Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pagina de Apologetică
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Poşta Redacţiei

 

 


 

Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

 

În acest număr:

 

Cildren of God: bântuiţi de un trecut întunecat [pagina 1]
Istoria Miscarii lui Isus [pagina 1]
Ciudaţii lui Isus [pagina 1]
Miscarea lui Isus [pagina 2]
Organizaţia The Family International [pagina 2]
Abuzul sexual violent, spălarea de creiere şi neglijarea: cum este să creşti într-o sectă religioasă [pagina 2]

 

 

Mişcarea lui Isus

 

Mişcarea lui Isus a fost un element creştin major în cadrul contracarării culturale a fenomenului hippie sau, altfel spus, un element hippie major din cadrul unor ramuri ale protestantismului. Membrii mişcării erau numiţi „oamenii lui Isus” sau „ciudaţii lui Isus”. Mişcarea a înflorit pe Coasta de Vest către finele anilor ’60 şi începutul anilor ’70, răspândindu-se iniţial în Statele Unite şi în Europa, înainte de a începe să dispară, la începutul anilor ’80. Mişcarea lui Isus a lăsat în urma ei o diversitate de denominaţii şi alte organizaţii creştine şi a avut impact în dezvoltarea dreptei creştine, cât şi a stângii creştine, precum şi a muzicii despre Isus, care la rândul ei a influenţat substanţial muzica creştină contemporană. Mişcarea în sine a ajutat la crearea diferitor subgenuri muzicale, precum rockul creştin şi metalul creştin.

 

Origini

Termenii „mişcarea lui Isus” şi „oamenii lui Isus” au fost lansaţi de Duane Pederson, în scrierile sale pentru publicaţia „Hollywood Free Paper”. Termenul „ciudat al lui Isus” a fost iniţial un apelativ peiorativ adresat celor din grupare de către hippie necreştini, dar membrii mişcării lui Isus au primit apelativul ca pe un element de identificare pozitiv.

 

Deşi încă parte a unei mişcări hippie mult mai ample, mişcarea lui Isus a fost parţial o reacţie împotriva subculturii din care provenea. Unii oameni deveniseră nemulţumiţi de status quo-ul existent (starea de fapt) şi au devenit hippie. Mai târziu, unii dintre ei au fost dezamăgiţi de stilul de viaţă hippie şi au devenit „oameni ai lui Isus”. [Larry Eskridge, "Jesus People" in Erwin Fahlbusch, Geoffrey William Bromiley, David B. Barrett, "Encyclopedia of Christianity" "Începuturile mişcării Oamenii lui Isus se situează în zona Golfului San Francisco, acolo unde în 1965 un grup de tineri boemi au început să se întrunească la Prima Biserică Baptistă John MacDonald's din Mill Valley, California."]. Mişcarea lui Isus a păstrat multe din manierele şi obiceiurile hippie, dar a schimbat conţinutul contextului cultural pentru a reflecta nou înfiinţata lor religie. De exemplu, oamenii lui Isus au dat argoului hippie o alura creştină: „dragoste neîngrădită”, în loc să desemneze respingerea moralei tradiţionale referitoare la sex, a devenit iubirea nemărginită a lui Dumnezeu şi a oamenilor; sintagme precum „Calea fiecăruia” a mutat focalizarea de pe individ pe Dumnezeu, iar „un strop de Isus” a înlocuit expresia legată de consumul de droguri, (îndeosebi LSD, nota trad.). De asemenea, a devenit uzuală expresia „a conduce cu Isus” în locul sintagmei biblice „a merge cu Domnul”. Se spunea, astfel, atunci când se întreba despre ce mai face cineva, că „O, el conduce (cu Isus)”, însemnând că are o stare de bine.

 

Mişcarea ca întreg a fost caracterizată de o resuscitare a iubirii frăţeşti şi a bunătăţii într-o epocă în care societatea era divizată de războiul din Vietnam, de boli venerice şi alte maladii sociale ale vremii.

 

Crezuri şi practici

Mişcarea lui Isus era una de restaurare, în privinţa teologiei, căutând întoarcerea către viaţa originală a primilor creştini. Ca rezultat, oamenii lui Isus priveau adesea bisericile, îndeosebi pe cele din Statele Unite, ca fiind apostate, luând o atitudine politică antiamericană în general. Teologia mişcării lui Isus îndemna şi la o întoarcere către traiul simplu şi chiar către ascetism, în unele cazuri. Oamenii lui Isus credeau cu tărie în minuni, semne şi miracole, tămăduire prin credinţă, posedare şi exorcism. De pildă, o înviere miraculoasă de la Colegiul Asbury în 1970 a îndreptat atenţia mass mediei laice către ei şi au devenit cunoscuţi pe plan naţional. [[http://forerunner.com/asbury/asbury2006.html Revival Breaks Out at Asbury College in 2006 ] ] aşa cum se menţionează în cartea "One Divine Movement" – “O mişcare dumnezeiască”. [ [http://www.francisasburysociety.com/booksprayer.htm Prayer Preaching Healing ] ]

 

Mişcarea a tins către un puternic evanghelism şi către milenarism (credinţa în venirea raiului pe pământ, nota trad.). Teologia grupării a respins calea de mijloc. Acolo unde au avut lacune în profunzimea teologică, oamenii lui Isus au compensat prin zelul pentru Hristos şi iubirea pentru ceilalţi. Unele dintre cele mai citite cărţi de către cei din cadrul mişcării includ „Rich Christians in an Age of Hunger” („Creştini avuţi într-o epocă a foamei”) de Ron Snider şi „The Late Great Planet Earth” („Marea planetă Pământ din ultima vreme”) de Hal Lindsey [Larry Eskridge, "Jesus People" in Erwin Fahlbusch, Geoffrey William Bromiley, David B. Barrett, "Encyclopedia of Christianity" "... popularitatea unor cărţi precum cea a lui  Hal Lindsey -  "Late Great Planet Earth" (1970) oglindeau percepţiile hippie despre direcţia apocaliptică a Americii moderne "]

 

Poate că aspectul care zugrăveşte cel mai bine imaginea mişcării lui Isus a fost aspectul ei comunitar. Mulţi dintre Oamenii lui Isus trăiau în comunităţi. Deşi au existat unele facţiuni, precum cea a mişcării Calvary Chapel (Capela Calvarului), ai cărei membri nu trăiau în comunităţi, acestea rămân mai mult ramificaţii ale mişcării lui Isus. În cadrul traiului la comun, grupul devenea mai important decât individul şi punerea la dispoziţia comunităţii a bunului personal era o regulă. Un exemplu ar fi comunitatea lui Graham Pulkingham, descrisă în cartea „They Left Their Nets” („Cei ce au părăsit sistemele”). Unele comunităţi ajungeau să aibă o autoritate pregnantă.

 

Înflorirea şi declinul

Expunerea în mass media laică şi în cea creştină din 1971 şi 1972 au făcut ca mişcarea lui Isus să explodeze pe cuprinsul Statelor Unite, atrăgând tineri evanghelişti dornici să se identifice cu mişcarea. Comunităţile Shiloh şi Children of God (Copiii lui Dumnezeu) au atras mulţi noi recruţi, în vreme ce multe alte comunităţi şi confrerii s-au răspândit.

 

Poate că apogeul mişcării lui Isus a fost la întrunirea de o săptămână din Dallas, statul Texas, cunoscută ca Explo ’72, adunare care a atras 80.000 de tineri şi a adus laolaltă pe hippie din mişcarea lui Isus cu tinerii din familiile şi bisericile creştine tradiţionale. Evenimentul a fost organizat de cât se poate de tradiţionalul Campus Crusade for Christ (Campusul Cruciada pentru Hristos), fiind implicaţi lideri tradiţionali precum Bill Bright şi Billy Graham. Mulţi dintre tinerii Oameni ai lui Isus care au asistat la Explo ’72 au descoperit abia atunci aceste mijloace şi posibilităţi, tradiţionale sau nu, de închinare şi trăire creştină.

 

Chiar dacă Explo ’72 a marcat punctul de maxim interes al mass mediei, mişcarea lui Isus a continuat să existe la un nivel ceva mai mic până spre finele anilor ’70. Declinul a fost atribuit parţial deciziilor privind stilul de viaţă ale aderenţilor iniţial, pe măsură ce aceştia s-au maturizat, dar poate că într-o măsură mai semnificativă schimbărilor în cultura tineretului faţă de o societate tot mai materialistă.

 

Moştenirea

Cu toate că mişcarea lui Isus nu a durat mai mult de un deceniu (excepţie făcând Jesus People din SUA, care continuă să existe în oraşul Chicago), influenţa sa continuă a fost profundă. Mii de convertiţi s-au strămutat în poziţii de conducere din organizaţii bisericeşti şi extrabisericeşti. Nonconformismul muzicii şi a închinării din mişcarea lui Isus au afectat aproape toate bisericile evanghelice. Unele dintre denominaţiile cele mai expansive din SUA ultimilor 20 de ani, precum Calvary Chapel (Capela Calvarului), Hope Church (Biserica Speranţei) şi Vineyard Churches (Bisericile Podgoriei) îşi au rădăcinile direct în mişcarea lui Isus, la fel ca şi organizaţii extrabisericeşti ca Jews for Jesus (Evreii pentru Isus) sau industria muzicală creştină contemporană, cu cifre de afaceri de multe milioane de dolari. Totuşi, poate că cea mai semnificativă şi trainică influenţă a fost creşterea unui curent crescând în cadrul creştinismului evanghelic, care a apelat la cultura contemporană a tineretului.

 

Muzica despre Isus

Există o îndelungată moştenire în muzica creştină provenind din Mişcarea lui Isus. Muzica despre Isus, cunoscută în Marea Britanie şi ca gospel beat, a început atunci când unii hippie şi muzicieni de stradă din ultima perioadă a anilor 60 şi începutul anilor 70 s-au convertit la creştinism. Ei au continuat să cânte acelaşi stil de muzică pe care îl cântau în prealabil, dar au început să scrie texte cu un mesaj creştin. Multe formaţii muzicale s-au ivit din acest curent, iar unele au devenit lidere în cadrul Mişcării lui Isus, cele mai notabile nume fiind Barry McGuire, Love Song, Second Chapter of Acts, All Saved Freak Band, Servant, Petra, Resurrection Band, Phil Keaggy, Randy Stonehill, Randy Matthews, Andraé Crouch (and the Disciples), iar puţin mai tarziu Keith Green şi Larry Norman. The Joyful Noise Band a călătorit împreună cu o comunitate creştină pe teritoriul SUA şi prin Europa, apărând în festivaluri ţinute în corturi uriaşe. În Marea Britanie, Malcolm and Alwyn au fost cei mai de seamă agenţi ai gospel beat. Potrivit lucrării „The Jesus People: Old-Time Religion in The Age of Aquarius” („Oamenii lui Isus: Religia din vechime în vremea Vărsătorului”) scrisă de Enroth, Ericson şi Peters, reverendul Chuck Smith de la Capela Calvarului din Costa Mesa, statul California, a întemeiat prima casă de discuri de rock creştin atunci când a lansat casa Maranatha Music ca pe o bornă de referinţă a trupelor de muzică despre Isus care evoluau la slujbele religioase de la Capela Calvarului.

 

Organizaţii

Biserica lui Hristos Belmont

Oraşul Nashville a asistat la o revigorare extraordinară a interesului pentru Isus în rândul hippie, a oamenilor străzii şi a studenţilor de facultate mai puţin bisericoşi din Oraşul Muzicii, la începutul anilor ’70. Acest lucru a început independent de alte oaze ale Mişcării lui Isus din acele zile, majoritatea lor găsindu-se pe Coasta de Vest a SUA. În 1971, un tânăr pastor a fost dat afară dintr-un colegiu local pentru că a oficiat pentru câţiva studenţi implicaţi în consum de droguri în campus. Reverendul Don Finto a fost chemat atunci la o veche biserică din Music Row, situată într-o arie deservind case rezidenţiale şi câteva universităţi – Peabody, Vanderbilt şi Colegiul Belmont etc. În acea vară a lui 1971, s-a produs rumoare pentru cei 75 de enoriaşi mai vârstnici. Biserica avea rădăcini în curentul principal, dar totul s-a schimbat când pletoşii s-au arătat în pantaloni scurţi şi desculţi. Când s-au ocupat toate scaunele, aceştia stăteau la ferestre sau pe scenă. Având o viziune despre iubire care să ajungă la tineret, Don şi prietenii lui s-au dedicat întoarcerii pe dos a oraşului. Nu era un lucru neobişnuit să îi vezi mergând prin cele mai rău famate părţi din Lower Broadway, aducând veşti bune pentru prostituate şi drogaţi. În doar un an sau doi, frăţia a crescut la sute de oameni şi faimoasa Koinonia Coffee House a fost deschisă de către Bob şi Peggy Hughey. Koinonia era un magazin second hand în Music Square, magazin care fusese în prealabil închis. Muzica creştină de pe Coasta de Est a explodat pe această scenă, mare parte a ei pornind din concerte ţinute într-un magazin de cărţi cu aspect de hambar vechi, frecventat de tineri pletoşi în serile de vineri şi sâmbătă. Trupa care era „de-a casei” se numea Dogwood, iar mulţi muzicieni celebri veneau regulat pe scenă, inclusiv Amy Grant, Brown Bannister, Chris Christian, Don Francisco, Fireworks, Annie şi Steve Chapman, Clay In The Potter’s Hand şi mulţi alţii.

 

Calvary Chapel

Spre deosebire de multe alte mişcări creştine, nu exista un singur lider sau figură proeminentă a Mişcării lui Isus. Numele cele mai faimoase erau Duane Pederson, Jack Sparks, care a condus  Christian World Liberation Front (Frontul Creştin de Eliberare), precum şi Lonnie Frisbee, care a lucrat mult timp cu Chuck Smith, fondatorul mişcării Calvary Chapel – Capela Calvarului. Frisbee a fost un evanghelist foarte important în timpul înfloririi bisericilor Calvary; Smith era unul dintre puţinii pastori bine văzuţi din rândul Ciudaţilor lui Isus, acest lucru îngăduind o creştere ulterioară foarte bună a reţelei sale de biserici. Sparks şi Pederson au devenit ulterior preoţi în Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Potter’s House Church (CFM) – Biserica lui Potter, extinsă pe plan internaţional, a apărut din această mişcare.

 

Children of God

Un alt lider de la începuturi a fost Linda Meissner, cea care a format Armata Oamenilor lui Isus în Seattle. Ea şi gruparea ei s-au alăturat apoi la Children of God – Copiii lui Dumnezeu, fără a descoperi un timp practicile controversate ale acestei grupări.

 

Christ Is The Answer

Începând cu anul 1971, Christ Is The Answer – Hristos Este Răspunsul – a dus conceptul de comunitate creştină într-o direcţie unică. Alcătuită iniţial din foşti hippie, muzicieni şi artişti, această grupare mobilă a realizat muzică rock, reprezentaţii teatrale, iar discipolii predicau în interiorul unui cort enorm (ca în Jesus Christ Superstar şi Godspell). Festivalurile lor ambulante erau ţinute în oraşele de pe cuprinsul SUA şi în Europa. Ziarul organizaţiei, New Manna, era de vârf prin conţinutul editorial provocator, benzi desenate relevante şi observaţii privind tendinţele principale ale societăţii şi vieţii bisericeşti. Echipele de evanghelişti erau trimise în sânul diferitor naţiuni din lume, multe dintre ele fiind încă în activitate şi astăzi.

 

Fellowship House Church

Steve Freeman şi alţii au deschis Kingdom Come Christian Coffee House (Cafeneaua creştină Venirea Împărăţiei) în Greenville, Carolina de Sud, în anul 1971. În fiecare seară de sâmbătă, hippie şi Oamenii lui Isus se adunau pentru închinare, cântece şi companie. În 1972, câţiva oameni care erau mult implicaţi în activitatea Kingdom Come au absolvit liceul şi s-au răspândit în câteva colegii şi universităţi din sud-estul Statelor Unite. Fiecare a întemeiat o Biserică a Frăţiei. Maynard Pittendreigh a înfiinţat una la Colegiul Erskine, Jay Holmes a fondat una la Universitatea Carolina de Sud, Steve Freeman la Universitatea Furman etc. Conducerea a trecut din mâinile lui Steve Freeman în cele ale unui predicator carismatic, pe nume Erskine Holt din Florida, care se autodescria ca apostol al mişcării. Începând cu 1973, aproape fiecare campus din Florida, Carolina de Sud, Carolina de Nord şi Georgia aveau Biserici ale Frăţiei. Acestea au sucombat, în general, începând cu 1977, mulţi dintre membri mutându-se în lăcaşuri de cult mai tradiţionale din campusuri. Totuşi, mulţi s-au mutat în asociaţii religioase similare, precum Capela Calvarului.

 

His Young People

O grupare cu viaţă efemeră fondată în timpul Mişcării lui Isus a fost His Young People – Tineretul Lui. Începută ca grupare de studiu biblic la domiciliu, în iarna lui 1971, de către fostul predicator de la Foursquare, Dave Compton, His Young People a ajuns la întruniri de 300-400 de tineri, adunări desfăşurate de 4 ori pe săptămână la birtul Diamond al lui Dave Compton, practic un garaj mare din California. Grupul s-a destrămat brusc în 1972, când Dave Compton a murit înainte de vreme, la 34 de ani, în urma unei căzături de pe un cal. Mulţi dintre convertiţii His Young People proveneau din cultura hippie/rock’n roll şi a drogurilor din începutul anilor ’70. Children of God, grupare a credincioşilor confraţi creştini au încercat să asimileze grupul după moartea lui Dave Compton, dar mulţi dintre membri fie au părăsit gruparea, fie s-au alăturat Capelei Creştine de la Walnut Valley, fie Capelei Calvarului din Costa Mesa (a pastorului Chuck Smith). Un anumit număr dintre membrii His Young People au devenit lideri bisericeşti şi pastori.

 

Jesus Army

În Marea Britanie, Jesus Army – Oştirea lui Isus, a fost printre grupările cele mai mult influenţate de Mişcarea lui Isus, adoptând foşti hippie, motociclişti şi dependenţi de droguri, printre alţii. Multe biserici au adoptat stilul de trai în comunitate, care continuă şi astăzi, cu un număr de peste 600 de persoane trăind în comunitate creştină.

 

Jesus People SUA

Unul dintre discipolii lui Meissner a fost Jim Palosaari, care alături de soţia sa, Sue, a întemeiat un număr de comunităţi creştine, şcoli de discipoli (pentru aprofundarea teologică) şi trupe rock. O grupare a colindat Europa, dezvoltând muzica şi dramaturgia creştină, în timp ce altă grupare a iniţiat Christ Is The Answer. Un altul a devenit Jesus People USA – Oamenii lui Isus SUA, cea mai mare şi durabilă dintre comunităţile oamenilor lui Isus.

 

Centrele Shiloh Youth Revival

Centrele Shiloh Youth Revival (Renaşterea Tinerilor Shiloh) a fost cea mai vastă mişcare comunitară a Oamenilor lui Isus din Statele Unite, din anii ’70. Întemeiată de John Higgins în 1968 ca mică locuinţă comunitară – Casa Miracolelor – în Costa Mesa, California, mişcarea a crescut rapid până a ajuns o mişcare foarte amplă, reunind îndeobşte mulţi tineri de vârsta propice studiilor superioare, tineri însă fără posibilităţi. Existau peste 100.000 de oameni implicaţi şi mai mult de 175 de case pentru traiul în comun înfiinţate în acea vreme. La doi ani după întemeierea mişcării, Higgins şi unii dintre membrii cei mai importanţi ai mişcării au cumpărat 90 de acri de pământ lângă Dexter, statul Oregon şi au construit acolo noul sediu pe care l-au numit „The Land” („Tărâmul”). Mişcarea s-a dezvoltat repede, până la mijlocul anilor ’70, când concurenţa acerbă şi rata mare de abandonări i-au încetinit creşterea.

 

În primăvara anului 1978, membrii din conducerea tinerei religii l-au obligat pe carismaticul lider al mişcării, John Higgins, să renunţe la funcţia sa, sub acuzaţia de folosire necorespunzătoare a fondurilor mişcării. În loc să se împotrivească cerinţelor acestui comitet de conducere, Higgins a abandonat şi mişcarea s-a dizolvat rapid. Higgins este actualmente pastor al Capelei Calvarului din Tempe, statul Arizona. Câţiva inşi au rămas pe proprietatea din Oregon ca îngrijitori ai ei, însă o luptă legală cu IRS (fiscul american, nota trad.) în privinţa statutului de fonduri caritabile al veniturilor obţinute de membrii în timpul existenţei mişcării au dus, în cele din urmă, la completa dizolvare şi lichidare a mişcării şi bunurilor ei în anul 1989.

 

În timp ce calitatea de membru al mişcării se obţinea în mod voluntar, ea era şi supusă traiului comunitar şi cerea un angajament substanţial. Pentru a se alătura mişcării, de la membrii se aştepta să facă un angajament faţă de Isus Hristos şi, în schimb, li se dădea hrană, îmbrăcăminte, adăpost şi îngrijire medicală. Toţi membrii lucrau împreună în sprijinul ministeriatului, astfel că toate câştigurile mergeau într-un fond comun.

 

Referinţe

Bibliografie

* Di Sabatino, David. "The Jesus People Movement: An Annotated Bibliography and General Resource" (Westport, CT: Greenwood Press, 1999). [http://www.jesuspeoplemovement.com]
* Ronald M. Enroth, Edward E. Ericson and C. Breckinridge Peters, "The Jesus People: Old-Time Religion in the Age of Aquarius" (Grand Rapids: William B. Eerdmans, 1972). ISBN 0-8028-1443-3
* Larry Eskridge, "Jesus People" in Erwin Fahlbusch, Geoffrey William Bromiley, David B. Barrett, "Encyclopedia of Christianity" (Grand Rapids:William B. Eerdmans, 1999). ISBN 0-802-82415-3
* Donald Heinz, "The Christian World Liberation Front," in "The New Religious Consciousness", Charles Y. Glock and Robert N. Bellah, eds. (Berkeley and Los Angeles: University of California Press, 1976) pp. 143-161. ISBN 0-520-03083-4
* Edward E. Plowman, "The Jesus Movement" (London: Hodder and Stoughton, 1972). ISBN 0-340-16125-6
* Young, Shawn David, M.A., Hippies, Jesus Freaks, and Music (Ann Arbor: Xanedu/Copley Original Works, 2005). ISBN 1-59399-201-7
*"Frisbee: The Life And Death Of a Hippie Preacher" A Jester Media production. Produced, directed by David Di Sabatino. [http://www.lonniefrisbee.com lonniefrisbee.com]

 

Organizaţia The Family International

Children of God (Copiii lui Dumnezeu), Family of Love (Familia iubirii), The Family (Familia), The Family International Fellowship (Frăţia Internaţională Familia); Fellowship of Independent Missionary Communities (Frăţia Comunităţilor Misionare Independente)

 

Organizaţia The Family International, cunoscută mai bine sub numele „Children of God” („Copiii lui Dumnezeu”), este una din cele câteva secte deviate (1) care îşi au sorgintea în Jesus People Movement (Mişcarea Oamenii lui Isus) – o mişcare de renaştere religioasă alcătuită, în cea mai mare parte, din hippie (între 1967-1971).

 

Gruparea s-a numit la întemeierea ei „Teens for Christ” („Tinerii pentru Hristos”), fondată fiind de David Brandt Berg (1919-1994), fost pastor la Christian and Missionary Alliance (Alianţa Creştină şi Misionară). Numele s-a schimbat mai întâi în „Revolution for Jesus” („Revoluţie pentru Isus”), apoi în „Children of God” („Copiii lui Dumnezeu”). Mai târziu, gruparea s-a autodenumit „Family of Love” („Familia Iubirii”), iar acum se numeşte „The Family International”.

 

Alte denumiri întrebuinţate sunt „Heaven’s Magic” („Magia Raiului”), „Martinelli”, „World Services” („Slujbele lumii”) şi „Fellowship of Independent Christian Churches” („Frăţia Bisericilor Creştine Independente”). (aici este lista completă, în lb. engleză).

 

Adepţii lui Berg au fondat comunităţi (denumite „colonii”), au respins curentul confesional principal şi au dus un trai pe care ei îl credeau emulat de la primii creştini.

 

De-a lungul timpului, Berg a ajuns cunoscut ca Moses David, Moses David Berg, Părintele David, Regele David sau, pur şi simplu, Mo. El se credea „Profetul lui Dumnezeu de la Sfârşitul lumii”. Berg a scris peste 3.000 de aşa-zise „Scrisori ale lui Mo”, în care comunica teologia sa de o factură tot mai bizară şi eretică.

Aceste scrisori includeau descrieri grafice şi portretizări ale activităţilor sexuale. Berg l-a descris pe Dumnezeu ca fiind un „dumnezeu sexy, gol puşcă, într-o orgie sălbatică a spiritului” şi ca „peşte” (de prostituate, nota trad.).

 

Berg a fost un profet mincinos. Profeţiile sale spuneau că statul California va fi distrus de un cutremur şi că SUA vor fi distruse de cometa Kohoutek în ianuarie 1974.

 

Mesajul radical al lui Berg, prin care denunţa ceea ce el numea „Sistemul” (şi sistematizaţii) includea şi bisericile existente. Mesajul lui de a fi „revoluţionari” pentru Isus şi de „a se lepăda de toate şi a-L urma” includea renunţarea la părinţi, serviciu, şcoală şi donarea tuturor posesiunilor către organizaţie (ziarul Christianity Today, 18 februarie 1977, pag. 18).

 

Berg a început o relaţie cu Karen Zerby (zisă Maria), care i-a devenit soţie conform legilor obişnuite, şi amantă. În această perioadă Berg a început prolifica serie de „Scrisori ale lui Mo”, considerate a fi continuatoare ale revelaţiilor pentru adepţii lui. Această perioadă a marcat şi declinul în moralitatea generală a mişcării.

 

Berg s-a asociat cu evanghelistul Fred Jordan şi i s-a îngăduit să înfiinţeze o locaţie de trai la comun în ferma „Soul-Clinic Ranch” („Clinica Sufletelor”), proprietate a lui Jordan, în Texas. După ce părinţii unor membri s-au organizat şi au început să facă publicitate negativă privind „spălarea creierelor” copiilor lor, Jordan le-a cerut lui Berg şi adepţilor lui (între două şi trei mii) să plece („The Mindbenders” – „Sucitorii minţii”, Jack Sparks, pag. 158-159). Berg a început să organizeze comunităţi (colonii) care aveau un strict control ierarhic. Conform declaraţiei Familiei, existau 130 de colonii ale Children of God în 15 ţări, în anul 1972 („Our Family’s Origin” – „Originea Familiei noastre”, World Services, aprilie 1992). Ei au strâns bani, iniţial prin chetă, dându-şi toate bunurile, apoi prin „litnessing”, adică vânzarea către public a scrisorilor emanate de Mo.

 

Cam în această perioadă, Berg şi-a schimbat numele în Moise (proorocul lui Dumnezeu) şi David (regele Israelului). În 1972, Berg pretinde că a căpătat „priceperea lui Daniel” şi începe să facă profeţii mincinoase, spunând printre altele că California va fi distrusă de un cutremur, iar Statele Unite vor fi nimicite de cometa Kohoutek în ianuarie 1974 (Scrisoarea lui Mo nr. 280, paragraful 12). El a mai profeţit că Hristos se va întoarce în 1993 (Scrisoarea lui Mo nr. 456, paragraful 25). În această perioadă, Berg s-a îndreptat către ocult şi scria frecvent despre contactele sale şi implicarea cu călăuze ale spiritului („Another Gospel” – „O altă evanghelie”, Ruth Tucker, pag. 233).

 Sursa: The Children of God/The FamilyOff-site Link Profil realizat de Watchman Fellowship

 

*

 

Berg a descris odată America ca fiind „curva” (aşa cum apare şi în Cartea Apocalipsei alegoria „curva Babilon”, un oraş care este nimicit) şi a avertizat că cometa Kohoutek, care va apărea în scurtă vreme, va indica distrugerea Statelor Unite.

 

Ruth Gordon, care s-a alăturat Children of God în 1972, îşi aminteşte de Scrisoarea Mo din acel an, intitulată „Flee as a Bird to Your Mountain” („Zburaţi ca pasărea către muntele vostru”), pe care ea a interpretat-o astfel „Dumnezeu urma să distrugă SUA… iar noi trebuia să scăpăm”.

 

Deja pus sub presiune de către părinţii care încercau să îşi „salveze” copii din sectă, grupul Children of God a urmat avertismentele lui Berg şi a emigrat din ţară – mai întâi în Europa, apoi în America Latină şi în estul Asiei.

 

Doamna Gordon, care se mutase în Brazilia, a părăsit gruparea în 1977 şi, de atunci, a devenit unul dintre criticii ei cei mai vehemenţi. Ea numeşte Familia „un cult pseudo-creştin” care înclină către crezuri oculte şi aprobă adulterul. „Ei nu înţeleg creştinismul biblic altfel decât prin scrierile lui Berg”, spune domnia sa. […]

 

Pe la mijlocul anilor ’70, Children of God avea „colonii” în aproximativ 70 de ţări. În 1977, s-a semnalat că membrii organizaţiei trăiesc în Libia covârşitor musulmană, în aparenţă cu acordul liderului ţării, Moammar Gadhafi. Auzindu-se rareori de ea, gruparea a continuat să atragă totuşi publicitate nedorită. În 1984, una dintre fiicele lui Berg, Deborah Davis, a scris o carte despre tatăl ei, arătând excesele sexuale.

Din propria perspectivă a Familiei, aceşti ani au fost productivi – odată ce grupul s-a răspândit pe cinci continente pentru a propovădui – dar şi o perioadă de schimbare şi incertitudine.

 

În 1978, Berg a înlăturat mai mult de 300 de membrii din conducere, după ce a auzit „rapoarte de conduită necorespunzătoare şi abuz de putere”. El şi-a redenumit gruparea „The Family of Love” („Familia Iubirii”).

 

Cam în această perioadă, gruparea şi-a început practica de „flirty fishing” („pescuit cu flirt” – „FFing”, cum au denumit-o mulţi dintre membrii ei), practică ce şi-a dobândit o notorietate de durată.

 

Pentru a arăta iubirea lui Dumnezeu, membrii ofereau servicii sexuale drept o cale de evanghelizare a oamenilor. Ideea a fost a lui Berg. Istoricul Familiei arată că, bazându-se pe lectura Scripturii, „Tatăl David a ajuns la concluzia şocantă că creştinii erau liberi, prin slava lui Dumnezeu, să meargă prin căi mult mai largi către etalarea Iubirii lui Dumnezeu către semeni, chiar şi prin satisfacerea necesităţilor sexuale.”

 

Istoria Familiei arată că acest lucru a scandalizat „multe instituţii religioase”, dar observă că „mulţi oameni, dintre care unii nu au călcat nici măcar în apropierea unei biserici până atunci, au fost puşi pe gânduri şi câştigaţi întru Hristos prin această apropiere umană către mărturisire foarte umilă, onestă, deschisă şi intimă.” În parte ca răspuns la frica de SIDA, practica a fost interzisă în anul 1987.

Sursa: 'The Family' and Final HarvestOff-site Link The Washington Post, 2 iunie 1993

 

 

Notă de subsol

(1) Alte culte ale creştinismului care au provenit din Mişcarea Jesus People includ Alamo Foundation (Fundaţia Alamo) şi The Way International (organizaţia Internaţională Calea).

horizontal rule

Abuzul sexual violent, spălarea de creiere şi neglijarea: cum este să creşti într-o sectă religioasă

Ziarul „Independent”, Marea Britanie

2 septembrie 2007

Lynne Wallace

 

Surorile Kristina şi Celeste Jones şi sora lor vitregă, Juliana Buhring, sunt în locuinţa Kristinei din Nottingham, pregătindu-se să iasă la plimbare. Kristina îşi machiază ochii, Celeste hotărăşte că arată bine aşa cum este, iar Juliana îşi aranjează părul. Ar putea fi toate trei nişte tinere fără griji, pregătindu-se pentru a petrece o seară în oraş – dar până în acest moment, vieţile lor au fost oricum, numai lipsite de griji nu. Vor merge să dea autografe pe noua lor carte, Not Without My Sister („Nu fără sora mea”), care descrie experienţa de a creşte într-un cult abuziv, anume Children of God (Copiii lui Dumnezeu); cartea, spre marea lor mirare, a devenit succes de public.

 

Children of God (CoG) a început în sudul Californiei, spre sfârşitul anilor ’60, gruparea fiind întemeiată de al ei autodesemnat guru şi pedofil, David Berg. Cei din CoG credeau că ei sunt aleşii lui Dumnezeu, oferind mântuire doar celor care li se alăturau şi aderau la regulile lor stricte. Unul dintre edictele lui Berg era „Legea iubirii”, care permitea bărbaţilor adulţi să facă sex cu oricine doreau, inclusiv cu copii – Berg a denumit asta „împărtăşire”, iar cel ce nu ar fi fost dornic să „împărtăşească” era acuzat că nu îl iubeşte destul pe Dumnezeu. Şi fetiţele erau recrutate pentru aceste practici, începând de la 10 ani, oferind eventualilor viitori membri favoruri sexuale prin intermediul unei practici cunoscute ca „pescuitul cu flirt”.

 

Kristina, 31 de ani, Celeste, 32 de ani şi Juliana, 26 de ani, au acelaşi tată, pe Christopher Jones. Deştept, chipeş, cu cunoştinţe muzicale, manierat, Jones a renunţat totuşi la facultate pentru a se alătura CoG în anul 1973, la 22 de ani. Rebecca a fost cooptată de CoG în 1973, la 16 ani, măritându-se cu Jones anul următor. În câţiva ani, cuplul le-a dat naştere Celestei şi Kristinei. Christopher a părăsit-o apoi pe Rebecca şi a avut-o pe Juliana cu o altă parteneră (practica partenerilor multipli era obişnuită în CoG).

 

Copilăria Kristinei a fost una plină de abuzuri sexuale, de prostituţie forţată şi de bătăi sălbatice primite de la prietenul de atunci al mamei ei, (care de astă dată nu mai era Christopher Jones). Născută în India, Kristina a crescut prin mai multe ţări: „[CoG] se muta pretutindeni, în parte ca să nu cumva să prinzi rădăcini într-un loc, dar şi pentru a scăpa de supravegherea poliţiei. Vizele oricum ne expirau constant.” Relocarea frecventă a făcut dificil şi pentru părinţii copiilor recrutaţi să îi găsească. Copiilor li se dădeau adesea nume noi, pentru a le estompa mai mult identitatea şi a produce confuzie în rândul autorităţilor.

 

Kristina avea 12 ani atunci când a fugit cu mama ei şi au venit în Anglia. „Înainte să plec, fiecare muşchi al trupului îmi era încordat de frică, aşteptând să iau următoarea bătaie. După ce am plecat, am simţit totul mai calm, iar acesta a fost un sentiment plăcut, de a fi liber. Mi-a trebuit un timp ca să mă obişnuiesc, dar copiii sunt adaptabili. Eram o curiozitate la şcoală, pentru că nu ştiam nici măcar cine este Michael Jackson.”

 

Nu este mai puţin adevărat că i-a fost dor foarte mult de surorile ei. Celeste, favorita tatălui ei, a trăit nişte perioade în Grecia, Sri Lanka, Dubai şi India, cu dânsul. Ea a scăpat după şase ani, după o campanie de durată dusă de Kristina şi mama ei. (O altă soră vitregă, Davida, a murit după o doză de heroină în 2005, la 23 de ani, incapabilă să suporte traumele abuzului şi abandonării).

 

Abuzul a fost în floare în rândul membrilor cultului. La şase ani, Celeste spune că a fost filmată dansând dezbrăcată, primind instrucţiuni „să fie sexy”; în felul acesta selecta Berg copiii pe care dorea să îi abuzeze. Celeste nu a fost aleasă de Berg cu acea ocazie, dar a fost abuzată de alţii şi filmată iarăşi când avea 13 ani. „Acum eram mai conştientă şi m-am simţit mai intens violată. Mă simţeam atât de stânjenită.” Când i-a spus tatălui ei că a fost abuzată, el a compătimit-o, dar nu a făcut nimic. În pofida acestor lucruri, Celeste a spus că ea încă credea că tatăl ei nu era părtaş la acest abuz, până ce într-o zi l-a găsit în pat cu cea mai bună prietenă a ei, de 12 ani. El a negat apoi afirmaţiile şi spune că doar se îmbrăţişau.

 

Când Celeste avea 19 ani, s-a aranjat o întâlnire între ea, Kristina şi mama lor (ultimele două fiind atunci scăpate din CoG), ca răspuns la o lungă luptă pentru custodie şi a furorilor iscate în presă privind cultul şi practicile lui. În ciuda eforturilor surorii şi mamei, Celeste a rămas cu CoG. Dar când chiar fiica Celestei, Cherie, a împlinit patru ani, Celeste şi-a dat seama că trebuie să părăsească CoG. Îşi supraveghea fiica, dar ştia că nu o va putea proteja la nesfârşit de abuzul pe care l-ar fi putut suferi, astfel că Celeste şi-a pus la cale plecarea. I-au trebuit doi ani pentru a reuşi să îşi obţină libertatea, în anul 2001.

 

Juliana a crescut în Africa şi în India, dar nu a avut vreun părinte care să o protejeze împotriva bătăilor şi a abuzurilor sexuale. Rebelă şi, ca urmare, bătută mai crunt, Juliana spune: „Ei voiau să ne strivească personalitatea, aşa că îmi spuneau în mod constant că nu sunt bună de nimic, pentru a mă înfrânge. La 14 ani am încercat să sar pe o fereastră şi să îmi tai venele – gândeam că nu mai vreau o viaţă în asemenea hal. Abia în Africa am văzut că sunt oameni în situaţii mai grele decât a mea, iar atunci m-am răzgândit”. Juliana a părăsit Uganda în 2004, pentru o reuniune de familie în Portugalia, iar la acel Crăciun a părăsit în sfârşit CoG şi a venit în Anglia, pentru a fi împreună cu mama şi surorile. „Cel mai greu lucru după ce am ieşit de acolo a fost când mi-am făcut prieteni şi nu puteam să cred că cineva m-ar vrea fără să vrea ceva în schimb. Viaţa mea fusese atât de amărâtă.”

 

Tatăl femeilor a rămas în cadrul Children of God şi, ca rezultat al experienţei ei şi a surorilor sale, Kristina înfiinţează actualmente organizaţia caritabilă Rise International (Ridicarea), pentru a ajuta victimele cultului şi a emite avertismente despre daunele cultului, iar ea spune: „Să îmi scot de acolo surorile era un ţel avut de când mă ştiu. Uneori simt că parcă nu ar fi fost vreodată despărţite [de mine], iar alte ori simt golurile. Au fost atâtea lucruri pe care nu le ştiam despre ele şi prin ce au trecut.”

 

‘Not Without My Sister’ by Kristina Jones, Celeste Jones and Juliana Buhring (Harper Collins) [USA | UK]

horizontal rule

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

DE CITIT!!!!

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Arhiva | Contact | Colaboratori | Despre noi
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate