 |
|
|
|
Învierea lui Isus - un fapt sau o poveste învechită?
de Laurenţiu Nica
 Î nvierea lui Isus este
crezul religios creștin al faptului că Mântuitorul, după ce a fost pus
într-un mormânt, după constatarea morții Sale, Acestaa
înviat din morți.
Învierea
nu
este doar un crez religios, ci și
doctrina
principală din cadrul teologiei creștine, însăși Crezul de la Niceea
declară că ”A treia zi El a înviat conform scripturilor”
Deșiînvierea lui Isus
Hristos din morți a avut loc după trei zile, fapt confirmat și de
Apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:3-4 (”...Cristos a murit pentru
păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat, că a înviat
a treia zi…”),
și avem mărturia tuturor
ucenicilor lui Isus, care au fost martori ai învierii și arătărilor
Sale după acest eveniment istoric, încetul cu încetul acest eveniment a
început să devină o ”relatare” care își pierde din esență pe
măsură cecredința celor
mai mulți este diluată.
Calvinismul (continuare
din numărul anterior)
Este Calvinismul biblic? -
O examinare biblică a Calvinismului şi a învăţăturilor sale referitoare la
mântuire, alegere şi predestinare (partea a doua)
de Cooper P. Abrams al 3-lea
Capitolul şase – Câțiva predicatori faimoși din trecut care au fost
Calvinişti
Charles Spurgeon, unul dintre cei mai mari predicatori din vremurile
recente, a tratat chestiunea prin predicarea alternativă deopotrivă a
mântuirii prin har cât şi a responsabilității omului de a răspunde la oferta
de răscumpărare a lui Dumnezeu. El a compromis Cuvântul lui Dumnezeu prin a
predica doctrina Calvinistă a alegerii spre mântuire într-o duminică
(Calvinism), şi în următoarea duminică predicând că omul trebuie să îşi
exercite voința sa şi să creadă în Domnul Isus Cristos. La fel ca
majoritatea Calviniştilor, el a făcut eroarea de a vedea alegerea ca
referindu-se la o persoană fiind aleasă pentru mântuire. El pare că nu a
văzut că alegerea Biblică se referă la planul lui Dumnezeu despre felul în
care planul ales al lui Dumnezeu ar fi benefic credinciosului. Calvinistul
se gândește cu multă atenție la afirmația că Charles Spurgeon a fost un
Calvinist. Mulţi Baptişti îl folosesc pe Spurgeon pentru a justifica faptul
că ei sunt Calvinişti. Pavel a avertizat „Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să
fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este
scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor
când vei fi judecat.” (Romani 3:4)
Manual de Teologie - Tratat despre ordinea bisericească
de John Leadley Dagg D.D.
Biserica universală - Relația privind Regatul lui Hristos
Doctrina Scripturilor referitoare la regatul lui Hristos a fost investigată
în Manualul de Teologie, pp. 221-229. Rezultatul investigaţiei, atât cât
face referire la subiectul nostru, poate fi declarat pe scurt după cum
urmează:
Regatul lui Hristos este autoritatea regală prin care el, ca mijlocitor,
este împuternicit şi prin care el conduce peste toate lucrurile, pentru
slava lui Dumnezeu şi binele bisericii sale. Particularităţile acestui regim
divin sunt exercitate prin natura umană şi faptul că favorizează
răzvrătiţii. O guvernare incompletă a început imediat după decăderea omului;
însă o dezvoltare completă nu a avut loc decât atunci când omul Isus Hristos
a fost încoronat cu slavă şi cinste, şi aşezat la dreapta Tatălui. Indivizii
regimului său sunt împărţiţi în două clase: cei ascultători şi cei
neascultători. Cei ascultători vor beneficia de toate binecuvântările
regimului său, iar pe cei neascultători, el îi va da afară din regatul său
definitiv, izgonindu-i în suferinţă eternă. Indivizii credincioşi ai
regimului său sunt aceleaşi persoane care formează biserica universală, care
reprezintă “întregul grup al celor care au fost salvaţi de Hristos”. Pentru
binele acestei biserici, autoritatea sa regală este exercitată asupra
tuturor lucrurilor.
 Învierea lui Cristos - Dovada adevărului Evangheliei
de Marian Ghita
„...prin (ea – Evanghelia) sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după
cum (v-a fost propovăduită), altfel, degeaba ați crezut” (1
Cor. 15:1-2)
CRISTOS A ÎNVIAT!
Vestea aceasta a adus ucenicilor lui Cristos renasterea tuturor speranțelor
pe care Mântuitorul le-a asezat in inimile lor prin Evanghelie, mântuire din
starea în care ajunseseră după crucificarea Lui. Acest lucru mă îndreptățește să
precizez un lucru foarte important. Vestea învierii lui Cristos prilejuiește
bucurie adevărată doar celor care sunt flămânzi și însetați după mântuirea din
partea lui Dumnezeu, după dreptatea Sa, după lucrurile lui Dumnezeu. Această
veste nu poate fi apreciată de cei care consideră că problemele lor spirituale
pot fi încredințate slujitorilor speciali ai bisericii, pentru ca, prin slujbele
bisericești pe care acești slujitori le îndeplinesc, să le fie rezolvate lor,
credincioșilor laici, problema mântuirii și a intrării în împărăția lui
Dumnezeu, în timp ce problemele și preocupările lor pământești nu au de-a face
cu voia lui Dumnezeu. Însă, în problemele spirituale, este ca și în trăirea
legată de pământ: nici o ființă omenească nu poate în locul altora pentru a se
hrăni. Fiecare ființă umană trebuie să se hrănească pentru sine. Iar dacă cineva
nu se poate hrăni de unul singur, acela într-adevăr trebuie hrănit de alții, dar
hrana o asimilează personal cel ce nu poate să se hrănească singur. Eu nu pot
mânca pentru ca altcineva să se sature cu hrana pe care eu o asimilez.
de Ardelean Viorel
1 Corinteni 13:1-13
1). INTRODUCERE. În legătură cu această epistolă mulţi comentatori au
afirmat faptul că biserica din Corint, cu greu se poate spune că a fost o
biserică ”creştină” datorită frământărilor partidelor şi păcatelor prezente
în biserică. Totuşi prin faptul că apostolul Pavel s-a ocupat de ea şi prin
Duhul Sfânt a fost introdusă în Canon, este bine să avem o bună perspectivă
asupra ei datorită faptului că multe din problemele de atunci se regăsesc şi
în bisericile secolului XXI, şi îndemnurile, mustrările pe care le face
Pavel, sunt aplicabile şi în zilele noastre. Dar mai există un lucru de
semnalat asupra faptului că biserica din Corint era o biserică locală, ca şi
alte biserici, şi nu trebuie confundată cu Biserica Adevărată care este
Trupul lui Hristos. Aspecte generale[1]. Epistola către Corinteni ne arată
foarte bine orânduirea din biserica Apostolică. Orașul Corint a fost distrus
de către romani în anul 146 B.C. și reconstruit din nou de Iulia Cezar și
repopulat cu oameni aduși din alte teritorii și anume cu romani liberi. Mai
târziu au fost aduși cetățeni greci și coloniști evrei. Pe vremea lui Pavel
în Corint erau cam 700 000 de cetățeni din care majoritatea erau sclavi.
de Vasile Bel
Scriu aceste rânduri din perspectiva celui care are toată
admirația față de cei care înainte de noi au crezut Cuvântul
propovăduit, l-au primit și apoi l-au transmis altora pentru ca
și alții să creadă și să fie mântuiți.
Scriu aceste rânduri cu respectul care se cuvine față de autorul
acestei cărți care s-a cheltuit pe sine și de la sine pentru a
cerceta, pentru a aduna date și dovezi despre lupta și viața de
credința a baptiștilor de pe aceste meleaguri maramureșene,
pentru ca acestea să nu se piardă pentru cei care vor veni după
noi.
Scriu aceste rânduri ca unul care are harul de a sluji Biserica
Baptistă Nr.1 „Sfânta Treime” din Baia Mare, căreia îi este
dedicată această carte. Scriu cu respectul care se cuvine față
de credincioșii care i-au pus bazele, care au format-o, au
luptat pentru ea, s-au jertfit pentru ea și din care s-au
ridicat apoi oameni ai Cuvântului care au răspândit credința pe
meleagurile maramureșene. Oameni aceștia, care mai întâi au fost
ajutați de frații lor mai tari în credință, au înțeles că la
rândul lor și ei au datoria de a ajuta pe alții.
de Laurenţiu Nica
Matei 5-7 – Predica de pe Munte
Capitolul 5 „Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe
munte; și după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel:
„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția
cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei
vor fi săturați!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui
Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor
este Împărăția cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor
ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și
neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru
că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe
prorocii care au fost înainte de voi.
de J. M. Cramp D. D.
Paulicienii în Franţa şi Italia – Vedere generală a Mişcării de Reformă –
Nume variate date Reformatorilor – Sentimentele susţinute de ei – Acuzaţia
falsă de Manichaeism – Activitatea lor – Relatarea lui Reinerus Saccho
Am vorbit într-un capitol precedent despre Paulicieni – eforturile lor –
suferinţele lor – şi răspândirea lor variată. Mulţi dintre ei au căutat un
cămin în Italia şi Franţa, spre finalul secolului al 10lea şi începutul
celui de-al 11lea. Acolo s-au întâlnit cu spirite înrudite. Oamenii drepţi
din aceste ţări au protestat din când în când, deşi fără folos, împotriva
încălcărilor Romane. Venirea Paulicienilor i-a inspirat pe aceştia cu un
curaj proaspăt, şi din mijlocul secolului al 11lea citim despre o succesiune
de atacuri valoroase peste aceste erori, superstiţii, şi vicii, care nu
numai că abundau în părţile mai puţin iluminate, dar dezonorau chiar şi
metropola Creştinismului.
Învierea lui Isus
de J. Gresham Machen
În urmă cu aproape o mie nouă sute de ani, într-un colţ obscur al Imperiului
Roman, a trăit cineva care ar putea părea unui observator întâmplător un om
deosebit. Până la vârsta de aproximativ treizeci de ani El a trăit o viaţă
obscură în mijlocul unei familii umile. Apoi El a început un curs deosebit
de învăţătură etică şi religioasă, însoţit de o slujire de vindecare. La
început El a fost foarte popular. Mari mulţimi de oameni îl urmau cu bucurie
şi oamenii intelectuali din poporul Său erau interesaţi de ceea ce spunea
El. Dar învăţătura Sa prezenta caracteristici revoluţionare şi El nu a
satisfăcut aşteptările politice ale mulţimii. Şi astfel, nu după mult timp,
El a căzut victimă geloziei conducătorilor poporului Său şi laşităţii
guvernatorului roman.
Hristos Paștele nostru
de Augustus Toplady
„Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: Duceţi-vă de luaţi
un miel pentru familiile voastre şi junghiaţi Paştele” (Exod 12:21)
Tipurile prin care a fost prefigurat Domnul nostru către evreii din vechime
sunt distinse în lucruri reale şi personale şi persoane tipice. Din marea
varietate de lucruri tipice, din cadrul dispensaţiei mozaice, erau simboluri
ale lui Hristos şi arătau spre El, însă nici unul nu a fost mai eminent şi
mai expresiv decât Mielul Pascal: o descriere a cărui sacrificiu, împreună
cu ocazia rânduielii acestuia, le avem în capitolul de unde am preluat
pasajul de mai sus. Fără vreo lungă introducere, voi intra imediat în ceea
ce studiez aici, anume, de a arăta că sacramentul evreiesc al Paştelui, sau
junghierea mielului pascal era exact tipică pentru suferinţele şi moartea
Fiului lui Dumnezeu: dintre care, analogia era evidentă, şi asemănarea atât
de exactă, încât Sf. Pavel trage paralela şi afirmă, fără cea mai mică
ezitare, „Hristos Paştele nostru a fost sacrificat pentru noi”.
Cristos - Paștele nostru
Predică rostită sâmbăta seara, în 2 decembrie 1855, de
REV. C.H. SPURGEON La New Park Street Chapel, Southwark
„Căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi” 1 Corinteni 5:7.
Cu cât citeşti mai mult Biblia şi cu cât meditezi mai mult asupra ei, cu
atât vei fi mai uimit de ea. Cititorul ocazional nu cunoaşte înălţimea,
adâncimea, lungimea şi lăţimea înţelesurilor măreţe cuprinse în paginile ei.
Există momente când descopăr în ea gânduri noi, când îmi duc mâna la frunte
şi exclam uimit: „O, este minunat faptul că nu am văzut până acum acest
lucru în Scripturi”. Vei descoperi că Scripturile se extind când intri în
ele; cu cât le vei studia mai mult, cu atât vei avea impresia că le cunoşti
mai puţin, căci ele se lărgesc când ne apropiem de ele. Vei descoperi acest
lucru mai ales în cazul unor părţi specifice ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Cele mai multe dintre cărţile istorice au rolul de a face trimitere la
dispensaţia, experienţele sau slujbele îndeplinite de Isus Cristos. Studiază
Biblia păstrând în minte acest lucru ca pe o cheie şi îi vei da dreptate lui
Herbert, care o numeşte „nu numai cartea lui Dumnezeu, ci şi Dumnezeul
cărţilor”. Unul dintre cele mai interesante aspecte din Scripturi este
tendinţa lor constantă de a-L înfăţişa pe Cristos şi probabil că una din
cele mai frumoase imagini în care este prezentat Isus Cristos în scrierile
sfinte este cea a Mielului pascal. Despre Cristos vom vorbi în această
seară.
Iosua - tip prefigurativ al
Domnului Isus (partea 4)
de Ionel Tuţac
9. Iosua este tip prefigurativ al Domnului Isus prin autoritatea delegată
În calitate de general al armatei, Dumnezeu i-a delegat lui Iosua întreaga
autoritate (Iosua 6:2). El a cerut soldaţilor să înconjoare cetatea timp de
şapte zile, iar în cea de-a şaptea zi să o înconjoare de 7 ori. Preoţii
trebuiau să sune din trâmbiţe de corn de berbece şi să poarte chivotul
Domnului, iar puternicele ziduri ale cetăţii urmau să se prăbuşească.
Israeliţilor le era impusă o strategie care nu avea nimic de a face cu
logica militară, reprezentând mai degrabă un ritual religios ale cărui
resorturi ne rămân, fireşte, ascunse. În opiniile mai multor teologi
trâmbiţele reprezintă virtuţile care cuceresc şi dărâmă valorile lumii în
care trăim17.
Cine L-a dat pe Isus la
moarte?
de Samy Tuțac
Evreii? Romanii? Sau cine?
Cine se face vinovat pentru faptul că, acum două mii de ani, un OM perfect a
fost scuipat, batjocorit, bătut, țintuit pe o cruce, străpuns de o suliță?
Mulțimi mari de oameni L-au huiduit, L-au blamat și L-au trimis la moarte,
apoi au privit cu satisfacție cum sângele Lui s-a scurs pe cruce, până la
ultima picătură.
Cine l-a dat pe Isus la moarte?
În primul rând Iuda Iscarioteanul. El l-a dat în mâinile preoților din cauza
lăcomiei lui pentru bani. Apoi Caiafa și Sanhedrinul lui Israel l-au dat în
mâinile lui Pilat, din invidie. Pilat l-a dat în mâinile soldaților, fiindcă
era un laș, iar ei l-au răstignit.
Cel viu în vecii vecilor
de Mihai Sarbu
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.
El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel
dintâi şi Cel mihai sarbude pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt
viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
(Apoc.1:17-18)
A înviat cu adevărat. Nu numai faptul că mormântul era gol confirmă știrea,
ci și faptul că S-a arătat urmașilor Lui. L-au văzut și s-au convins că este
Domnul. Au vorbit cu El și i-au văzut urmele cuielor din palme și cel al
suliței din coastă. L-au urmărit mâncând fagure de miere în seara învierii
și pește prăjit pe țărmul Mării Galileii. S-a convins și Toma că El este Cel
Viu, apoi L-au întâlnit peste cinci sute de frați. Avea să-L vadă Ștefan
stand la dreapta Tatălui în timp ce era omorât cu pietre și să-L întâlnească
și Saul din Tars în drumul lui spre Damasc. Dar imaginea care întrece orice
descriere este cea descrisă de Ioan în Insula Patmos. Pentru câteva clipe
cortina veșniciei se deschide și panorama ce se zărește este fascinantă:
”semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi
încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna
albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca
arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape
mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită
cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată
puterea lui.” (Apoc.1:13-16). Este El în toată splendoarea. Cu un trup
cosmic slăvit, nesupus spațiului și timpului și nici putrezirii, ci Viu în
Vecii Vecilor! În timp ce respirația ți se oprește Cel Viu se apropie și are
ceva să-ți spună.
”Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi...”
de Damian Ion
Ce ne dorim mult sa se intample de Paste? Care este dorinta noastra cea mai
mare cu ocazia acestei Sarbatori? Va invit sa meditam asupra catorva pasaje
Biblice si sa ne cercetam cu privire la relatia noastra cu Domnul Isus
Christos.
In Luca 22:15 Domnul Isus a spus: “Am dorit mult sa mananc pastele acestea
cu voi …”. Afirmatia Mantuitorului evidentiaza hotararea Sa ferma motivata
de dragostea si de dorinta Sa de a implini mantuirea omenirii prin Jertfa
Sa. Ce har minunat sa poti spune ca doresti mult sa participi la acest
Paste iubindu-l cu toata inima pe Dumnezeu!
Apostolul Pavel scrie in 1Corinteni 11:23 Caci am primit de la Domnul ce
v-am invatat; si anume, ca Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, a
luat o paine.” Apostolul subliniaza contextul in care Domnul Isus a dat
aceasta invatatura: “in noaptea in care a fost vandut”. Cand a fost vandut
de ucenicul Sau, cand toti L-au parasit, Domnul a luat asupra Sa pacatele
intregii omeniri. Ce har minunat sa poti spune la acest Paste ca esti
credincios si urmezi pe Mantuitorul!
Românii și misiunea printre musulmani
Un interviu cu un român care pe o perioadă de mai mulți ani a trăit în Asia Centrală, cu o experiență bogată de lucru în lumea musulmană. Opinii, păreri și sugestii de lucru pentru o lume musulmană. Un interviu realizat de păstorul Ionel Tutac pentru emisiunea Voci Evanghelice.
Predicarea Evangheliei la Măguri
Mărturia Evangheliei pe meleagurile Bănățene la Măguri, împreună cu păstorul Ionel Tutac si un grup de misionari Americani. O zi de toamnă a lunii octombrie, mesajul Evangheliei a fost predicat cu putere.
Interviu cu
Daniel Bara
Mărturia Românilor Baptiști pe meleagurile Engleze la Birmingham, unde o mână de oameni au început să planteze biserici începând cu anul 2012 încercând să planteze 10 biserici până în anul 2020.
Interviu cu
David Nicola
Marturia credintei unui om simplu chemat sa slujeasca fratietatii baptiste Lugojene peste trei decenii. David Nicola este vocea Evanghelica de pe meleagurile Banatene, a credintei si trairii invataturii primite de la inaintasii nostri. Un interviu realizat de pastorul Ionel Tutac la Biserica Baptista Harul din Lugoj.
Producții de Paște
Cele 14 nevoi fundamentale ale omului, in corelatie cu
momentele si opririle Domnului Isus Cristos in perioada premergatoare
rastignirii. Cristos ne implineste chiar si cele mai profunde nevoi.
Interviuri cu pastorii Gigi Cosman, Daniel Barnut, Ioan Bugnaruc, Ioan
Asaftei, si profesor Alex Neagoe, Conferentiar Universitar la Universitatea
de Vest din Timisoara. (6 părți)
Această producție este urmată de 5 părți despre Hristos
în Biblie, în natură, în societate, în viața omului, și Hristos înviat și
întronat în slavă - emisiuni difuzate și produse de RVE Timișoara cu ocazia
sărbătorii Învierii Mântuitorului.
--------------------
Plecarea în aplauze - Oare cum l-au primit îngerii?
Interviu cu Ile Stancu-Bereczki, sotia lui Daniel Csaba Berecki, mixeristul
trupei Cristocentric, decedat in accident de avion la 29 de ani.
--------------------
Unde aveți banii - Paradisuri fiscale
Interviu cu Dacian Salvator Palladi – consultant financiar, pe tema
scandalului despre mii de miliarde de dolari ascunsi in paradisuri fiscale.
--------------------
Se mai poate trezi Europa? - Cazul Angliei
Interviu cu pastorul Petru Bulica
--------------------
Nevoie de misionari în Oltenia
Interviu cu patru misionari din județul Olt
--------------------
Calul Troian
Interviu cu pastorul Daniel Barnut pe tema de mai jos.
In luna Aprilie 1184 înainte de Hristos.: Războiul troian: Potrivit
legendei, grecii intră în Troia folosind un cal.
--------------------
Scufundarea Titanicului
Interviu cu pastorul Alex Neagoe.
--------------------
sus
|
|
|
Abonare gratuita! |
Foloseste formularul de mai sus
pentru a te abona GRATUIT la Publicatia de Apologetica pe email.
Mesajele sunt trimise doar cand apare un numar nou al Publicatiei si
abonarea este absolut Gratuita! |
|
|
