În
fiecare an sunt predicatori, pastori, oameni ai lui Dumnezeu care și-au pus în
plan să aducă tuturor o perspectivă a
ceea ce cred ei, a ceea ce le-a descoperit lor Dumnezeu, lucruri ce le-au
înțeles ei în urma studierii Cuvântului lui Dumnezeu și a evenimentelor actuale.
Nu vreau să purced și eu în acest nou
an cu același stil de perspectivă,
îmi place să fiu original și să primesc direct de la Dumnezeu ceea ce vrea El să
transmită, prin ceea ce scriu sau rostesc, celor din jur.
Am fost de prea multe ori cu ochii
în jos, cu ochii în jur, cu
ochii la oameni; am avut
așteptări de la unii, de la
alții, de la ceea ce am făcut noi pentru ei, de la ceea ce ei trebuiau să ne
facă nouă. Unii ne-au răspuns
conform așteptărilor, alții nu. O mare parte dintre ei ne-au
tratat cu respect atunci când am
răspuns vreunei cereri de-a lor, și acum ei
sunt mai mult sau mai puțin mulțumitori pentru ceea ce le-am făcut.
"Calvinismul și Neo-Calvinismul
Istoric" a
fost publicat în Jurnalul Teologic Westminster, vol. 36 (1973-74). Reviziile
editoriale făcute de Sherman Isbell asupra acestui articol și asupra notelor
sale de subsol nu trebuiesc distribuite pe alte căi web pentru publicare în
orice alt tip de media, sau copiate pe alte site-uri fără permisiunea scrisă a
lui Sherman Isbell.
Calvin și Kuyper ar putea fi
considerați ca inițiatori în cazul a două mișcări, Calvinismul și
Neo-Calvinismul Istoric. Fie că Neo-Calvinismul este văzut ca fiind opus
Calvinismului istoric sau ca constituind o dezvoltare legitimă, nu poate fi
determinat în articolul prezent. Lucrul ce poate fi stabilit prin examinarea
textelor, totuși, este existența diferențelor ce tind să se dezvolte în
diferențele dintre principiul și practiva religioasă.
Contrastul central este legat de
rolul religiei experimentală din Credința Reformată. Scena Credinței Reformată
din Olanda afișează un fenomen remarcabil: o ruptură dură dintre Calviniști ce
evidențiază, uneori într-o manieră mai extremă, religia experimentală, până și
cultivarea unui anume tip de misticism, și pe de altă parte Calviniștii-Kuyper,
inclusiv adepții lui Schilder și liderii lui Gereformeerde Kerken, care tind să
afișeze o aversiune marcată pentru religia experimentală și pentru a le
restrânge interesele pentru aspectele religiei doctrinale și practice. Cea din
urmă, ca de exemplu cercurile Calviniste Vechi, pe lângă comunitățiile mici
numite Oud-Gereformeerd, inclusiv înfloritoarele Gereformeerde Gemeenten,
Christelijk Gereformeerde Kerken, și un element ortodox substanțial în Hervormde
Kerk reprezentat de Gereformeerde Bond. În aceste cercuri, vechii scriitori
Reformați se bucură de o stimă imensă, nu doar scriitorii Olandezi ca R.
Acronius, Th. și W. a Brakel, Smytegelt, W. Teellinck, G. Udemans, G. Voetius,
și H. Witsius, ci deasemenea și scriitorii Presbiterieni Scoțieni și Puritanii
Englezi ca I. Ambrose, Baxter, H. Binning, Boston, Brown of Wamphray, Bunyan, J.
Durham, R. și e. Erskine, A. Gray, T. Hooker, C. Love, Owen, Perkins,
Rutherford, T. Sheppard și T. Watson.
Manual de Teologie - Tratat despre ordinea bisericească
de John Leadley Dagg D.D.
Membrii Bisericii Universale sunt
cunoscuţi prin confesiunea lor lui Hristos şi pentru ascultarea poruncilor sale.
Religia lui Hristos nu a fost creată
pentru a fi ascunsă. Din cauza naturii sale, nu poate fi ascunsă. Convinge pe
oricine o cunoaşte să facă bine omenirii şi să facă cunoscută Evanghelia, prin
care toată omenirea este binecuvântată. La fiecare contact cu societatea
omenească, bunăvoinţa Creştină va ieşi la iveală. Adepţii lui Hristos sunt
descrişi ca lumini în această lume.(37) Ei
sunt o lumânare ce este aprinsă, nu pentru a fi pusă deoparte, ci pentru a
împărtăşi lumina tuturor celor din casă.(38) Ei
sunt un oraş pe un deal, ce nu poate fi ascuns.(39) Li
se porunceşte: "Lăsaţi lumina voastră să strălucească înaintea oamenilor, pentru
ca ei să observe faptele voastre bune şi să-l slăvească pe Tatăl vostru ce este
în ceruri."(40) Ascultarea
lor faţă de această poruncă, i-a remarcat în toate vârstele şi i-a făcut
vizibili în lume.
În toate
epistolele sale apostolul Pavel mulțumește lui Dumnezeu (desigur, în diverse
forme) pentru credința, pentru nădejdea și pentru dragostea credincioșilor în
Cristos, din biserica respectivă (vezi
1 Tes. 1:3; vezi şi Rom. 1:8; Efes. 1:15; Filip. 1:3-8; Col. 1:4-5; 2 Tes.
1:3-4; 1 Tim. 1:5; 2 Tim. 1:4-5; Filimon 5) .
Este drept că apostolul nu amintește de fiecare dată toate cele trei elemente,
dar el le are în vedere pe toate acestea. Aceste trei elemente au rămas de la
început și sunt în continuare o temelie a vieții credincioșilor și a oricărei
biserici a lui Cristos (vezi 1 Cor. 13:13). Dacă
vrem să vedem dacă biserica din care facem parte are într-adevăr viață
spirituală, noi trebuie să privim dacă ea are credință, nădejde și dragoste prin
Cristos.
În momentul în care omul a căzut în păcat, Dumnezeu deşi pune omul sub blestem,
( Gen. cap 3) îi face o promisiune în Geneza 3:15, care implică cel puţin două
aspecte. Pe de o partea i se promite omului izbăvirea, iar pe de altă parte dacă
se adâncesc aspectele, dea lungul istoriei tot timpul va exista o închinare
falsă în paralel cu una adevărată. De aici se desprinde şi ideea de Jertfă care
străbate ca un fir roşu atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament. De fapt
acest lucru se reflectă şi în istoria omenirii, pentru că şi la popoarele păgâne
găsim aceleaşi aspecte : temple, sărbători şi jertfe. Această împlinire a
Jertfei Supreme, la ”împlinirea vremii”, se realizează în persoana lui Isus
Hristos care este Mesia cel promis. Dumnezeu a decretat că *Plata păcatului este
moartea „(Romani 6:23 b), şi El nu se contrazice. În Vechiul Testament toate
jertfele de animale aduse de poporul evreu pentru a primii iertare, erau de fapt
făcute în contul jertfei lui Hristos care pentru ei urma să vină cândva în
viitor.
Lucrurile sunt într-o continuă mișcare și unele merg spre bine, iar altele
involuează. Spre exemplu, să ne gândim la aspectul moralității: spunem că suntem
moderni, dar avem instincte pe care le aveau și cei din vremea Domnului Isus,
cum ar fi corupția; oamenii își iau drept modele artiști, sportivi, politicieni
și vedem că cei mai mulți (și cei din vârful piramidei) divorțează și se
recăsătoresc; suntem fanii performanței profesionale, dar nu și morale. Ar mai
fi vreun domeniu unde să privim și să vedem oameni la fel ca noi, dar care să
îndeplinească cele două trăsături amintite mai sus? Biblia ne spune:
Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm
la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm
cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.
Seria "Un Om numit Isus" - Partea
5 - A refuzat să cedeze în faţa
ispitei – se alimenta cu putere din Cuvântul lui Dumnezeu
de Laurenţiu Nica
Matei 4
„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.
Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.
Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu,
poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis:
„Este scris: „Omul nu
trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a
zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va
porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu
cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”„De
asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești
pe Domnul Dumnezeul tău.”
Istorie Baptistă - de la fondarea bisericii creştine şi până la finalul secolului al 18 lea
(continuare)
de J. M. Cramp D. D.
Perioada luată acum în considerare a fost marcată de o „tranziţie” care nu poate
fi niciodată regretată suficient. Până acum, creştinii au îndurat dureri pentru
Domnul, şi au suferit de bună voie pierderea tuturor lucrurilor mai degrabă
decât să renunţe la credinţă. Dar o schimbare a avut lor, implicând o ispită
care s-a dovedit prea puternică pentru mulţi dintre ei. Când Constantin cel Mare
s-a declarat pentru Creştinism, el se aştepta să stea în aceiaşi poziţie faţă de
acea religie pe care a ocupat-o anterior referitor la Păgânism. Împăraţii erau
marii preoţi ai Păgânismului, şi guvernarea civilă a direcţionat şi controlat
dintr-un timp străvechi religia ţării. Oare nu trebuia să se observe aceiaşi
politică? Dacă Constantin ar fi examinat Noul Testament, întrebarea ar fi fost
răspunsă imediat. Dar el era foarte imperfect de obişnuit cu acea carte; şi, în
plus, autoritatea exclusivă a Cuvântul lui Dumnezeu în materiile de religie
fusese de mult abandonată. Profesiunea de creştinism în acele vremuri era un
lucru foarte diferit faţă de ceea ce a fost în primele şi cele mai pure ere.
Scriptura a fost înăbuşită de tradiţie. Simplicitatea formei apostolice a dat
loc la ceremoniile complicate. Utilitatea a înlocuit-o drept.
de Doru Pope
Church Leaders publică articolul
din link. Care-s cele 10 lucruri?
1. Eu sunt confruntat cu aceleași ispite cu care ești confruntat și tu
2. Cu cât mai mare devine biserica cu atât cunosc mai puține lucruri despre
orice.
