De
Marian Ghita
Este Evanghelia complicată şi greu de înţeles? Aşa s-ar părea. În realitate, deşi ea este taina şi înţelepciunea lui Dumnezeu care poate fi înţeleasă numai de oamenii duhovniceşti, călăuziţi de Duhul Sfânt (Efes. 3; 1 Cor. 2:6-16), ea este simplu de înţeles de toţi cei care o primesc prin credinţa în Cristos (Mat. 11:25-27; Ioan 6:35-44). Apostolul Pavel spune că „Evanghelia lui Cristos...este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Rom. 1:16-17). Singurul lucru de care avem nevoie este să credem în Domnul Isus Cristos. Tema credinţei este foarte răspândită în epistola către Evrei (vezi de ex. 10:35-11:40). Şi totuşi, avertizarea cu privire la imaturitatea spirituală, chemările de „a pricepe” cuvântul despre neprihănire (de a nu fi greoi la pricepere, adică la ascultare – 5:11-13), de a ne depride prin întrebuinţare să deosebim binele şi răul (5:14), de a merge de la adevărurile începătoare spre cele desăvârşite ale lui Cristos (6:1-3), de a cultiva în noi lucrurile care însoţesc mântuirea (6:9), de a păstra până la sfârşit o deplină nădejde (6:11), de a nu ne lenevi ci de a călca pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele (6:12) – ei bine, toate acestea par a fi complicate pentru viaţa de credinţă şi o fac parcă foarte greu de trăit şi foarte costisitoare pentru credincioşi. Este explicabil, consideră unii, să fim tentaţi de a rămâne la adevărurile începătoare ale lui Cristos. | detalii |
Este Evanghelia complicată şi greu de înţeles? Aşa s-ar părea. În realitate, deşi ea este taina şi înţelepciunea lui Dumnezeu care poate fi înţeleasă numai de oamenii duhovniceşti, călăuziţi de Duhul Sfânt (Efes. 3; 1 Cor. 2:6-16), ea este simplu de înţeles de toţi cei care o primesc prin credinţa în Cristos (Mat. 11:25-27; Ioan 6:35-44). Apostolul Pavel spune că „Evanghelia lui Cristos...este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Rom. 1:16-17). Singurul lucru de care avem nevoie este să credem în Domnul Isus Cristos. Tema credinţei este foarte răspândită în epistola către Evrei (vezi de ex. 10:35-11:40). Şi totuşi, avertizarea cu privire la imaturitatea spirituală, chemările de „a pricepe” cuvântul despre neprihănire (de a nu fi greoi la pricepere, adică la ascultare – 5:11-13), de a ne depride prin întrebuinţare să deosebim binele şi răul (5:14), de a merge de la adevărurile începătoare spre cele desăvârşite ale lui Cristos (6:1-3), de a cultiva în noi lucrurile care însoţesc mântuirea (6:9), de a păstra până la sfârşit o deplină nădejde (6:11), de a nu ne lenevi ci de a călca pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele (6:12) – ei bine, toate acestea par a fi complicate pentru viaţa de credinţă şi o fac parcă foarte greu de trăit şi foarte costisitoare pentru credincioşi. Este explicabil, consideră unii, să fim tentaţi de a rămâne la adevărurile începătoare ale lui Cristos. | detalii |
Pe pagina de 
