Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pagina de Apologetică
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


 

Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

 

În acest număr:

 

» Douăsprezeze triburi ale lui Ismael [pagina 1]
» „De la controversă la criză…” [pagina 1]
» Predică adventiştii o altă Evanghelie? [pagina 2]
» Declaraţia de la Cambridge [pagina 2]

 

Predică adventiştii o altă Evanghelie?

de Dale Ratzlaff

 

Există două extreme pe care Biserica trebuie să le confrunte în mod continuu, oricare dintre ele pot fi dovedite a fi fatale acesteia. La fel cum este în timp ce conduci maşina pe şosea formezi un număr de telefon la celular şi dintr-o dată îţi pierzi concentraţia şi apoi te trezeşti că ai virat în afara drumului. Eu aproape că am lovit curba mai alaltăieri făcând acelaşi lucru.

 

Prima extremă este atunci când bisericile încep să se critice între ele. Nu există biserică perfectă şi trebuie să ne amintim de rugăciunea Domnului Isus pentru unitate ca toate să fie una. Dacă ar fi fost vreo biserică perfectă, cred că nu ar fi fost perfectă dacă ne alăturam noi la ea. Astfel că a face argumente despre stilurile de închinare, muzică, cât de des se serbează Cina Domnului, sau cum o să decurgă evenimentele zilei anterioare sunt lucruri pe care le consider că rănesc biserica în calitate de întreg.

 

Cealaltă extremă în care au căzut mulţi creştini este că noi ne vedem doar de afacerile noastre. Nu ne pasă deloc de ceea ce învaţă biserica. În cele din urmă, cine suntem de fapt noi ca să judecăm? Slujba noastră este să predicăm adevărul şi să nu ne îngrijorăm de alţii. Corect? Această atitudine de neimplicare face loc învăţătorilor falşi pentru a-i trage pe mii, da, milioane în organizaţii cultice şi extra-cultice, care compromit evanghelia care a fost odată pentru totdeauna dată sfinţilor.

 

Prin urmare, pe de-o parte, trebuie să fim atenţi să nu condamnăm alte biserici care au un stil de închinare diferite şi diferenţe în cadrul crezurilor periferice ci, pe de altă parte, Scriptura este clară referitoare la faptul că noi trebuie să confruntăm falşii învăţători care compromit fundamentul de bază al Creştinismului – evanghelia lui Hristos.

 

Problema din Galatia

 

Mi s-a cerut să împărtăşesc cu dumneavoastră ceea ce eu consider a fi cea mai importantă, sau cel puţin una din importantele, probleme cu biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Adventiştii ţin multe valori şi practici. Accentul lor pe sănătate, educaţie, misiune, evanghelism, comunitate şi dăruire sunt de lăudat. Totuşi, cred că adventiştii au anumite doctrine false la care ţin şi că în inima Adventismului istoric există un compromis al evangheliei, ceea ce este foarte similar cu ceea ce era promovat bisericilor din Galatia din timpul lui Pavel.

 

Epistola către Galateni a fost scrisă aproximativ în anul 50 d. Hr. şi mulţi scolastici cred că aceasta este prima scrisoare pe care Pavel a scris-o tinerelor biserici dintre neamuri. Motivul pentru care s-a scris galatenilor era una dintre primele probleme cu care biserica Creştină avea să se confrunte. Ce relaţie trebuie să existe între legile vechiului legământ şi Creştinism? Această problemă continuă să fie o chestiune presantă în cadrul bisericii de astăzi.

 

Magnitudinea problemei din Galatia

 

Dacă se face o comparaţie între cartea Galateni şi alte cărţi ale lui Pavel, se poate evidenţia faptul că Pavel a considerat că problema galatiană avea o magnitudine mai mare decât orice altă problemă pe care a adresat-o în oricare dintre scrisorile lui.

 

Mai întâi, observăm că nu există cuvinte de afecţiune. Dacă compară cineva, de exemplu, scrisoare lui Pavel către corinteni se poate descoperi că el se adresează corintenilor ca „sfinţiţi în Hristos, chemaţi să fie sfinţi” (1 Corinteni 1:2). Pavel continuă prin a-i lăuda, „în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă” (1 Corinteni 1:5). „Nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:7, 8). Cu toate acestea ştim că biserica din Corint nu era prea „sfântă” în comportamentul ei. Existau partide, cu certuri şi gelozii (1 Corinteni 4). Exista „curvie şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc, până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său” (1 Corinteni 5) [traducerea Cornilescu, n. tr.]. Corinteni se judecau unul pe altul la tribunal (1 Corinteni 6). Exista învăţătură falsă despre căsătorie (1 Corinteni 6) şi lista poate continua. Cu toate acestea Pavel i-a putut numi „sfinţi în Isus Hristos”! De ce? Pentru că problema corintenilor era una legată de comportamentul cuiva, nematuritate şi înţelegerea greşită iar nu un compromis muşamalizat al evangheliei. Atunci când scrie galatenilor, totuşi, nu există cuvinte de asigurare sau de afecţiune. Nu există nici o menţiune de „sfinţi” în cartea Galateni. Există cuvinte de afecţiune în toate celelalte scrisori ale lui Pavel, dar nu şi aici. De ce? Datorită magnitudinii problemei! Putem în mod drept conclude faptul că pentru Pavel problema din Galatia era mult mai rea decât situaţia din Corint.

 

Pavel ajunge direct la punctul său şi le spune galatenilor că ei învăţau o evanghelie falsă.

 

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar Sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. (Galateni 1: 6,7)

 

Limba greacă evidenţiază foarte clar faptul că „evanghelia” pe care o promovau falşii învăţători galateni era o evanghelie total diferită de adevărata evanghelie a lui Hristos. Pavel merge mai departe în cel mai puternic limbaj pentru a condamna pe oricine care ar învăţa această falsă evanghelie.

 

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! (Galateni 1:8, 9)

 

Pavel, de ce un astfel de limbaj puternic şi condamnator? De ce? Datorită magnitudinii problemei!

 

Următorul lucru ce trebuie luat în considerare este confruntarea publică cu Petru din Galateni 2:11-14. Ne-am aştepta ca Pavel să-l trateze pe Petru cu mai multă atenţie decât să-l condamne în faţa adunării. În plus, nu era oare Petru cel care era capul echipei care a umblat şi a vorbit cu Hristos? Oare nu a fost Petru cel care a fost folosit într-un mod aşa de măreţ în ziua Cincizecimii, când 3.000 de oameni au fost convertiţi? Oare nu către Petru a fost direcţionat Corneliu de către îngerul lui Dumnezeu atunci când neamurile au primit darul Duhului Sfânt? De ce nu l-a luat Pavel pe Petru aparte şi să-l mustre în particular? De ce? Datorită magnitudinii problemei!

 

Notaţi care sunt cuvintele folosite de Pavel pentru a descrie pe aceşti falşi învăţători.

 

O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? (Galateni 3:1)

 

Aici Pavel îi numeşte „ridicoli” şi „fermecaţi”. Acesta este într-adevăr un limbaj pasionant. El a făcut-o pentru a-i şoca faţă de seriozitatea acţiunilor lor. Astăzi, am putea spune ceva de acest gen, „Voi idioţilor prostiţi, de ce aţi lăsat ca simpla evanghelie a harului prin credinţa în Hristos pentru o falsă evanghelie? Nătângilor!” De ce a folosit Pavel un astfel de limbaj pasionant? De ce? Datorită magnitudinii problemei.

 

Pavel merge chiar mai departe. Erezia din Galatia, spune Pavel, i-a făcut să fie „despărţiţi de Hristos” şi că „au căzut din har” (Galateni 5:1-4). O! Pavel, de ce eşti aşa de condamnator? De ce? Datorită magnitudinii problemei!

 

Apoi, de parcă cititorii săi nu ar fi simţit încă întreaga enormitate a problemei, Pavel atinge culmea.

 

Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! (Galateni 5:12)

 

Începem să vedem magnitudinea problemei din Galatia. Aceasta a făcut apel la cea mai puternică dintre confruntările lui Pavel. Motivul pentru care problema din Galatia se contura aşa de mult în mintea lui Pavel a fost faptul că învăţătorii falşi promovau o evanghelie falsă care a subminat temelia de bază pe care stă Creştinismul.

 

Natura problemei din Galatia

 

Care a fost această pervertire a evangheliei? În cadrul bisericii Adventiste există o grămadă de controversă referitor la care a fost problema din Galatia. Unii au încercat să limiteze afirmaţiile despre lege din Galateni în favoare aşa numitei „legi ceremoniale” excluzând astfel aşa zisa „lege morală” a celor Zece Porunci. Făcând aceasta ei pot ţine Sabatul de ziua a şaptea datorită problemei din Galatia. Unii au încercat să spună că problema din Galatia era de natura unei erezii gnostice. Personal, sunt convins, dincolo de orice umbră de îndoială, că cei din Galatia amestecau credinţa cu faptele. Ei îşi puneau atât credinţa în Hristos şi ascultarea de lege ca temelie a mântuirii. Ei spuneau că pentru a fi mântuit cineva trebuie să aibă credinţă în Hristos, da, dar trebuie să ţină şi legea. Şi aşa au mers cu un pas înainte şi promovau ritualurile vechiului legământ drept semn că cineva era ascultător de lege. Următoarele texte ne duc la această concluzie.

 

Neprihănirea Noului Legământ nu vine prin lege (Galateni 2:21); aceasta este învăţătura consistentă a lui Pavel. În Filipeni 3:8, 9 citim următoarele:

 

Mai mult decât atât Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

 

Neprihănirea vechiului legământ, totuşi, este bazată pe ascultarea de lege.

 

Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El (Deuteronom 6:25) [Versiunea Cornilescu foloseşte cuvântul „îndurarea”, iar versiunea din limba engleză este folosit cuvântul „neprihănire”, n. tr.]

 

Pavel îi întreabă pe Galateni,

 

„Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?” (Galateni 3:2)

 

Apoi El spune:

 

Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă”… Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele” (Galateni 3:10, 12).

 

 

Pavel afirmă foarte clar că dominaţia legii a fost de la Moise la Hristos. El afirmă aceasta de câteva ori în feluri diferite.

 

1. Legea a apărut la 430 de ani după Avraam (Galateni 3:17).

 

2. El spune că legea a fost „adăugată” până când avea să vină sămânţa (Hristos) (Galateni 3:19). Atunci când cineva adaugă ceva, înseamnă că aceasta nu a fost acolo anterior. Cuvântul „până” înseamnă că ceea ce a fost adăugat a fost mai apoi luat.

 

3. Legea era un îndrumător pentru a ne conduce la Hristos (Galateni 3:24, 25). Acum însă de odată ce a venit credinţa nu mai suntem sub îndrumarea legii (v. 25).

 

4. Să nu trecem cu privirea semnificaţia textului din Galateni 3:28, 29.

 

Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:28, 29)

 

Această mărturisire a faptului că noul legământ nu face nici o distincţie dintre Iudeu şi Grec, rob sau slobod, bărbat sau femeie, este o afirmaţie de mari proporţii pentru cineva care este versat în legea vechiului legământ! Aceasta taie exact prin inima legii vechiului legământ. Există multe legi în cadrul vechiului legământ care îi separau pe Iudei de Neamuri1, pe robi de cei liberi2, bărbaţi de femei3. Aceste două versete anulează complet legile vechiului legământ care se referă la alimentele curate şi necurate, circumcizie, Sabat, zilele de lună plină, festivalurile fixate şi toate legile care îi separau pe Iudei de Neamuri.

 

Pavel arată că creştinul noului legământ este direct legat de promisiunea de Neprihănire prin credinţă care i-a fost dată lui Avraam, înlăturând complet toate legile Sinaitice4. Pavel este neabătut în a sublinia ideea despre dominaţia legii.

 

5. În Galateni 4:3-5 Pavel afirmă că Iudeii au fost robi ţinuţi în sclavie sub lege până a venit Hristos ca să îi răscumpere pe cei ce se aflau sub lege.

 

Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram supt robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:3-5)

 

El continuă prin a le spune vestea bună.

 

Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu. (Galateni 4:7)

 

Având în minte aceste lucruri clare am ajuns la inima problemei. Ce făceau de fapt galatenii încât să provoace o aşa puternică confruntare din partea lui Pavel?

 

1. Ei obligau circumcizia ca ingredient necesar pentru dreptul de a sta cu Dumnezeu (Galateni 5:3)

 

2. Ei forţau separarea Iudeilor de Neamuri în cadrul mesei de părtăşie. Neamurile aduceau la masa de părtăşie altceva şi nu un picior de miel! Aceasta i-a determinat pe Iudei să se depărteze de Neamuri, care prin urmare l-a determinat pe Pavel să-l confrunte în pe Petru în mijlocul celor adunaţi.

 

3. Ei decretau zilele sfinte ale calendarului vechiului legământ.

 

Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. (Gal 4:9-11)

 

Există unii care merg până acolo încât ar face orice ca să se scoată din învăţătura clară a acestui verset. Ei vor încerca să aducă o părere nouă faţă de discuţia lui Pavel despre legea vechiului legământ şi să afirme că ceea ce se întâmplă de fapt aici se referă la anumite festivaluri păgâne antice. Totuşi, este clar că Pavel foloseşte „lucrurile elementare” pentru legea vechiului legământ în câteva locuri şi este în definitiv în vedere şi aici5. Prin urmare, trebuie să concludem faptul că textul de mai sus se referă la „timpul potrivit al Domnului”6 al zilelor de Sabat, luni noi, cele şapte sărbători de anotimp şi anii sabatici. În Coloseni 2:16, 17 Pavel a afirmat clar faptul că aceste lucruri (în calitate de grup) au fost doar o simplă umbră însă Hristos este esenţa.

 

Galateni 5:18 o spune foarte clar,

 

Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi supt Lege. (Galateni 5:18)

 

 

Sumarul problemei din Galatia

 

Învăţătorii falşi spuneau că pentru a fi mântuit cineva trebuia să aibă credinţă în Hristos şi să ţină şi legea, inclusiv legile despre hrană, ritualurile de circumcizie, Sabatul, lunile noi, festivalurile stabilite şi anii sabatici. Pavel a spus că această învăţătură era o evanghelie falsă care a atras din el cea mai puternică formă de condamnare.

 

Există două formule pentru mântuire care erau promovate.

 

Credinţa + faptele legii = Mântuire

Ascultarea noastră este un component necesar pentru mântuire.

 

Sau

 

Credinţa = Mântuire + roadele Duhului

Ascultarea noastră nu este o componentă necesară mântuirii ci doar o evidenţă imperfectă a acesteia.

 

Aici se află cea mai importantă afirmaţie. Faptele ascultării care provin în urma mântuirii nu sunt faptele legii şi nu includ orice ritualuri din cadrul legii vechiului legământ cum sunt cele legate de curat şi necurat, circumcizia, Sabatele, sărbătorile de lună nouă, sărbătorile de sezon sau anii sabatici (Marcu 7:14–23; Romani 14:5, 14; Evrei 10:1; Galateni 4:10; Coloseni 2:16, 17).

 

Galatenii vroiau să fie sub legea vechiului legământ; ei promovau ritualurile vechiului legământ. Pavel a spus că aceasta era o evanghelie falsă şi a condamnat această învăţătură în termenii cei mai puternici posibili!

 

Problema adventiştilor

 

Adventiştii, de asemenea, vor să fie sub lege şi o promovează în mod viguros. Şi ei silesc ritualul vechiului legământ al Sabatului precum şi al legii lucrurilor curate şi cele necurate. Problema adventistă este cu mult asemenea cu problema galatiană. Adventiştii învaţă că cineva poate fi mântuit doar prin credinţă dar pentru a se menţine mântuit acesta trebuie să ţină legea, în special Sabatul.

 

Ei învaţă că Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu şi că cei care se închină Duminica vor primi Semnul fiarei, făcând astfel din Sabat o chestiune strâns legată de mântuire.

 

În cadrul fundamentelor lor de credinţă oficiale #17 citim următoarele: „Unul din darurile Duhul Sfânt este profeţia. Acesta este un semn de identificare al bisericii rămăşiţă şi a fost manifestat în lucrarea lui Ellen G. White. În calitate de mesager al Domnului, scrierile sale sunt o sursă continuă şi autoritară de adevăr…” Mai jos sunt unele dintre afirmaţiile ei „autoritare ale adevărului”.

 

Numele de Adventist de Ziua a Şaptea este o mustrare deschisă pentru lumea Protestantă. Aici se află linia de distincţie dintre închinătorii la Dumnezeu şi cei care se închină fiarei şi primesc semnul ei… [EGW, Spiritual Gifts (Daruri Spirituale, n. tr.), Vol. 4, p. 54]

 

Apoi mi s-a arătat o mulţime care striga în agonie. Pe hainele lor era scris cu litere mari: „Ai fost cântărită în balanţă şi ai fost găsită vrednică”. Am întrebat cine era această mulţime. Îngerul mi-a spus: „Aceştia sunt cei care au ţinut odinioară Sabatul şi au renunţat…” [EGW Early Writings (Scrieri Timpuri ale lui EGW), p. 37]

 

Am descoperit a fi instructiv la o Convenţie recente să învăţ faptul că multe învăţături false ale zilelor moderne îşi au originea din comunicarea cu un „înger”. Pavel, sub îndrumarea Duhului Sfânt, cred că a prevăzut acest lucru atunci când a scris următoarele lucruri:

 

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! (Galateni 1:8)

 

Ellen White continuă:

 

Am văzut că Sfântul Sabat este, şi va fi, zidul de despărţire dintre adevăratul Israel al lui Dumnezeu şi necredincioşi. [EGW Early Writings, p. 3]

 

Aceste afirmaţii declară cu claritate dincolo de orice umbră de îndoială că în Adventism Sabatul este o chestiune legată de mântuire. Totuşi, Sabatul nu este o lege morală; acesta este o lege rituală7. Nu există nici o distincţie clară în lege (cărţile lui Moise) între ritual şi moral. Ei sunt adesea, dacă nu de obicei, amestecate laolaltă. Sabatul este menţionat de două ori cu legile morale în Exod 20 şi Deuteronom 5 pentru că acesta este semnul legământului Sinaitic dintre Dumnezeu şi Israel (Exod 31:16,17), iar documentele de tratative din Orientul Apropiat aveau întotdeauna semnul legământului în centrul documentului de legământ8. Acesta este menţionat de multe ori împreună cu legile rituale ale vechiului legământ cum sunt lunile noi, festivalurile specifice, etc.

 

În cel mai bun caz, adventiştii învaţă că „faptele” care rezultă în urma mântuirii sunt „faptele legii” cu un accent pe ţinerea Sabatului, un ritual al vechiului legământ, ca evidenţă a mântuirii. În cel mai rău caz, adventiştii învaţă că mântuirea este credinţa în Hristos + faptele legii cu accent pe ţinerea Sabatului. Atâta timp cât Adventismul învaţă că Sabatul este o chestiune legată de mântuire va exista o mare asemănare între aceia care predicau „o altă evanghelie” din Galatia şi cei din Adventism. Pentru Pavel orice compromis al simplei evanghelii al credinţei în Hristos avea de a face cu cea mai puternică condamnare. Să fim noi mai prejos?

 

Să ne rugăm pentru liderii adventişti. Sunt mulţi în cadrul Adventismului care nu cred doctrina istorică Adventistă. Mulţi din Adventism vor să se schimbe, însă o fac fără a admite eroare din trecut. A admite eroare în aceste puncte înseamnă a submina întreaga structură a Adventismului pentru că Adventismul stă pe aceste trei picioare: Autoritatea lui Ellen White, Sabatul din Ziua a Şaptea şi teologia lor din 1844 despre sanctuar. Dacă ei elimină oricare dintre acestea trei, şi sunt consistenţi în raţiunea şi în învăţătura lor, şi celelalte vor cădea pentru că ele nu sunt doctrine biblice. Tocmai de aceea mulţi pastori adventişti şi membrii de biserică părăsesc Adventismul. Mai devreme sau mai târziu ei vor descoperi că una dintre aceste trei picioare este putred şi că întreaga lor structură cade la pământ.

 

Personal am vorbit cu mulţi pastori adventişti care nu cred că Ellen White este o sursă de autoritate, ei nu cred că Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu, ei nu cred că închinarea în ziua de Duminică va deveni semnul fiarei, ei nu cred că biserica Adventistă este biserica rămăşită din profeţia Bibliei. Ei nu cred în teologia Adventistă din 1844 a sanctuarului. Nu numai că am vorbit cu pastori, ci şi cu mulţi membrii şi scolastici şi administratori adventişti care în particular mi-au spus aceleaşi lucruri.

 

Mulţi dintre liderii adventişti ştiu că Adventismul istoric învaţă un număr de doctrine nebiblice, false. Rugaţi-vă să aibă loc o reformă în cadrul Adventismului faţă de adevărul biblic şi faţă de simpla evanghelie care a fost dată odată pentru totdeauna sfinţilor.

 

Probabil că sunt anumiţi cititori ai publicaţiei adventiste Proclamation! [Proclamaţie, n. tr.] care încă mai cred că poziţia înaintea lui Dumnezeu, cel puţin la un anumit grad, este determinată de ţinerea Sabatului. Voi fi destul de îndrăzneţ în acest punct şi îţi voi spune că nu vei putea tine niciodată Sabatul conform tuturor legilor biblice despre Sabat şi, dacă eşti un adventist şi crezi că scrierile lui Ellen White sunt „o sură continuă şi autoritară a adevărului”, vei descoperi că este imposibil să îi urmezi toate regulile ei restrictive despre ţinerea Sabatului care sunt legiune.  Aminteşte-ţi că Scriptura este clară atunci când spune că dacă eşti sub lege trebuie să ţii toată legea. „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă” (Galateni 3:10).

 

Citeşte cartea Galateni de la cap la coadă într-o singură citire şi fă-o pentru 30 de zile. Îţi va aduce claritate gândirii tale şi pace în viaţa ta. Citeşte de asemenea şi Romani şi Efeseni. Aceste cărţi sunt ca apele răcoritoare – apă vie – într-o zi înfocată de vară. Ele te conduc în umbra Stâncii Atotputernice într-un tărâm bătătorit în care vei găsi adevărata odihnă pentru sufletul tău. „Noi care am crezut am intrat în acea odihnă” (Evrei 4:3).

 

Apelez la tine să recunoşti cu smerenie că nu poţi fi destul de bun şi că nu poţi tine Sabatul destul de perfect ca acesta să aibă un loc în asigurarea mântuirii tale. Mai degrabă, întinde-ţi mâna credinţei şi apucă darul graţios oferit de bunul nostru Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să te declare El neprihănit bazat doar pe neprihănirea lui Hristos. Lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi regenereze viaţa în interior aşa încât roada Duhului să curgă în mod natural din centrul fiinţei tale. Acceptă simpla evanghelie a credinţei în Hristos plus nimic altceva.

 

Cine crede are viaţa veşnică. (Ioan 6:47)

 

Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:4)

 

Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. (Romani 10:9)

 

Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit. (Romani 10:13)

 

(Avram) A crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. (Geneza 15:5)

 

Da, evanghelia este vestea bună, nu sfatul bun. Este simplă, este povestirea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos Isus şi se merită să o apărăm cu fiecare fibră a fiinţei noastre.

 

 

NOTE DE SUBSOL

 

1. Ex. 12:43 Lev. 22:25; Deut. 14:21; Deut. 15:3; Deut. 17:15; Deut. 23:20; Deut. 29:22, etc.

 

2. Ex. 12:44; 21:2,5,7,20;26, 27, 32; 23:12; Lev. 19:20; 20:11; Deut. 5:12; 15;18; 16:12,15.

 

3. Lev. 6:29; Lev. 7:6; 12:2, 5, 7; 7:6; 27:3-7

 

4. Gal. 3:29 cf. 4:9–16.

 

5. Compară Gal. 4:3, 4; Evrei 5:12.

 

6. Vezi Lev. 23; 2 Cronici 31:3 şi cartea Sabbath in Christ [Sabatul în Hristos], p. 78–80.

 

7. Vezi cartea Sabbath in Christ, p. 103–111; 150–161,331–350 pentru o documentare mai aprofundată în acest punct.  

 

8. Meredith G. Kline, Treaty of the Great King [Tratatul Marelui Rege] (Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, MI, 1963), pp. 13, 14, 18, 19; vezi de asemenea şi carteaSabbath in Christ, p. 41 şu.

 

 

DECLARAŢIA DE LA CAMBRIDGE

A Alianţei Evanghelicilor Mărturisitori

 

20 Aprilie 1996

 

Bisericile evanghelice de azi sunt tot mai mult dominate mai degrabă de spiritul veacului acesta decât de Spritul lui Cristos. Ca evanghelici, noi ne chemăm la pocăinţă de acest păcat şi la a recupera credinţa creştină istorică.

 

În cursul istoriei cuvintele se schimbă. În zilele noastre acest lucru s-a întâmplat cu cuvântul „evanghelic.” În trecut acesta a slujit ca o legătură de unitate între creştini dintr-o varietate largă de tradiţii bisericeşti. Evanghelicalismul istoric a fost confesional. Acesta a îmbrăţişat adevărurile esenţiale ale creştinismului după cum sunt ele definite de marile consilii ecumenice ale bisericii. În plus, evanghelicii de asemenea au împărtăşit o moştenire comună în „singura” Reformă Protestantă din secolul şaisprezece.

 

Azi lumina Reformei s-a diminuat semnificativ. Consecinţa acestui lucru este că acest cuvânt „evanghelic” a devenit atât de inclusiv încât şi-a pierdut înţelesul său. Ne confruntăm cu pericolul de a pierde unitatea pentru care a trebuit să treacă secole pentru a fi dobândită. Din cauza acestei crize şi din pricina iubirii noastre faţă de Cristos, evanghelia lui şi biserica lui, noi ne străduim să afirmăm din nou devotamentul nostru faţă de adevărurile centrale ale Reformei şi ale evanghelismului istoric. Afirmăm aceste adevăruri nu din pricina rolului lor în tradiţiile noastre, ci pentru că noi credem că ele sunt centrale faţă de Biblie.

 

Sola Scriptura: Eroziunea Autorităţii

 

Scriptura singură este regula infailibilă pentru viaţa bisericii, dar biserica evanghelică de azi a separat Scriptura de funcţia sa autoritară. În practică, biserica este călăuzită, mult prea adesea, de cultură. Tehnicile terapeutice, strategiile de piaţă, şi bătaia lumii distracţiei au adesea mai mult de spus referitor la ceea ce vrea biserica, cum funcţionează aceasta şi ce oferă aceasta, mai mult decât o face Cuvântul lui Dumnezeu. Pastorii au neglijat supravegherea lor dreaptă faţă de închinare, inclusiv conţinutul doctrinal în muzică. Deoarece autoritatea Biblică a fost abandonată în practică, pentru că adevărurile sale au pălit din conştiinţa creştină, şi în timp ce doctrinele sale şi-au pierdut capacitatea de a săra, biserica a fost golită tot mai mult de integritatea, autoritatea şi direcţia sa morală.

 

Mai degrabă decât să adaptăm credinţei creştine pentru a satisface nevoile simţite ale consumatorilor, noi trebuie să proclamăm legea ca fiind singura măsură de adevărată neprihănire şi evanghelia ca singurul anunţ de adevăr mântuitor. Adevărul biblic este indispensabil pentru înţelegerea, hrana şi disciplina bisericii.


Scriptura trebuie să ia ne dincolo de nevoile noastre percepute spre nevoile noastre reale şi să ne elibereze din a ne vedea pe noi înşine, prin imagini atrăgătoare, clişee, promisiuni şi priorităţi ale culturii de masă. Doar în lumina adevărului lui Dumnezeu ne înţelegem pe noi înşine aşa cum trebuie şi vedem provizia lui Dumnezeu pentru nevoia noastră. Biblia, prin urmare, trebuie să fie predată şi predicată în biserică. Predicile trebuie să fie expozitii din Biblie şi învăţăturile sale, nu expresii ale opiniilor predicatorilor sau ideile veacului. Noi nu trebuie să ne mulţumim pentru nimic mai puţin decât ceea ce Dumnezeu a dat.


Lucrarea Duhului Sfânt în experienţa personală, nu poate fi decuplată de la Scriptură. Duhul nu vorbeşte în moduri care sunt independente din Scriptură. Despărţiţi de Scriptură niciodată nu am fi cunoscut harul lui Dumnezeu în Hristos. Cuvântul Biblic, mai degrabă decât experienţa spirituală, este testul adevărului.


Teza Unu: Sola Scriptura


Noi reafirmăm că Scriptura infailibilă este singura sursă de revelaţie divină scrisă, singura care poate întări conştiinţa. Numai Biblia ne învaţă tot ce este necesar pentru mântuirea noastră din păcat şi este standardul prin care tot comportamentul creştin trebuie să fie măsurat. Noi negăm faptul că vre-un crez, consiliu sau individ pot întări conştiinţa unui creştin, că Duhul Sfânt vorbeşte în mod independent sau contrar a ceea ce este expus în Biblie, sau că experienţa personală spirituală poate fi vreodată un vehicul de revelaţie.


Numai Christos: Erodarea lui Credinţei centrată pe Christos

 

După cum credinţa evanghelică devine secularizată, interesele sale au fost înceţoşate cu cele ale culturii. Rezultatul este o pierdere de valori absolute, individualismul permisiv, şi de înlocuirea sfinţeniei cu integritatea, pocăinţei cu recuperarea, adevărului cu intuiţia, credinţei cu senzaţia, providenţei cu şansa, şi a speranţei de durată cu satisfacţiile imediate. Hristos şi crucea lui s-au mutat din centrul viziunii noastre.


Teza a doua: Numai Christos


Noi reafirmăm că mântuirea noastră este realizată numai prin lucrarea de mijlocire a lui Hristos. Viaţa lui fără de păcat şi ispăşirea înlocuitoare, sunt singure suficiente pentru justificarea noastră şi reconcilierea cu Tatăl.


Noi negăm faptul că Evanghelia este predicată dacă lucrarea înlocuitoare a lui Hristos nu este declarată şi credinţa în Hristos şi lucrarea lui nu este solicitată.


Numai Harul: Eroziunea Evangheliei


Încrederea nejustificată în capacitatea umană este un produs al naturii umane căzute. Această încredere falsă acum umple lumea Evanghelică; de la evanghelia respectului personal, la Evanghelia sănătăţii şi prosperităţii, de la cei care au transformat Evanghelia într-un produs care urmează să fie vândut şi pe păcătoşi în consumatori care doresc să cumpere, spre alţii care tratează credinţa creştină ca fiind adevărată, pur şi simplu, pentru că funcţionează. Această lucru reduce la tăcere doctrina justificării, indiferent de angajamentele oficiale ale bisericilor noastre.


Harul lui Dumnezeu în Hristos nu este numai necesar, dar este singura cauză eficientă a mântuirii. Vă mărturisim că fiinţele umane se nasc morţi spiritual şi chiar sunt incapabile de a coopera cu harul regenerator.

 
Teza Trei: Numai Harul


Noi reafirmăm că, în mântuire suntem salvaţi de mânia lui Dumnezeu, numai prin harul lui singur. Aceasta este opera supranaturală a Duhului Sfânt care ne aduce la Hristos prin eliberarea noastră din robia păcatului şi ne învie din moartea spirituală la viaţa spirituală.


Noi neagă faptul că mântuirea este, în vre-un sens o lucrare umană. Metodele, tehnicile sau strategiile umane prin ele însele, nu pot realiza această transformare. Credinţa nu este produsă de natura noastră umană neregenerată.

 
Numai credinţa: Eroziuni ale Articolului Principal


Justificarea este numai prin har, prin credinţă numai din cauza lui Hristos singur. Acesta este articolul prin care biserica stă sau cade. Astăzi, acest articol este de multe ori ignorat, deformat sau uneori chiar negat de lideri, cărturari şi pastori care pretind a fi evanghelici. Deşi natura umană căzută s-a retras întotdeauna de la a recunoşte necesitatea acesteia pentru dreptatea lui Hristos imputată, modernitatea foarte mult alimentează incendiile acestei nemulţumiri faţă de Evanghelia Biblică. Am permis această nemulţumire să dicteze naturii misiunii noastre şi pentru a predica ce ce suntem.


Mulţi din mişcarea de creştere a bisericii cred că înţelegerea sociologică a celor din băncile bisericii este la fel de importantă pentru succesul Evangheliei aşa cum este adevărul biblic, care este proclamat. Ca rezultat, convingerile teologice sunt frecvent divorţate de lucrarea de misiune. Orientare de marketing, în multe biserici ia acest lucru chiar mai departe, ştergând distincţia între Cuvântul biblic şi lume, jefuind crucea lui Hristos ofensa acesteia, şi reducând credinţa creştină la principiile şi metodele care aduc succes în corporaţii seculare.


În timp ce teologia crucii poate fi crezută, aceste mişcări de fapt golesc aceasta de sensul ei. Nu există nici o altă evanghelie decât cea de înlocuire a lui Hristos în locul nostru, prin care Dumnezeu i-a imputat lui păcatul nostru şi a imputate pentru noi dreptatea lui. Pentru că el a purtat judecata noastre, acum noi mergem în harul lui ca aceia care sunt pentru totdeauna iertaţi, acceptaţi şi adoptaţi ca şi copii ai lui Dumnezeu. Nu există nici o bază pentru acceptarea noastră în faţa lui Dumnezeu decât prin lucrarea lui Hristos de mântuire, nu în patriotismul nostru, devotamentul bisericesc sau decenţa morală. Evanghelia declară ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos. Nu este vorba despre ceea ce putem face pentru a ajunge la el.

 
Teza Patru: Numai Credinţa


Noi reafirmă că justificarea este doar prin har, numai prin credinţă din cauza lui Hristos singur. În justificare, neprihănirea lui Hristos se impută la noi ca singura satisfacţie posibilă a Justiţiei perfecte a lui Dumnezeu.


Noi neagă faptul că justificarea se bazează pe vre-un merit de găsit în noi, sau în baza unei infuzii de neprihănire a lui Hristos în noi, sau că o instituţie care pretinde a fi o biserică, care neagă sau condamnă Sola fide (numai credinţa) poate fi recunoscută ca o biserică legitimă.


Gloria numai lui Dumnezeu: Erodarea închinării centrate în Dumnezeu


Ori de câte ori în biserică autoritatea biblică s-a pierdut, Hristos a fost strămutat, Evanghelia a fost distorsionată, sau credinţa a fost pervertită, aceasta a fost întotdeauna pentru un singur motiv: interesele noastre au strămutat interesele lui Dumnezeu şi facem activitatea lui în felul nostru. Pierderea centralităţii lui Dumnezeu în viaţa bisericii de azi este comună şi lamentabilă. Această pierdere este aceea care ne permite să transformăm închinarea în divertisment, predicarea Evangheliei în marketing, credinţa în tehnică, a fi buni în a simţi bine despre noi înşine, şi credincioşia în a avea succes. Ca rezultat, Dumnezeu, Hristos si Biblia au ajuns să însemne prea puţin pentru noi şi rămân prea irelevante peste noi.


Dumnezeu nu există pentru a satisface ambiţiile umane, pofte, apetitul pentru consum, sau propriile noastre interese private spirituale. Noi trebuie să se concentrăm asupra lui Dumnezeu în închinarea noastră, mai degrabă decât asupra satisfacerii nevoilor noastre personale. Dumnezeu este suveran în închinare; noi nu suntem. Preocuparea noastră trebuie să fie pentru împărăţia lui Dumnezeu, nu imperiile, popularitatea sau succesul nostru propriu.


Teza a cincea: Gloria numai lui Dumnezeu


Noi reafirmă că, deoarece mântuirea este de la Dumnezeu şi a fost realizată de către Dumnezeu, este spre slava lui Dumnezeu şi că trebuie să îl glorificăm pe el întotdeauna. Trebuie să trăim viaţa noastră întreaga înaintea feţei lui Dumnezeu, sub autoritatea lui Dumnezeu şi numai pentru gloria lui. Noi negăm că îl putem glorifica pe Dumnezeu în mod corespunzător în cazul în care închinarea nostru este confundată cu divertismentul, dacă neglijăm fie Legea fie Evanghelia în propovăduirea noastră, sau în cazul în care auto-îmbunătăţirea, stima de sine sau de auto-împlinirea sunt permise să devină alternative la Evanghelie.


Apel la pocăinţă şi Reformă


Credincioşia Bisericii Evanghelice în trecut, contrastează puternic cu necredincioşia din prezent. Anterior, în acest secol, bisericile evanghelice au susţinut un efort misionar remarcabil, şi au construit multe instituţii religioase pentru a servi cauza adevărului biblic şi împărăţia lui Hristos. Aceea a fost o vreme când comportamentul creştin şi aşteptările au fost semnificativ diferite de cele din cultură. Astăzi ele de multe ori nu există. Lumea Evanghelică de azi îşi pierde fidelitatea sa biblică, busola morală şi zelul misionar.


Ne pocăi de lumescul nostru. Am fost influenţat de „evangheliile” culturii noastre seculare, care nu sunt Evanghelii. Am slăbit biserica de lipsa noastră de pocăinţă serioasă, orbia noastră faţă de păcatele din noi înşine, pe care le vedem aşa de clar în alţii, şi de eşecul nostru de nescuzat de a spune altora în mod adecvat despre activitatea mântuitoare a lui Dumnezeu în Isus Hristos.

 

De asemenea, noi chemăm înapoi cu seriozitate evanghelicii profesanţi rătăciti, care au deviat de la Cuvântul lui Dumnezeu în problemele discutate în prezenta Declaraţie. Aceasta include pe cei care declară că există speranţa de viaţă veşnică în afara credinţă în mod explicit în Isus Hristos, care susţin că cei care resping pe Hristos în această viaţă, vor fi mai degrabă anihilate, decât să suporte dreapta judecată a lui Dumnezeu, prin suferinţă veşnică, sau care susţin că evanghelicii şi romano-catolici sunt una în Isus Hristos, chiar şi în cazul în care doctrina biblică a justificării nu este crezută.

 
Alianţa Evanghelicilor Mărturisitori solicită tuturor creştinilor să ia în considerare punerea în aplicare a acestei Declaraţii în închinarea bisericii, misiunii, politicile, viaţă şi evanghelizare.

De dragul lui Hristos. Amin.


Membrii Consiliului ACE:

 
Dr. John Armstrong

Rev Alistair Begg

Dr. James M. Boice

Dr. W. Robert Godfrey

Dr. John D. Hannah

Dr. Michael S. Horton

Dna Rosemary Jensen

Dr. R. Albert Mohler Jr.

Dr. Robert M. Norris

Dr. R. C. Sproul

Dr. G. Edward Veith

Dr. David Wells

Dr. Luder Whitlock

Dr. J. A. O. Preus, III

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Arhiva | Contact | Colaboratori | Despre noi
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate