte cât de suciţi vom ajunge dacă ne dă şansa. Nu ştiu despre tine, însă eu... eu am ocolit prea puţine greşeli în viaţă... pe restul le-am făcut. Însă El a conceput o poveste de dragoste, o poveste de dragoste scrisă cu sânge pe o cruce de lemn noduroasă acum 2000 de ani în Iudea, şi trecând prin acest chin, şi trecând prin mult mai mult decât putem eu şi tu să ne imaginăm, neputând să pricepem ce s-a întâmplat cu adevărat în acel moment al istoriei, El a stabilit o bază prin care poate să ne dea, dacă-I cerem, posibilitatea de a intra în destinul pe care-l are pregătit.

 

“Ei bine, Chuck, nu mai înţeleg nimic. Trebuie să-mi curăţesc viaţa.” Nu, nu, nu poţi să-ţi curăţeşti viaţa. El trebuie să facă acest lucru. El te doreşte aşa cum eşti, şi sugestia mea urgentă este să faci acest lucru chiar acum. Nu ai nici un motiv să amâni, şi să pleci mai departe în viaţă fără să ştii care-ţi este destinul etern, şi fără a ştii că vei fi cu El pentru veşnicie; tot ce ai de făcut este să vii şi să ceri. Apropie-te de tronul Său, recunoaşte-ţi nevoia şi spune-I, “Doamne, sunt al Tău. Ia-mă în stăpânire. Doresc să am ceea ce mi-ai pregătit.” Fă acest lucru în Numele Domnului Isus, singurul Nume dat oamenilor prin care pot fi mântuiţi. Dacă ar fi fost o altă cale de mântuire, atunci grădina Ghetsimani ar fi fost o scamatorie şi crucea o farsă. În Ghetsmani Isus s-a rugat de trei ori atât de intens încât sudoarea I s-a făcut ca nişte stropi de sânge: Tată, dacă este vreo altă cale, scapă-mă de asta... în limbajul nostru obişnuit. “Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu...” de trei ori! Dacă există o altă cale spre tronul lui Dumnezeu decât Isus Hristos, atunci El a murit degeaba. Dumnezeu n-a ascultat rugăciunea Lui. Nu, aceasta era singura cale. Aceasta era calea hotărâtă de Dumnezeu. V-am spus că obişnuiesc de multe ori să vorbesc despre lucrurile pe care nu le poate face Dumnezeu. El nu poate minţi, El nu poate învăţa ceva nou, fiindcă ştie deja totul, şi El nu te poate obliga să-L iubeşti. Trebuie să fie alegerea ta. El ţi-a dat abilitatea unei astfel de alegeri.

 

Lou Phelps a venit într-o zi la mine şi mi-a zis, “Chuck, ştii că există patru lucruri pe care Dumnezeu nu le cunoaşte? Luindu-mi  portiacare imi trebuie cred:Bine sint gata  sa te ascult(Ce lucruri nu cunoaşte Dumnezeu?”  Ei bine, Dumnezeu nu cunoaşte un păcat pe care să nu-l urască.Bine e destul de direct sau usor  de inteles Vrei să ştii cât de matur eşti din punct de vedere spiritual? Aud pe mulţi oameni vorbind de maturitate spirituală. Doreşti să ştii cât de matur eşti? Cât de mult urăşti păcatul? Vezi, până ajungi să urăşti păcatul aşa cum l-a urât El, mai ai de crescut. Dumnezeu urăşte păcatul... fără nici un compromis! El nu cunoaşte nici un păcătos pe care să nu-l iubească. Să o luăm altfel. Noi iubim păcatul şi-i urâm pe păcătoşi. “Oh, nu eu, Chuck.” O, da. Cât timp ai trecut de când ai împrumutat o casetă cu un film cu elemente de violenta si sexuale Noi dorim să vedem violenţă. Poate că nu recunoaştem asta, dar ne place, la mulţi dintre noi. Nu. Noi nu urâm destul păcatul, dar repede suntem gata să-l urâm pe păcătos! “Ohhh! Homosexualii ăştia!” Dar stai un pic, stai un pic, stai un pic! Dumnezeu urăşte homosexualitatea... întotdeauna a urât-o, întotdeauna o va urî, însă El îi iubeşte pe homosexuali! De aceea a murit El pentru ei. Nouă ne este greu să acceptăm asta. Am ales acest exemplu tocmai pentru că are o încărcătură emoţională mare. Aş fi putut să vă dau multe alte exemple. “Ei bine, este ceva genetic.” “Corect!” Astfel de “rezultate ştiinţifice” sunt... născociri, însă adevărul este că, da, este ceva genetic... la fel cum este şi adulterul, la fel cum e şi minciuna, la fel cum e şi uciderea. Toate acestea sunt în genele mele şi ale tale. Le avem de la Adam. Păcatul este un defect al fiinţei noastre. Problema noastră este nu că suntem infectaţi cu virusul HIV. Problema noastră este că suntem infectaţi cu virusul PĂCAT! Vestea bună este că există o terapie prin Sânge! Dumnezeu nu ştie o altă soluţie. Nu ştie o intrare alternativă spre tronul Său, decât prin Fiul Său. Îţi spun, asta e bună! Domnul nu cunoaşte un păcat pe care să nu-l urască? Pe asta o înghit. Nu cunoaşte un păcătos pe care să nu-l iubească. O înghit şi pe asta! Când un păcătos doreşte un destin rezervat diavolului şi îngerilor lui... când un păcătos Îi cere lui Dumnezeu acest destin, cred că nu plânge nimeni mai mult decât Dumnezeu Însuşi. Însă El a pregătit o cale, şi nu există o a doua cale alternativă. Scriptura este foarte clară în legătură cu acest lucru: nu există o altă Cale decât Fiul său. Vei spune, “OK, ne-ai spus trei lucruri. Cred că le-am înţeles. Care este cel de-al patrulea lucru pe care Dumnezeu nu-l cunoaşte?” Dumnezeu nu cunoaşte un timp mai bun de a-L primi pe El decât acum! Vă amintiţi ce am discutat data trecută? Am vorbit despre geometria veşniciei, şi din nou privim la noi acum. Tu şi eu suntem aici chiar în acest moment. Privim înapoi şi vedem trecutul, privim înainte şi vedem viitorul. Trecutul este doar o amintire... viitorul este doar o speranţă. Realitatea ta şi a mea este acum. Mulţi dintre noi avem această preconcepţie că veşnicia este un fel de viitor undeva şi cumva. Veşnicia este undeva în viitor, şi unul din lucrurile pe care nădăjduiesc să le fi reţinut din acea lecţie este că, dacă încerci să te lupţi cumva cu geometria veşniciei, trebuie să înţelegi că “Nu în trecut sau în viitor, ci legătura noastră cu veşnicia se face chiar acum!”

 

Să ne ridicăm pentru rugăciune...

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Arhiva | Contact | Despre noi | Colaboratori
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate