Până la urmă... Creștinii și Musulmanii se închină la același Dumnezeu?

de Laurenţiu Nica

Îi pasă lui Dumnezeu de felul cum Îl numim noi? Oare musulmanii şi creştinii se închină la acelaşi Dumnezeu? Acestea sunt multe întrebări pe care le pun mulţi creştini astăzi, şi au un motiv bun pentru care o fac.

De ceva vreme, teologii feminişti şi o mulţime de alţii oameni au sugerat faptul că creştinii ar trebui să adopte nume noi pentru Dumnezeu. O denominaţie a mers atât de departe încât să afirme nume precum "Dădătorul, Dar şi Dăruire" în locul "Tatăului, Fiului şi Duhului Sfânt", care să fie folosite în închinare. Teologii feminişti au cerut ca pronumele şi numele masculine pentru Dumnezeu să fie înlocuite cu termeni feminini sau de gen neutru. Însă a schimba numele lui Dumnezeu înseamnă să redefineşti pe Dumnezeul la care ne referim de fapt. A schimba numele lui Dumnezeu nu este o chestiune de importanţă minoră.

Este Calvinismul biblic? - O examinare biblică a Calvinismului şi a învăţăturilor sale referitoare la mântuire, alegere şi predestinare (partea a doua)

de Cooper P. Abrams al 3-lea

Capitolul opt – Pasaje pe care Calviniştii le folosesc pentru a susține teologia lor

Matei 28:19-20 Marea Însărcinare

Marea Însărcinare afirmată în Matei 28:19-20 „să meargă în toată lumea şi să învețe Evanghelia” îşi pierde scopul ei în învăţătura Calvinistă. Ultimele cuvinte ale lui Isus înregistrate în Fapte 1:8 proclamă „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1:8)

De ce să predai mântuirea către toată lumea dacă Dumnezeu urmează să mântuiască pe cei aleşi oricum? Calviniștii din nou se vor opune prin a spune că Dumnezeu ne poruncește să predicăm Evanghelia şi că aceasta este metoda lui Dumnezeu de a ajunge la cei aleşi. Din nou, acesta este un exemplu al raționamentului sărac din spatele Calvinismului şi, într-adevăr, un eşec în raționamentul uman. Dacă Biblia învață că noi trebuie să spunem tuturor oamenilor pretutindeni că ei pot fi mântuiți prin încrederea în Cristos Isus şi Dumnezeu, dar de fapt Dumnezeu a limitat oferta doar pentru câțiva aleși, atunci noi devenim mincinoși şi Dumnezeu ne trimite „până la capătul pământului” cu un mesaj pătat! Vă rog să scuzați prisosința din următoarea afirmaţie, dar este o minciună ca un om să stea înaintea unei audiențe şi să predice că Dumnezeu îi va mântui pe cei care îl ascultă dacă ei cred şi îşi pun încrederea lor în Isus Cristos, dacă Dumnezeu a ales că unii dintre ei nu pot răspunde! Dumnezeu nu este autorul minciunilor; Satan este autorul păcatului minciunii (Ioan 8:44). Ce insultă grosolană față de adevăr şi față de Dumnezeul Atotputernic să îl faci pe Dumnezeu un mincinos şi pe evangheliștii Lui o partidă la aceasta, prin această învăţătură falsă.

Pagina de Teologie

Manual de Teologie - Tratat despre ordinea bisericească

de John Leadley Dagg D.D.

Capitolul IV - Membrii copii

Am realizat că credincioșii în Hristos sunt singurele persoane care au dreptul scriptural la a fi membrii în bisericile creștine. Dar acest drept a fost cerut și pentru copii, iar numărul, talentul și evlavia celor care cer acest lucru dau greutate argumentelor prin care îl apără, la o examinare atentă.

SECȚIUNEA I.—ARGUMENTE DIRECTE PENTRU COPIII MEMBRII (continuare din numărul anterior)

Argumentul 3 —Pavel declară că copiii anumitor membri din Corint erau sfinți13 Termenul „sfânt” era folosit pentru a denota membri bisericii, perosane dedicate Domnului. Avem baza concluziei deci, că acești copii erau membrii.

Pasajul la care s-a făcut referire spune: soțul necredincios este sfințit de soția credincioasă și soția necredincioasă de soțul credincios, altfel copiii lor ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. Acest pasaj semnifică membrii bisericii. Termenul sfințit aplicat soțului necredincios, înseamnă făcut sfânt. Acești necredincioși sunt deci sfinți și după interpretare, sunt membrii ai bisericii. Textul este un proces al rațiunii și legea rațiunii cere ca termenul sfânt din concluzie să fie folosit la fel ca în premisă. Dacă sfințenia implică starea de membru, la copii, este la fel și la soțul necredincios. Dar nimeni nu-și imaginează că acei oameni sunt membrii ai bisericii, deci sfințenia copiilor nu este starea de membru.

Dragostea este plină de bunătate

de Marian Ghita

„Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui” (Prov. 19:22);
„Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Mat. 5:48)

Când Scriptura vorbește despre dragostea lui Dumnezeu, sau despre dragostea pe care un copil al lui Dumnezeu trebuie să o manifeste în trăirea lui, ea asociază permanent acestei dragoste conceptul de plinătate. Dragostea lui Dumnezeu este plină (sau deplină). Fie că este vorba despre toate trăsăturile de caracter pe care Dumnezeu le manifestă față de oameni, fie că este vorba despre măsura în care fiecare trăsătură de caracter în parte se manifestă. Nu discutăm aici despre acele trăsături de caracter care Îl fac pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu unic (atotputernicia Lui, atotcunoașterea Sa, atotprezența Lui, etc., deci acele trăsături de caracter ale dumnezeirii, pe care numai El le are), ci vorbim despre acele trăsături de caracter pe care El le cere aleșilor Lui (vezi Mat. 5:48). Apostolul Pavel are ca și obiectiv al slujirii sale sfinte dezideratul plinătății dragostei în cei credincioși: „și să cunoașteți dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3:19). Dragostea despre care vorbește apostolul în 1 Cor. 13 este una „plină de bunătate” (1 Cor. 13:4). Bunătatea despre care el vorbește include multe aspecte.

---

Dragostea - Eseu (partea 3)

de Ardelean Viorel

1 Corinteni 13:1-13

5). ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU[20]. Pentru a înţelege măcar parţial cum este Dumnezeu ne vom folosii de o mărturisire de credinţă care descrie în mod succint cum este şi cine este Dumnezeu. Biblia[21] îl prezintă pe Dumnezeu ca şi Spirit Infinit şi Perfect (Ps. 104) în care toate lucrurile, materiale şi fiinţele vii îl au ca şi sprijin şi susţinere, sursa existenţei lor, dar şi sfârşitul pe Dumnezeu. Dumnezeu în relaţia Sa cu timpul este etern, pentru că El l-a creat, iar în relaţia Sa cu spaţiul, este dincolo de El şi nu-l poate cuprinde. Acelaşi lucru se poate spune şi despre energie, iar acest lucru arată un Dumnezeu Transcendent. Dumnezeu se descopere oamenilor prin Revelaţia Generală în creaţia Universului (Ps.19:1-2; Romani 1:20), în conştiinţa omului (Romani 1:18-32) şi în natură.

 

Mărturia Evangheliei

Biserica Creștină Baptistă Română din Baia Mare Istorie și Reflecții (partea III)

de Vasile Bel

1.5. Locurile de adunare

Biserica Creștină Baptistă s-a format în casa fratelui Virag, chiar și după ce s-au botezat primii baptiști, încă se mai adunau în acest loc. Apoi, s-au mutat din casă în casă până au ajuns în casa fratelui Costin Mihai, de unde au început demersurile pentru a construi o casă de rugăciune. Încă din 1938 frații doreau sa aibă un lăcaș de închinare, dar abia în 1947 au reușit să deschidă unul. Au cumpărat o casă pe strada Gării nr. 11. și frații au început lucrul, după ce au primit autorizația de renovare și modificare a clădirii. Au muncit frații din biserică, îndrumați de fratele Costin, care era de meserie zidar. Frați Hotea Ioan, Dragoș Vasile, Moldovan Nicolae, Seleschi Gheorghe, Rugojan Ioan și ceilalți frați veneau cu drag la lucru. Cu trudă și sacrificiu, locașul a fost terminat, dar bucuria a ținut puțini ani, adică până în 1962, când este demolat pentru a face loc bulevardului Unirii de azi. Începe iar pribegia pe la frații maghiari, până în 1968 când se cumpără o altă casă, care este amenajată ca biserică. Însă de aici încolo încep și demersurile pentru construirea unui locaș nou de închinare.

Viaţa Creştină

8 lucruri esenţiale pe care nu le ştiai despre biserică

de Laurenţiu Nica

Biserica este un termen care a apărut după înălţarea la cer a Mântuitorului nostru, după învierea Sa. Am căutat pe internet definiţii seculare şi toate fac referire la... clădire! O definiţie de pe wikipedia spune că ar fi o instituţie în care sunt organizaţi credincioşii (de parcă biserica e doar pentru cei credincioşi), sau o comunitate religioasă de adepţi ai aceluiaşi cult (de parcă alţii din alte culte nu ar putea fi prezente acolo, cu ştirea sau neştirea cuiva). Şi definiţia clasică... un edificiu (lăcaş sfânt) construit şi amenajat pentru practicarea cultului creştin. Ştiam că "omul sfinţeşte locul, nu locul pe om", din vechiul proverb românesc.