Colaboratorii

Mesaj din partea Misiunii Vox Dei

Dragi cititori şi prieteni în Domnul,

Indiferent de apartenenţa confesională a dumneavoastră, sărbătoarea naşterii lui Isus este o perioadă de sărbătoare şi bucurie atât pentru cei mici cât şi pentru cei mai mari. Cât de săraci am fi, nu putem să nu ne bucurăm de şansa vieţii pe care o avem prin venirea Mântuitorului pe acest pământ. Programele de radio şi televiziune sărbătoresc acest eveniment cu cele mai bogate programe ale anului. Magazinele sunt pline cu tot felul de bunătăţi şi produse ca să producă fericire. Fiecare dintre noi este în aşteptarea unei mici atenţii din partea familiei, prietenilor sau chiar din partea patronului la care lucrăm.

Sunt de neuitat însă şi cei care sunt printre noi fără familie, fără casă, masă, oameni orfani şi săraci, bătrâni şi nevoiaşi care şi ei ar dori ca cel puţin de Crăciun să-şi uite starea şi situaţia în care se află. În spiritul bucuriei şi a bunăvoinţei ai putea să te opreşti o clipă şi să te uiţi în jurul tău? Ai putea din puţinul pe care îl ai l-a dispoziţie sa faci o bucurie şi la alţii?

Anul trecut o prietenă din copilărie a luat iniţiativa să facă un gest mic pentru săracii din Constanţa. Nu a fost mult; nişte mere, cartofi, ceapă, ulei, ceva care să le pună ceva pe masă. Nu a putut să-mi explice bucuria acestor sărmani, să afle că mai este cineva care se mai gândeşte şi la ei. Ai putea să te opreşti o clipă si să dai o sacoşa de cartofi, poate de mere, o sticla de ulei la o familie nevoiaşă? Banii se duc repede şi nu ajung să aducă bucurie. Nici bogaţii nu se bucura de bani aşa cum s-ar bucura de o mică atenţie. Ai putea sa aduci bucuria unei familii sau unei persoane în nevoi?

Publicaţia Vox Dei încurajează pe toţii cititori şi abonaţii ei să înceapă o campanie de ajutorare a nevoiaşilor în această perioada de sărbătoare şi bucurie. Nu contează volumul, ci atenţia. Nu cât de mare este sacoşa contează, ci gestul pe care-l faci. Şi un măr dat la un sărac face mai mult decât nimic. Şi un "bună ziua" face mai mult decât a ignora o persoană. Ai putea să faci lucrul acesta cu ocazia acestor sărbători? Dacă DA, te rugăm sa ne faci cunoscut. Trimite un scurt mesaj publicaţiei anunţându-ne iniţiativa pe care ai luat-o, astfel că o sa poţi încuraja şi pe alţii. Nu ce aţi făcut este important, ci iniţiativa pe care aţi luat-o.

Dragi cititori şi tovarăşi de credinţă, nu putem să nu vă mulţumim pentru încurajarea pe care ne-o daţi ori de câte ori mergeţi pe paginile publicaţiei sau a Biblioteci. Mii de români din întreaga lume au ajuns să citească şi să-şi îmbogăţească cunoştinţele prin ceea ce Vox Dei pune la dispoziţie. Avem mult de lucru. Avem nevoie de ajutor, însă cu ocazia acestor sărbători dorim să transmitem tuturor Bucuria şi Pacea lui Isus, indiferent unde sunteţi şi cât de departe de ţară va aflaţi.

Bucuria Domnului şi un An Fericit este urarea pe care o facem din partea Misiunii Vox Dei.

Caius Obeada

Apologist baptist & Preşedinte

VOX DEI BAPTIST MINISTRIES

* = subiecte interesante şi recomandate de noi

[apasă aici]

Profeţiile Naşterii lui Hristos

Patru diferenţe cheie dintre Ortodocşi şi Protestanţi

Majoritatea americanilor se gândesc la religie în termenii a „Celor Trei Mari” – Protestanţii, Catolicii şi Evreii. Dar ortodocşii? Cine sunt ei? Ca şi Protestanţii, ei nu sunt un monolit cu crezuri uniforme. Pe de altă parte, există lucruri distincte care îi pun aparte faţă de Protestanţi. Daniel Clendenin, în conducerea InterVarsity Christian Fellowship de la Stanford University, a studiat aceste distinctive, în special în forma lor Ortodoxă Rusă. El le-a enunţat în detaliu într-o lucrare intitulată Creştinismul Ortodox Răsăritean: O perspectivă Apuseană şi aici este sumarul. [apasă aici]

sus

Înţelegerea lumii din jurul nostru

Noi trăim într-o lume care se schimbă rapid. Configuraţia lumii se schimbă aproape zilnic. Din Siberia în Africa de Sud, din China în Canada, ţările lumii sunt într-o harababură. Yasser Arrafat în Casa Albă, Terry Adams de la IRA stand la masă cu Clinton, Yeltsin în Kremlin, şi Gorbaciov în San Francisco, Mandela preşedinte al Africii de Sud! Creştinii trebuie să înţeleagă lumea din jurul lor, şi mai mult decât atât, ei trebuie să ducă Evanghelia în această lume schimbătoare. Domnul Isus Hristos, în rugăciunea Sa din Ioan 17, i-a cerut Tatălui să-i tină în siguranţă pe credincioşi în siguranţă în lume şi să nu-i ia din lume. El ne vrea în lume, şi el ne vrea să fim lumina şi sarea lumii acesteia. [apasă aici]

Al Doilea Conciliul Ecumenic

Al doilea Conciliu General al Bisericii, care s-a întâlnit la Constantinopole în anul 381, a fost convocat în principal ca o solemnă demonstrare a loialităţii neclintite a episcopilor răsăriteni faţă de credinţa exprimată la Nicea, o demonstraţie că biserica Răsăritului nu a trecut niciodată la Arianism, că Arianii nu erau decât o partidă eretică – nu au fost niciodată ceva mai mult, în ciuda puterii lor – şi acum fuseseră discreditaţi. De ce era o astfel de declaraţie necesară, la 56 de ani după ce episcopii din Răsărit, cu sprijinul entuziast al atot-puternicului imperiu, l-au condamnat pe Arius drept falsificator al adevărului şi a oferit, în homo-ousion, un criteriu sigur de a testa ortodoxia episcopilor viitori? Răspunsul la această întrebare este unul dintre cele mai ciudate şi mai implicate capitole din toată Istoria Bisericii. Calea cea mai simplă poate, de a afirma atât de mult cât este esenţial spre povestirea Conciliului General din 381, va fi de a lista punctele de întorsură ale povestirii, şi apoi încercarea unei explicaţii a „de ce” – ului acesteia. [apasă aici]

Ipostaze ale sărbătorii

În contextul spiritualităţii creştine, sărbătoarea s-a născut o dată cu naşterea lumii: "Şi în ziua a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecunvâtat ziua a şaptea şi a sfinţit-o" (Genesa 2:3). Fiinţa Lumii şi-a scris Istoria inventariindu-şi sărbătorile, orice eveniment care i-a modificat cursul a devenit paragraf al memoriei universale. La vechii iudei, sărbătoarea a fost instituită prin porunca divină: "Ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea"; "de trei ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea" (Exodul 20:10, 23:14). Fără sărbătoare, existenţa omului este golită de sens. A acumula la nesfârşit tensiuni, energie, fără a le consuma, are drept urmare legică o moarte prematură. [apasă aici]

Urmărindu-i pe creştini de-a lungul secolelor

(partea a 5 a)

Această lecţie începe cu începutul secolului al şaptesprezecelea (1601 d. H.). Am trecut în foarte mare grabă peste o parte foarte importantă a istoriei Creştinismului, dar necesitatea ne-a obligat la aceasta. Această perioadă de trei secole începe cu apariţia unei denominaţii total nouă. Pe bună dreptate putem afirma că unii istorici dau data începutului Bisericii Congregaţionale (la început numiţi „Independenţii”) ca fiind anul 1602. Totuşi, Schaff-Herzogg, în Enciclopedia lor, plasează începutul acesteia cu mult înainte în secolul al şaisprezecelea, făcând-o contemporană cu cea Luterană şi cea Prezbiteriană. În marele val al reformei mulţi care au ieşit din Biserica Catolică nu erau satisfăcuţi cu nivelul reformei conduse de Luther şi Calvin. Ei au hotărât să respingă şi ideea de conducere şi guvernare a predicatorului asupra bisericii şi să se întoarcă la ideea democrată a Noului Testament aşa cum a fost ea ţinută pe parcursul celor cincisprezece secole anterioare de către cei care au refuzat să intre în ierarhia lui Constantin. [apasă aici]

sus

Luna Ianuarie a Publicaţiei vă pune la dispoziţie detalii noi despre Al Treilea Conciliul Ecumenic - cel de la Efes din anul 431 d. Hr., unde s-a condamnat Nestorianismul.

Odată cu luna Ianuarie, începem la Pagina Pastorală un nou subiect interesant care îl vom trata în serial, adică Cina Domnului.

Dr. Benjamin Cocar continuă cursul său de Evanghelism din care vom afla - citind numărul viitor - învăţăturile importante din Hinduism si sistemul de credinţe din această religie.

Tot în luna Ianuarie veţi putea citi despre începutul cultului Mariei, care s-a dezvoltat din ideea că ea l-a adus pe lume pe Isus, care era Dumnezeu, astfel ea primind un nume (Theotokos = purtătoare de Dumnezeu, din limba greacă), care o făcea să fie în aceiaşi măsură cu Dumnezeu. Este oare aceasta ceea ce spune Scriptura? Este oare Maria mama lui Dumnezeu? Aflaţi mai multe citind numărul următor al Publicaţiei nostre!

Nu pierdeţi deci numerele următoare ale Publicaţiei de Apologetică pentru a afla mai multe detalii!

sus