Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Apologetică
 

 

 

Octombrie 2006
Caută în site
Colaboratori

 

NOSTRA AETATE
Apologetică
Teologie
Discuţii Forum
Istorie
Pastorală
Cartea Creştină
Eseuri Creştine
Umor
Proiectul Betania
Mărturisiri
Pagina Femeii
Mass-Media
Ştiri
Lectură Creştină
Poşta Redacţiei

 


Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada - Apologet Baptist

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

horizontal rule

ORTODOXISM

 

Ortodoxia Răsăriteană şi Evanghelismul: Situaţia unui dialog global promiţător

Bradley Nassif, Ph.D.

 

(Professor, Antiochian House of Studies (USA), a graduate program of St. John of Damascus Seminary, Balamand University (Lebanon) (published in Scottish Bulletin of Evangelical Theology: Vol. 1, Spring, 2000)

 

Cercetătorii

 

Există un număr mic dar crescând de cercetători individuali care încep să publice încet lucrările despre teologia Ortodoxă şi Evanghelică. Se pare că este mai multă activitate din partea interesului Evanghelic în Ortodoxism mai degrabă decât vice versa. Un număr surprinzător de convertiţi evanghelici la Ortodoxismul din America din ultimii 15 ani au prins comunitatea Evanghelică cu garda jos şi au îndemnat pe câţiva scriitori conservativi să răspundă la pierderile crescânde din rangurile lor. Reprezentanţii acestui grup ar fi R. C. Sproul, un teolog de la Reformed Theological Seminary din Florida, şi Hank Hannergraaff, cunoscut de asemenea ca şi „Omul cu răspunsul Bibliei”, un apologet popular de la radio şi observator de culte care a l-a succedat pe fostul Walter Martin.

 

Dincolo de aceste reacţii din partea Evanghelică, tot mai mulţi teologi informaţi şi echilibraţi lărgesc în mod agresiv perspectivele lor asupra Ortodoxiei printr-un studiu al scriitorilor antici şi moderni ai Răsăritului cretin. Motivaţia lor apare a fi înrădăcinată într-o sănătoasă conştiinţă de sine a deficienţelor şi prăpăstiilor care sunt prezente acum în teologia modernă, şi dorinţa lăudabilă pentru creştere. Unii purced în studiile lor cu o conştiinţă că teologia patristică şi Bizantină care sunt fundamentale nu doar către Creştinismul istoric atât din Apus cât şi din Răsărit, ci sunt în special formative faţă de identitatea contemporană a Bisericii Ortodox Răsăriteane. Un studiu scurt al cercetătorilor selectaţi şi a lucrărilor lor va arăta direcţia în care Evanghelicii îşi trasează studiile lor despre creştinul răsăritean.

 

Gerald Bray, un britanic evanghelic care lucrează în America acum, este unul dintre cei mai versaţi şi competenţi cercetători din punct de vedere lingvist în Ortodoxia Răsăriteană de azi. Lăţimea îndemânărilor sale lingvistice îl pune pe Bray în fruntea cercetătorilor Evanghelici. El este fluent nu numai în limbile biblice, ebraica şi greaca, dar şi în latină, greaca bizantină, greaca modernă şi rusa. Fiind un specialist în teologia istorică şi legea canonică Anglicană, Bray predă cursuri (printre altele) despre patristicii greci şi latini şi a scris subiecte teologice care sunt centrale pentru Ortodox în lumile antice şi moderne. O selecţie a scrierilor sale include „Teologia Ortodox Răsăriteană”, „Justificarea şi Bisericile Ortodox Răsăritene”, „Clauza Filioque în Istorie şi Teologie” şi cărţile Doctrina despre Dumnezeu (care se ocupă în principal cu Ortodox precum şi cu gândirea creştină timpurie), Interpretarea Biblică: Trecut şi Prezent, şi comentariile sale patristice din Comentariu Creştin Antic asupra Scripturilor (ACW) (Romani, 1, 2 Corinteni, şi Iacov până la Iuda, care urmează a fi discutate mai jos sub lucrarea lui Thomas Oden). Bray caracterizează postura sa faţă de Ortodoxism astfel: Poziţia mea vis-a-vis de Ortodoxie este înţelegătoare dar nu necritică. Eu nu împărtăşesc fascinaţia cu Ortodox care caracterizează pe anumiţi din Apus (după ce a trăiţi atât în Grecia cât şi în Rusia este greu să romanizezi Biserica Ortodoxă), şi sunt foarte înţelegător faţă de preocupările teologice de bază ale Ortodoxiei şi cred că este mult teren comun cu Protestanţii Evanghelici (şi alţii, de sigur) pe care trebuie să-l cercetăm. Presupun că aţi putea spun că sunt în tradiţia lui C. S. Lewis de ‚Creştinism simplu’ – privind la ceea ce ne uneşte dincolo de diferenţele culturale şi istorice, şi concentrându-mă asupra acesteia.

 

Ceea ce-l pune pe Bray aparte de alţi Evanghelici în „tradiţia lui C. S. Lewis”, totuşi, este concentrarea sa asupra credinţei Ortodoxe ca fiind vital de centrală pentru acea tradiţie. Alţii, precum Lewis şi G. K. Chesterton, au explorat „ortodoxia” prin Părinţi, crezuri şi conciliile „Creştinismului istoric”, Bray a legat o mare parte din acel „Creştinism istoric” de viaţa instituţională continuă şi spirituală a Bisericii Ortodoxe. În acest fel, Bray nu tratează o ortodoxie imaterială ci una care a fost realizarea deplină a Bisericii Ortodoxe Bizantine şi moştenirea teologică pe care a lăsat-o pentru mulţi din ortodoxia Protestantă şi Catolică de astăzi.

 

Un alt cercetător important care lucrează între tradiţii este Thomas Oden. Conform cu Oden, în Agenda pentru Teologie (1979) eu am propus un program de paleo-ortodoxie post-modernă care ar căuta să reascută teologia contemporană în consensul clasic al surselor creştine. Prin tot ce am făcut de atunci am căutat să dezvolt acea premisă. Cele trei volume de Teologie Sistematică, de sigur, au referinţă constantă la sursele patristice, aşa cum face Teologia Pastorală şi cele patru volume despre Grija Pastorală Clasică. Oden utilizează o metodă teologică care purcede din convingerea că consensul Părinţilor Bisericeşti din primul mileniu al istoriei creştine constituie un statut normativ pentru definirea ortodoxiei creştine. Istoria doctrinară include deciziile Conciliilor Ecumenice (325-787), consensul patrum, lex orandi al bisericii, teologia pastorală şi alte expresii ale Creştinismului „catolic”. În adiţie faţă de lucrările citate mai sus, un proiect recent care dezvăluie premisa lui Oden este în modul cel mai decisiv lucrarea sa editorială din noua sa colecţie de 27 de volume de comentarii patristice asupra întregii Biblii. Denumită Comentariu Antic Creştin asupra Scripturii, aceste serii reprezintă primul comentariu patristic modern de acest fel şi pana unui teolog evanghelic conducător şi a unei case editoriale Evanghelice (InterVarsity Press). Oden descrie natura şi scopul proiectului în „Introducerea Generală”.

 

Comentariul Antic Creştin asupra Scripturii îşi are ca scop revitalizarea învăţăturii creştine bazată pe exegeza creştină clasică. Aceste serii oferă pastorului, exegetului,  studentului şi cititorului laic mijloace convenabile de a vedea ceea ce Athanasius sau John Chrysostom sau părinţii deşertului au avut de spus cu privire la un text particular pentru predicare, pentru studiu sau pentru meditaţie. Există o conştiinţă care iese la iveală printre laici catolici, protestanţi şi ortodocşi că predicarea biblică vitală şi formarea spirituală are nevoie de o bază mai adâncă dincolo de scopul orientărilor istoric-critice care au guvernat studiile biblice din zilele noastre. De aici lucrarea este dusă spre o audienţă mult mai largă decât acei cercetători tehnici înalţi şi specializaţi din domeniul studiilor patristice.

 

În mod clar aceasta este în mod intenţionat un proiect ecumenic a cărui echipă de editori de volum îşi au originea dintre cercetătorii catolici, protestanţi şi ortodocşi şi care, sub Oden, au desemnat proiectul pe a edifica acele audienţe. Faptul că seriile acestea nu sunt făcute şi vândute de o editură Romano-Catolică sau Ortodoxă, ci de InterVarsity Press, arată cât de remarcabil este acum în desfăşurare o renaştere a studiilor patristice printre evanghelici din întreaga lume. Impactul pe care se pare foarte posibil că îl vor avea aceste serii asupra viitorului dialog Ortodox şi Evanghelic este în mod potenţial enorm de mare. Din moment de Părinţii Bisericeşti au jucat un rol formativ în formarea identităţii Bisericii Ortodox Răsăriteane, seriile vor încuraja în mod natural pe cititori să gândească dincolo de comentatori creştini antici la biserica care s-a apropiat cel mai profund de aceste surse. În mod inevitabil, aceasta îi va determina pe Evanghelici să exploreze într-o adâncime mai mare temele christologice, trinitariene, eclesiologice şi sacramentale ale Părinţilor Bisericeşti timpurii şi cele ale Bisericii Ortodoxe, moştenirea Părinţilor în mod aparent. Aceasta nu înseamnă că Părinţii ne-au dat o singură interpretarea autoritară a fiecărui verset al Bibliei. Aşa cum aceste serii evidenţiază, există variate interpretări patristice asupra fiecărui text dat de Scriptură. Oden nu se află sub iluzia de a născoci o tradiţie exegetică uniformă de către toţi Părinţii asupra vreunui text din Scriptură. El recunoaşte că există multe varietăţi de interpretare în cadrul fiecărui periscop. Cu toate aceste este evident şi faptul că există motive exegetice centrale care corespund faţă de marile teme ale teologiei Ortodox Răsăritene. Prin a-i lăsa pe Părinţi să vorbească pentru ei înşişi, seriile ACW reflectă diferenţele largi ale Părinţilor în exprimarea culturală şi creativitatea teologică în timp ce admit concomitent un consens remarcabil asupra temelor centrale ale Revelaţiei divine. O astfel de descoperire îi poate duce pe Evanghelici doar spre o apreciere mai profundă a Ortodoxismului în timp ce în acelaşi timp accentuează asemănările şi diferenţele lor cu tradiţiile catolice şi protestante.

 

În toate relatările de fond, J. I. Packer este unul dintre cei mai mari politicieni evanghelici ai acestui secol. Când a atins vârsta de aur a carierei sale notăm faptul că el a începutul să aibă un interes serios în dialogul creştin conservativ cu speranţe de formarea a unei agende comune pentru mărturia unificată a bisericii în lumea modernă. Lucrarea sa în „Ecumenicii Evanghelici” (ca să enunţăm doar o frază) începe în modul cel mai vizibil în dialogul lui cu Catolicii în 1995 care au dus la semnarea sa a documentului „Evanghelicii şi Catolicii Împreună”. Deşi interesul lui în Ortodoxism a început mult mai devreme, doar în 1995 aceasta a primit exprimarea concretă la o adunare ecumenică conservativă a Catolicilor, Ortodocşilor şi Evanghelicilor numită Conferinţa „Rose Hill”. Acolo Dr. Packer şi autorul prezent au lucrat ca foşti parteneri de dialog. La Rose Hill, Packer a transmis o lucrare intitulată „Înainte din Orr: Criza Culturală, Realismul Raţional şi Ontologia Întrupării”, la care eu am răspuns cu „Un Răspuns Ortodox Răsăritean către J. I. Packer”. Dialogul a fost continuat în 1997 când Packer şi autorul s-au adunat ca echipă pentru un curs la Regent College numit „Ortodoxia Răsăriteană şi Evanghelismul în Dialog”.

 

Acest curs dialogic a fost unul istoric dintre primele de acest gen printre seminariile Evanghelice din America de Nord. Datorită staturii distinse a lui Packer şi a scopului teologic constructiv al cursului, clasa a dovedit că un astfel de dialog între Ortodocşi şi Evanghelici nu numai că era posibil, ci că putea să realizeze de fapt o mărturie comună fără a cere un compromis sau o integritate doctrinară din partea poziţiilor lor. Apoi, în septembrie 1999, Dr. Packer a avansat dialogul Ortodox-Evanghelic în America fiind vorbitorul Evanghelic de la întâlnirea anuală a Societăţii pentru Studiu al Ortodoxiei Răsăritene şi a Evanghelismului. Tema pentru conferinţă a fost „În afara Bisericii nu este Mântuire: Un schimb Ortodox şi Evanghelic”. Conferinţa în cele din urmă s-a dovedit a fi cea mai mare adunare de creştini ortodocşi şi evanghelici cu circa 200 de oameni în auditoriu.

 

În adiţie faţă de Bray, Oden şi Packer, lucrarea altor cercetători ar trebui să fie menţionată, chiar dacă este şi pe scurt. EI provin din cadrul Calviniştilor, Anglicanilor, Anabaptiştilor, a Bisericii Libere, Nazarinenii, Menoniţii, Wesleyenii, Penticostalii sau alte denominaţiuni. Incluşi în această listă ar putea fi Miroslav Volf, Grant Osborne, Harold O.J. Brown, Daniel Clendenin, James Stamoolis, Donald Bloesch, Kent Hill, Mark Noll, Kenneth Kantzer, Randy Maddox, Thomas Finger, T. F. Torrance, Elaine Storkey, Vinay Samuel, David Dockery şi mulţi alţii pe care cu siguranţă că i-am omis. Aş pretinde prea mult să spun că fiecare dintre ei sunt experţi în Estul Creştin, dar fiecare în felul său a început să conducă comunitatea Evanghelică într-un nivel mult mai avansat de dialog academic decât înainte. De fapt, Zondervan, o casă editorială Evanghelică importantă, a recunoscut recent studiul despre Ortodoxie ca o lacună care trebuie umplută în cercetarea Evanghelică de azi. În iulie 1999 aceasta a încredinţat spre tipărire o nouă carte în cadrul „Seriile Contrapunct” ale lor care vor fi devotate în exclusivitate acestui subiect. Aceasta are titlul, Ortodoxia şi Evanghelismul: Conflict sau Compatibilitate? editată de James Stamoolis (care trebuia să apară undeva în anul 2002, nota autorului).

 

Teologia nu este singurul domeniu al cercetării Evanghelice care este întreprins în cadrul Bisericii Ortodoxe de astăzi. Psihologii evanghelici abordează şi ei aceste perspicacităţi de la Părinţii monastici ai Bisericilor Bizantine, Siriene şi Coptice. Fără să minimalizeze rolul esenţial pe care l-ar putea teologie în vindecarea rănilor dintre credincioşii ortodocşi şi cei evanghelici, există şi o mare valoare practică în listarea resurselor de antropologie ortodoxă în serviciul psihologiei creştine. Cel mai bun cercetător care a lucrat în special în acest domeniu este Dr. Janice Strength, un profesor de terapie al familiei de la Fuller Seminary's School of Psychology. Ea este şi co-fondatoarea unei şcoli post universitare de psihologie creştină în Moscova a cărui conducere şi grup studenţesc este covârşitor de ortodox. Într-un capitol intitulat „De la Conflict la Dragoste: Sugestii pentru vindecarea familiei creştine”, Strength oferă comunităţilor ortodoxe şi evanghelice o analiză foarte senzitivă a dinamicilor naturii umane şi rezoluţia conflictului alături de liniile călăuzitoare pentru dialogul Ortodox-Evanghelic în Rusia din punctul de vedere a unui terapeut de familie.

 

Când ne întoarcem spre partea ortodoxă a dialogului, regretăm să raportăm faptul că cu câteva excepţii notabile, teologii din Rusia şi Grecia au puţin sau nici un contact cu Evanghelicii şi sunt chiar dispreţuitori faţă de ei datorită misiunilor evanghelice – care sunt pline de succes în mod frecvent în Rusia dar nu şi în Grecia.

 

În afara Rusiei şi a Greciei, teologii ortodocşi lucrează la clădirea podurilor cu evanghelicii la o varietate de nivele. Sunt şovăielnic în a vorbi de mine, dar am fost onorat să devotez o parte a cercetării mele către acest domeniu în calitate de teolog ortodox. Am notat deja trei contribuţii în paragrafele de mai sus: SSORE, capitolul reunit „Un răspuns ortodox răsăritean faţă de J. I. Packer”, şi un curs predat în echipă la Regent College cu Dr. Packer despre „Ortodoxia Răsăriteană şi Evanghelismul în Dialog”: În adiţie sunt următoarele capitole şi eseuri: Un ghid introductiv la studiul Ortodoxiei Răsăritene scris în special pentru studenţii evanghelici de teologie se poate găsi în capitolul meu „Dimensiuni noi în Teologia Ortodox Răsăriteană”. Deşi intenţionat pentru o audienţă Nord Americană cu puţină familiaritate cu limbile europene, acesta slujeşte drept introducere spre caracteristicile principale ale teologiei Ortodoxe şi a curselor metodologice care trebuiesc evitate când se studiază aceasta. O strategie misiologică sugerată pentru evanghelicii care slujesc în ţările ortodoxe precum Rusia şi Europa Răsăriteană este accentuată în eseul „Misiuni Evanghelice în Ţările Ortodox Răsăritene”. Tot în domeniul misiologiei vezi scurtul articol „Mişcările de Misiune Ortodoxe” din Dicţionarul Evanghelici al Misiunilor Mondiale, ed. Charles van Engen et al. (Baker, disponibil). În domeniul spiritualităţii comparative, autorul a emis un discurs public la Regent College despre „Spiritualitatea Ortodox Răsăriteană şi Evanghelică: Centrul unei Agende Comune”. Despre scena internaţională, am fost privilegiat să slujesc drept vorbitor pentru consultaţiile Ortodox-Evanghelice sponsorizate de Conciliul Mondial al Bisericilor în Alexandria, Egipt şi Hamburg, Germania, aşa cum am notat mai sus. În prezent alcătuiesc lucrările ultimilor opt ani prezentate la „Societatea pentru Studiu al Ortodoxiei Răsăritene şi a Evanghelismului” care sper să fie publicată ca o carte în anii următori. Pregătesc de asemenea un capitol pentru viitoarea carte Ortodoxia şi Evanghelismul: Conflict sau Compatibilitate? editor James Stamoolis (Zondervan, aşa cum am notat anterior). Acolo sper să expun ultimii mei 30 de ani de studiu teologic şi de experienţă în teologia Ortodoxă şi Evanghelică prin a argumenta de ce cred că ele sunt compatibile în domenii cheie care sunt încă incompatibile în altele. Aceste lucrări sunt suplimentate de câteva cursuri de doctorat despre istoria Ortodoxiei, teologiei şi misiuni pe care le predau atât în seminariile Ortodox cât şi în cele Protestant Evanghelice prin America de Nord (vor fi discutate mai jos sub „Seminarii”).

 

Alţi teologi ortodocşi au contribuit au contribuit cu lucrări ocazionale sau au oferit direcţie specifică despre relaţiei Bisericii faţă de cercetarea Evanghelică. Astfel de publicaţii nu sunt deloc abundente dar cercetătorii şi ceea ce numesc ei în ele este destul de semnificativ datorită poziţiilor lor strategice din punct de vedere eclesiastic din cadrul Bisericii Ortodoxe. Acest teologi sunt Frs. Stanley Harakas, Theodore Stylianopoulos, Emmanuel Clapsis, Bishop Kallistos Ware, Archbishop Philip Saliba, Edward Rommen, Eusebius Stephanou, şi un număr mic dar crescând de preoţi ortodocşi locali din America de Nord. O mostră a aprobărilor SSORE va indica tăria interesului Pan-Ortodox în dialogul Evanghelic: Suntem fericiţi să susţinem buna lucrarea pe care voi şi organizaţia voastră o faceţi pentru a promova părtăşia şi îmbogăţirea reciprocă printre cei implicaţi în activităţile voastre. Speram că veţi fi roditori şi că vă veţi multiplica în membrii aşa încât mesajul lui Isus Hristos conform învăţăturilor biblice şi apostolice să poată să fie cunoscut de toţi – Arhiepiscopul Philip Saliba, Primat al Arhiepiscopiei Antiohiene din America de Nord.

 

SSORE îndeplineşte un rol vital. Cât avem de câştigat din ascultarea unul de altul fie ca Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru Comun, să binecuvânte lucrarea voastră – Episcopul Kallistos (Timothy) Ware, Oxford University. În lumea post-sovietă, cu deschiderea naţiunilor ortodoxe din punct de vedere tradiţional faţă de potenţialul pentru prozelitismul deschis, relaţiile Evanghelice şi Ortodoxe pot merge în una sau două direcţii: ori să revină la pericolele erei pre-ecumenice, ori să schimbe cursul istoriei. SSORE a început deja să adreseze această importantă întrebare teologică şi de misiologie practică. Mult bine poate rezult dintr-un astfel de dialog de cercetare – Fr. Stanley Harakas, Profesor de Teologie şi Etică, Emeritus, Holy Cross Greek Orthodox Seminary.

 

De o importanţă specială sunt remarcile Fr. Theodore Stylianopoulos, un profesor înzestrat de Noul Testament de la Holy Cross Greek Orthodox Seminary (Brookline, MA). Pe măsură ce Stylianopoulos s-a maturizat în decursul anilor, el a devenit în mod deschis direct şi îndrăzneţ în dorinţa sa de a se interfera cu cercetarea Evanghelică în domeniul teologiei şi a studiilor biblice. Aparent acesta a fost rezultatul anilor de interacţiune cu Evanghelicii din zona Boston, incluzând lucrarea cooperativă cu Gordon-Conwell Theological Seminary (o şcoală de consorţiu evanghelic al Holy Cross), vizitele la biserica lui Gordon McDonald în zona Boston, un participant activ în Societatea pentru Studiu al Ortodoxiei Răsăritene şi a Evanghelismului, şi contacte similare Ortodox-Evanghelice. El declară, Mulţi cercetători Evanghelici precum Donald G. Bloesch, Gordon D. Fee, şi James I. Packer, par a avea afinităţi apropiate faţă de cercetătorii ortodocşi, cel puţin în privinţa Scripturii. Aceştia şi alţi Evanghelici din cadrul unul fel de ‚mijloc de aur’ dintre fundamentalism şi Protestantismul liberal, îndeplinindu-şi felul lor propriu de ‚sinteză neo-patristică’ în cadrul diverselor lumi de Protestantism. Pentru a fi sigur, astfel de Evanghelici trebuie să se regândească la ‚principiul eclesiastic’ ca cel exprimat de tradiţia ortodoxă, şi unii chiar o fac. Totuşi, aparţine ‚principiului scripturii’. Aceşti cercetători evanghelici par a fi chiar mai mult ‚patristici’ decât mulţi ortodocşi care gândesc despre moştenirea patristică drept propria lor moştenire.

 

Din nou aş accentua faptul că, dacă ‚principiul eclesiastic’ aşa bine este adus el în discuţie, cercetătorii ortodocşi şi evanghelici îl pot susţine fiecare în termeni independenţi pe baza unanimităţii lor asupra doctrinei creştine clasice ca un sumar al adevărului biblic trainic. Dedicările lor teologice şi circumstanţele contemporane îi aduc laolaltă spre a lucra pentru o mărturie comună şi spre hermeneutici biblice comune. Cei care afirmă autoritatea Scripturii şi caută să trăiască şi să lucreze cu un anumit echilibru între credinţă şi raţiune, vor continua să graviteze spre un consens care este numit ori ‚catolicitate evanghelică’ sau ‚evanghelism catolic’ drept opinie creştină solidă a celui de-al treilea mileniu. Aceste comentarii din partea unui cercetător de măsura lui Stylianopoulos nu ar trebui să fie poleite drept retorică ecumenică. Chemarea sa pentru susţinerea reciprocă este clară, specifică şi autoritară. Dacă Stylianopoulos este corect, atunci cercetătorii biblici Ortodocşi şi Evanghelici şi clericii nu au nici o altă opinie decât să ia această invitaţie în mod serios şi să răspundă la ea cu acţiune specifică şi decisivă. O astfel de acţiune ar include crearea de consultaţii biblice reunite, programele de schimb de experienţă (care pot rupe caricaturile şi stereotipurile), iniţializarea de proiecte de colaborare în domeniile eclesiologiei, ale formării canonului, a tradiţiei şi a hermeneuticii scripturale, şi alte proiecte.

 

Din perspectiva marii imagini, aşadar, dacă ar întreba cineva din punct de vedere geografic, unde se află dialogul Ortodox-Evanghelic este cel mai rodnic alimentat în lume, răspunsul ar fi găsit în Statele Unite. Aceasta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru cititori din moment ce America de Nord este saturată cu creştinismul evanghelic şi aceasta este precis din cauză că evanghelicii se bucură de o poziţie de dominare religioasă în cultura americană decât au ortodocşii americani care au fost forţaţi să răspundă la influenţa sa. Acel răspuns a contribuit în parte la ridicarea a ceea ce s-ar numi o „teologie American Ortodoxă”. Dar prin aceasta vreau să spun că teologii ortodocşi au fost forţaţi să se inspire din resursele teologice bogate ale propriei lor tradiţii pentru a răspunde în mod creativ către provocările religiei americane – incluzând Evanghelismul American. Aşa cum există accentuări teologice caracteristice în Grecia, România, Bulgaria şi în alte părţi datorită întrebărilor politice, istorice, geografice şi religioase care au confruntat Biserica Ortodoxă şi i-a cerut acesteia să adreseze ceva la provocările acestor contexte date, tot aşa şi ortodocşii din America au început să ofere încet răspunsuri teologice care sunt din punct de vedere cultural şi teologic relevante pentru ei. Dar aici se află o ironie interesantă. Întrucât în locuri precum Rusia şi Europa Răsăriteană, Biserica Ortodoxă a ocupat o poziţie de dominaţie religioasă peste bisericile Evanghelice, în America comunitatea Evanghelică se bucură de poziţia de dominare peste minoritatea bisericilor ortodoxe. Aceste simple fapte sunt mărturie semnificativă pentru întrebarea de ce dialogul Ortodox-Evanghelic este cu mult mai bun în Statele Unite decât oriunde în lume.

 

Cineva ar putea oferi câteva explicaţii pentru a relata în această privinţă dar probabil că cel mai semnificativ motiv este datorită toleranţei Americane a pluralismului religios.

 

În America creştinii se bucură de privilegiul de „libertate al religiei”. Liderii ortodocşi din Rusia şi Europa Răsăriteană ar trebui să noteze acest fapt pentru că el contrazice presupunerea nutrită că doar o protecţie impusă în mod legal asupra Ortodoxiei poate asigura sănătatea spirituală a poporului ortodox. De fapt chiar opusul a fost adevărat în America. Aceasta este datorită libertăţilor noastre religioase prin care un număr crescând de evanghelici vor să exploreze Biserica Ortodoxă independent faţă de impunerea culturală a unei legislaţii de ofensare. Pusă în mod simplu, singura ortodoxie care merită ceva este cea care a fost explorată în mod liber şi înţeleasă. Tot aşa, putinii teologi ortodocşi influenţi din America care au o cunoaştere informată despre cercetarea Evanghelică înţeleg că aceşti credincioşi nu trebuiesc să fie acceptaţi cu cultele şi sectele de parcă ar fi parte dintr-un mare ocean de întuneric nediferenţiat. Din contra, ei văd urmaşii lor drept credincioşi adevăraţi care trăiesc în comunităţi creştine dinamice care posedă o moştenire intelectuală respectabilă de cercetare. Ceea ce se întâmplă în dialogul American produce astfel posibilităţi încântătoare pentru reconstruirea şi reînnoirea din ţările mamă ortodoxe. Aceasta nu ar trebui să fie interpretată ca ceva care înjoseşte Bisericile Ortodoxe mamă din afara Americii din moment ce ele vor rămâne întotdeauna evaluate de poporul american ortodox.

 

Cu toate acestea pare a fi greu de dezbătut faptul că mantia cade spre copiii lor spirituali în Statele Unite pentru a realiza felul de abordare constructiv faţă de Evanghelism pe care ţările mai bătrâne nu le-au putut realiza atât de efectiv.

 

Acestea fiind spuse, ar fi chiar greşit să pictăm un portret optimist al relaţiilor Ortodox-Evanghelice în America. Pentru a fi siguri, nu totul e roz în Statele Unite Provocările şi obstacolele majore rămân atât pentru academie cât şi pentru biserică, provocări la care ne întoarcem acum.

 sus

horizontal rule

Puteţi citi alte articole de apologetică

pe pagina de Apologetică a Bibliotecii Misiunii Vox Dei

 [Apasă aici pentru detalii]

horizontal rule

Ce este nou?

CHAT Creştin!

 

FORUM

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Newsletter gratuit!

Apasă aici dacă doreşti să primeşti lunar pe email notificări despre apariţia următorului număr al Publicaţiei de Apologetică

 

Cartea de Oaspeţi

Apasă aici dacă doreşti să semnezi sau să citeşti Cartea noastră de Oaspeţi.


 Octombrie 2006 | Caută în site | Colaboratori 
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate