Arhiva Contact Despre noi Link-uri
 Pagina de Apologetică
 

 

 

Arhiva
Contact
Colaboratori
Despre noi

NOSTRA AETATE
Apologetica
Teologie
Hegeomai
Istorie
Pastorala
Studiu Biblic
Site-uri Baptiste
Articole
Proiectul Betania
Media
Ştiri Internaţionale
Din Presa Română
Poşta Redacţiei

 

 


 

Pagina de Apologetică

 

 

Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică este realizată de

 

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

 

 

În acest număr:

 

» Povestea a două drumuri: Omiletica şi Autoritatea Biblică [pagina 1]
» Omiletica: Ce să faci şi ce să nu faci [pagina 1]
» Comasarea ... o metodă din omiletică ...  [pagina 2]
» Declaraţia Chicago privind infailibilitatea biblică [pagina 2]

 

 

Comasarea ... o metodă din omiletică ...


Omiletica este pur şi simplu arta de a pregăti şi de predica o predică. În timp ce acest termen este folosit în mare măsură pentru pastori, metoda poate ajutor un studiu personal al Bibliei. Această tehnică, în domeniul Omileticii, implică schiţarea atentă a unui pasaj din Scriptură.
 

Există 6 paşi pentru această tehnică:
 

1) Rugăciunea

3) Diviziunile

5) Scopul

2) Fişa de lucru

4) Propoziţia subiect

6) Aplicaţiile

 

1) Rugăciunea
 

Rugăciunea este un pas necesar înainte de orice studiu Biblic. Duhul Sfânt este necesar pentru a-ţi arăta moduri noi de înţelegere ale Cuvântului.

2) Fişa de lucru
 

Citiţi pasajul din Scriptură de mai multe ori pentru a obţine o înţelegere rezonabilă a ceea ce are loc. Citeşte mai mult de o traducere. Întreabă-te întrebări precum: cine sunt personajele principale, ce se întâmplă, când are loc aceasta, unde are loc aceasta, de ce este acest eveniment prezent?

 
Pe o foaie de hârtie, enumeraţi numere de versete pentru acest studiu şi începeţi să scrieţi o frază scurtă sau un singur cuvânt din fiecare verset care vă va aminti ceea ce se întâmplă în acel verset. Aţi putea face aşa cu fiecare verset în mod individual sau puteţi combina versete împreună în cazul în care au aceeaşi gând sau eveniment. De exemplu:

Ioan 3
1-3) Isus îi spune lui Nicodim, se nască din nou
4) Nicodim întreabă cum?
5-8) fii născut din Duh
9) Nicodim întreabă din nou
10-15) Fiul Omului să fie înălţat pentru a aduce viaţă
16) credinţa în Hristos aduce viaţa veşnică
17-18) cei care cred sunt salvaţi
19-21) caută adevărul pentru a găsi lumina lui Dumnezeu
22) Isus merge în Iudeea să boteze
23-26) Ucenicii lui Ioan sunt confuzi
27-30) Ioan ştie că trebuie să se micşoreze
31-33) Cel de sus ştie totul
34) El vorbeşte adevărul de la Dumnezeu
35) Dumnezeu îl iubeşte pe Fiul, i-a dat totul Lui
36) oricine crede în El are viaţa veşnică

 

3) Diviziunile
 

Uită-te la foaia de lucru şi grupează versetele împreună în mai multe gânduri principale. Fiecare gând devine o diviziune. Fiecare diviziune poate fi un singur paragraf sau poate include mai multe paragrafe. Uită-te în Biblie pentru a vedea dacă aceasta are diviziuni sau paragrafe care te-ar putea ajuta.
 

Pentru fiecare diviziune, scrieţi o propoziţie scurtă, dar completă care descrie acţiunea şi caracterul - cheie în acea diviziune. Păstraţi propoziţia dvs. ca un fapt, spre deosebire de spirituală. De exemplu:
 

Ioan 3

 
I) v. 1-15 Isus îi spune lui Nicodim că el trebuie să se nască din nou.
II) v. 16-21 Dumnezeu ne iubeşte atât de mult că a dat pe Fiul său, pentru viaţa noastră veşnică.
III) v. 22-36 Ioan mărturiseşte că Isus este de sus şi că vorbeşte adevărul lui Dumnezeu.

 

4) Propoziţia subiect

Din diviziunile dumneavoastră, combinaţi gândurile centrale într-o propoziţie subiect de 10 cuvinte sau mai puţin. Aceasta trebuie să fie o propoziţie completă cu un subiect şi verb. O modalitate bună de a lucra pentru această propoziţie, este sa vă întrebaţi, "Despre ce este vorba cu adevărat în acest capitol?" Uitaţi-vă la cine este personajul principal şi ceea ce el / ea spune sau face? La fel ca şi în cazul propoziţiilor diviziunii, păstraţi propoziţia subiect ca un fapt, nu spiritual.

 
Scopul propoziţiei subiectul este că, dacă ar fi să o citiţi la o persoană care este familiarizată cu cartea pe care o studiaţi, acea persoană ar trebui să fie în măsură să identifice pasajul din propoziţia subiect a dumneavoastră. Amintiţi-vă, nu mai mult de 10 cuvinte. De exemplu:

Ioan 3 Subiect Propoziţie
Nicodim învaţă despre renaşterea spirituală în timp ce Ioan confirmă mesajul lui Isus.

5) Scopul
 

În acest moment, veţi începe să găsiţi motivul convingător al acestui pasaj, care v-ar determina să vă schimbaţi viaţa. O modalitate bună de a determina scopul dumneavoastră este să-vă puneţi întrebarea, "Ce acţiuni ar trebui să iau ca răspuns la acest pasaj din Scriptură?" Sau terminaţi această propoziţie, "Pentru ca să mă determine să ..." Folosiţi un verb de acţiune, nu un verb pasiv, dacă este posibil. Gândiţi-vă la acţiunea principală de care aveţi nevoie să o faceţi ca rezultat al studiului dumneavoastră al Bibliei. Păstraţi scopul dumneavoastră scurt şi clar. De exemplu:


Ioan 3 Scop
Pentru a-mă determina să: cred în Isus Hristos pentru a primi darul vieţii veşnice şi pentru a evita mânia lui Dumnezeu.

 

6) Aplicaţii
 

Du-te înapoi şi uită-te la diviziunile dumneavoastră. În general, ar trebui să încercaţi să scrieţi cel puţin o aplicaţie pentru fiecare dintre diviziunile dumneavoastră. Acestea ar trebui să fie aplicaţii la viaţa de zi cu zi. Ce spune pasajul despre viata afacerea dvs., despre viaţă dvs. acasă, sau cum pot să aplic aceasta la alte situaţii? În cazul în care una dintre diviziunile dvs. tratează cu rugăciunea, un exemplu de aplicaţie ar putea fi, "Cât timp îmi petrec zilnic în rugăciune?" Sau, "cât de mult timp ar trebui să-l petrec zi cu zi în rugăciune?"


Scrieţi aplicaţiile dumneavoastră în formă de întrebare. De asemenea, ori de câte ori este posibil, utilizaţi cuvinte cum ar fi cum sau ce sau când să puneţi o întrebare la care nu se poate răspunde doar cu un simplu da sau nu. Vreţi să vă provocaţi să vă gândiţi la răspunsul dumneavoastră şi nu doar să treceţi uşor peste el. Depuneţi eforturi pentru claritate, concizie, şi simplitate. Isus a fost foarte clar. El era, de obicei destul de scurt şi El a fost uimitor de simplu. Şi El avea toate răspunsurile! De exemplu:


Ioan 3 Aplicarea
L-am acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitorul şi Domnul meu personal?
Ce trebuie să fac pentru a avea viaţa veşnică?
Stilul meu curent de viaţă aduce mărturie că eu merg în lumină, sau există zone din viaţa mea care au nevoie de schimbare?
În cine sau în ce am încredere pentru o bucurie deplină?

 

Nota personală a lui Charles Hammond: M-am născut şi am fost crescut in Kirkland, WA, unde familia mea a frecventat o Biserica Reformată liberală, în mod semi-regulat. Această biserică a învăţat o Evanghelie socială umplută cu referinţe despre a-i iubi pe alţii, dar niciodată nu a vorbit despre păcat sau despre mântuire. Am fost învăţaţi că, dacă aţi trăit o viaţă cinstită încercând să-i ajutaţi pe alţii, ar trebui să mergeţi în Rai. Aveam 19 şi eram în al doilea an de studenţie, la Universitatea de Stat din Oregon, când doi tineri m-au întrebat dacă ar putea să stea împreună la masa mea, la cafetăria din campus. Ei au adus repede în conversaţie despre Dumnezeu şi m-au întrebat dacă aveam o relaţie personală cu Dumnezeu. Deşi am crezut că exista un Dumnezeu, ştiam că nu aveam o relaţie personală. Ei au continuat să-mi spună că în calitatea de păcătos (eu ştiam că am păcătuit!) relaţia mea cu Dumnezeu era ruptă. Ei mi-au explicat modul în care Isus Hristos şi-a vărsat sângele Său şi a murit pe cruce, astfel încât toţi cei ce îi cer Lui ar putea fi iertaţi şi să primească viaţa veşnică. Am ştiut imediat că am vrut această iertare şi am vrut să ştiu sigur că am viaţa veşnică. M-am rugat cu aceşti oameni chiar în mijlocul cantinei şi i-am cerut lui Isus Hristos să vină în viaţa mea, să îmi ierte păcatele mele, şi să-mi dea darul vieţii veşnice. Isus a devenit Mântuitorul şi Domnul meu, chiar din acel moment! Viaţa mea nu va mai fi niciodată la fel.

 
Îi încurajez pe toţi cei care citesc acest lucru să se întrebe dacă într-adevăr îl cunosc pe Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn al lor. Puteţi să-l primiţi la fel cum eu L-am printr-o rugăciune simplă. Dacă nu aţi făcut niciodată acest lucru, vă rog să vă luaţi un moment şi să vă rugaţi. Invitaţi-L pe Isus sa intre în viata dumneavoastră, să vă ierte păcatele dumneavoastră şi să vă dea darul vieţii veşnice. Aceasta va fi cea mai mare decizie pe care aţi făcut-o vreodată.

Charles Hammond s-a născut şi a fost crescut în Kirkland, WA. El a studiat la Universitatea de Stat din Oregon şi a primit o diplomă BS in Business Administration. El a lucrat in zona Seattle din 1971. Din 1987, el a fost un consilier financiar şi un partener în Cornerstone Advisors, Inc. în Bellevue. El a slujit ca Lider Învăţător în Bible Study Fellowship timp de 10 de ani, şi a fost un Bătrân la Antioch Bible Church în Kirkland, WA din anul 1988. De asemenea, el cântă în corul United Voices of Antioch şi conduce un grup de studiu Biblic al bărbătesc în casa lui.

Copyright ©2001 Helpmewithbiblestudy.org. All rights to this material are reserved. We encourage you to print the material for personal and non-profit use or link to this site. You may not distribute articles to other web locations for retrieval or mirror at any other site.

 

Courtesy of http://www.helpmewithbiblestudy.org

 

 

Declaraţia Chicago privind infailibilitatea biblică

 

PREFAŢĂ

 

   Autoritatea Scripturii este o problemă-cheie pentru Biserica creştină în această şi fiecare eră. Cei care mărturisesc credinţa în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor sunt chemaţi să arate realitatea uceniciei lor ascultarea cu smerenie şi cu fidelitate de Cuvântul scris al lui Dumnezeu. A ne abate de la Scriptură în credinţă sau comportament este lipsa de loialitate faţă de Stăpânul nostru. Recunoaşterea adevărului total şi credibilităţii Sfintei Scripturi este esenţială pentru o înţelegere completă şi marturisirea adecvată a autorităţii sale.

 

   Următoarea Declaraţie afirmă din nou această infailibilitate a Scripturii, care explică înţelegerea noastră a acesteia şi avertizând împotriva negării acesteia. Suntem convinşi că a nega aceasta înseamnă să dăm la o parte mărturia lui Isus Hristos şi a Duhului Sfânt şi să refuzăm faptul că supunerea faţă de pretenţiile Cuvântului lui Dumnezeu care marchează adevărata credinţă creştină. Vedem acesta ca fiind datoria noastră în timp util pentru a face această afirmaţie în faţa alunecărilor curente de la adevărul infailibilităţii printre creştinii noştri colegi şi neînţelegerea acestei doctrine în lume, per ansamblu.

 

   Această declaraţie este formată din trei părţi: o Afirmaţie Recapitulativă, Articole de Afirmare şi Negare, precum şi o Expunere însoţitoare. Aceasta a fost elaborată în cadrul unei consultări de trei zile în Chicago. Cei care au semnat Declaraţia Rezumat şi Articolele doresc să afirme convingerea lor cu privire la infailibilitatea Scripturii şi de a încuraja şi provoca unul pe altul şi pe toţi creştinii să crească aprecierea şi înţelegerea acestei doctrine. Recunoaştem limitele unui document pregătit într-o scurtă conferinţă intensivă şi nu propunem că această Declaraţie să i se dea greutate în credinţă. Cu toate acestea, ne bucurăm în aprofundareaa convingerilor noastre, prin discuţiile noastre împreună, şi ne rugăm ca Declaraţia pe care am semnat-o să poată fi utilizată pentru slava lui Dumnezeu nostru spre o noua reformă a Bisericii, în credinţa, viaţa şi misiunea sa.

 

   Oferim acest Declaraţie într-un spirit, nu de dispută, ci de umilinţă şi dragoste, pe care, ne propunem, prin harul lui Dumnezeu, să o menţinem în orice viitor dialog care decurge din ceea ce am spus. Recunoaştem cu bucurie faptul că mulţi dintre cei care neagă infailibilitatea Scripturii nu prezintă consecinţele acestei negări în restul credinţei şi comportamentului lor, şi suntem conştienţi că noi, cei care mărturisim această doctrină de multe ori o negăm în viaţă prin faptul că nu aducem gândurile şi faptele noastre, tradiţiile şi obiceiurile noastre, în supunere adevărată de Cuvântul divin.

 

   Invităm răspunsuri la această Declaraţie, de la oricine vede motivul de a  modifica afirmaţiile sale cu privire Scriptură prin lumina Scripturii în sine, sub a cărui autoritate infailibilă stăm în timp ce vorbim. Noi nu cerem infailibilitatea personală pentru mărturia ce o purtăm, precum şi pentru orice ajutor care ne permite să întărim această mărturie a Cuvântului lui Dumnezeu, vom fi recunoscători.

 

I. DECLARAŢIE REZUMAT

 

   1. Dumnezeu, care este El Însuşi Adevăr şi vorbeşte numai adevărul, a inspirat Sfânta Scriptură, pentru ca prin acesta, să se descopere omenirii pierdute prin Isus Hristos ca Creatorul şi Domnul, Răscumpărătorul şi Judecătorul. Sfânta Scriptură este mărturia lui Dumnezeu de Sine.

 

   2. Sfânta Scriptură, fiind Cuvântul propriu al lui Dumnezeu, scris de oameni pregătiţi şi supervizat prin Duhul Lui, este de autoritate infailibilă divină în toate problemele pe care le atinge: Este de crezut, ca instrucţiunea lui Dumnezeu, în toate pe care aceasta o afirmă, ascultat, ca poruncă a lui, în toate care le cere; îmbrăţişat, ca angajament al lui Dumnezeu, în toate pe care le promite.

 

   3. Duhul Sfânt, Autoril Scripturii divine, atât autentificându-l pentru noi prin mărturia Lui interioară şi deschide mintea noastră pentru a înţelege sensul său.

 

   4. Fiind în întregime şi verbal dată de Dumnezeu, Scriptura este fără eroare sau vină, în toată învăţătura ei, nu mai puţin în ceea ce afirmă despre actele lui Dumnezeu în creaţie, despre evenimentele din istoria lumii, şi despre originile sale literare în conformitate cu Dumnezeu, precum în mărturia lui despre harul mântuitor al lui Dumnezeu în vieţile individuale.

 

   5. Autoritatea Scripturii este inevitabil afectată, în cazul în care această infailibilitate total divină este în vre-un fel limitată sau desconsiderată, sau făcute în raport cu o viziune a adevărului contrară adevărului propriu Bibliei; şi astfel de alunecări aduc pierderi serioase atât individuale şi cât şi Bisericii.

 

II. ARTICOLE DE AFIRMARE ŞI NEGARE

 

                               Articolul I.

 

   Noi afirmăm că Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca fiind Cuvântul autoritar al lui Dumnezeu.

 

   Noi negăm faptul că Scripturile primesc autoritatea lor de la Biserică, tradiţie, sau orice altă sursă umană.

 

                              Articolul II.

 

   Noi afirmăm că Scripturile sunt norma supremă scrisă, prin care Dumnezeu leagă conştiinţa, şi că autoritatea Bisericii este subordonată faţă de cea a Scripturii.

 

   Noi negăm faptul că crezuri bisericii, consiliile, sau declaraţiile au autoritate mai mare sau egală cu autoritatea Bibliei.

 

                              Articolul III.

 

   Noi afirmăm că Cuvântul scris în toate elementele sale este revelaţia dată de Dumnezeu.

 

   Noi negăm faptul că Biblia este doar un martor la revelaţie, sau că devine revelaţie doar în întâlni, sau depinde de răspunsurile date de oameni pentru valabilitatea ei.

 

                              Articolul IV.

 

   Noi afirmăm că Dumnezeu care a făcut omenirea, după chipul Său a folosit un limbaj ca un mijloc de revelaţie.

 

   Noi negăm faptul că limbajul uman este atât de limitat de calitatea noastră de creaturi încât acesta este redat inadecvat ca un vehicul pentru revelaţia divină. Negăm în continuare faptul că corupţia culturii umane şi a limbii, prin păcat a distorsionat lucrarea de inspiraţie a lui Dumnezeu.

 

                               Articolul V.

 

   Noi afirmăm că revelaţia lui Dumnezeu în Sfintele Scripturi a fost progresivă.

 

   Noi negăm faptul că revelaţia de mai târziu, care poate împlini revelaţia mai timpurie, vreodată o corectează sau chiar o contrazice pe aceasta. Negăm în continuare faptul că orice revelaţie normativă a fost dată de la terminarea scrierilor Noului Testament.

 

                              Articolul VI.

 

   Noi afirmăm că întreaga Scriptură, precum şi toate părţile sale, până la cuvintele din original, au date prin inspiraţie divină.

 

   Noi negăm faptul că inspiraţia Scripturii se poate afirma pe bună dreptate din întreg, fără părţi, sau din câteva părţi dar nu întregul.

 

                              Articolul VII.

 

   Noi afirmăm că inspiraţia a fost lucrarea, în care Dumnezeu prin Duhul Său, prin intermediul scriitorilor umani, ne-a dat Cuvântul Său. Originea Scripturii este divină. Modul de inspiraţie divină rămâne în mare măsură un mister pentru noi.

 

   Noi negăm faptul că inspiratie poate fi redusă la înţelegere umană, sau pentru a înălţa stările de conştiinţă de orice fel.

 

                             Articolul VIII.

 

   Noi afirmăm că Dumnezeu în lucrarea Lui de inspiraţie a folosit personalităţi distincte şi stiluri literare ale scriitorilor, pe care El i-a ales şi i-a pregătite.

 

   Noi negăm faptul că Dumnezeu, în cauzarea aceste scriitori de a utiliza chiar cuvintele pe care El le-a ales, anulând personalitatea lor.

 

                              Articolul IX.

 

   Afirmăm ca sursă de inspiraţie, deşi nu conferind omniscienţă, garantată rostire de adevăr şi vrednică de încredere, cu privire la toate problemele în care autorii Biblici au fost mişcaţi de a vorbi şi scrie.

 

   Noi negăm faptul că finitudea sau falsitatea acestor scriitori, de necesitate sau în alt mod, a introdus denaturarea sau falsitatea în Cuvântul lui Dumnezeu.

 

                               La articolul X.

 

   Afirmăm că inspiraţia, strict vorbind, se aplică numai pentru textul autografic a Scripturii, care, în providenţa lui Dumnezeu poate fi verificat din manuscrisele disponibile cu mare precizie. În continuare afirmăm, că, copiile şi traducerile Scripturii sunt Cuvântul lui Dumnezeu în măsura în care ele reprezintă fidel originalul.

 

   Noi negăm faptul că vre-un element esenţial al credinţei creştine este afectat de lipsa de autografe. Negăm în continuare faptul că această absenţă face afirmarea infailibilităţii biblice invalidă sau irelevantă.

 

                              Articolul XI.

 

   Noi afirmăm că Scriptura, fiind dată prin inspiraţie divină, este infailibilă, astfel încât, departe de a ne induce în eroare, este adevărat şi de încredere în toate aspectele pe care le abordează.

 

   Noi negăm faptul că este posibil ca Biblia să fie în acelaşi timp, infailibilă şi eronată, în afirmaţiile sale. Infailibilitatea şi ineranţa pot fi distinse, dar nu pot fie separate.

 

                              Articolul XII.

 

   Noi afirmăm că Scriptura în integralitatea ei este infailibilă, fiind lipsită de orice falsitate, fraudă, sau inducere în eroare.

 

   Noi negăm faptul că infailibilitatea Biblică şi ineranţa sunt limitate la teme spirituale, religioase, sau răscumpărătoare, exclusive despre afirmaţii în domeniile istoriei şi ştiinţei. Negăm în continuare că ipotezele ştiinţifice despre istoria pământului pot fi utilizate în mod potrivit pentru a răsturna învăţătura Scripturii cu privire la creaţie şi potop.

 

                             Articolul XIII.

 

   Noi afirmăm proprietatea de a folosi ineranţa ca un termen teologic cu trimitere la veridicitatea completă a Scripturii.

 

   Noi negăm că este potrivit să evaluăm Scriptura în funcţie de standardele de adevăr şi de eroare, care sunt străine de utilizare sau scop. În continuare, negăm faptul că infailibilitatea este negată de fenomene biblice, cum ar fi o lipsă de precizie tehnice moderne, nereguli de gramatică sau ortografie, descrieri de observaţie a naturii, de raportare a falsurilor, utilizarea de hiperbolă şi a numerelor rotunde, aranjamentul de actualitate de selecţii metrice, variate de material în relatări paralele, sau utilizarea de citate libere.

 

                              Articolul XIV.

 

   Noi afirmăm unitatea şi coerenţa internă a Scripturii.

 

   Noi negăm faptul că presupusele erori şi discrepanţe care nu au fost încă rezolvate încalcă susţinerile adevărate din Biblie.

 

                              Articolul XV.

 

   Noi afirmăm că doctrina infailibilităţii este întemeiată pe învăţătura din Biblie despre inspiraţie.

 

   Noi negăm faptul că învăţătura lui Isus despre Scriptură poate fi destituită prin apelurile la ajustare sau la orice limitare naturală a umanităţii Lui.

 

                              Articolul XVI.

 

   Noi afirmăm că doctrina infailibilităţii a fost parte integrantă din credinţa Bisericii de-a lungul istoriei sale.

 

   Noi negăm faptul că infailibilitatea este o doctrină inventată de Protestantismul scolastic, sau este o poziţie reacţionară postulată ca răspuns la criticismul înalt negativ.

 

                             Articolul XVII.

 

   Noi afirmăm că Duhul Sfânt aduce mărturie despre Scripturi, asigurând credincioşii de veridicitatea Cuvântului scris al lui Dumnezeu.

 

   Negăm faptul că această mărturie a Duhului Sfânt operează în mod izolat faţă de Scriptură sau împotriva ei.

 

                             Articolul XVIII.

 

   Noi afirmăm că textul Scripturii este spre a fi interpretat prin exegeza grammatico-istorică, ţinând seama de formele şi dispozitivele sale literare, şi că Scriptura este pentru a interpreta Scriptura.

 

   Noi negăm legitimitatea oricărui tratament al textului sau căutarea de surse situate în spatele ei, care conduce sau relativizează, de-istoricizând, sau neţinând seama de învăţătura ei, sau de respingerea pretenţiilor sale de autor.

 

                              Articolul XIX.

 

   Noi afirmăm că o mărturisire a autorităţii complete, a infailibilităţii şi ineranţei Scripturii este vitală pentru o înţelegere corectă a întregului credinţei creştină. În continuare afirmăm că astfel de mărturisire ar trebui să conducă spre o conformare tot mai mare la imaginea lui Hristos.

 

   Noi negăm faptul că o astfel de mărturisire este necesară pentru mântuire. Cu toate acestea, neagăm în continuare faptul că infailibilitatea poate fi respinsă fără consecinţe grave, atât pentru individ cât şi pentru Biserică.

 

III. EXPOZIŢIE

 

Înţelegerea noastră a doctrinei infailibilităţii trebuie să fie stabilită în contextul mai larg al învăţăturilor Scripturii cu privire la sine. Aceasta expoziţie face o dare de seamă a liniilor generale ale doctrinei din care derivă Declaraţia noastră Rezumat şi Articolele.

 

A. Crearea, Revelaţia şi Inspiraţia

 

   Dumnezeu, care a format toate lucrurile prin rostirile sale creatoare şi guvernează toate lucrurile prin Cuvântul Său de decret, a făcut omenirea după chipul Său pentru o viaţă de comuniune cu Sine, pe modelul de părtăşie veşnică de iubitoare comunicare în cadrul Dumnezeirii. Ca purtător al chipului lui Dumnezeu, omul a fost pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu adresat acestuia şi pentru a răspunde în bucuria de adoratoare ascultare. Peste şi mai presus de dezvăluirea de sine a lui Dumnezeu în ordinea creată şi în succesiunea de evenimente în cadrul acesteia, oamenii de la Adam încoace, au primit mesaje verbale de la El, fie direct, după cum se arată în Scriptură, fie indirect, sub forma unor părţi sau a Scripturii în sine.

 

   Când Adam a căzut, Creatorul nu a abandonat omenirea la judecata finală, ci a promis mântuirea şi a început să Se dezvăluie pe Sine ca Răscumpărător într-o succesiune de evenimente istorice, concentrându-se pe familia lui Avraam şi culminând cu viata, moartea, învierea, slujirea prezentă cerească şi promisa reîntoarcere a lui Isus Hristos. În acest cadru, Dumnezeu ne-a vorbit din timp în timp cuvinte specifice ale judecată şi milă, promisiune şi poruncă, pentru fiinţele umane păcătoase, astfel atrăgându-le într-o relaţie de legământ de angajament reciproc între El şi ei, în care El îi binecuvântează cu daruri de har şi ei Îl binecuvântează în adoraţie receptivă. Moise, pe care Dumnezeu l-a folosit ca mediator pentru a duce cuvintele sale la poporul Său, în timpul exodului, stă în capul unui lung şir de profeţi în a căror guri şi scrieri, Dumnezeu a pus cuvintele Lui pentru a fi încredinţate lui Israel. Scopul lui Dumnezeu în această succesiune de mesaje a fost de a menţine legământul Său prin a face poporul Său să ştie numele Lui - adică, natura Lui - şi voia Lui atât ca învăţătură cât şi ca scop în prezent şi în viitor. Această linie de purtătorii de cuvânt profetic de la Dumnezeu a ajuns la desăvârşire în Isus Cristos, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, care a fost El Însuşi un profet - mai mult ca un profet, dar nu mai puţin - şi în apostolii şi profeţii din prima generaţie creştină. Când mesajul final şi culminant al lui Dumnezeu, cuvântul Lui către lume cu privire la Isus Hristos, a fost elucidat şi vorbit şi de către cei din cercul apostolic, succesiunea de mesaje relevate a încetat. Din acel moment înainte, Biserica a urmat să trăiască şi să îl cunoască pe Dumnezeu prin ceea ce El deja a spus, şi a zis pentru toate timpurile.

 

   La Sinai, Dumnezeu a scris termenii legământului Său pe table de piatră ca martor al Lui de durată şi pentru accesibilitate de durată, şi pe întreaga perioadă de revelaţie profetică şi apostolică, El i-a determinat pe oameni să scrie mesaje date către şi prin intermediul lor, împreună cu înregistrările celebrare ale relaţiei Lui cu poporul Său, plus reflecţiile morale asupra legământului de viaţă şi formele de laudă şi de rugăciune pentru legământul milei. Realitatea teologică a inspiraţiei în producerea de documente Biblice, corespunde cu aceea a profeţiilor vorbite: Deşi personalităţile scriitorilor umani au fost exprimate în ceea ce au scris, cuvintele s-au constituit divin. Astfel, ceea ce Scriptura spune, Dumnezeu spune; autoritatea ei este autoritatea Lui, pentru că El este autorul său final, care a dat-o prin mintea şi cuvintele alese şi bărbaţi pregătiţi, care, în libertate şi fidelitate, "au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de către Duhul Sfânt "(1 Petru 1:21). Sfânta Scriptură trebuie să fie recunoscută ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, în virtutea originii sale divine.

 

B. Autoritatea: Hristos şi Biblia

 

   Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este Cuvântul făcut trup, Profetul nostru, Preot şi Rege, este Mijlocitor final al comunicării lui Dumnezeu către om, deoarece El este în toate darurile de graţie ale lui Dumnezeu. Revelaţia pe care El a dat-o a fost mai mult decât verbală; El l-a arătat pe Tatăl, prin prezenţa Lui şi faptele Lui, de asemenea. Cu toate acestea, cuvintele Lui au fost extrem de importante, pentru că El era Dumnezeu, El a vorbit de la Tatăl, iar cuvintele Lui vor judeca pe toţi oamenii în ultima zi.

 

   Ca Mesia proorocit, Isus Hristos este tema centrală a Scripturii. Vechiul Testament a privit înainte spre El; Noul Testament se uită înapoi la prima şi la a doua Lui venire. Scriptura Canonică este inspirată de Dumnezeu şi, prin urmare, este martor normativ care îl mărturiseşte pe Hristos. Nici o hermeneutică, prin urmare, în care Hristosul istoric nu este punctul de focalizare, nu este acceptabilă. Sfânta Scriptură trebuie să fie tratată ca ceea ce, în esenţă, este - mărturia Tatălui despre Fiul întrupat.

 

   Se pare că, canonul Vechiului Testament a fost stabilit prin timpul lui Isus. Canonul Noului Testament este, de asemenea în prezent închis, în măsura în care nici o altă nouă mărturie apostolică despre Hristosul istoric nu ar putea fi acum susţinută. Nici o revelaţie nouă (ca distinctă de aceea a înţelegerii date de Duhul despre revelaţia existentă) nu va fi acordată până când Hristos vine din nou. Canon a fost creat, în principiu, prin inspiraţie divină. Partea Bisericii a fost de a discerne canonul pe care Dumnezeu l-a creat, nu să elaboreze unul al ei propriu.

 

   Cuvântul „Canon”, semnifică o regulă de standard, este un indicator către autoritate, ceea ce înseamnă dreptul de a conduce şi reglementa. Autoritatea în creştinism aparţine lui Dumnezeu în revelaţia Lui, ceea ce înseamnă, pe de o parte, Isus Hristos, Cuvântul viu, şi, pe de altă parte, Sfânta Scriptură, Cuvântul scris. Dar autoritatea lui Hristos şi aceea a Scripturii sunt una. Ca profet al nostru, Hristos a mărturisit că Scriptura nu poate fi ruptă. Ca Preot şi Rege al nostru, El şi-a dedicat viaţa Lui pământească pentru împlinirea legii şi a profeţilor, chiar şi murind în ascultare de cuvintele profeţiei mesianice. Astfel, după cum El a văzut Scriptura care îl atestă pe El şi autoritatea Lui, tot aşa prin supunerea Lui faţă de Scripturi, El a atestat autoritatea ei. După cum El s-a închinat ascultător faţă de instruirea Tatălui Său, dată în Biblia Lui (Vechiul Testament al nostru), tot astfel El cere ucenicilor Săi să facă, cu toate acestea, nu în mod izolat, ci împreună cu mărturia apostolică către Sine despre care El s-a angajat să o inspire prin darul lui de la Duhul Sfânt. Deci, creştinii se arată slujitorii credincioşi ai Domnului lor care se închină ascultători faţă de instruirea divină dată în scrierile profetice şi apostolice care împreună formează Biblia noastră.

 

   Prin autentificarea autorităţii în mod reciproc, Hristos şi Sfânta Scriptură se coagulează într-un singur izvor de autoritate. Biblia-interpretată de Hristos şi Biblia Hristos-centrată, Hristos-proclamând Biblia sunt din acest punct de vedere una. Din faptul inspiraţiei deducem că ceea ce spune Scriptura, Dumnezeu spune, deci din relaţia revelată dintre Isus Hristos şi Sfânta Scriptură putem declara în măsură egală că, ceea ce Scriptura spune, spune Hristos.

 

C. Infailibilitatea, Ineranţa, Interpretarea

 

   Sfânta Scriptură, fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu mărturisind cu autoritate despre Isus Hristos, poate fi numit în mod corespunzător "infailibil" şi "inerant" (n. tr. fără greşeală, fără eroare). Aceşti termeni negativi au o valoare deosebită, pentru că ei în mod explicit păzesc adevăruri cruciale pozitive.

 

   "Infailibilul" semnifică calitatea nici de a nu induce în eroare şi nici nu a fi indus în eroare şi astfel protejează în termeni categorici adevărul că Sfânta Scriptură este o regulă şi ghid sigur, asigurat şi fiabil în toate subiectele.

 

   În mod similar, "inerant" semnifică calitatea de a fi lipsit de orice falsitate sau greşeală şi astfel protejează adevărul că Sfânta Scriptură este în întregime adevărată şi demnă de încredere în toate afirmaţiile sale.

 

   Noi afirmăm că Scriptura canonică ar trebui să fie întotdeauna interpretată pe baza faptului că este infailibilă şi inerantă. Cu toate acestea, în stabilirea a ceea ce afirmă scriitorul-învăţat de Dumnezeu, în fiecare pasaj, noi trebuie să acordăm o atenţie mai atent la pretenţiile sale şi la caracterul lui ca o producţie umană. În inspiraţie, Dumnezeu a utilizat cultura şi convenţiile din mediul caligrafiei, un mediu pe care Dumnezeu îl controlează în providenţa Lui suverană; este interpretare greşită să ne imaginăm altfel.

 

   Deci, istoria trebuie să fie tratată ca istoria, poezia ca poezie, şi hiperbola ca hiperbola, iar metafora ca metaforă, generalizarea şi aproximarea ca ceea ce sunt acestea, şi aşa mai departe. Diferenţele dintre convenţiile literare în timpurile Biblice şi în vremurile noastre trebuie să fie observate, de asemenea: Din moment ce, de exemplu, naraţiunea necronologică şi referirea imprecisă au fost convenţionale şi acceptabile şi nu au încălcat aşteptările din acele zile, noi nu trebuie să considerăm aceste lucruri ca greşeli atunci când le găsim la scriitorii din Biblie. Atunci cand precizia totală al unui anumit fel nu era de aşteptat, nici nu era urmărită, nu era nicio eroare să nu o atingă. Scriptura este inerantă, nu în sensul de a fi absolut exactă după standarde moderne, ci în sensul de a face bine pretenţiile sale şi de a realiza această măsură a adevărului concentrat la care autorii săi au ţintit.

 

   Veridicitatea Scripturii nu este negată de apariţia în ea de nereguli de gramatică sau de ortografie, descrieri fenomenale ale naturii, rapoarte de declaraţii false (de exemplu, minciunile lui Satana), sau discrepanţe aparente între un pasaj şi altul. Nu este dreptul de a stabili aşa-numitele "fenomene", ale Scripturii împotriva învăţătura Scripturii despre sine. Neconcordanţe aparente nu ar trebui ignorate. Soluţie din ele, în cazul în care acest lucru poate fi realizat convingător, va încuraja credinţa noastră, iar în cazul în care în prezent nu există nicio soluţie convingătoare la îndemână, îl vom onora seminficativ pe Dumnezeu prin încrederea în asigurarea Lui, că Cuvântul Său este adevărat, în ciuda acestor aparenţe, şi prin menţinerea încrederii noastre că într-o zi ei vor fi văzuţi că au avut iluzii.

 

   În măsura în toată Scriptura este produsul unei minţi divine unice, interpretarea trebuie să rămână în limitele analogiei Scripturii şi să ne ferim de ipoteze care ar corecta un pasaj Biblic de către un altul, fie în numele revelaţiei progresive fie din iluminarea imperfectă de spirit a minţii scriitorului inspirat.

 

   Cu toate că Sfânta Scriptură nu este nicăieri legată de cultură, în sensul că învăţăturii ei îi lipseşte valabilitate universală, acesta este uneori cultural condiţionată de obiceiuri şi de opiniile convenţionale dintr-o anumită perioadă, astfel încât punerea în aplicare a principiilor sale, astăzi, solicită un fel diferit de acţiune.

 

D. Scepticism şi Criticism

 

   De la Renaştere încoace, şi mai ales din vremea Iluminismului, au fost dezvoltate viziunile lumii care implică scepticismul la adresa principiilor de bază creştine. Astfel de viziuni sunt: agnosticismul care neagă că Dumnezeu poate fi cunoscut, raţionalismul care neagă că El este de neînţeles, idealismul care neagă că El este transcendent, şi existenţialismul care neagă raţionalitatea în raporturile Lui cu noi. Când aceste principii nebiblice şi anti-biblice se strecoară în teologiile oamenilor la nivel presupoziţional, aşa cum se întâmplă astăzi aceasta în mod frecvent, interpretarea credincioasă a Sfintei Scripturi devine imposibilă.

 

E. Transmiterea şi Traducerea

 

   Din moment ce Dumnezeu a promis o transmisie fără greşeală a Scripturii, este necesar să afirmăm că numai textul autografic al documentelor originale a fost inspirat şi să menţinem nevoia de critică textuală ca un mijloc de a detecta orice alunecări care poate s-au strecurat în text pe parcursul transmiterii acestuia. Sentinţa a acestei ştiinţe, cu toate acestea, este că textul în limba ebraică şi în greacă pare să fie uimitor de bine păstrat, astfel că suntem pe deplin justificaţi, în afirmarea că, cu Mărturisirea Westminster, o providenţă singulară a lui Dumnezeu în acest domeniu şi, în a declara că autoritatea Scripturii nu este pusă în nici un fel în pericol de faptul că avem copii care nu sunt complet lipsite de erori.

 

   În mod similar, nu există sau nu poate exista nici o traducere perfectă, şi toate traducerile sunt un pas suplimentar departe de autograf. Cu toate acestea, verdictul ştiinţei lingvistice este că-creştinii vorbitori de limbă engleză, cel puţin, sunt extrem de bine serviţi în aceste zile, cu o serie de excelente traduceri şi nu au nici un motiv de ezitare pentru a concluziona, că adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu este la îndemâna lor. Într-adevăr, având în vedere repetarea frecventă în Scriptură a subiectelor principale cu care se ocupă şi, de asemenea, mărturia constantă a Duhului Sfânt faţă de şi prin Cuvânt, nici o traducere serioasă a Sfintei Scripturi nu va distruge sensul său, astfel încât să să o facă în imposibilitatea de a face cititorul său "înţelept pentru mântuire, prin credinţa în Hristos Isus" (2 Timotei 3:15)

 

F. Infailibilitatea şi Autoritatea

 

   În afirmarea noastră a autorităţii Scripturii ca implicând adevărul său total, stăm în mod conştient împreună cu Hristos şi apostolii Lui, într-adevăr, cu toată Biblia şi cu fluxul principal al istoriei Bisericii din primele zile, până la istoria foarte recentă. Suntem îngrijoraţi de felul neglijent, nechibzuit, şi aparent neatent, prin care o astfel de credinţă, de o importanţă care ajunge atât de departe, a fost abordat de atât de mulţi din zilele noastre.

 

   Suntem conştienţi de asemenea, că rezultatele de confuzie mare şi gravă de la încetarea de a menţine adevărul total al Bibliei, a cărei autoritate cineva mărturiseşte că o recunoaşte. Rezultatul realizării acestui pas este că Biblia pe care Dumnezeu a dat-o îşi pierde autoritatea ei, şi ceea ce are autoritate, în schimb, este o Biblie cu conţinut redus în conformitate cu cerinţele unui raţionament care o critică şi, în principiu, o reduc şi mai mult, odată ce a început critica acesteia. Acest lucru înseamnă că, în mod esenţial, raţionamentul independent are acum autoritate, ca fiind opus de învăţătura Scripturală. Dacă acest lucru nu este văzut şi dacă, pentru în prezent, doctrinele evanghelice de bază sunt încă susţinute, persoanele care neagă adevărul integral al Scripturii pot pretinde o identitate evanghelică, în timp ce metodologic, ei s-au îndepărtat de la principiul evanghelic al cunoştinţei la un subiectivism instabil, şi vor găsi că este greu să nu meargă mai departe.

 

Noi afirmăm că ceea ce spune Scriptura, spune Dumnezeu. Fie ca El să fie glorificat.

Amin şi Amin.

 

sus

Abonare gratuita!

Introdu adresa de email:

Delivered by FeedBurner

Foloseste formularul de mai sus pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email. Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si abonarea este absolut Gratuita!

Ce este nou?

Mapamond Creştin Baptist - ştiri de interes pentru creştinătatea română.

 

Biblia Online - versiunea Dumitru Cornilescu tocmai a fost actualizată la versiunea 1.0! Sunteţi invitaţi să o vedeţi - şi să o folosiţi! Acum într-o nouă interfaţă, cu motor de căutare propriu şi plan de citire a Bibliei într-un an!

 

Grup de Discuţii Apologetică - te poţi abona şi scrie mesaje care să fie dezbătute, discutate în acest grup de către membrii săi.

 

Forum - actualizat şi diversificat, securitate crescută, caracteristici de ultima ora

 

CHAT Creştin! - aici intri dacă vrei să discuţi cu prietenii sau să îţi faci prieteni noi. Teme diverse.

 

Pe pagina de Resurse Baptiste a site-lui, veţi găsi o serie de subiecte de studiu:

 

Apologetică

Biografii

Etică

Istorie Creştină

Scrieri Primele Secole

Teologie Sistematică

 

Pe pagina de Teologie Sistematică puteţi găsi o serie de articole la subiectele doctrinare despre:

 
HRISTOLOGIE (doctrina despre persoana lui Isus Hristos)
 
PNEUMATOLOGIE (doctrina despre Duhul Sfânt şi alte duhuri)
 
ANTROPOLOGIE (doctrina despre om, aşa cum a fost creat el)
 
HAMARTIOLOGIE (doctrina despre păcat)
 
SOTERIOLOGIE (doctrina despre mântuire)
 
BIBLIOLOGIE (doctrina despre Biblie)
 
COSMOLOGIE (doctrina despre creaţie şi istorie)
 
ECLESIOLOGIE (doctrina despre trupul lui Hristos - Biserica)
 
ESCATOLOGIE (doctrina despre lucrurile viitoare - sfârşitul)
Cartea de Oaspeţi

Semneaza in Cartea de Oaspeti

Apasă aici pentru a semna sau vizualiza Cartea de Oaspeţi

 Arhiva | Contact | Colaboratori | Despre noi
Copyright © 2003 Vox Dei Baptist Ministries. Toate drepturile rezervate