3. Cu cât mai bun este mesajul cu atât mai mult timp îmi ia ca să-l pregătesc
continuare...
Astăzi majoritatea creștinătății (mai puțin cei de rit ortodox vechi)
sărbătorește botezul Domnului Isus, popular numit „Boboteaza”. O zi potrivită
pentru a ne aminti, a medita, a discuta și propovădui despre botezul Domnului
Isus. O oportunitate evanghelistică, dar și edificatore.
După atâția ani și atâtea dezbateri rămâne încă provocatoare și actuală
întrebarea: Totuși, de ce S-a botezat Domnul Isus? Textul evangheliilor ne
răspunde la această întrebare, însă în mesajul de față o să poposim mai mult la
Matei. Sunt 3 motivații fundamentale în acest text, pentru botezului Domnului
Isus.
“Binecuvântat să fii Tu din veac în veac…!”
1 Cronici 29: 10
Ultimile ceasuri din 2015…o realitate pe care nu o putem schimba ! Anii vin şi
pleacă, pentru că Dumnezeu a făcut din ei vehiculul istoriei doar ca să ne ducă,
şi să ne tot ducă…spre veşnicie. Alţii au coborât din el mai devreme, noi încă
suntem în trenul vieţii. Călătoria este destul de frumoasă, dar într- un final
vrei să ajungi acasă. Nu ştiu să vă spun cât mai aveţi de mers şi nici voi nu
ştiţi să-mi spuneţi mie. Cert este că din când în când mai coborâm câte unul, ca
tot din când în când să urce alţii…Iată o călătorie cu multe privelişti !
Oameni, fapte, gânduri, realizări, credinţe, încurajări, iubiri, părtăşii, dar
şi deşertaciuni, eşecuri, murdării, detestări, irosiri, frângeri, trudă, lupte,
invidii, răutăţi…De ce ? Pentru că “trenul” merge prin Valea Plângerii !
A încerca să scrii despre Trinitate în câteva fraze este un fel de nebunie.
Întrucât nu este fără precedent în Scripturi (2 Cor 11:1), o să expun și eu
cititorul la puțină nebunie din partea mea prin aceste rânduri.
Între religiile monoteiste creștinismul se distinge prin ceea ce este numit
monoteism Trinitarian. Ce înseamnă aceasta și care este relevanța unei astfel de
poziționări?
De la început, creștinismul s-a prezentat pe scena omenirii proclamând că
destinul acesteia și singura cale spre mântuirea și împlinirea ei este în Isus
Christos. Arogantă și exclusivistă pretenție! Este normal, atunci, să întrebi
cine este acest Isus Christos, și pe ce bază se fac astfel de afirmații despre
El?
Întrebarea privind identitatea lui, și mai ales relația lui față de Creator
străbate ca un fir roșu întreaga istorie a creștinismului, de la primii martori
ai vieții lui Isus (Mark 4:41), la cei care pentru prima dată au intuit că el
este Mântuitorul omenirii (Matthew 16:13-16), la primele secole creștine când
s-a definit Crezul de la Niceea-Constantinopol, la zilele noastre
continuare...
Iacov 4:13-15 Ascultati,
acum, voi care ziceti: "Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta
acolo un an, vom face negustorie si vom castiga!", si nu stiti ce va aduce ziua
de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata
putintel, si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: "Daca va vrea
Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru."
La inceput de an avem
entuziasmul un nou inceput si dorinta de a face multe lucruri in anul care ne
sta in fata. Sa nu uitam ca in toate realizarile suntem dependenti de ajutorul
lui Dumnezeu. Dezamagirile si frustrarile apar si atunci cand omul face planuri
pe care nu le poate implini, visurile nu sunt tot una cu iluziile. Insa, atunci
cand planuim in rugaciune si Il implicam pe Dumnezeu nu vom face lucrari peste
resursele noastre sau sub potentialul pe care il avem datorita harului primit.
Un ardelean "get beget" chemat sa predice Evanghelie in Timisoara, unde Biserica Penticostala Poarta Cerului ia fiinta cu 10 ani in urma. Un interviu cu pastorul Nelu Filip despre 10 ani de lucrare si marturie a Evangheliei pe meleaguri Banatene.
Interviu cu Florin Ianovici
Un interviu realizat de păstorul Ionel Tutac cu păstorul Florin Ianovici despre chemare, lucrarea, pericolele succesului, și capcanele păstorilor. O mărturie a unei voci Evanghelice în slujba adunării sfinților.
Interviu cu Cornel Prijban
Interviu cu păstorul primei Biserici Baptiste din Krems, Austria, impreuna cu Daniel Fodorean. Un interviu realizat de apologetul Caius Obeada, a marturiei Romanilor pe meleagurile Austriece.
Interviu cu Marcel Bota
Un interviu realizat de păstorul Ionel Tutac împreună cu păstorul Marcel Bota de la Biserica Baptistă Elim din Nepos, Bistrița. Discuții pastorale și de misiune în predicarea Evangheliei în România.
Notă: Interviurile de mai sus au fost efectuate în 2015 şi sunt o producţie a Misiunii Vox Dei